Decriminalization claim rejected as moot after final rehabilitation erased conviction effects; costs imposed.

Deliberând, asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 70 din 15 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins cererea formulată de petentul A. având ca obiect aplicarea legii penale de dezincriminare.

A fost obligat petentul să plătească suma de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 03.04.2018, petentul A. a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 din vechiul C. pen., pentru care a fost condamnat în dosarul penal nr. x/2006 al Curţii de Apel Cluj, a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 şi Legii nr. 187/2012.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 595 C. proc. pen.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că analiza incidenţei art. 4 sau art. 6 din Noul C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2012, pentru cauzele judecate definitiv, trebuie să fie făcută in concreto, că sfera infracţiunii de luare de mită prev. de art. 269 Noul C. pen. nu cuprinde o suprapunere în totalitate a prevederilor art. 254 şi art. 256 din vechiul C. pen. (renunţându-se la modalitatea de nerespingere a promisiunii), situaţie care rezultă şi din infracţiunea judecată definitiv în dosarul penal nr. x/2006.

Analizând cererea formulată de petentul A., prima instanţă a constatat următoarele:

Preliminar, cu privire la calificarea cererii, s-a reţinut că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, cererile, contestaţiile şi sesizările, introduse în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, având ca obiect aplicarea art. 4 şi 6 din această lege, în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intrării ei în vigoare, se soluţionează după procedura prevăzută în prezentul articol, care se completează cu dispoziţiile C. proc. pen.

Astfel, sesizarea instanţei de judecată, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 şi aplicarea procedurii prevăzute de acest text de lege, se poate efectua în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009. Ulterior trecerii termenului de 6 luni, cererile vor fi judecate cu parcurgerea procedurii obişnuite de contestaţie la executare.

Ca atare, fiind depăşit termenul de 6 luni menţionat anterior, s-a apreciat că cererea petentului constituie contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. d) C. proc. pen.. - când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, deoarece constituie cauză de stingere a pedepsei, intervenţia legii de dezincriminare ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, întrucât odată cu intrarea în vigoare a legii de dezincriminare încetează executarea pedepselor (principale, accesorii sau complementare), a măsurilor de siguranţă, a măsurilor educative ce au fost pronunţate în baza legii vechi şi a tuturor consecinţelor penale ale hotărârilor judecătoreşti referitoare la aceste fapte (interdicţii, incapacităţi şi decăderi).

Cu privire la cererea formulată, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 71/D din 20.09.2006 pronunţată în dosarul nr. x/2006 al acestei instanţe, definitivă prin decizia penală nr. 1886 din 04.04.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prev. şi ped. de art. 256 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa suspendată condiţionat, potrivit art. 81 din vechiul C. pen. pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 77 din 03.11.2009 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin neexercitarea căii de atac, s-a constatat că faţă de petent a intervenit reabilitarea de drept.

Contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia, fiind un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.

Contestaţia contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept cu reglementare distinctă. Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.

În contextul celor arătate, s-a constatat că în cauză lipseşte situaţia premisă care permite verificarea incidenţei dispoziţiilor legale care reglementează instituţia contestaţiei la executare, respectiv existenţa dispoziţiilor şi consecinţelor decurgând dintr-o sentinţă penală definitivă.

Faza de executare a hotărârilor penale are ca obiect împlinirea activităţii de realizare a justiţiei penale, prin aducerea la înfăptuire a dispoziţiilor decurgând din hotărâre.

Verificând situaţia dedusă analizei, s-a observat că toate dispoziţiile sentinţei penale de condamnare şi toate consecinţele decurgând din aceasta, sub aspectul tuturor instituţiilor de drept incidente, au fost desăvârşite, susnumitul petent fiind reabilitat de drept.

Or, reabilitarea reprezintă instituţia juridică prin care fostul condamnat este reintegrat în societate, prin înlăturarea consecinţelor condamnării suferite, indiferent de gravitatea acesteia. Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare, efectele reabilitării producându-se pentru viitor.

Astfel, nefiind în situaţia punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti sau în legătura cu aceasta, s-a apreciat că cererea este inadmisibilă, fiind respinsă, ca atare în temeiul art. 597 şi urm. C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 70 din 15 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în termen legal a formulat contestaţie contestatorul A., solicitând desfiinţarea sentinţei, susţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea intervenirii dezincriminării faptei pentru care a fost condamnat.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 70 din 15 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele următoare:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 03.04.2018, contestatorul A. a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 din C. pen. anterior, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 71/D din 20.09.2006 pronunţată în dosarul nr. x/2006 al Curţii de Apel Cluj, defintivă prin decizia penală nr. 1886 din 04.04.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 187/2012.

În raport de data sesizării instanţei şi de dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, fiind depăşit termenul de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, Curtea de Apel Cluj a apreciat corect că cererea formulată de contestatorul A. constituie contestaţie la executare, întemeiată pe dispozitiile art. 598 lit. d) C. proc. pen. - când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Se reţine că, incidenţa retroactivităţii legii penale de dezincriminare este limitată în funcţie de etapa la care a ajuns raportul penal de răspundere în momentul intrării în vigoare a legii penale care dezincriminează. Astfel, pentru a opera, legea penală care dezincriminează trebuie să intre în vigoare până la intervenirea reabilitării condamnatului, în caz contrar ea nu mai produce niciun efect, deoarece reabilitarea înlătură orice decădere, interdicţie sau incapacitate ce a decurs din condamnare. Fac excepţie măsurile de siguranţă.

În prezenta cauză, prin sentinţa penală nr. 77 din 03.11.2009 a Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă, s-a constatat că faţă de contestatorul A. a intervenit reabilitarea de drept cu privire la fapta pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 71/D din 20.09.2006 pronunţată în dosarul nr. x/2006 al acestei instanţe, defintivă prin decizia penală nr. 1886 din 04.04.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În consecinţă, aspectele invocate de contestator, cu privire la dezincriminarea în legea penală nouă, a faptei pentru care a fost condamnat, nu mai pot fi analizate de instanţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 70 din 15 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 70 din 15 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2018.