Failure to pay judicial stamp duty renders civil appeal inadmissible despite pending legal aid application

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâţii: Baroul Vâlcea, Ministerul Educaţiei Naţionale, Universitatea B. Bucureşti şi C. - rector al Universităţii B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va. pronunţa să dispună obligarea acestora în solidar la plata de daune morale precum şi la despăgubiri în suma de 200.001 RON.

Prin încheierea nr. 17 din 09 februarie 2016 Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale invocată de Baroul Vâlcea prin întâmpinate şi a declinat competenţa în favoarea secţiei a Il-a civilă de contencios-administrativ şi fiscal a aceluiaşi tribunal întrucât în speţă daunele morale şi despăgubirile solicitate rezultă din acte administrative ca urmare a neeliberării diplomei de licenţă, timp de mai mulţi ani de către pârâta Universitatea B., respectiv Baroului Vâlcea, de a-l primii pe reclamant. la examenul de primire în profesia de avocat în lipsa diplomei de licenţă.

La rândul său Secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Vâlcea prin încheierea nr. 30 din 11 martie 2016 a invocat excepţia de necompetenţei materiale funcţionale.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă invit între cele două secţii ale Tribunalului Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II civilă, prin sentinţa nr. 324/FCC din 9 august 2016 a stabilit competenţa în favoarea secţiei I civile a Tribunalului.

Prin sentinţa civilă nr. 1448 din 28 octombrie 2016 pronunţata de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015: a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale, invocată prin întâmpinarea aflată la filele 28-31 dosar iniţial; a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale ca fiind formulată împotriva unei persoane juridice care în prezenta cauză nu are calitate procesuală pasivă; au fost respinse excepţiile invocate de pârâţii Baroul Vâlcea şi Ministerul Educaţiei Naţionale, prin întâmpinările de ia filele 32-38 şi 28-31 dosar, ca neîntemeiate; a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Vâlcea, Ministerul Educaţiei Naţionale, Universitatea B. şi C. - rector al B.; au fost obligaţi pârâţii Universitatea B. şi rectorul acestei universităţi C. la 10.000 RON despăgubiri morale către reclamant, precum şi la 100 RON taxă timbru către stat, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamantul.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta Universitatea B., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin decizia nr. 2429 din 13 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta Universitatea B., a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost respinsă acţiunea precizată în totalitate, iar cheltuielile judiciare în cuantum de 100 RON reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul au rămas în sarcina statului. A fost menţinută în rest sentinţa. A fost obligat intimatul-reclamant la plata cheltuielile de judecată din apel în sumă de 1.000 RON, către apelantă, rezultate în urma aplicării dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, reclamantul susţine că hotărârea este inadmisibilă şi lovită de nulitate, nefiind motivată în condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b), c) C. proc. civ. şi încălcându-se regulile de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi totodată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Un motiv de nulitate a hotărârii este faptul că nu a fost timbrat apelul şi nu i s-a pus în vedere pârâtei să-l timbreze, astfel că apelul trebuia anulat; au fost încălcate dispoziţiile procedurale şt recurentului i-a fost încălcat dreptul ia apărare şi la un proces echitabil, întrucât pârâţii Baroul Vâlcea şi Ministerul Educaţiei Naţionale au formulat întâmpinări, care nu i-au fost comunicate, decât numai apelul Universităţii.

Nu se motivează în niciun fel de ce se respinge acţiunea împotriva pârâtului C., rectorul Universităţii, care nici nu a făcut apel, în apelul formulat de Universitate nu se putea respinge decât acţiunea împotriva acesteia prin admiterea apelului său, prin hotărârea instanţei de fond fusese obligat solidar la plata daunelor cu pârâta Universitatea B., cu atât mai mult cu cât erau probe privind fapta ilicită a acestuia care nu i-a răspuns la cereri care nici nu fuseseră înregistrate, hotărârea fiind inadmisibila si lovită de nulitate prin încălcarea disp. art. 425 alin. (1) lit. b), c) C. proc. civ.

Totodată, hotărârea e inadmisibilă, adică lovită de nulitate absolută, întrucât cele 2 motive de apel invocate erau greşita respingere de către instanţa de fond e excepţiei lipsei calităţii pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale şi că acesta era vinovat pentru neeliberarea diplomei, şi nu Universitatea.

Or, aşa cum recurentul a arătat în întâmpinare, apelul era inadmisibil, întrucât pârâta îşi critica propria culpă prin faptul că nu formulase cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei Naţionale.

Potrivit art. 477 C. proc. civ., instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi la soluţiile de care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată; potrivit art. 478 alin. (2): părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi, decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare; instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. Or, în cauza de faţă instanţa a administrat la cererea ei, tară să fi fost cerute, probe care nu au rezultat din dezbateri, erijându-se în avocatul pârâtei.

Potrivit art. 479: instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

Se motivează că recurentul nu a reuşit să probeze prejudiciul moral suferit prin posibila pasivitate a pârâţilor. Or, daunele morale nu pot fi dovedite, existând şi decizii ale ICCJ în acest sens, acestea rezultând din simpla săvârşire a faptei ilicite. De asemenea, se menţionează că nu a rezultat că ar ti existat o teamă a reclamantului, o creştere a tensiunii acestuia sau o împiedicare a studiului pentru examen, ci acestea au fost doar susţinute, iar ulterior reţinute în această modalitate de către instanţa de fond, fapt contrazis de actele dosarului, în 23.08.2013 Baroul Vâlcea a respins dosarul recurentului de înscriere, contestaţia formulată în 24.08 trebuia soluţionată în 48 ore, fiind soluţionată în preziua examenului (vineri, 13.09), cu o zi (nicio zi lucrătoare) înaintea examenului (16.09), adică după 3 săptămâni. Făptui că recurentul a promovat examenul nu are nicio legătură cu cauza, pentru că acesta a depus un efort uriaş pe parcursul a 2 ani de la susţinerea examenului de licenţă, şi nici faptul că acţiunea fusese introdusă în februarie 2015, atâta timp cât nu intervenise prescripţia, cu menţiunea că din 07.10.2013 a introdus de zeci de ori acţiunea, deci nu în februarie 2015 o introdusese.

Instanţa de fond a menţionat foarte clar faptul că pârâţilor le revenea obligaţia legală ca în termen de 12 luni de Sa susţinerea examenului de licenţă să elibereze reclamantului diploma de licenţă. Atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel, pârâta Universitatea B. a invocat că vinovat se făcea Ministerul Educaţiei Naţionale pentru neeliberarea diplomei, dar acesta trebuia să cheme în garanţie ministerul, ceea ce nu a acut, astfel că nu-şi putea critica în apel propria culpa, rezultând fără dubii fapta ilicită, adică inacţiunea pârâtei care i-a reclamantului provocat prejudicii, cu atât mai mult cu cât, aşa cum a arătat, nici până în prezent nu i s-a eliberat diploma, tară să mai fie vina Ministerului Educaţiei Naţionale, iar pârâtul C. nu i-a răspuns niciodată la cereri care nici nu au fost înregistrate, iar prin hotărâre nu se menţionează de ce a fost respinsă acţiunea împotriva acestuia, deşi nu a formulat apel, hotărârea fiind lovită de nulitate.

De asemenea, recurentul a arătat că pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea şi Tribunalului Vâlcea s-au pronunţat hotărâri prin care Universitatea B. a fost obligată şi la 30.000 RON daune morale pentru neeliberarea diplomelor şi nu 10.000 RON (cauze în care fusese chemat în garanţie Ministerul Educaţiei Naţionale, care fusese obligat la plata despăgubirilor către Universitatea B. ia care fusese aceasta obligată).

Se mai arată faptul că în hotărâre (dispozitiv), în care se menţionează că este definitivă, nu se menţionează faptul că hotărârea poate fi atacată cu recurs, contrar disp. art. 457 C. proc. civ., instanţa fiind obligată să menţioneze în acesta că este supusă recursului şi termenul în care poate fi exercitat, astfel că solicită repunerea în termenul de recurs; potrivit alin. (3) al art. 457 menţionat, de la comunicarea hotărârii instanţei de control judiciar prin care se respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, curge termenul pentru exercitarea caii de atac prevăzute de lege.

Menţionează că la 12.10.2017 a exercitat calea de atac a contestaţiei in anulare împotriva deciziei din apel, în temeiul art. 503 C. proc. civ., cale de atac care nu se putea exercita, întrucât hotărârea din apel nu era definitivă, deşi se menţionează greşit în dispozitiv acest lucru, calea de atac care trebuie exercitata este recursul, astfel că solicită ca această dată să fie luată în considerare în ce priveşte exercitarea prezentului recurs. Prin decizia nr. 369 din 30.05.2017 a CCR, publicata in M. Of. din 20.07.2017, a fost constatată neconstituţională sintagma precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti şi implicit din cuprinsul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 8 ianuarie 2018 a dispus comunicarea cererii de recurs către intimaţii-pârâţi Universitatea B. Bucureşti, Baroul Vâlcea, Ministerul Educaţiei Naţionale şi C., rector al Universităţii B., astfel cum rezultă din dovezile de comunicare de la filele 17-19 şi 26 dosar recurs.

Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus înştiinţarea recurentului-reclamant cu obligaţia de a depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 Iei, sub sancţiunea nulităţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. raportat la art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 17 ianuarie 2018, recurentul-reclamant a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, eşalonării ori amânării de la plata taxei judiciare de timbru, iar, prin încheierea din 2 februarie 2018, cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă.

Împotriva acestei încheierii, recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea din 22 februarie 2018, a fost respinsă cererea de reexaminare.

Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinări.

La data de 27 martie 2018 a fost întocmit raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut că recurentul nu are deschisă calea de atac, recursul nu este declarat în termen, fiind motivat şi netimbrat, iar motivele de recurs ar putea fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., urmând a se aprecia şi asupra oportunităţii suspendării soluţionării recursului, în sensul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinări.

Completul de filtru nr. 7, la data de 27 martie 2018, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 58-62 dosar recurs.

Intimaţii-pârâţi Universitatea B. şi C. au depus punct de vedere prin care au menţionat că nu se impune suspendarea cauzei şi au solicitat, în principal, respingerea recursului ca netimbrat sau tardiv, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 18 mai 2018, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia netimbrării, reţinută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate faţă de excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii, precum şi faţă de cererea de suspendare (deoarece taxele de timbru se plătesc anticipat, adică înainte de primirea, efectuarea sau eliberarea actului taxabil sau înainte de prestarea serviciului; în atare situaţie, instanţa nu poate să pună în discuţia părţilor alte probleme legate de judecarea litigiului dedus ei spre soluţionare, înainte de satisfacerea taxelor de timbru), având în vedere prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l anula ca netimbrat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cei mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 8 ianuarie 2018 s-a dispus înştiinţarea recurentului-reclamant cu obligaţia de a depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, sub sancţiunea nulităţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. raportat la art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, această obligaţie fiindu-i comunicată recurentului-reclamant la data de 15 ianuarie 2018, astfel cum rezultă din adresa emisă în acest sens şi dovada de comunicare, aflate la filele 12 şi 27 dosar recurs.

La data de 17 ianuarie 2018, recurentul-reclamant a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, eşalonării ori amânării de la plata taxei judiciare de timbru, iar, prin încheierea din 2 februarie 2018, cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă.

A împotriva acestei încheierii, recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea din 22 februarie 2018, a fost respinsă cererea de reexaminare.

Ulterior, prin raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit la data de 27 martie 2018 şi comunicat recurentului-reclamant la data de 4 aprilie 2018 (aşa cum rezultă din dovada de comunicare, aflată la fila 58 dosar recurs), s-a reţinut faptul că recurentul-reclamant nu depus ia dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru, deşi a fost citat cu această menţiune, iar cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant a fost respinsă, soluţia de respingere fiind menţinută prin încheierea din 22 februarie 2018, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare.

Se constată, astfel, că recurentul-reclamant nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON.

Cum recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, deşi i-a fost comunicată această obligaţie, potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, în raport de prevederile legale anterior menţionate, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 2429 din data de 13 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 2429 din data de 13 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.05.2018.