Refugee status and benefit entitlement under Law 189/2000: sufficiency of archival and witness evidence to prove displacement and familial relation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision that granted the claimant's request for annulment of the administrative decision denying his benefits and ordered the pension authority to provide the entitlements due to him as a refugee. The dispute centered on the claimant's eligibility for social security benefits under Law No. 189/2000, with the respondent challenging the sufficiency of evidence regarding the claimant's displacement and his familial relationship to the refugee parent recorded in historical archives. The Court held that the combination of notarized witness declarations and an extract from the National Archives conclusively established that the claimant was in refuge with his mother, thereby satisfying the substantive requirements of the law and rendering the respondent's suspicions regarding the credibility of the evidence unfounded, with no public order grounds for cassation identified.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Refugee status and benefit entitlement under Law 189/2000: sufficiency of archival and witness evidence to prove displacement and familial relation: Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 24 decembrie 2003, reclamantul U.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 7956/2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000, fiind persoană refugiată.
Prin sentința civilă nr. 73/2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, arătând în esență că nu s-a făcut dovada strămutării reclamantului, că actul referitor la evidența refugiaților, întocmit la 5 ianuarie 1943, unde figurează U.F., nu dovedește că persoana respectivă era mama reclamantului, iar declarațiile martorilor nu sunt credibile.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din declarațiile notariale ale martorilor M.I. și S.G., coroborate cu extrasul nr. 1612/2003 al Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Bihor, rezultă că reclamantul s-a aflat în refugiu împreună cu mama sa, astfel încât beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Suspiciunile recurentei, referitoare la probele administrate, nu sunt fondate și nici susținute de dovezi sau argumente, astfel încât nu pot fi luate în considerare de instanță.
Față de motivele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 73/CA din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.