Exclusive territorial jurisdiction for labor disputes: Head office location prevails over branch site under Labor Code Article 269

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, la data de 27 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta AN Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 2.302 RON, reprezentând plată nedatorată încasată în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, ca rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform deciziei directorului general al Administraţiei Naţionale "Apele Române" (ANAR) nr. 816 din 14 decembrie 2015 şi a notei ANAR nr. 24484 din 14 decembrie 2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 266 şi art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi pe prevederile art. 92 şi art. 194 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1435 din 11 decembrie 2017, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a trimis cauza având ca obiect "obligaţia, de a face", spre competentă soluţionare, Tribunalului Bacău - complet specializai litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Suceava a reţinut că sediul reclamantei, instituţie publică de interes naţional, conform art. 269 alin. (2) Codul muncii, este sediul principal al societăţii, independent de existenţa unor sedii secundare şi chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la o sucursală a societăţii reclamante.

A apreciat că ori de câte ori Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, se referă la "sediul" persoanei juridice, legiuitorul are în vedere doar sediul principal, iar atunci când au fost vizate dezmembrămintele fără personalitate juridică, s-a referit la acestea în mod clar şi neechivoc, fie prin identificarea uneia ori alteia dintre acestea, fie prin folosirea sintagmei "sedii secundare".

Termenul de "sediu", fără a fi însoţit de menţiunea "secundar" sau fără indicarea unităţii tară personalitate juridică (sucursală, agenţie, punct de lucru etc.), este folosit în conţinutul Legii nr. 31/1990 cu sensul de "sediu social" sau "sediu principal".

Ca atare, noţiunea de "sediu", folosită în conţinutul unui alt act normativ decât Legea nr. 31/1990, în acelaşi context, nu poate avea altă semnificaţie decât cea care rezultă din legea menţionată, în absenţa unei definiri specifice în celălalt act normativ.

Dacă legiuitorul ar fi intenţionat stabilirea competenţei în funcţie de eventualele dezmembrăminte, de natura celor menţionate în Legea nr. 31/1990 - denumite generic "sedii secundare" - ar fi inserat această posibilitate în conţinutul art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996, (1) În coordonarea autorităţii publice centrate din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", care funcţiona cu statut de regie autonomă. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică. Or, în actul normativ menţionat, în Anexa 1-A la nr. crt. 9 figurează Administraţia Bazinală de Apă Siret, unitate cu personalitate juridică, cu sediul în Bacău.

Faţă de aceste dispoziţii legale, Tribunalul Suceava a constatat că Administraţia Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, fiind şi titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtul.

Astfel, instanţa a apreciat că sediul reclamantei, conform art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică şi chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la această subunitate.

Constatând că sediul principal al reclamantei este la Administraţia Bazinală de Apă Siret, cu sediul în jud. Bacău, iar competenţa teritorială reglementată de art. 269 alin. (2) Codul muncii este exclusivă, Tribunalul Suceava a apreciat că este competent să soluţioneze cauza Tribunalul Bacău.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, la data de 17 ianuarie 2018, sub aceiaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 318 din 4 aprilie 2018, Tribunalului Bacău, secţia I civilă, a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată de reclamantă, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Suceava. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bacău a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reci amantul".

A reţinut că, în speţa, calitatea de reclamant o are Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, iar lipsa personalităţii juridice nu interesează în această fază procesuală, acest, aspect urmând a fi analizat ulterior, în raport de dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că sediul reclamantului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Tribunalului Bacău, în considerarea dispoziţiilor legale şi a următoarelor considerente:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâtul A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii şi cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, la sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Astfel, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenţei în raport de sediul "unităţii", aşadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

În speţă, în dosarul Tribunalului Bacău se afla precizarea în cuprinsul căreia se menţionează că are calitatea de reclamantă în cauză Administraţia Bazinală Siret - Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, jud. Suceava (sediu evidenţiat în acelaşi dosar - extras din O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"). La termenul de judecată din data de 4 aprilie 2018, reprezentanta convenţională a reclamantei a precizat că are calitatea de reclamant în cauză Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, care stă în judecată în nume propriu.

În determinarea instanţei competente să soluţioneze cauza nu prezintă relevanţă aceste precizări, câtă vreme ele nu provin de la persoana reprezentată, ci de la reprezentantul convenţional al acesteia, care nu a făcut dovada că exprimă punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate.

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menţionat Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în. calitate de mandatar al reclamantei Administraţia Bazinală Siret, nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce priveşte competenţa teritorială, întrucât competenţa teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, autoritatea care are calitatea de reclamantă fiind Administraţia Bazinală Siret, iar nu unitatea mandatată, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la aceasta din urmă.

Indicarea sediului procedural la adresa unităţii fără personalitate juridică, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale.

Textele legale mai sus menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă care nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului, nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.

Cum sediul Administraţiei Bazinale Siret se află în municipiul Bacău, judeţul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa competentă teritorial să soluţioneze pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanţa de la sediul societăţii reclamante, respectiv Tribunalul Bacău.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22.05.2018.