Competence for presidential order on minor's domicile pending divorce: last common marital home versus court holding the main divorce action.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 12.02.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând pe calea ordonanţei preşedmţiaîe să se dispună, în temeiul dispoziţiilor art. 998 coroborat cu art. 920 C. proc. civ., stabilirea domiciliului minorului C., născut la data de 24.07.2014, ia domiciliul actual al mamei, situat în Brăila, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. x/2018, având ca obiect desfacerea căsătoriei.

La data de 20.02.2018, pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, în cadrul căreia a solicitat stabilirea domiciliului minorului la domiciliui său, cu obligarea ia cheltuieli de judecată. Pe cale de excepţie, a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Brăila în soluţionarea cauzei, întrucât cerere referitoare la stabilirea domiciliului minorului este una accesorie cererii de divorţ, iar potrivit art. 915 C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. care a fost până la data de 27.01.2018, în localitatea Smârdan, acolo unde locuieşte şi în prezent pârâtul-reclamant.

Judecătoria Brăila, prin sentinţa civilă nr. 1164 din data de 23 februarie 2018, a admis excepţia necompeîenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Macin.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că art. 998 C. proc. civ. prevede că cererea de ordonanţă preşedînţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

S-a reţinut că fondul dreptului îl constituie procesul de divorţ ce formează obiectul dosarului cu numărul x/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Brăila.

Potrivit art. 915 C. proc. civ. cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea dîn urmă locuinţă comună a soţilor sau dacă nîciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comuna, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căruia îşi are locuinţa pârâtul.

Instanţa a reţinut că ambele părţi au susţinut că locuinţa comună a fost în localitatea Smârdan, judeţul Tulcea, iar aşa cum rezultă din înscrisurile anexate întâmpinării, pârâtul în prezent are domiciliul tot în localitatea Smârdan, judeţul Tulcea.

În aceste condiţii, s-a reţinut că instanţa competentă material si teritorial este cea desemnată de art. 998 C. proc. civ. coroborat cu art. 915 şi art. 920 C. proc. civ., respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, respectiv Judecătoria Macin.

S-a mai reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., text care se referă exclusiv la cererile privind ocrotirea persoanei fizice dale de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă.

Judecătoria Macin, prin sentinţa nr. 397 din 12 aprilie 2018 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brăila. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut incidenţa art. 998 C. proc. civ., potrivit căruia cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competenta să se pronunţe în prima instanţă asupra fondului dreptului.

S-a avut în vedere că fondul dreptului îl constituie procesul de divorţ ce formează obiectul dosarului cu numărul x/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Brăila, cu prim termen la 24 aprilie 2018, precum şi dispoziţiile art. 915 afin. (1) teza 1 C. proc. civ. care prevăd că cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor.

În concluzie, având în vedere că dosarul nr. x/2018 vizând acţiunea de divorţ se află pe rolul Judecătoriei Brăila, cu termen de judecată îa data de 24 aprilie 2018, Judecătoria Macin a reţinut că doar iastanţa sesizată cu acţiunea de divorţ, stabileşte dacă este sau nu competentă să soluţioneze cauza, or, la acest moment, Judecătoria Brăila nu s-a pronunţat cu privire la competenţa sa.

Cu privire ia conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecata a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 12.02.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând pe calea ordonanţei prcşedinţiale să se dispună, în temeiul dispoziţiilor art. 9973 coroborat cu art. 920 C. proc. civ., stabilirea domiciliului minorului C., la domiciliul actual al mamei, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. x/2018, având ca obiect desfacerea căsătoriei.

Potrivit art. 997 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanţa de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Conform art. 998 C. proc. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa, competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.

Prin urmare, în ce priveşte ordonanţa preşedinţială. competenţa este determinată de instanţa competentă să judece fondul dreptului.

Referitor la instanţa competentă în materie de divorţ, art. 915 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunuî dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul" în ceea ce priveşte cererile accesorii şi incidentale în această materie, art. 919 C. proc. civ. stipulează următoarele: "La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la: a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale eu acesta; ... (2) Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ." În cauza de faţă, niciuna dintre instanţele care s-au dezînvestit reciproc nu au contestat îndeplinirea în cauză a condiţiilor art. 998 C. proc. civ., conform căruia cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.

Totodată, ambele instanţele aflate în conflict au reţinut că fondul dreptului este reprezentat de acţiunea de divorţ aflată pe rolul Judecătoriei Brăila ce constitue obiect al dosarului nr. x/2018, precum şi incidenţa în cauză a art. 915 C. proc. civ. care reglementează competenţa instanţelor în materie de divorţ.

Judecătoria Brăila şi-a declinat, competenţa în favoarea Judecătoriei Macin, reţinând că locuinţa comună a soţilor a fost în localitatea Smârdan, judeţul Tulcea, unde pârâtul îşi are domiciliul şi în prezent, iar Judecătoria Macin şi-a declinat competenţa pe motiv că acţiunea de divorţ, obiect al dosarului nr. x/2018 cu termen la data de 24 aprilie 2018 se atlă pe rolul Judecătoriei Brăila, iar această instanţă nu s-a pronunţat până în prezent eu privire la competenţa să, fiind singura care stabileşte dacă este sau nu competentă să soluţioneze cauza.

Din verificările efectuate în programul de evidenţă informatizată a instanţelor, Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2018, având ca obiect cererea de divorţ, a fost soluţionat de către Judecătoriei Brăila la data de 24 aprilie 2018, în sensul declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Macin.

Cum singurul argument pentru care Judecătoria Macin s-a dezînvest în favoarea Judecătoriei Brăila a fost existenţa pe rolul acestei instanţe a acţiunii de divorţ şi că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la competenţa sa, având în vedere că odată cu soluţionarea dosarului de divorţ şi declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Macin, acest argument nu mai subzistă, Înalta Curte reţine că acestei din urmă instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

În consecinţă, în temeiul art. 135 alin. (1) raportat la art. 998 şi art. 920 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Macin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei m favoarea Judecătoriei Macin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18.05.2018.