Unmotivated maintenance of dismissal on property tax claim where ownership was recognized: violation of duty to motivate appeal decision

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea depusă la Tribunalul Galaţi la 18 mai 2012 şi trimisă administrativ la Judecătoria Galaţi la data de 21 mai 2012, fiind înregistrată la această instanţă sub nr. x/2012, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL Galaţi, solicitând ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună: obligarea acesteia la plata sumei de 203.284 RON cu titlu de daune provenite din neplata impozitului pe clădiri şi 912.000 RON cu titlu de daune pentru nefolosirea de către reclamantă a imobilului proprietatea sa, în total suma de 1.115.204 RON, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Primăria municipiului Galaţi i-a aplicat sechestru asigurător asupra bunurilor sale imobile, pentru o datorie de 203.284 RON reprezentând impozit pe clădiri datorat şi majorări.

Reclamanta a arătat că a fost lipsită de folosinţa imobilului pentru care s-a calculat acest impozit, respectiv din anul 2004 şi până în prezent, imobilul fiind deţinută în fapt de pârâtă.

A apreciat astfel reclamanta că pârâta i-a produs un prejudiciu de 203.284 RON constând în impozitul calculat pentru clădire şi neachitat, nereuşindu-se evacuarea pârâtei din acest spaţiu decât în urma a mai multe litigii ce s-au purtat între părţi din 2004 şi până la rămânerea irevocabilă în luna noiembrie 2011 a Sentinţei civile nr. 8553 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosar nr. x/2008.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei şi la plata sumei de 912.000 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului în discuţie, calculată pe ultimii 3 ani, mai puţin perioada de la data executării silite a pârâtei şi până la data introducerii acţiunii. Aceste daune au fost calculate avându-se în vedere valoarea lunară a chiriei pentru clădirea din cadrul complexului de tenis, de 30.000 RON pe lună.

Judecătoria Galaţi, prin Sentinţa nr. 5614 din 30 mai 2013, a declinat cauza spre competenţă soluţionare la Tribunalul Galaţi.

Prin Sentinţa civilă nr. 521 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Galaţi a respins acţiunea, ca nefondată.

S-a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar reclamanta nu a făcut dovada că este proprietara corpului B al imobilului din Galaţi, imobil din care a evacuat-o pe pârâtă la data de 15 octombrie 2011.

Reclamantul nu a făcut nici dovada că ar fi titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate sau că este beneficiarul folosinţei imobilului pentru care cere despăgubiri.

Sumele pe care le solicită în calitate de plătitor de impozite şi pe care susţine reclamantul că i le datorează pârâta, sunt de fapt impozite pentru corpul A din clădirea pe care niciodată nu a ocupat-o pârâta.

Curtea de Apel Galaţi, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamant, prin Decizia nr. 163 din 3 octombrie 2016 a admis calea de atac; a schimbat în parte sentinţa numai în ce priveşte capătul de cerere privind daunele solicitate pentru lipsa de folosinţă a corpului B, din Galaţi; a obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 324.782,15 RON cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă a corpului B în perioada 15 mai 2009 - 15 noiembrie 2011; a menţinut soluţia primei instanţe de fond cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata impozitului şi a obligat pârâta la 11.279,23 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, pentru considerentele ce urmează.

Instanţa de apel, faţă de dispozitivul Sentinţei civile nr. 8553 din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Galaţi, constată că s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului-apelant pentru suprafaţa de 443,26 mp corp B al imobilului din str. x.

Prin Încheierea din 26 martie 2015 în Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Galaţi, cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuţia părţilor necesitate efectuării unei expertize contabile având ca obiect stabilirea contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului pentru perioada 15 mai 2009 - 15 noiembrie 2011.

Expertiza efectuată de expert C. precizează existenţa Contractului de locaţiune nr. x din 2 noiembrie 2005 încheiat între A. "A." Galaţi, în calitate de proprietar şi SC D. SA Galaţi, în calitate de chiriaş, prin care se închiriază corpul B al imobilului din Galaţi, în suprafaţă de 443,26 mp, pe o perioadă de 60 luni, cu începere de la 1 noiembrie 2005, până la 1 noiembrie 2010.

Deoarece expertiza constată existenţa Contractului de subînchiriere nr. 130/39 din 19 ianuarie 2006, încheiat între SC D. SA Galaţi în calitate de locator principal şi SC B. SRL Galaţi, în calitate de subchiriaş pentru închirierea suprafeţei de 9.500 mp pe 12 luni, chiria fiind de 1.000 RON lunar, se concluzionează că lipsa de folosinţă pentru perioada 15 mai 2009/15 noiembrie 2011, calculată în baza prevederilor H.C.L. nr. 258 din 28 iunie 2011, este de 1.808.688 RON.

Totodată se precizează şi contravaloarea lipsei de folosinţă pentru aceeaşi perioadă, calculată în baza prevederilor Ordinului 422 din 5 septembrie 2007 pentru aprobarea Normelor şi Tarifelor de folosire a bazelor sportive şi a unităţilor de cazare aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Sport la suma de 741.720 RON (883 zile x 24 ore/zi/x 35 RON/oră).

La expertiză au fost desemnaţi şi 2 consilieri experţi la solicitarea părţilor, respectiv E. recomandat de intimat şi F. recomandat de apelantă.

Consilierul expert E. stabileşte contravaloarea lipsei de folosinţă pentru aceeaşi perioadă la 11.702,06 RON luând în considerare un nivel al chiriei de 0,88 RON/mp/lună (30 luni x 443,26 mp x o,88 RON mp/lună).

S-au avut în vedere tarifele practicate de Primăria Galaţi în perioada de referinţă a litigiului pentru activităţi similare ori locaţii aflate în apropriere.

Consilier expert F., calculează contravaloarea lipsei de folosinţă ca fiind de 295.735,92 RON şi o dobândă de 29.046,23 RON, total 324.782,15 RON pentru aceeaşi perioadă luând în considerare o chirie medie şi ţinând cont de chiriile prevăzute în Hotărârea Consiliului local nr. 392/2001 şi în Contractul de locaţiune nr. x din 2 noiembrie 2005, actualizate cu rata inflaţiei.

Instanţa a apreciat ca justificat modul de calcul efectuat de expertul consilier F. care a luat în considerare prevederile H.C.L. nr. 392/2001.

Având în vedere privarea apelantei de folosinţa imobilului pentru suma respectivă, intimata-pârâtă datorează şi dobânzi (dobânda remuneratorie datorată de debitor cu titlu de preţ al folosinţei capitalului creditorului).

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de reclamanta-apelantă, ele reprezintă 6.852,82 RON taxă judiciară de timbru calculată la valoarea pretenţiilor admise pentru instanţa de fond 3.426,41 RON reprezentând taxă de timbru, calculată pentru apel şi 1.000 RON contravaloare onorar expert achitat de reclamantă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. a fost obligată intimata la 11.279,23 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părţi.

Reclamantul A., prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia instanţei superioare de fond doar în privinţa capătului de cerere referitor la suma de 180.423 RON solicitată de la pârâtă cu titlu de daune provenite din neplata impozitului pe clădiri.

În motivarea recursului se arată că, deşi instanţa reţine calitatea sa de proprietar, menţine soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata impozitului fără însă a motiva opţiunea.

Se mai arată că instanţa de fond, respingând acţiunea, a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate precum şi a faptului că sumele solicitate sunt cuvenite numai pentru corpul A de clădire, neocupat de pârâtă.

Neclaritatea a rezultat din raportul de inspecţie fiscală din data de 14 octombrie 2009 în care s-a produs o eroare în sensul că a fost confundat corpul A de clădire cu corpul B şi invers, numai că imobilul A, actualul sediu al G. a ieşit din proprietatea recurentului încă din anul 2007, fiind adjudecat la licitaţie de către SC D.

Reţinerea instanţei de fond în sensul că nici pentru acest imobil (actualul sediu G.) nu a fost plătit impozitul pe clădire, nu poate fi luată în consideraţie.

Recurenta SC B. SRL, prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia sub aspectul aplicării greşite a legii referitoare la modalitatea de dobândirea dreptului de proprietate, a dovezii acestuia precum şi, în subsidiar, a modului de calcul al lipsei de folosinţă, cât şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.279,23 RON.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin Sentinţa civilă nr. 5029 din 10 mai 2011 a Judecătoriei Galaţi nu s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 443,26 mp corp B, întrucât litigiul soluţionat prin această hotărâre judecătorească nu avusese ca obiect stabilirea sau recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la imobilul situat în Galaţi, pentru ca instanţa de apel să poată valorifica puterea lucrului judecat în privinţa existenţei dreptului de proprietate al reclamantului.

Analiza dreptului de proprietate al reclamantului intimat cu privire la bunul pentru care solicită lipsa folosinţei se impunea aşadar faţă de motivarea concretă a lipsei titlului de proprietate realizată de Tribunal prin indicarea unor dovezi emanând chiar de la acesta (a se vedea pagina 3 alin. (6) - (8) din Sentinţa civilă nr. 521 din 30 octombrie 2014 a Tribunalului) ca şi apărările invocate în acelaşi sens de către SC B. SRL în întâmpinarea depusă la apelul formulat de reclamant.

Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât într-unul dintre multiplele litigii purtate între părţi, în considerentele Deciziei nr. 5 din 23 mai 2011 a Tribunalului Galaţi, ulterior pronunţării Sentinţei civile nr. 5029 din 10 mai 2010 a Judecătoriei Galaţi se reţine în cadrul unei analize profunde şi detaliate a dreptului de proprietate a reclamantului cu privire la acest imobil, că acest drept nu a fost dovedit.

Chiar dacă această decizie a fost modificată prin Decizia nr. 782 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, se apreciază că considerentele primei hotărâri nu au fost înlăturate prin soluţia instanţei de control judiciar care reţine în mod expres că "Faţă de considerentele de mai sus, Curtea nu va analiza susţinerile părţilor referitoare la existenţa sau inexistenţa dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinţă".

Pe de altă parte, reclamantul, în motivele de apel invocă drept dovadă a dreptului său de proprietate asupra bunului în discuţie Sentinţa civilă nr. 8553 din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Galaţi care soluţionase acţiunea în evacuare a SC B. SRL şi a cărei admitere fusese pronunţată pe achiesarea pârâtului astfel cum rezultă din dispozitivul ei. Achiesarea pârâtului SC B. SRL la capătul de cerere privind evacuarea nu poate echivala cu un titlul de proprietate în patrimoniul apelantului A.

De altfel, prin Sentinţa civilă nr. 10839 din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei Galaţi a fost respinsă acţiunea în constatarea dreptului de proprietate formulat de reclamant în contradictoriu cu U.J.C.M. Galaţi, intervenientă fiind şi recurenta.

Se arată că îşi menţine obiecţiunile formulate în ceea ce priveşte raportul de expertiză realizat de către expertul desemnat de către instanţa de judecată, C., obiecţiuni respinse fără vreo motivare concretă în şedinţa de judecată din data de 25 aprilie 2016.

Prevederile H.C.L. nr. 392/2001 stabilesc tarife orare pentru spaţii sportive aparţinând Municipiului Galaţi, constituite din săli de sport ale unităţilor de învăţământ, cu suprafaţa standard de peste 800 mp şi cu toate utilităţile necesare, spaţii ce se închiriază doar pentru organizarea anumitor evenimente şi nu pentru o închiriere îndelungată, pentru desfăşurarea unor activităţi sportive constant de către locatar în acel spaţiu.

Această modalitate de stabilire a lipsei de folosinţă, nu se aplică spaţiului în discuţie, deoarece nu prezintă aceleaşi caractere cu ale spaţiilor supuse dispoziţiilor H.C.L. nr. 392/200, priveşte o închiriere pe o durată îndelungată pentru folosinţa continuă a unei organizaţii sportive, deci presupune stabilirea unei chirii anuale sau lunare.

Expertul a stabilit o anumită sumă cu titlul de dobândă, în condiţiile în care reclamantul nu a solicitat acest lucru, instanţa de judecata pronunţându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.

Singurul calcul corect al lipsei de folosinţă este cel ce reiese din raportul întocmit de către expertul E., expert care stabileşte valoarea lipsei de folosinţă prin compararea corpului B în litigiu cu un imobil asemănător care are aceeaşi destinaţie ca i acesta şi pentru o perioadă asemănătoare.

Referitor la cheltuielile de judecată în suma de 11.279,23 RON puse în sarcina paratei, se arată că reclamantei i s-a admis doar unul din două capete de cerere şi anume suma solicitată cu titlul de lipsă de folosinţă.

Astfel, din întreaga suma de 1.115.204 RON solicitată de către reclamantă şi pentru care a achitat taxa de timbru de 10.279,23 RON, i-a fost admisă doar suma de 324.782,15 RON astfel că legal este a fi obligată pârâta la taxa de timbru aferentă acestei sume.

În ceea ce priveşte suma de 1.000 RON achitată de către reclamanta apelantă cu titlul de onorariu expert şi stabilită a fi plătită de pârâtă, de asemenea o apreciază ca nelegală deoarece nu au fost reţinute deloc concluziile formulate de către acest expert, instanţa înlăturând practic această expertiză în momentul formulării soluţiei dispuse.

Recurentul A., prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului pârâtei, arătând că a făcut dovada dreptului de proprietate, enumerând şi înscrisurile doveditoare, precizate şi că H.C.L. nr. 392/2001 se referă la chirii lunare şi nu orare.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate şi la temeiurile de drept incidente în cauză reţine caracterul fondat al recursului declarat de reclamant şi caracterul nefondat al recursului declarat de pârât pentru argumentele ce succed.

Instanţa superioară de fond a reţinut ca dovedit dreptul de proprietate al reclamantului faţă de dispozitivul Sentinţei civile nr. 8553 din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Galaţi.

Critica formulată de pârât cu privire la efectele acestei hotărâri judecătoreşti sunt corecte, în sensul că admiterea cererii de evacuare a pârâtului solicitată de reclamant nu semnifică existenţa unui drept de proprietate.

Cu toate acestea, statuarea din apel referitoare la existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului descris în acţiune în patrimoniul reclamantului este corectă.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 5029 din 10 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de Uniunea Judeţeană a Organizaţiilor Cooperaţiei Meşteşugăreşti (U.J.C.M.) Galaţi în contradictoriu cu intimatul A. "A." împotriva Încheierii nr. 35618 pronunţate în Dosar nr. x din 19 octombrie 2009 al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi prin care a fost intabulat dreptul de proprietate asupra construcţiilor, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 186 din 6 octombrie 2010 a Tribunalului Galaţi şi Decizia civilă nr. 80R din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi.

Din considerentele hotărârii rezultă că, în esenţă, A. "A." este continuatorul H. care, la rândul său, continuă structura sportivă fără personalitate juridică din cadrul U.J.C.M. Galaţi. Se mai arată că această evoluţie în timp dă şi succesiunea în drepturi, în sensul că beneficiarul bazei de tenis din Galaţi, edificată în temeiul Autorizaţiei de executare lucrări nr. x din 5 iunie 1984 de U.J.C.M., este în prezent A. "A." Galaţi.

Aşadar, în prezent dreptul de proprietate al reclamantului înscris în cartea funciară, nu este anulat printr-una dintre modalităţile prescrise de lege, drept de proprietate înscris şi în evidenţele fiscale.

Reţinând calitatea de proprietar asupra imobilului din Galaţi, reprezentând A. aflat în proprietatea reclamantului conform Autorizaţiei pentru executarea de lucrări nr. 58 din 5 iunie 1984 având ca beneficiar U.J.C.M. şi Decizia nr. 36/03.1983, Direcţia Impozite, Taxe şi ale Venituri Locale din cadrul Primăriei municipiului Galaţi a somat pe reclamant să plătească impozitul pe clădiri.

În alţi termeni, dreptul de proprietate al reclamantei asupra A., cu referire la care se cere obligarea pârâtei la plata contravalorii impozitului şi a lipsei de folosinţă rezultă din Sentinţa civilă nr. 5029 din 10 mai 2006 a Judecătoriei Galaţi şi încheierea de carte funciară nr. 35618.

- Nu este fondată nici critica referitoare la modalitatea de calcul a contravalorii lipsei de folosinţă asupra imobilului în discuţie, câtă vreme recurenta solicită, în fapt, o reinterpretare şi reanalizare a probatoriilor administrate de instanţă sub acest aspect, atunci când apreciază că suma datorată este cea din raportul de expertiză întocmite de expertul E., faţă de configuraţia art. 304 C. proc. civ. ce permite modificarea sau casarea hotărârii numai pentru motive de nelegalitate şi nu de netemeinicie.

Referirea la inaplicabilitatea dispoziţiilor H.C.L. Galaţi nr. 392/2001 este nefondată, deoarece hotărârea priveşte stabilirea chiriilor lunare pe metru pătrat pentru spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţe şi nu chirii orare cum pretinde recurentul.

Nu în ultimul rând, de amintit că expertul a coroborat conţinutul hotărârii cu prevederile Contractului de locaţiune nr. x din 2 noiembrie 2005 încheiat între părţi.

Mai susţine recurentul că instanţa de apel a acordat dobânzi pentru suma acordată, în condiţiile în care reclamantul nu a solicitat aşa ceva, acordându-se astfel ceea ce nu s-a cerut.

Nu poate fi primită nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. faţă de temeiul de drept al cererii de chemare în judecată art. 1.349 alin. (2) şi art. 1.317 C. civ., răspunderea civilă delictuală, câtă vreme acoperirea prejudiciului trebuie să fie integrală, conform art. 1.385 C. civ.

Cât priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, instanţa a aplicat corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., dat fiind calitatea de parte câştigătoare în proces a reclamantei.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Recurentul-reclamant invocă absenţa motivării instanţei de apel cu privire la soluţia de menţinere a dispoziţiei primei instanţe de a respinge capătul de cerere referitor la plata sumei de 203.284 RON cu titlu de daune provenite din neplata de către pârâtă a impozitului pe clădiri.

Critica este fondată. Astfel, instanţa superioară de fond reţine existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului în litigiu, drept de proprietate negat de prima instanţă având drept consecinţă respingerea acţiunii în totalitate.

Instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 298 C. proc. civ., nu prezintă considerentele ce au determinat-o să menţină soluţia primei instanţe cu referire la acest capăt de cerere, şi anume respingerea cererii de plată a impozitului pe clădiri în condiţiile în care a reţinut o altă situaţie de fapt.

Instanţa este obligată să motiveze soluţia dată pentru fiecare motiv de apel, măcar implicit, astfel încât, controlul de legalitate efectuat în calea extraordinară de atac a recursului să poată fi efectiv. Or, în cauză, instanţa de apel nu oferă niciun indiciu din care să se poată deduce menţinerea soluţiei primei instanţe.

Înalta Curte, reţinând incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei în vederea aplicării corecte a legii, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi 3 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 163/A din data de 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC B. SRL Galaţi împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iulie 2017.

Procesat de GGC - LM