Civil revision of final criminal judgment barred under new criminal procedure code for judgments finalized before its entry into force

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1.657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penată, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, s-a dispus condamnarea inculpaţilor A., B. şi C. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a Il-a şi lit. b) din C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi a art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) din C. pen. în baza art. 861 - art. 862 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 9 ani. In temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii ia plata despăgubirilor civile către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale, după cum urmează: inculpaţii D., E., F. şi B., în solidar, la plata sumei de 1.773.882,11 RON; inculpaţii D., E. şi F., în solidar, la plata sumei de 176.475,67 RON; inculpaţii C., A., E. şi B., în solidar, la plata sumei de 2.637.930,07 RON; inculpaţii A., F., E. şi B., în solidar, ia plata sumei de 33.037,38 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şî Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă Ministerul Apărării Naţionale, precum şi inculpaţii din dosar, printre care şi A., B. şi C.

Prin decizia nr. 169 din 29 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2012 a respins, ca nefondate, recursurile exercitate în cauză.

Cu privire la latura civilă a sentinţei penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 au formulat cerere de revizuire inculpaţii A., B. şi C., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 453 alin. (2) din Noul C. proc. pen.

În motivarea în fapt a cererii, revizuenţii au arătat că presupusul prejudiciu ce ar fî fost cauzat de aceştia părţii civile Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre a fost determinat în mod nelegal de către expertul G. Astfel, prin raportare la valoarea calculată de expert ca fiind valoarea prejudiciului, instanţa a stabilit în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. obligaţiile de plată menţionate în hotărârea pronunţată în fond.

Au mai susţinut revizuenţii că, în considerarea modului în care a fost întocmită expertiza, a fost formulată împotriva expertului plângere penală de către petenţii B. şi D., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. în acest sens, a fost redat un scurt istoric al parcursului dosarului penal având ca obiect soluţionarea acestei plângeri, arătându-se că, prin ordonanţa nr. x/P/2012 din 01.03.2016, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus clasarea cercetărilor penale în cauză, iar, prin ordonanţa nr. 643 din 14.07.2016, a fost respinsă plângerea petentului B. formulată împotriva soluţiei de clasare. împotriva soluţiilor cuprinse în aceste două ordonanţe a formulat plângere la instanţă petentui B. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea din 7 noiembrie 2016, a admis plângerea şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în vederea completării urmăririi penale. Prin ordonanţa din 17.02.2017, s-a dispus clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasa şi abuz în serviciu.

S-a mai învederat, referitor la aspectele relevate, că petentui B. a formulat împotriva acestei ordonanţe plângere, ce a fost soluţionată în sensul respingerii acesteia prin încheierea din 12.02.2018 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Faţă de motivele invocate în susţinerea cererii de revizuire, s-a apreciat incidenţa în cauză a cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Au considerat revizuenţii că revizuirea este întemeiată, iar fapta expertului G. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu. Ca atare, solicită admiterea cererii formulate şi, pe cale de consecinţă, schimbarea, în parte, a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii civile alăturate acţiunii penale.

Intimatul Ministerul Apărării Naţionale pentru Statul Major al Forţelor Terestre a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În şedinţa publică de la termenul din 3 mai 2018, Înalta Curte a supus dezbaterii admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (2) din Noul C. proc. pen., pe care aceasta a fost întemeiată, având în vedere că hotărârea penală supusă revizuirii pe latură civilă a fost pronunţată şi a rămas definitivă sub imperiul vechiul C. proc. pen., respectiv din perspectiva aplicării în timp a legii.

Analizând cererea de revizuire prin raportare la chestiunea supusă dezbaterii, din oficiu, la termenul din 3 mai 2018, Înalta Curte reţine următoarele;

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată cu privire la latura civilă a sentinţei penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 169 din 29 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători. Aşadar, hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunţată şi a rămas definitivă sub imperiul vechiul C. proc. pen.

Demersul judiciar a fost exercitat în condiţiile art. 453 alin. (2) din noul C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea hotărârii judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ. şi a fost întemeiat pe cazul de revizuire reglementat în cuprinsul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că reglementarea noului C. proc. pen. se regăseşte încorporată în cuprinsul Legii nr. 135/2010 care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, potrivit dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea unor acte normative.

Din punct de vedere al aplicării în timp a noii legi procesuale penale, Legea nr. 255/2013 statuează prin art. 3 în sensul că "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi".

Întrucât hotărârea supusă revizuirii sub aspectul laturii civile a rămas definitivă la data de 29 iunie 2012, aşadar anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen., judecata cauzei penale nu mai reprezenta, din punct de vedere a legii noi procesuale penale "o cauză aflată pe rolul organelor judiciare" pentru ca acesteia să-i fie aplicabile, în virtutea art. 3 din Legea nr. 255/2013, dispoziţiile noului C. proc. pen.

Fiind soluţionată anterior intrării acestuia în vigoare, sentinţa penală nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, scapă aplicării noii legi procesuale penale, aşa încât împotriva acesteia nu pot fi exercitate decât căile de atac prevăzute în legislaţie la data emiterii sale.

În acelaşi sens este şi norma conflictuaiă proprie conţinută în noul C. proc. pen., care, în art. 13 alin. (1) stipuiează că:

"Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii".

Cum calea de atac a revizuirii hotărârii penale exclusiv sub aspectul laturii civile, în faţa instanţei civile şi potrivit C. proc. civ., a fost introdusă prin noua lege procesuală penală, aceasta este incidenţă în acord cu principiul aplicării imediate a acesteia consfinţit prin art. 3 din Legea nr. 255/2013 şi art. 13 alin. (1) din noul C. proc. pen., tuturor hotărârilor pronunţate în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare la data intrării sale în vigoare şi, desigur, a acelora pronunţate în cauzele începute şi finalizate sub imperiul sau.

Întrucât, pentru motivele arătate, judecata finalizată prin sentinţa penaiă nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nu face parte din niciuna din aceste categorii, se constată că împotriva ei nu ar putea fi exercitată o cale de atac neprevăzută în legislaţia în vigoare la data rămânerii ei definitive (revizuirea laturii civile a hotărârii, în faţa instanţelor civile şi pentru motivele reglementate în procedura civilă).

Apărarea revizuenţilor, invocată la termenul de dezbateri asupra revizuirii din data de 3 mai 2018, iegată de dezlegarea legii aplicabile în regulatorul de competenţă ce a fost invocat cu titlu de practică judiciară, nu poate fi primită pentru că hotărârea dată în regulator nu are autoritate de lucru judecat nici sub aspect pozitiv, nici sub aspect negativ, întrucât nu cuprinde soluţia dată litigiului, ci doar stabileşte instanţa competentă.

În considerarea argumentelor mai sus prezentate, cererea de revizuire astfel formulată apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. cu privire la latura civilă a sentinţei penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2007.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa publică din 3 mai 2018

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revîzuenţii A., B. şi C. cu privire la iatura civilă a sentinţei penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2007.

La apelul nominal se prezintă revizuenţii A., B. şi C., personal şi asistaţi de avocat H., consilier juridic I. pentru intimatul Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre, care depune delegaţie la dosar, intimaţii E. şi F., personal şi asistanţi de avocat J., în substituirea avocatului K., conform delegaţiei de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul D.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie este reprezentat de Procuror L.

Magistratul asistent face raportul cauzei, arătând că: procedura de citare este legal îndeplinită; cererea de revizuire a fost semnată, iar motivele au fost comunicate părţilor; intimatul Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre a depus întâmpinare în termen procedural, comunicată revizuenţilor, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată; în cauză, la data de 26.04.2018 s-a formulat întâmpinare şi de către intimaţii E. şi F., ce nu a fost comunicată părţilor din proces.

Apărătorul revizuenţilor aduce la cunoştinţa instanţei faptul că unul dintre intimaţi, respectiv D., a decedat, ceea ce determină automat o lipsă de procedură la acest termen de judecată, constituind motiv de amânare a cauzei.

Prioritar, Înalta Curte consideră că se impune stabilirea, în cauză, a cadrului procesual, sub aspectul părţilor, sens în care pune în discuţie în ce măsură justifică, în prezentul litigiu de revizuire vizând latura civilă a unei hotărâri penale, calitatea de a sta în proces, ca intimaţi, ceilalţi inculpaţi din dosarul penal care nu au atacat pe calea revizuirii, sub aspectul laturii civile, hotărârea penală.

La interpelarea instanţei cum s-a făcut obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile în cadrul procesului penai, sub aspectul laturii civile, apărătorul revizuenţilor arată că atât în dispozitivul hotărârii a cărei revizuire se solicită, cât şi dincererea de revizuire dedusă judecăţii este prevăzută modalitatea în care au fost obligaţi aceştia şi sumele pe care sunt ţinuţi să le plătească către partea civilă, fiind vorba despre o obligaţie în solidar. In ceea ce îi priveşte pe revizuenţi, arată că au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei la care se tace referire în sentinţa penală.

Cu privire la chestiunea părţilor în procesul de revizuire, avocat H., pentru revizuenţi, susţine că atacarea laturii civile a sentinţei penale antamează în procedura civilă o judecată în contradictoriu cu toate părţile din procesul penal, iar intimaţii, în funcţie de opţiunea pe care au avut-o, vor avea calitate procesuală activă sau pasivă. Aşadar, având calitatea de părţi pe latura civilă a procesului penal, inculpaţii care nu au formulat cerere de revizuire vor fi intimaţi în prezenta cauză.

Avocat J., pentru intimaţii E. şi F., arată că îşi însuşeşte punctul de vedere expus de reprezentantul revizuenţilor pe acest aspect, în sensul că se impune introducerea în cauză şi a acestor persoane, în calitate de intimaţi.

Reprezentanta Ministerului Public arată că în această fază procesuală, numiţii E. şi F. nu au calitate pentru a participa la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că nu au formulat revizuire, iar în cazul în care pricina se va judeca pe fond, revizuirea se poate extinde şi la aceştia şi doar de la acest moment vor putea dobândi calitatea de părţi în proces.

Înalta Curte, după deliberare, constată că, în raport de obiectul învestirii instanţei cu o cerere de revizuire a unei hotărâri penale sub aspectul laturii civile, au calitatea de părţi în acest dosar doar inculpaţii care au formulat cerere de revizuire şi partea cu interese contrare sub aspectul contestat, respectiv Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre, fără să aibă vreo relevanţă sub acest aspect împrejurarea că există o răspundere solidară sub aspectul laturii civile şi a altor incupaţi care nu au formulat cerere de revizuire. Prin urmare, instanţa reţine că au calitatea de revizuenţi în cauză titularii cererii de revizuire, respectiv A., B. şi C., intimat fiind doar Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre.

La întrebarea Înaltei Curţi dacă se mai susţine cererea de amânare faţă de decesul numitului D., care nu are calitate în procesul de revizuire, reprezentantul revizuenţilor învederează că nu mai insistă în această solicitare.

Ca o chestiune prealabilă, avocat H., pentru revizuenţi, invocă faptul că formularea textului art. 322 pct. 4 teza finală din C. proc. civ., pe care revizuirea a fost întemeiată, este în sensul că la judecata cererii de revizuire va fi citat şi cel vinovat de săvârşirea infracţiunii, prin urmare, în această ipoteză s-ar impune şi citarea făptuitorului în proces.

Consilier juridic I., pentru intimatul Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre, arată că lasă la aprecierea instanţei pronunţarea asupra acestei chestiuni.

Reprezentanta Ministerului Public consideră că nu se impune citarea expertului în cauză, întrucât, pe de o parte, textul de la 322 pct. 4 C. proc. civ. nu prevede citarea făptuitorului, iar, pe de altă parte, în cauză s-a dispus clasarea pentru lipsa vinovăţiei, şi nu ca urmare a intervenirii prescripţiei.

Înalta Curte, faţă de aspectul invocat, apreciază că este prioritară discutarea admisibilităţii cererii de revizuire, sens în care pune în discuţie admisibilitatea acesteia în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., pe care a fost întemeiată, având în vedere data la care hotărârea penală supusă revizuirii pe latură civilă a rămas definitivă. Altfel spus, în ce măsură sunt incidente dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., în condiţiile în care hotărârea supusă revizuirii sub aspectul laturii civile a fost pronunţată şi a rămas definitivă anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. pen., raportat ia dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea unor acte normative şi art. 13 alin. (1) din Noul C. proc. pen., chestiune invocată şi prin întâmpinarea formulată de intimat, în susţinerea inadmisibilităţii cererii de revizuire deduse judecăţii.

Apărătorul ales al revizuenţilor arată că revizuirea este admisibilă şi invocă, în susţinerea punctului de vedere, o hotărâre pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, într-o speţă similară, într-un regulator de competenţă, respectiv decizia nr. 150 din data de 8 decembrie 2014, pe care o depune la dosar.

Prin hotărârea evocată, se reţine împrejurarea că, pentru stabilirea legii aplicabile, este relevantă legea din momentul învestirii instanţei, or, la acel moment, era în vigoare Noul C. proc. pen., ale cărui prevederi, art. 453, în raport cu Legea de punere în aplicare, sunt de imediată aplicare cu privire la pricinile deduse judecăţii, fiind deci incidente în cauză. Având în vedere această premisă, pe care o apreciază ca fiind corectă, apreciază că formularea revizuirii sub aspectul laturii civile a sentinţei penale, atâta timp cât ea nu este tardiv declarată din punct de vedere al legii procesual civile aplicabile în cauză, va constitui o cale de atac cu privire la latura civilă a sentinţei penale, care va genera un proces civil ce va fi judecat după regulile vechiul C. proc. civ. Conchizând, apreciază că legea procesual penală în vigoare la momentul sesizării instanţei, respectiv art. 453 alin. (2) din Noul C. proc. pen., permite formularea căii de atac a revizuirii, neputând fi vorba de o inadmisibiiitate pe acest aspect.

Consilier juridic I., pentru intimatul Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major al Forţelor Terestre, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, având m vedere că obiectul revizuirii îl reprezintă o sentinţă penală ce a fost pronunţată anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. pen. în legătură cu acest aspect, invocă decizia nr. 249 din 3 februarie 2016 a instanţei supreme, prin care s-a stabilit că împotriva unei astfel de sentinţe nu se poate declara o cale de atac neprevăzută de legislaţia în vigoare la data pronunţării sale.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire. Susţine că, în speţă, revizuenţii au atacat o decizie pronunţată la data de 29.06.2012, moment la care era în vigoare vechiul C. proc. pen., care prevedea aceiaşi caz de revizuire ca şi Noul C. proc. pen. Prin urmare, decizia atacată era supusă regulilor din vechiul C. proc. pen. Pe de altă parte, revizuirea laturii civile a unei cauze penale în faţa instanţei civile a fost introdusă abia la data de 01.02.2014 prin Noul C. proc. pen., iar în raport de art. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Noului C. proc. pen., consideră că hotărârea penală pronunţată în cauză nu poate fi atacată cu revizuire pe latura civilă, având în vedere că nu mai era o cauză aflată pe rolul instanţelor ia momentul formulării cererii de revizuire. Solicită a se observa şi că revizuentul B. a mai formulat o cerere de revizuire, pe care şi-a retras-o ulterior.

ÎNALTA CURTE

Având nevoie de timp pentru a delibera, în condiţiile art. 260 C. proc. civ.,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Amână pronunţarea cauzei la data de 17 mai 2018.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.