Inadmissibility of appeal against refusal to increase expert fee in suspended labor classification case

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, la data de 26 septembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul C., pentru salariaţii care au calitatea de membri de sindicat din tabelul anexat acţiunii, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să oblige pârâta să acorde reclamanţilor grupa T de muncă în procent de 100%, pentru perioadele menţionate în acţiune, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, urmând ca aceasta să fie obligată şi la eliberarea unei adeverinţe cu menţiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, în temeiul art. 34 alin. (5) din C. muncii.

În subsidiar, s-a solicitat ca pârâta să fie obligată să acorde salariaţilor grupa a II-a de muncă în procent de 100%, pentru perioadele menţionate în acţiune, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, urmând ca aceasta să fie obligată şi la eliberarea unei adeverinţe cu menţiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, în temeiul art. 34 alin. (5) din C. muncii, dacă din probele administrate în cauză va rezulta că activitatea este similară din punct de vedere al condiţiilor de lucru şi ai factorilor de risc cu activităţi înscrise în Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990.

În probaţiune, s-a cerut administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză în specialitatea protecţia muncii.

La dosar a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert tehnic B.

Prin sentinţa civilă nr. 3300 din 17 decembrie 2015, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei. A admis cererea formulată de reclamant pentru membrii de sindicat menţionaţi în acţiune şi a obligat pârâta să încadreze activitatea desfăşurată de aceştia în grupe de muncă, corespunzător timpului efectiv lucrat, conform concluziilor raportului de expertiză şi a corecturii la raport, întocmite în cauză de expertul B., astfel cum rezultă din tabelul inserat în dispozitivul hotărârii. A obligat pârâta să elibereze salariaţilor adeverinţe referitoare la grupa de muncă, conform concluziilor raportului de expertiză şi a corecturii fa raport, întocmite în cauză de expert B. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. A. S.A. în cauză reclamantul a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare privind compatibilitatea legislaţiei interne cu cea europeană din perspectiva Directivei europene nr. 89/391/989 privind încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite sau speciale, solicitând şi suspendarea judecării prezentului dosar în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Oradea, în cauza nr. x/2015 având aceiaşi obiect cu cauza de faţă, a dispus sesizarea CJUE cu 5 întrebări preliminare.

Prin încheierea din 22 martie 2017, instanţa a dispus, în sarcina expertului B., realizarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză.

La data de 15 iunie 2017 s-a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză termică, precum şi un decont justificativ, prin care se solicită majorarea onorariului cu suma de 23.350 RON.

Prin încheierea din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a dispus, în baza art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea cererii adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2015, înregistrată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În practicaua acestei încheieri, instanţa a avut în vedere cererea de majorare a onorariului în cuantum de 2.000 RON cu suma de 23.350 RON, depusă de către expertul B., sens în care a dispus respingerea acesteia având în vedere că, pe de o parte, decontul nu a fost explicitat în sensul numărului de ore alocate pentru studiu, pentru documentaţii suplimentare, numărul de ore şi tariful aplicat pentru redactarea raportului de expertiză, iar, pe de altă parte, expertul şi-a extins verificările asupra altor persoane în privinţa cărora instanţa nu a stabilit un obiectiv la expertiză, apreciind că expertiza s-a impus doar în legătură cu persoanele indicate prin încheierea prin care a fost încuviinţată efectuarea ei.

În motivarea încheierii de suspendare, s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., constatându-se că, pentru soluţionarea cauzei, nu are relevanţă situaţia concretă de fapt regăsită în cauza de trimitere, ci consecinţele pe care le poate avea evaluarea găsită ca justificată de către Curtea de Apel Oradea în măsura pronunţării unei decizii a CJUE, asupra situaţiei similare cu cea a apelanţilor reclamanţi din prezenta cauză.

Parcurgerea considerentelor încheierii din 20.03.2017 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2015 atestă faptul că, în relaţionarea actelor normative - incidente şi în prezenta cauză, cu dreptul Uniunii Europene, se consideră ca necesară o interpretare legată de modalitatea în care operează art. 114 alin. (3), art. 151 şi art. 153 din TFUE, precum şi prevederile Directivei-cadru 89/391/CEE, anume de a se preciza dacă dispoziţiile Ordinului 50/1990, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 9/2916 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanţele ordinare, conform căreia locurile de muncă încadrate în grupele I şi II sunt cele strict de anexele 1 şi 2 ale Ordinului, iar instanţele de judecată nu pot extinde prevederile acestui ordin în cazuri similare, cu consecinţa împiedicării lucrătorilor de a le fi recunoscute beneficiile la pensionare, beneficii ce decurg din condiţiile grele de muncă în care foştii lucrători şi-au desfăşurat activitatea sunt conforme cu dispoziţiile TFUE mai sus menţionate.

De asemenea, chestiunile de similitudine de context faptic nu trebuie interpretare într-un mod restrictiv, pentru că, deşi instanţa naţională rămâne suverană să se pronunţe asupra modului în care sunt aplicabile normele din dreptul intern la situaţia de fapt concretă a cauzei, problema modalităţii de interpretare a normelor incidente în raport cu dreptul Uniunii Europene este una care poate genera o perspectivă mai clară asupra situaţiei de fapt şi a temeiurilor în drept incidente.

Împotriva acestei încheieri, faţă de măsura respingerii a solicitării de suplimentare a onorariului pentru expertiza tehnică suplimentară, expertul B. a formulat cale de atac intitulată "apel".

Prin motivele invocate, a arătat, în esenţă, că suma de 2.000 RON, stabilită cu titlu de onorariu provizoriu de către instanţa de apel, este insuficientă în condiţiile în care în cauză au formulat apel 338 de reclamanţi, revenind în sarcina fiecăruia obligaţia de a plăti suma de 5,91 RON. Pe de altă parte, pentru efectuarea suplimentului la raportul de expertiză, a fost nevoit să convoace părţile de mai multe ori, astfel cum reiese dm documentele anexate la suplimentul de expertiză, fiind reanalizată activitatea reclamanţilor în număr foarte mare şi dispersaţi la mai multe locuri de muncă. Consideră că, faţă de volumul de muncă şi timp consumat cu deplasarea, respectiv cu documentarea tehnică, este îndreptăţit la suplimentarea onorariului până la suma de 50 RON pentru fiecare reclamant, care este rezonabilă în raport cu complexitatea lucrării, volumul de muncă şi cheltuielile ocazionate cu suplimentul de expertiză.

În raport de cele expuse, apreciază că instanţa de apei a respins solicitarea de suplimentare a onorariului fără administrarea vreunei probe, fără a analiza volumul de muncă depus, complexitatea aspectelor prezentate cu noile îndrumări ale ICCJ prin decizia nr. 9/2016, precum şi a cheltuielilor ocazionate cu efectuarea expertizei suplimentare prin prisma noilor realităţi fiscale la nivel naţional.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În cauza dedusă judecăţii, prin încheierea din 21 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost suspendată, în apel, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., judecata pricinii având ca obiect cererea formulată de reclamantul C. pentru membrii de sindicat indicaţi în tabelul ce face parte din anexa acţiunii, până la soluţionarea cererii adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2015, înregistrată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Calea de atac exercitată de recurentul B. priveşte respingerea solicitării de majorare a onorariului de expert pentru suplimentul la raportul de expertiza tehnică dispus în prezentul dosar, asupra căreia instanţa de apel s-a pronunţat la termenul din 21 iunie 2017, şi nu vizează măsura suspendării cauzei, dispusă de Curtea de Apel Constanţa prin încheierea din 21 iunie 2017, atacată în speţă. Din această perspectivă, se constată că recurentul nu are deschisă calea de atac împotriva măsurii luate cu privire la respingerea cererii de suplimentare a onorariului solicitat

Faţa de cele sus menţionate, încheierea împotriva căreia s-a declarat recurs în prezenta cauză, nu este supusă cenzurii acestei căi de atac.

În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul B. împotriva încheierii din 21 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2018.