Jurisdictional conflict in civil liability: prohibition on ex officio invocation of relative territorial jurisdiction exceptions

Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:

Prin cererea principală înregistrată de Judecătoria Sibiu, secţia civilă, la data de 10.07.2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Proprietari X, să fie obligată pârâta îa plata sumei de 680 RON, ce reprezintă cuantumul despăgubirii achitate de reclamantă în dosarul de daună x, reactualizarea sumei cu dobândă legală, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data prezentei acţiuni şi pani ia achitarea întregului debit, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1349, 1350, 2210 C. civ.

Prin sentinţa civila nr. 6152 din 14.11.2017 Judecătoria Sibiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a decimat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sibiu a reţinut, în esenţă că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, iar conform art. 113 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute de art. 107, mai este competentă, instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Constatând că pârâta are domiciliul în jud. Ilfov, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cornetu, iar fapta ilicită s-a săvârşit pe raza localităţii Popeşti - Leordeni, aflată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. x/2018.

Judecătoria Cornetu prin sentinţa civilă nr. 501 din 13 februarie 2018,, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Cornetu a reţinut următoarele considerente:

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "Necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Judecătoria Cornetu a reţinut că, faţă de obiectul cererii, competenţa teritorială este de ordine privată.

Or, având în vedere faptul că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, rezultă că în cauză competenţa teritorială aparţine instanţei sesizate de către reclamant, respectiv Judecătoriei Sibiu.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

în conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de natura normei de competenţă încălcate - norme de competenţă absolută (de ordine publică) sau norme de competenţă relativă (de ordine privată).

Necompetenţă este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţă este de ordine privată.

Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe prevederile art. 1349 şi art. 1357 C. civ. şi, prin urmare, din perspectiva competenţei teritoriale, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. care stabilesc o competenţă alternativă pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită - în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Este de reţinut că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar, în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţa necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu Sa primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, rezultă că şi în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţa teritorială de ordine privată.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta nu a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu şi nici ia termenul de judecată, din şedinţa publică de la data de 7 noiembrie 2017.

Ca atare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Sibiu s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâtei, care nu a înţeles să invoce excepţia prin întâmpinare.

Neinvocarea de către pârâtă în termenul prescris de lege a excepţiei de necompetentă de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, cu consecinţa că instanţa necompetentă rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Ca atare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, judecătoria Sibiu, sesizată de către reclamantă, chiar dacă nu era competentă să judece cauza după niciunul dintre criteriile de competenţă alternativă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi art. 107 C. proc. civ., nu putea să invoce din oficiu necompetenţa teritorială şi să se desesizeze, în acest fel, de soluţionarea pricinii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.05.2018.