Inadmissibility of cassation appeal for sub-threshold commercial liability claims under transitional exclusion rules

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul forţat C. şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 99,422 euro din care 59.422 euro cu titlu de despăgubiri materiale şi 40.000 euro cu titlu de daune morale, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi calculate de la data de 21.08.2013 până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

Despăgubirile materiale solicitate au fost precizate ca fiind în cuantum de 59.422 euro (echivalent în RON la data plăţii), fiind destinate acoperirii: 1) cheltuielilor ocazionate de sporirea nevoilor de viaţă determinată de limitările impuse de sechelele vătămărilor suferite, în cuantum de 14.020 euro; 2) cheltuielilor avute în unităţile medicale eu ocazia internărilor, a cheltuielilor cu tratamentul medicamentos şi a cheltuielilor cu îngrijirea după momentul accidentului în cuantum de 5.124 euro; 3) cheltuielilor necesare susţinerii tratamentului de recuperare medicală în cuantum de 40.278 euro.

În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 136/1995 şi Normele de aplicare a Ordinului CSA nr. 14/2011.

Reclamantul a formulat o modificare a cererii de chemare în judecată şi a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor materiale cu suma de 9.444 euro şi ai celor morale cu suma de 10.000 euro.

Prin sentinţa civilă nr. 1509 din 30.03.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă acţiunea, astfel cum a fost precizată şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 68.866 euro cu titlu de daune materiale, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, 50.000 euro cu titlu de daune morale, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, precum şi 0,2% pe zi penalităţi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data plăţii despăgubirilor datorate şi suma de 14.852,41 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru); a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant împotriva intervenientului forţat, ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 5539 din 12.10.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamant şi s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 1509 din 30.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 în sensul că pârâta va fi obligată la plata penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi de la data avizării de daună respectiv 21.08.2013 astfel cum s-a reţinut şi în considerentele hotărârii şi până la data plăţii efective a debitului şi nu de ia data rămânerii definitive a hotărârii cum în mod eronat s-a consemnat.

Împotriva sentinţei civile nr. 1509 din 30.03.2015 a formulat apel pârâta SC B. S.A. şi reclamantul A.

Prin decizia civilă nr. 899/A din 16 mai 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a luat act de renunţarea la judecata apelului formulat de reclamantul A. A admis apelul formulat de pârâta Societatea B. S.A. şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că:

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 23.910 euro cu titlu de daune materiale şi suma de 40.000 euro cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta să plătească penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 16.05.2017 şi până la plata efectivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie ia data de 20 octombrie 2017.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs.

Intimata-pârâtă SC B. S.A. şi intimatul-intervenient C. nu au depus întâmpinare.

La data de 16 februarie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru C7, la data de 19 februarie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 36 - 38 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La dosar nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 18 mai 2018, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-1 respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apei, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

De asemenea, art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019" iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În cauză, litigiul are ca obiect pretenţii estimate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi precizată, ia valorile de 68.866 euro cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv 50 000 euro, cu titlu de daune morale.

În speţă, pentru a stabili dacă, în cauză, reclamantul are deschisă calea extraordinară a recursului împotriva deciziei prin care a fost soluţionat apelul, în conformitate cu dispoziţiile mai sus citate, se va avea în vedere valoarea obiectului cererii indicată în capetele principale de cerere.

Însă, pentru determinarea căii de atac pentru cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sunt relevante prevederile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului iar altele recursului, hotărârea în întregul său este supusă apelului", interpretate per a contrario.

Astfel, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 460 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, în ipoteza în care acţiunea introductivă are mai multe capete de cerere principale, calea de atac nu se determină prin însumarea valorilor solicitate prin aceste capete de cerere.

Într-o asemenea situaţie, se determină calea de atac prevăzută de lege pentru fiecare cerere principală şi, dacă se constată că unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului, iar hotărârea data în apel este susceptibilă de recurs.

În cauză, cererile având ca obiect acordarea de daune morale şi despăgubiri materiale au fiecare caracter principal, întrucât ar fi putut fi formulate individual de fiecare reclamant pe cale separată, chiar dacă au acelaşi temei juridic, respectiv art. 49 şi 50 din Legea nr. 136/1995 şi prevederile din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 şi art. 1387 C. civ. (recuperarea cheltuielilor cu îngrijirea medicală), precum şi art. 1391 C. civ. (repararea prejudiciului nepatrimonial) ca urmare a faptei ilicite a intervenientului forţat ce a condus la vătămarea corporală a reclamantului.

Prin urmare, având în vedere că au fost soluţionate mai multe cereri principale, iar pretenţiile cu valoarea cea mai mare (68.866 euro, respectiv 303.444,2558 - echivalentul în RON de la data introducerii acţiunii - 04.06.2014) se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă ca hotărârea atacată nu este suspusă căii de atac a recursului.

De menţionat că prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că sintagma precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirii punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională. Această decizie, însă, nu produce efecte în prezenta cauză dat fiind faptul că decizia recurată a fost pronunţată anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, în raport de cele statuate în paragraful 32 din această decizie a instanţei de contencios constituţional.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2033 rezultă că decizia civilă nr. 899/A din 16 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2014, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora: "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde mimai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare" - analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se mai impune.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 899/A din data de 16 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.05.2018.