Extraordinary annulment rejected for legally served interlocutory fine appeal; procedural challenge barred by Art. 408(2) CPP

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017 s-a dispus, în baza art. 283 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., amendarea numitului A., pentru atitudinea ireverenţioasă în faţa instanţei de judecată cu amendă judiciară în cuantum de 5000 RON.

Pe fondul cauzei, s-a stabilit pronunţarea la data de 31.05.2018, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, în temeiul dispoziţiilor art. 391 alin. (1) raportat la art. 390 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că numitul A. a avut o atitudine ireverenţioasă în faţa instanţei de judecată, manifestată prin intervenţii repetate în sensul solicitării de a se pune în discuţie cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi cererea de intervenţie formulate în scris la dosarul cauzei, deşi instanţa i-a pus în vedere acestuia atât prin încheierea de şedinţă din data de 19.02.2018, cât şi la termenul din 14.05.2018 că nu are nicio calitate în dosar, nefiind în măsură să formuleze şi să susţină cereri în cauză.

Împotriva acestei încheieri, la data de 30 mai 2018, a formulat apel petentul A.

Prin decizia nr. 146/A din 11 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 14 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi a fost obligat apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, s-a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 408 alin. (2) din C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, s-a constatat că petentul a uzat de calea de atac a apelului împotriva unei încheieri interlocutorii, de amânare a pronunţării dispusă de către o instanţa investită cu judecarea fondului, încheiere pentru care dispoziţiile procesual penale prevăd doar calea de atac a apelului odată cu sentinţa.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva acestei hotărâri petentul A. a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (1) raportate la prevederile art. 64 alin. (4) si următoarele C. proc. civ., coroborate cu art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cu art. 426 lit. a) C. proc. pen.

În esenţă, petentul a susţinut că nu a fost citat de instanţa de apel pentru termenul din 11.06.2018, fiindu-i încălcat, astfel, dreptul la apărare.

Examinând contestaţia în anulare formulată de petentul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise fie prin nerespectarea unor dispoziţii legale după care se desfăşoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanţă cu materialele aflate la dosar, şi prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuşi în aceste drepturi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 426 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.

Înalta Curte observă că acest caz de contestaţie în anulare reglementează două ipoteze. Astfel, teza I a articolului anterior menţionat vizează situaţia în care procedura de citare a părţii la judecarea apelului nu a fost îndeplinită sau a fost viciată, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 420 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. De asemenea, aceste vicii ale procedurii de citare nu trebuie să fi fost acoperite prin prezenţa părţii nelegal citate, personal sau reprezentată de un apărător ales.

Referitor la teza a II-a a art. 426 lit. a) C. proc. pen., aceasta este incidentă în situaţia în care partea, legal citată, a lipsit de la judecarea apelului din cauza unei imposibilităţi obiective şi nu a putut înştiinţa instanţa despre această împiedicare.

În cauza dedusă judecăţii, petentul A. a invocat dispoziţiile art. 426 lit. a) teza I C. proc. pen., susţinând că nu a fost legal citat pentru termenul din 11 iunie 2018, când s-a judecat apelul formulat împotriva încheierii din 14 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, pentru termenul din 11 iunie 2018, petentul a fost citat atât la domiciliul ales, indicat în cererea prin care a formulat apel, respectiv Bucureşti, cât şi prin afişare la sediul instanţei.

Astfel, se observă că, la data de 05 iunie 2018, ora 09:24:30, a fost printată din sistemul informatic ECRIS citaţia pentru apelantul A., la adresa din Bucureşti, adresă indicată, aşa cum s-a menţionat anterior, în cererea prin care s-a formulat apel.

La aceeaşi dată, respectiv 05 iunie 2018, la ora 15:45, agentul procedural care a fost însărcinat cu efectuarea procedurii de citare a completat procesul-verbal de predare, în sensul că a fost în imposibilitate de a comunica actele de procedură şi le-a returnat la instanţă întrucât destinatarul nu mai locuieşte la acea adresă.

Având în vedere menţiunile din procesul-verbal de predare, s-a procedat la citarea apelatului prin afişare la sediul instanţei. Ca atare, la data de 08 iunie 2018, ora 14:52:39 a fost printată din sistemul informatic ECRIS citaţia pentru apelantul A., citaţie care a fost afişată la sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la ora 15:08, conform procesului-verbal aflat din dosarul nr. x/1/2018.

Aşadar, susţinerile apelantului potrivit cărora era imposibil ca un document printat din calculator la ora 14:52 să fie completat la ora 15:06 la locul citării sunt nefondate, în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat anterior, citaţia printată la ora 14:52 a fost emisă pentru citarea prin afişare la sediul instanţei (fiind afişată la ora 15:08).

Prin urmare, Înalta Curte constată că procedura de citare cu apelatul A. a fost legal îndeplinită, iar participarea acestuia la judecată nu era obligatorie, excepţiile de la această regulă fiind expres prevăzute în normele procedurale, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 11 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 11 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.10.2018.