Cassation limits: refusal to reassess criminal legal qualification and aggravating circumstances outside statutory scope of review

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 20 din 28.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalul Călăraşi, secţia penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 03.04.2018, au fost respinse cererile de achitare şi de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul A., prin apărător şi s-a dispus înlăturarea, din încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, a dispoziţiilor art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., zis B. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a constatat că infracţiunea pedepsită în cauză este concurentă cu infracţiunile concurente comise de către inculpatul A., zis B. şi pedepsite prin sentinţa penală nr. 176 din 20.09.2016 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă la 25.04.2017 prin decizia penală nr. 628/A/2017 a secţiei a II-a penale a Curţii de Apel Bucureşti, care au fost descontopite şi repuse în individualitatea lor şi cu infracţiunea comisă de către acelaşi inculpat şi pedepsită prin sentinţa penală nr. 108 din 01.06.2016, definitivă prin neapelare la 14.06.2016, care a fost repusă în individualitatea ei.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei pronunţate în cauză cu pedepsele de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 108 din 01.06.2016, definitivă prin neapelare la data de 14.06.2016, de 1 an închisoare, de 1 an închisoare şi de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 176/20.09.2016 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă la data de 25.04.2017 prin decizia penală nr. 628/A/2017 a secţiei a II-a penale a Curţii de Apel Bucureşti, dar şi a pedepsei complementare prev. de art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru fiecare dintre cele 3 infracţiuni, inculpatului A. aplicându-i-se spre executare pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., dar şi pedeapsa complementară prev. de art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru fiecare dintre cele 3 infracţiuni anterior menţionate.

S-a constatat că infracţiunea pedepsită prin sentinţă a fost comisă în stare de recidivă în raport de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pronunţată împotriva inculpatului A., zis B., prin sentinţa penală nr. 405 din 11.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 616 din 18.03.2011 a secţiei I penale a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 243 zile din pedeapsa închisorii de 2 ani şi, în baza art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat pedeapsa pronunţată prin sentinţă, de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., la restul neexecutat de 243 zile, inculpatul A., zis B., având de executat, în total, 5 ani şi 8 luni şi 243 zile închisoare, cu executare în regim de detenţie şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., rap. la art. 67 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză şi, potrivit art. 72 C. pen. şi art. 403 alin. (2) C. proc. pen., a fost computată prevenţia acestuia, respectiv reţinerea de la 25.02.2016 la 26.02.2016 şi arestarea preventivă, de la 25.04.2017 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 227 din 25.04.2017, emis de către Judecătoria Olteniţa potrivit dispoziţiilor deciziei penale nr. 628/A/2017 a secţiei a II-a penale a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou M.E.P.I., în sensul celor dispuse sentinţă, de la rămânerea definitivă a acesteia.

S-a luat act că partea vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 320 din Legea nr. 95/2006 republicată, cu ref. la art. 19 - 20 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (3) teza I şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Bucureşti şi a fost obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 72,73 RON, cu titlu de cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei C., plus dobânzile legale aferente acestei sume, calculate la momentul achitării debitului.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 şi s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, la rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul A., parchetul criticând-o pentru greşita înlăturare a agravantei prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen. şi aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare, iar inculpatul pentru greşita condamnare şi, în subsidiar, greşita încadrare juridică a faptei.

În motivarea scrisă a apelului, Parchetul a arătat că probatoriul administrat a confirmat faptul că suspecţii D., E., F. şi G., chiar dacă nu au fost complici la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, au participat la oprirea şi blocarea în trafic a persoanei vătămate, fiind întrunită astfel cerinţa săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună. A fost subliniat faptul că legiuitorul nu condiţionează săvârşirea infracţiunii de către trei sau mai multe persoane, ci săvârşirea faptei împreună cu autorul, respectiv în acelaşi timp şi aceleaşi împrejurări.

A doua critică a Parchetului a vizat greşita reţinere a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care inculpatul nu a depus vreun efort pentru diminuarea sau înlăturarea consecinţelor infracţiunii, ci dimpotrivă, a negat însăşi întâlnirea cu partea vătămată în ziua agresării acesteia din urmă.

În motivarea scrisă a apelului, inculpatul A., prin apărătorul ales, a arătat că încadrarea juridică corectă a faptei deduse judecăţii este cea de lovire sau alte violenţe, faţă de modalitatea în care este descrisă fapta, de intensitatea redusă, de concluziile raportului de expertiză medico-legală, toate acestea conducând la concluzia lipsei intenţiei de a ucide.

Pe fondul cauzei deduse judecăţii, inculpatul A. a invocat lipsa probelor care să confirme acuzarea, susţinând că nu s-a aflat la faţa locului în momentul acroşării autoturismelor, fiind la fermă la acel moment, fiind chemat ulterior întrucât era proprietarul unuia dintre autoturismele implicate. În acest sens, a relevat declaraţiile contradictorii ale persoanei vătămate, care oferă o explicaţie pentru faptul că, iniţial, l-a indicat pe inculpat drept autor al agresiunii, depoziţiile martorilor D., E. şi G., care nu îl plasează la locul faptei şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului, în care nu se menţionează prezenţa sa la locul faptei.

Prin decizia penală nr. 851/A din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva sentinţei penale nr. 20 din 28.02.2018, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. x/2017.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecându-se cauza:

Au fost înlăturate dispoziţiile din sentinţa penală apelată referitoare la înlăturarea din încadrarea juridică a faptei deduse judecăţii a dispoziţiilor art. 77 lit. a) C. pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

S-a constatat că infracţiunea pedepsită prin prezenta sentinţă este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 176 din 20.09.2016 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă la data de 25.04.2017, prin decizia penală nr. 628/A/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, care a fost descontopită şi au fost repuse în individualitatea lor (1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) lit. b) C. pen.) şi prin sentinţa penală nr. 108 din 01.06.2016 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă prin neapelare la data de 14.06.2016 (1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen.).

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 108/01.06.2016 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă la data de 14.06.2016 şi cu pedepsele de 1 an închisoare, de 1 an închisoare şi de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 176 din 20.09.2016 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă la data de 25.04.2017, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an închisoare, 1 an închisoare,1 an închisoare şi 2 ani închisoare), rezultând o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 104 alin. (2) teza I C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 243 zile din pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 405 din 11.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 616 din 18.03.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din care inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 24.07.2012, prin sentinţa penală nr. 1752 din 20.07.2012 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., s-a dispus adăugarea pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, de 6 ani şi 8 luni închisoare, la restul neexecutat de 243 zile, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 6 ani, 8 luni şi 243 zile închisoare.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 28.02.2018, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. x/2017.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 300 RON.

S-a dispus ca onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, av. H., în cuantum de 100 RON, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

În motivele scrise pe care se fundamentează calea de atac şi în susţinerea orală a acestora a fost invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătându-se că pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere greşita încadrare juridică dată faptei şi greşita reţinere, de către instanţa de apel, a circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen.

În argumentarea incidenţei cazului de recurs în casaţie menţionat, recurentul inculpat a arătat, în esenţă, că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din tentativă la infracţiunea de omor, în infracţiunea de lovire sau alte violenţe (pentru care sunt prevăzute limite de pedeapsă mai reduse), cu înlăturarea circumstanţei agravante a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 77 lit. a) C. pen.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 851/A din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - caz invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecăţii.

Prin motivele scrise de recurs, susţinute şi oral de apărătorul recurentului inculpat, se realizează o analiză a probelor, tinzându-se practic către o schimbare a încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de lovire sau alte violenţe (pentru care legea prevede limite de pedeapsă mai reduse), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie. Înalta Curte reţine în acest sens că, în procedura recursului în casaţie, se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică şi circumstanţele de fapt reţinute, în mod definitiv, de instanţa de apel.

Cât priveşte critica apărării vizând greşita reţinere, de către instanţa de apel, a circumstanţei agravante a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 77 lit. a) C. pen., aceasta nu poate face obiectul analizei Înaltei Curţi, în calea de atac a recursului în casaţie verificându-se doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanţele anterioare.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident în speţă cazul de recurs în casaţie menţionat, pedeapsa aplicată recurentului inculpat, prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susţinerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 851/A din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 851/A din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 827 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2019.