Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific legal grounds under Art. 488 and 489 Civil Procedure Code

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 19 iulie 2017, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, al Tribunalului Iaşi, secţia civilă, către Tribunalul Bucureşti.

În motivare, petentul a arătat ca are 70 de ani şi este o persoană cu handicap grav, cu însoţitor, motiv pentru care starea sa de sănătate îi permite deplasarea numai pe raza Municipiului Bucureşti.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 50 din Constituţia României, precum şi dispoziţiile Legii nr. 221/2010.

Prin încheierea din 3 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea soluţionării cauzei, pentru lipsa părţilor, reţinând că, deşi legal citate pentru termenul din 15 noiembrie 2017, părţile nu s-au prezentat în instanţă şi nu au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă […].

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A.

În motivarea recursului, recurentul-petent arată că instanţa de apel, în mod greşit, a înţeles că petentul nu dorit să se prezinte la şedinţa de judecată. Starea de sănătate nu i-a permis petentului să se deplaseze la Iaşi, iar în motivarea cererii de strămutare a precizat faptul că este invalid şi bolnav şi că nu se poate deplasa la instanţă pentru a putea participa la dezbateri în cauza.

În concluzie, solicită admiterea recursului, reţinerea cauzei spre judecare şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se admită cererea de strămutare a dosarului nr. x/2014 de la Tribunalul Iaşi la Tribunalul Bucureşti.

Recursul nu a fost încadrat în drept.

Investită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs către intimaţii B., C., D., E., Municipiul Iaşi - Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995, Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe trecute în proprietatea statului cu titlu, F., G., H., I., J. şi K.

Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus înştiinţarea recurentului-petent cu obligaţia de a depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea nulităţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 25 ianuarie 2018, recurentul-petent a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar, prin încheierea din 7 februarie 2018 a fost admisă şi a fost dispusă scutirea petentului A. de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

La data de 26 martie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul îndeplineşte condiţiile de formă şi este admisibil în principiu, dar motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 26 martie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea iui părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 68-91 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Recurentul a depus punct de vedere prin care a solicitat admiterea recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 18 mai 2018, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente;

Din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci numai susţineri referitoare la faptul că petentul nu s-a putut prezenta la termenul de judecată din cauza invalidităţii.

Astfel, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 3-8 din C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, astfel că, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

Or, în speţă, pe lângă faptul că recurentul-petent nu a indicat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. pe care şi-a întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condiţiile art. 489 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare ia soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.

Recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunţat doar susţineri referitoare la faptul că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată, fără a indica care sunt argumentele de fapt şi de drept pentru care nu a solicitat judecata în lipsă sau motivul pentru care consideră că instanţa de apel a greşit atunci când a suspendat cauza pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel încât criticile din memoriul de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată, nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.05.2018.