Cassation appeal for organized crime, fraud, and forgery in child benefit fraud scheme dismissed; conviction upheld

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2533 din 02.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii: B., C., A., D., E., F., G., H., I., J. şi K.

Referitor la inculpata A. s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. inculpata A. (cetăţean român, studii superioare, fost funcţionar public în cadrul Agenţiei de Prestaţii Sociale Bucureşti, căsătorită, un copil minor, fără antecedente penale), a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat - la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. a fost condamnată pe inculpata A. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată la pedeapsa de 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A. şi s-a aplicat acesteia pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare la care s-a aplicat sporul obligatoriu de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare (reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse aplicate în cauză), inculpata urmând să execute în final pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei A. perioada reţinerii de la data de 10.08.2010.

Tribunalul a constatat că Agenţia Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti are calitatea în cauză numai de parte civilă, iar nu şi de parte responsabilă civilmente.

În baza art. 19 şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen.. raportat la art. 998-999 şi la art. 1000 alin. (2) din C. civ. din 1864 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti şi au fost obligaţi inculpaţii la plata către aceasta, printre care şi inculpata A.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 10.000 de RON de la inculpata A..

În baza art. 255 din C. proc. pen.. s-a dispus restituirea inculpatei A., la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, a două telefoane mobile cu numerele x şi y, ambele marca L., unul model M., seria x, cu cartela SIM N. x, fără PIN şi unul model O., seria x, cu cartela SIM P. x, cu PIN x, bunuri ridicate cu prilejul percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatei, în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Bucureşti, cu nr. 539 din 5.08.2010.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen.. instituie măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., C., A. şi D. în vederea recuperării pagubei produse până la concurenţa sumei de 897405 de RON şi dobânda legală aferentă, precum şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina fiecăruia şi în vederea confiscării speciale a sumelor stabilite în sarcina fiecărui inculpat;

În baza art. 398 raportat la art. 274 din C. proc. pen.. inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 40.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: B., C., A., D., Q., R., E., S., T., U.,

V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., F., II., JJ., G., H., KK., LL., MM., NN., OO.,PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., I., J., AAA., BBB., CCC., DDD., K. şi EEE..

Inculpaţii GG., EE., FF., DDD., II., KK., X., AA., JJ., LL., BBB., CCC., XX., YY., ZZ., RR., SS., QQ., PP., TT., WW., VV., OO., NN., MM., CC., Z., Y., U., HH., AAA., BB., S., UU., W., T., Q. şi R. au solicitat aplicarea procedurii de judecată prev. de art. 3201 C. proc. pen.. din 1968, fiind condamnaţi prin sentinţa penală nr. 747 din data de 14.10.2013 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 325/A din data de 14 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Prin sentinţa penală nr. 747 din data de 14.10.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2013 a fost disjunsă soluţionarea acţiunii civile, precum şi latura penală privindu-i pe inculpaţii B., C., A., D., E., F., G., H., I., J. şi K., fiind astfel constituit prezentul dosar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 15.10.2013 sub nr. x/2013, iar prin încheierea din şedinţa publică din data de 19.02.2014 s-a dispus transpunerea dosarului înregistrat cu nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a Penală pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. x/2013*.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 19.02.2014 s-a dispus transpunerea dosarului pe cameră preliminară, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 16.04.2014, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, definitivă prin încheierea din camera de consiliu din data 22.05.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism - Serviciul Central, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii cauzei privindu-i pe inculpaţii B., C., A., D., E., F., G., H., I., J. şi K.

Traseul infracţional al grupului organizat - dedus judecăţii, constituit iniţial din inculpaţii B. şi C., consta în identificarea părinţilor cu copii nou-născuţi, preluarea de la aceştia a actelor de stare civilă necesare întocmirii dosarelor de obţinere a indemnizaţiei de creştere a copilului, întocmirea în fals a cererilor de acordare a indemnizaţiilor de creştere a copilului, precum şi a adeverinţelor de venit, în care se consemnau salarii lunare cât mai mari, întrucât cuantumul indemnizaţiei era o cotă-parte din salariu.

Dosarelor astfel întocmite erau prezentate inculpatelor A. şi D., cooptate în grup, salariate ale Agenţiei de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti, în vederea înregistrării lor cu date retroactive, pentru obţinerea unor sume cât mai mari de bani, dar şi pentru ca ele să monitorizeze respectivele dosare şi să-i anunţe din timp pe inculpaţii FFF. de virarea banilor, fie prin mandat poştal, fie prin cont bancar, pentru ca aceştia să poată a-şi încasa "comisioanelor" pretinse pentru ajutorul acordat şi, nu în ultimul rând, în deschiderea unor conturi bancare pe numele persoanelor "titulare" ale indemnizaţiei de creştere a copilului faţă de care inculpaţii din vârful grupului infracţional nu aveau suficientă încredere că le vor plăti "comisioanele", ei îndestulându-se astfel din sumele virate în conturile bancare fără ştirea acestora din urmă.

Membrii grupului şi-au asumat obligaţia de a identifica familii cu copii nou-născuţi, care să fie de acord a fi solicitate în numele lor indemnizaţii de creştere a acestora, sumele de bani primite cu acest titlu urmând a fi împărţite între aceste familii şi membrii grupului infracţional.

Au identificat astfel de familii atât inculpaţii B. şi C., cât şi inculpaţii Q., R., DD., V., K., T., W., BB., AAA., U., HH., I., H. şi G.

Inculpaţii care identificau persoanele cu copii nou născuţi preluau de la acestea actele necesare solicitării/obţinerii indemnizaţiilor de creştere a copilului şi le predau ulterior inculpaţilor FFF.,în vederea întocmirii în fals a adeverinţelor de venit şi a cererilor de acordare a indemnizaţiilor, devenind astfel, împreună, complici la acţiunile infracţionale ale acestora.

Completarea în fals a înscrisurilor, cu precădere a cererilor de acordare a indemnizaţiilor de creştere a copilului, precum şi a adeverinţelor care atestau veniturile pe ultimele 12 luni ale beneficiarilor indemnizaţiilor de creştere a copilului revenea, în principal, inculpatei B., iar în subsidiar, soţului său, inculpatul C., acesta din urmă asumându-şi şi obligaţia de a asigura deplasarea cu autoturismul personal la întâlnirile cu membrii familiilor respective, precum şi la instituţiile cu incidenţă în materie, gen primării de sector, unităţi bancare, sediul Agenţiei de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti.

Sumele de bani acordate cu titlul de indemnizaţii de creştere a copilului erau preluate de membrii grupului infracţional fie direct de la beneficiarii acestora, fie pe baza unor adrese eliberate în fals de inculpatele din cadrul Agenţiei de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti cu referire la oficiile poştale arondate, fie prin uzitarea unor carduri pe care inculpaţii B. şi C. le primeau de la angajaţi bancari, la solicitarea acestora fiind deschise în fals conturi bancare.

Tribunalul a reţinut în acest context doar pe inculpata din cadrul GGG., respectiv pe S., care a fost condamnată definitiv pentru că a sprijinit în anul 2009, grupul infracţional prin deschiderea în fals a unui cont la GGG., pe numele inculpatei NN., în care au fost virate sumele cu titlu de indemnizaţie de creştere a copilului; iar în ceea ce o priveşte pe inculpata E. a constatat că a intervenit decesul acesteia.

Actele necesare deschiderii conturilor bancare şi sumele aferente acestor operaţiuni erau aduse la unităţile bancare de către inculpatul C., tot acesta fiind cel care revenea la unităţile bancare pentru a prelua cardurile emise pe numele beneficiarilor indemnizaţiilor de creştere a copilului.

Inculpaţii B. şi C., în cazul persoanelor care nu le inspirau totală încredere, au eludat procedura legală de deschidere a conturilor bancare pentru că intenţionau să retragă banii din cont, fără cunoştinţa beneficiarilor indemnizaţiilor de creştere a copilului şi fără ca aceştia să cunoască cuantumul exact al sumelor ridicate; angajaţii bancari menţionând în fals că titularii cardurilor au fost prezinţi, că personal au ridicat şi semnat pentru ridicarea cardurilor bancare aferente, precum şi pentru plicurile conţinând codurile PIN şi că sunt conforme cu originalul copiile cărţilor de identitate prezentate, fără să aibă posibilitatea comparării originalelor cu copiile acestora.

Pentru completarea cererilor de acordare a indemnizaţiilor de creştere a copilului şi a adeverinţelor de venit, inculpaţii B. şi C. au menţionat că primeau fie direct de la viitorii beneficiari ai indemnizaţiilor, fie de la ceilalţi membrii ai grupului infracţional copii de pe cărţile de identitate, de pe livretele de familie şi de pe certificatele de naştere ale copiilor, aceste acte fiind, de altfel, expres solicitate prin dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, respectiv ale art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 republicată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.

Cât priveşte ştampilele societăţilor comerciale aplicate pe adeverinţele de venit ataşate la dosarele de indemnizaţie de creştere a copilului, acestea fie erau luate de inculpata B. de la domiciliul soacrei sale, respectiv martora HHH., care este contabil de profesie, iar la acel moment desfăşura contabilitatea mai multor firme care i-au înmânat şi ştampilele respectivelor societăţi comerciale, în vederea întocmirii actelor contabile, fie le xerocopia de pe alte acte legal întocmite.

Iniţial, inculpaţii B. şi C. au respectat procedura de solicitare a indemnizaţiei de creştere a copilului, în sensul că dosarul pe care personal îl întocmeau, îl depuneau la primăriile de sector, întocmai cum prevedeau dispoziţiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, respectiv ale art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 republicată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.

Primăriile de sector, după ce verificau integritatea acestora, le transmitea pe cele complete la Agenţia de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti. În această etapă intervenea inculpata A. din cadrul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Bucureşti, aceasta luând legătura cu fosta sa colegă de birou D., care era angajată la Agenţia de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti, cu atribuţii expres prevăzute în fişa postului raportat la indemnizaţiile de creştere a copilului, solicitându-i să se ocupe de urgentarea soluţionării lor, în condiţiile în care ambele aveau cunoştinţă că aceste dosare conţin acte falsificate de membrii grupului infracţional al cărui lider era inculpata B.

Ulterior, inculpaţii B. şi C. au omis intenţionat etapa depunerii dosarelor la primăriile de sector şi, pentru urgentarea obţinerii indemnizaţiilor de creştere a copilului, respectiv pentru a intra mai rapid în posesia sumelor de bani în vederea cărora au constituit grupul infracţional, au început să depună aceste dosare direct la Agenţia de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti, având concursul direct al inculpatelor A. şi D.

Inculpata A., pentru a putea realiza şi mai uşor scopul asumat în cadrul grupului infracţional, a solicitat şi a primit transferul în cadrul Agenţiei de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti, activând însă pe un segment fără competenţă directă în acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului, în timp ce inculpata D. a continuat să activeze în calitate de consilier juridic, cu atribuţii exprese vizând verificarea dosarelor şi calculării cuantumului lunar al indemnizaţiilor de creştere a copilului.

Tot prin intermediul inculpatelor A. şi D., în cazul copiilor născuţi cu câteva luni înainte de depunerea cererilor de acordare a indemnizaţiilor de creştere a copilului, inculpata B. obţinea şi înregistrarea cu numere anterioare a acestora. Înregistrarea cu numere anterioare era esenţială în realizarea scopului infracţional asumat, întrucât viza sume de bani plătite retroactiv, ce erau însuşite de membrii grupului infracţional, de cele mai multe ori fără ca titularii indemnizaţiilor de creştere a copilului să aibă cunoştinţă de cuantumul acestor sume.

Totodată, prin aceleaşi două inculpate, inculpata B. obţinea şi schimbarea modalităţii de plată a indemnizaţiilor de creştere a copilului, fie din mandat poştal în cont bancar sau invers, fie chiar dintr-un cont bancar în alt cont bancar, în funcţie de interesul personal, respectiv în aşa fel încât să poată intra în posesia sumelor de bani vizate, în principal a acelor sume virate pentru perioada retroactivă depunerii cererii de acordare a indemnizaţiei de creştere a copilului, aceste sume fiind de regulă mai mult de două indemnizaţii lunare.

Cu privire la persoanele care au beneficiat de indemnizaţiile de creştere a copilului, alegerea lor nu a fost întâmplătoare, din actele cauzei rezultând că aceste persoane fie se aflau în relaţii apropiate cu iniţiatorii grupului infracţional sau cu ceilalţi membrii care au aderat ulterior la gruparea infracţională, comunicându-li-se de la început scopul cooptării şi modalitatea prin care înţeleg să realizeze acest scop, aceste persoane având cunoştinţă încă de la început că se intenţionează a se solicita şi obţine indemnizaţii de creştere a copilului în baza unor documente doveditoare de venituri false.

Totodată, respectivele persoane cunoşteau faptul că nu sunt angajate în câmpul muncii sau că, deşi angajate, fie nu aveau vechimea de 12 luni necesară solicitării şi acordării indemnizaţiei, fie erau remunerate cu salarii mici.

Tribunalul a reţinut că în drept:

- faptele inculpatei A., iniţial în calitate de funcţionar în cadrul Direcţiei de Muncă şi Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti, iar ulterior de funcţionar în cadrul Agenţiei de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti, de a constitui şi sprijini, între anii 2008 - 2010, grupul infracţional iniţiat de inculpata B. în vederea săvârşirii de infracţiuni, împreună cu inculpaţii C. şi D., cu scopul de a induce în eroare Agenţia de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti prin solicitarea şi obţinerea indemnizaţiilor de creştere a copilului prin folosirea unor adeverinţe falsificate de venit, pe care le-au întocmit, semnat şi ştampilat inculpaţii B. şi C., dar şi prin completarea de către inculpată a unei adeverinţe de venit pe numele inculpatei DD. şi prin întocmirea în fals a două adrese către oficii poştale prin care a schimbat titularul indemnizaţiei de creştere a copilului, respectiv inserând în aceste documente pe inculpata B. în locul inculpatelor III. şi KK., precum şi prin deschiderea în fals a unor conturi la GGG. cu ajutorul funcţionarilor bancari, pe numele JJJ., Z., CC., KKK., BBB., CCC., EEE., NN., LLL., GG., F., VV., WW., TT., PP., MMM., NNN., XX., YY., ZZ., J. şi II., creând un prejudiciu total de 950558 de RON, din care nerecuperat în valoare de 897405 de RON, iar pentru folosul său personal suma de 115.000 RON întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Din probele administrate în cauză, s-a constatat că inculpaţii B., C., A. Şi D. îndeplineau anumite atribuţii care se completau între ele, realizându-se astfel finalitatea infracţională, respectiv obţinerea unor beneficii materiale.

Tribunalul a reţinut că, chiar dacă nu toţi inculpaţii se cunoşteau între ei, aceştia au cooperat concomitent la săvârşirea faptei de înşelăciune, au ştiu că la săvârşirea infracţiunii cooperează şi ceilalţi inculpaţii, cunoscând cerinţele legale ce trebuiau respectate pentru acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului, precum şi procedura ce trebuia urmată.

- faptele inculpatei A., care iniţial în calitate de funcţionar în cadrul Direcţiei de Muncă şi Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti, iar ulterior de funcţionar în cadrul Agenţiei de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti, între anii 2008 - 2010, de a înlesni activitatea infracţională a inculpaţilor B. şi C. de inducere în eroare a Agenţiei de Prestaţii Sociale a municipiului Bucureşti, solicitând/obţinând indemnizaţii de creştere a copilului prin folosirea unor adeverinţe falsificate de venit, pe care le-au întocmit, semnat şi ştampilat inculpaţii B. şi C., dar şi prin completarea de către inculpată a unei adeverinţe de venit pe numele inculpatei DD. şi prin întocmirea în fals a două adrese către oficii poştale prin care a schimbat titularul indemnizaţiei de creştere a copilului, respectiv inserând în aceste documente pe inculpata B. în locul inculpatelor III. şi KK., precum şi prin deschiderea în fals a unor conturi la GGG. cu ajutorul funcţionarilor bancari, pe numele JJJ., Z., CC., KKK., BBB., CCC., EEE., NN., LLL., GG., F., VV., WW., TT., PP., MMM., NNN., XX., YY., ZZ., J. şi II., creând un prejudiciu total de 950558 de RON, din care nerecuperat în valoare de 897405 de RON, iar pentru folosul său personal suma de 115.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.

- faptele inculpatei A. de completa în fals adeverinţa de venit pe numele inculpatei DD. şi de a întocmi în fals două adrese către oficii poştale prin care a schimbat titularul indemnizaţiei de creştere a copilului, respectiv inserând în aceste documente pe inculpata B. în locul inculpatelor III. şi KK. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii LL., KK., OOO., G., DDD., CCC., R., A., D., B. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât cu privire la soluţionarea laturii penale, cât şi a celei civile.

Inculpata A., a solicitat admiterea apelului şi în baza art. 421 alin. (2) lit. a) şi art. 396 alin. (5) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. a) şi d), în principal, desfiinţarea, în parte, a sentinţei atacate şi achitarea în ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, achitarea în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, achitarea pentru infracţiunea de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, iar în subsidiar, individualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse mai mici precum şi suspendarea executării acesteia .

A considerat că în cuprinsul sentinţei de fond au existat o serie de inadvertenţe care au dus la pronunţarea unei sentinţe nelegale şi netemeinice. Astfel, apreciază că instanţa de fond nu a luat act şi nu a analizat în întregime întreg materialul probator, respectiv, în cazul expertizei grafoscopice instanţa de fond a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în sarcina inculpatei, însă a apreciat că s-a reţinut în mod greşit această infracţiune în sarcina sa, având în vedere că din expertiza grafoscopică rezultă clar faptul că inculpata nu a săvârşit infracţiunea de fals.

A mai susţinut că hotărârea instanţei de la fond este nelegală, referitor la interceptările telefonice ale inculpatei A. aflate la dosar şi faţă de care a invocat nulitatea acestora în baza deciziei 51/2016 completată cu decizia nr. 22/2018, în contextul în care ele au fost obţinute în mod nelegal, fapt stabilit şi de Curtea Constituţională şi inclusiv a faptului că toate actele derivate din aceste interceptări, respectiv procesele-verbale de transcriere, trebuiau anulate şi înlăturate de la dosarul cauzei, motiv de care instanţa de fond nu a ţinut cont prin respingerea solicitării formulate în acest sens în şedinţă publică.

A mai criticat administrarea nelegală a probei privind expertiza contabilă.

S-a arătat că în şedinţa publică instanţa a admis obiectivele cu privire la expertiza contabilă, ca mai apoi prin încheiere, să le modifice şi să dispună efectuarea unei expertize cu obiective ale unei părţi inculpate, F., cu motivarea că a considerat că aceste obiective ar atinge obiectivele solicitate de toate părţile.

Având în vedere că era o probă pe care apărarea inculpatei A. a solicitat-o, consideră că instanţa de fond a greşit din acest punct de vedere, expertiza contabilă fiind efectuată fără verificarea dosarului.

Prin decizia penală nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A..

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata OOO.

S-au respins ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpaţii CCC. şi DDD.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R., KK. şi LL.

Au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., inculpaţii B., C., D. şi G.

Împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 5 noiembrie 2018, inculpata A. a declarat recurs în casaţie, prin avocaţi PPP. şi QQQ.

În motivarea cererii sale inculpata a invocat ca temei de drept ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În motivarea scrisă a cererii sale inculpata a arătat că a fost condamnată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, că instanţa de apel a încălcat prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, pronunţând o condamnare bazată în mod subiectiv doar pe probele administrate de instanţa de fond cu omisiunea vădită de a analiza actele şi probele administrate în favoarea achitării sale.

Inculpata a susţinut că la dosarul cauzei au existat probe privind inexistenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece adeverinţa de venit aflată la dosarul de indemnizaţie a numitei DD. nu a fost completată de ea, aspect confirmat şi de inculpata B. în declaraţia dată în fata instanţei de fond, prin care recunoaşte că toate adeverinţele de venit şi cererile de acordare a indemnizaţiilor au fost completate de către aceasta.

A mai arătat că şi al doilea element constitutiv al infracţiunii de fals sub semnătură privată nu poate fi reţinut ca infracţiune prevăzută de legea penală deoarece inculpata, conform fişei postului, era obligată să emită adrese către poşta română la cererea beneficiarilor de prestaţii sociale.

Inculpata a mai susţinut că la dosarul cauzei nu există probe că ar fi primit dosare şi că la înregistrare le-ar fi antedatat, deoarece potrivit declaraţiilor superiorilor săi, ea nu avea astfel de atribuţii.

S-a criticat faptul că instanţa de apel a judecat cauza cu nerespectarea dispoziţiilor legale. Astfel, după numirea unui expert, care nu a dat dovadă de imparţialitate, a amestecat şi denaturat obiectivele expertizei expres solicitate cu alte obiective ale unor inculpaţi. Totodată expertul parte indicat de inculpată a fost îndepărtat de către experta numită de către instanţa de la efectuarea expertizei contabile, aceasta refuzând chiar a discuta cu aceasta, apreciind că i s-au încălcat drepturile procesuale.

În acest context, inculpata a considerat că refuzul instanţei de apel de a readministra proba cu expertiza şi de a-i permite şi eventuale probe în circumstanţiere, denotă de fapt că judecata din apel nu a fost de fapt o judecată ci un simulacru de proces a cărei soartă era pecetluită de la început.

Referitor la interceptările telefonice şi procesele-verbale de transcriere a acestor înregistrări, s-a arătat că sunt nelegale, aspecte invocate în faţa instanţelor de fond şi apel.

Cu privire la complicitate la infracţiunea de înşelăciune, inculpata a susţinut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat clar că dosarele de indemnizaţii s-au depus la sediile Primăriilor de Sector de unde ajungeau legal pe bază de borderou la Agenţie. Aici erau prelucrate legal de angajaţii Agenţiei care nu aveau la acea data cum să verifice dacă conţinutul adeverinţei de venit este real în sensul că solicitantul a lucrat la societatea emitentă a adeverinţei. Mai mult, emiterea de către inculpată de adrese către bănci sau oficii poştale s-a făcut în baza atribuţiilor de serviciu şi a documentelor anexate unor astfel de cereri de către solicitanţi şi nu în cadrul atribuţiilor de membru într-un grup infracţional organizat - cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel.

Inculpata a susţinut că a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 367 alin. (1) C. pen., aspect care nu a fost analizat şi asupra căruia instanţele nu s-au pronunţat. Astfel nu a fost demonstrat că inculpata ar şi-ar fi adus contribuţia la grupul infracţional organizat.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei şi, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se dispună, în principal, achitare pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnată; în subsidiar individualizarea pedepsei care să fie orientată spre minim şi a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

Totodată s-a solicitat şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

În baza art. 441 C. proc. pen.. s-a solicitat suspendarea executării hotărârii de condamnare până la judecarea recursului în casaţie

Cerere de recurs în casaţiei formulată de inculpata A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT (14. 11. 2018), părţii civile Agenţia Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti (16.11.2018), intimatei părţi responsabile civilmente - GGG. (19.11.2018) şi celorlalţi inculpaţi.

În cauză au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă - Agenţia Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, la data de 23 noiembrie 2018.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 13 februarie 2019, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din data de 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 13 martie 2019, cu citarea recurentei inculpate A., a părţii civile Agenţia Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti şi a intimatei părţi responsabile civilmente - GGG.

S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul Bucureşti în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpată.

A fost respinsă cererea formulată de inculpata A. privind suspendarea executării hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanţa a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpată îndeplineşte condiţiile formale prevăzute la art. 434-art. 438 C. proc. pen.

Analizând, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, atât în raport cu susţinerile apărătorului ales dar şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Recursul în casaţie declarat de inculpată vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Atât în motivarea scrisă a cererii sale, cât şi oral, prin apărător, cu ocazia dezbaterilor, inculpata a criticat modul de administrare a probelor în apel, greşita încadrare juridică data faptelor solicitând, admiterea recursului, casarea deciziei şi în rejudecare, achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa; în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia şi suspendarea executării sub supraveghere a acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că în faţa instanţei de recurs inculpata a reiterat apărări formulate în faţa instanţei de apel, de cei doi apărători aleşi, apărări care au fost analizate şi asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat prin decizia recurată.

Înalta Curte reaminteşte că pe calea recursului în casaţiei nu se pot administra probe, nu se poate pune în discuţie încadrarea juridică a faptei, sfera controlului judiciar este limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situaţia de fapt.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpata A. a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte constată în raport cu argumentele ce susţin recursul în casaţie că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor din perspectiva încadrării juridice a faptei, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Astfel motivul invocat de inculpata A., cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

Or, potrivit C. proc. pen.. în vigoare, această prerogativă este atributul exclusiv al instanţelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt şi în drept, respectiv, instanţa de fond şi instanţa de apel.

Prin urmare, solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sub aspectul infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată de cele două instanţe inferioare are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurenta urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casaţie ca al treilea grad de jurisdicţie.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influenţe asupra situaţiilor faptice constatate şi reţinute de cele două instanţe inferioare, constituie o analiză ce excedă verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casaţie.

Prin urmare, în speţa de faţă acţiunile inculpatei A., astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen., complicităţii la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

Scopul recursului în casaţie este acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de control judiciar, iar argumentele invocate de către inculpată nu susţin niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind doar formal circumscrise de către recurentă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Referitor la motivul subsidiar, al reindividualizării pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, Înalta Curte constată că nici acesta nu este incident în cauză, criticile invocate neputând fi analizate prin prisma dispoziţiilor invocate.

Celelalte critici formulate în scris de inculpată, prin apărător, cât şi cele invocate în faţa instanţei cu ocazia dezbaterilor, nu pot face obiectul recursului în casaţie de faţă.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 martie 2019.