Cassation appeal admitted, managers acquitted of embezzlement as misappropriation not shown, seizure upheld for civil claim

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 306/08.05.2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, reţinând ca fiind mai favorabilă legea penală în vigoare şi a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi pe inculpatul B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Totodată, a aplicat pe lângă pedepsele principale pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi pedeapsa accesorie având acelaşi conţinut.

A obligat inculpaţii A. şi B., în solidar, la plata sumei de 876.610 Euro (echivalentul în RON la data efectuării plăţii), reprezentând prejudiciul produs părţii civile Regia Autonomă - Registrul Auto Român şi, în consecinţă, a menţinut măsurile sechestrului asigurător instituite în cursul urmăririi penale până la concurenţa sumei de 876.610 Euro, echivalentul în RON a acestei sume.

În considerarea art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 34.000 RON, câte 17.000 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 11.04.2013, Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus începerea urmăririi penale faţă de A., fost director general la Regia Autonomă - Registrul Auto Român, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - 2481 C. pen. din 1969 şi B., director tehnic în cadrul Regiei Autonome - Registrul Auto Român, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma complicităţii, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - 2481 C. pen. din 1969, constând în aceea că în perioada 03.06.2008 - 16.09.2008, în calităţile menţionate, au făcut demersuri pentru achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 536.140 mp, situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu şi, prin încălcarea procedurilor prevăzute pentru evaluarea ofertelor de vânzare bunuri imobile, au determinat cumpărarea acestuia la un preţ mult mai mare decât valoarea sa de piaţă, cauzând un prejudiciu Regiei Autonome - Registrul Auto român în cuantum de 1.076.509 euro, reprezentând diferenţa dintre preţul de achiziţie (1.179.508 euro) şi valoarea de piaţă a terenului (102.999 euro) la data de 03.10.2008.

În perioada în care au avut loc faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii, respectiv în anul 2008, inculpatul A. a deţinut funcţia de director general al Regiei Autonome - Registrul Auto Român şi inculpatul B. a deţinut funcţia de director tehnic al aceleiaşi regii. Potrivit regulamentului RAR - RA din acea perioadă, în lipsa directorului general, înlocuitorul de drept al acestuia la conducerea regiei, era directorul tehnic.

Regia Autonomă - Registrul Auto Român (RAR - RA) a fost înfiinţată şi funcţionează în baza H.G. nr. 768/1991, republicată, privind înfiinţarea şi funcţionarea Regiei Autonome Registrul Auto Român, la art. 1 din hotărârea menţionată arătându-se că se înfiinţează Regia Autonomă "Registrul Auto Român", ca persoană juridică, ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară prin reorganizarea Registrului Auto Român din cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări Tehnologice în Transporturi şi că Ministerul Transporturilor reprezintă interesele statului în consiliul de administraţie al Regiei Autonome "Registrul Auto Român".

În H.G. nr. 768/1991, republicată, privind înfiinţarea şi funcţionarea Regiei Autonome Registrul Auto Român la art. 2 şi 3 sunt menţionate atribuţiile regiei, printre acestea fiind: în baza împuternicirii date de Ministerul Transporturilor, ca autoritate în transporturi, certifică încadrarea vehiculelor rutiere în normele de siguranţă a circulaţiei, protecţie a mediului înconjurător şi în categoria de folosinţă căreia îi sunt destinate, efectuează verificarea staţiilor de inspecţie tehnică, la cererea Ministerului Transporturilor, precum şi operaţiunile de registru pentru vehiculele rutiere înmatriculate în România; omologarea de tip şi individuală pentru circulaţia pe drumurile publice a tuturor tipurilor de vehicule rutiere, fabricate în ţară sau importate, pe baza încercărilor în laboratoarele proprii; încadrarea vehiculelor rutiere în categoriile de folosinţă prevăzute de lege.

Departamentul Omologări de Tip (DOT) şi Laboratorul de Încercări pentru Securitate Rutieră (LISR) din cadrul Direcţiei Tehnice a RAR - RA au dorit construirea unui poligon propriu de încercări pentru omologările de tip naţionale şi internaţionale a vehiculelor rutiere.

Ca urmare, în anul 1995, Registrul Auto Român a recepţionat lucrările efectuate la tema "Studiul privind variantele de amplasament Poligon complex de încercări pentru performanţe dinamice la autovehicule", lucrare realizată de S.C. C., beneficiar fiind RAR - Departamentul Omologări de Tip.

Potrivit memoriului tehnic, poligonul complex de încercări pentru performanţe dinamice la autovehicule este necesar Registrului Auto Român pentru desfăşurarea în condiţii optime şi de siguranţă a încercărilor în vederea omologării de tip a autovehiculelor . Urmare a unor analize efectuate au fost concepute două forme - soluţii principale - ale poligonului complex de încercări şi anume:

1. Soluţia I, în care toate cele şase piste de încercare şi determinare sunt amplasate pe un traseu alcătuit din aliniamente şi curbe în lungime de cca 6 km. Suprafaţa de teren ocupată de poligon în această soluţie este de cca 20 ha;

2. Soluţia II, în care poligonul de încercări are o formă ovală, cu încă două aliniamente în interior. Suprafaţa de teren ocupată de poligon în această soluţie este de cca 200 ha.

În memoriului tehnic se arată că încercările se practică în condiţii normale de trafic şi că prezintă o serie de riscuri importante atât pentru personalul care efectuează încercarea şi vehiculele respective, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic şi că în mod uzual încercările se realizează pe autostrada Bucureşti - Piteşti şi Aeroportul Boteni.

Din anul 1995 şi până în anul 2008, RAR - RA nu a mai realizat nici un proiect ori studiu de prefezabilitate, pe baza căruia să se efectueze studii de teren topografice şi geotehnice în vederea obţinerii unor variante de amplasament funcţional corespunzătoare construirii poligonului complex de încercări.

În vara anului 2007, RAR - RA a fost notificată de către D. că nu mai are acces pe pista de încercări a Aeroportului Militar Boteni, judeţul Dâmboviţa, deoarece toată locaţia a fost cumpărată de D.

Construirea poligonului de încercări pentru omologări vehicule rutiere reprezenta un obiectiv al conducerii Departamentului Omologări de Tip, dar nu a fost introdus în programul de investiţii, deoarece necesita costuri mari şi avea rentabilitate scăzută.

Discuţiile referitoare la construirea unui poligon de încercări pentru omologări vehicule rutiere, în prima parte a anului 2008, nu au fost purtate într-un cadru oficial, deoarece nu apare consemnat în nici un document al RAR - RA că au avut loc asemenea discuţii şi că realizarea acestui obiectiv a făcut obiectul vreunei dezbateri la nivelul conducerii regiei.

S-a apreciat că aceste aspecte rezultă din declaraţiile inculpatului B. şi ale martorilor E. şi F.

La data de 03.06.2008, RAR - RA a primit, prin fax, în condiţiile în care nu făcuse publică intenţia sa de a achiziţiona un teren, o ofertă de la numitul G. din Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, prin care a informat că deţine în proprietate privată suprafaţa de 100 ha teren arabil, cu cadastru, situat pe raza comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu, la o distanţă de 40 km de Bucureşti, cu posibilitatea extinderii suprafeţei de cumpărare, separat existând un sediu de ferme pe 6.500 m cu o cabană, anexe şi ca utilităţi 2,20, 3,80 (PKW), puţ, preţul de vânzare fiind de 2,5 euro/mp fără TVA, negociabil.

În cursul urmăririi penale s-a stabilit că acest teren fusese cumpărat de numitul G. de la S.C. H. S.A., potrivit contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/08.11.2007 la Biroul Notarului Public "I.", respectiv teren arabil extravilan, în suprafaţă totală de 974.386,32 mp, la un preţ de 400.000 RON.

S-a arătat că oferta numitului G. apare surprinzătoare şi de neînţeles, având în vedere că încă din februarie 2008 a dat anunţuri de vânzare a terenului, la mai multe publicaţii (x, J., K.), în care preţul de vânzare era de 0,75 euro/mp. Textul anunţului fiind:

"

Bolintin Vale la 45 km de Bucureşti, 100 ha, teren agricol, cu posibilitatea de extindere până la 500 ha compact, preţ 0,75 E/mp; x", text reluat şi repetat de mai multe ori, în fiecare lună, în perioada februarie - noiembrie 2008.

Mai mult, în luna mai 2008, numitul G. a acceptat ca firma L. să preia anunţul referitor la terenul situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu şi la începutul lunii mai 2008, G. personal a negociat cu un client al firmei menţionate, aceste aspecte fiind relatate de martorul M. Negocierea s-a referit la vânzarea suprafeţei de 500 ha la preţul de 0,40 - 0,50 euro/mp.

Potrivit declaraţiei martorului M.:

" pe la începutul lunii mai 2008, eu personal am luat legătura cu G., propunându-i o vizionare a terenului şi am vizionat terenul împreună cu un client … Clientul s-a înţeles cu G. că îi va cumpăra toată suprafaţa de 500 ha la preţul de 40 - 50 eurocenţi/mp. Deşi înţelegerea între părţi a existat, tranzacţia nu s-a făcut. Nu cunosc cu exactitate motivul, însă din discuţiile purtate cu clientul, a rezultat că şeful acestuia a considerat că preţul este totuşi mare şi locaţia nu era corespunzătoare scopului lor".

S-a menţionat că odată cu transmiterea, prin fax, de către numitul G. a ofertei de vânzare a terenului de la Roata de Jos, judeţul Giurgiu, RAR - RA a început demersurile achiziţionării acelui teren pentru construirea unui poligon de încercări autovehicule.

Urmare a solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin adresa nr. 10105/17.05.2012, Primăria Comunei Roata de Jos judeţul Giurgiu informează că preţul de vânzare mp teren la nivelul anului 2008 era de 0,15 RON.

De asemenea, urmare a solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin adresa nr. 1324/05.06.2012, Camera Notarilor Publici Bucureşti a comunicat un extras de pe Ghidul cu preţurile orientative ale proprietăţilor imobiliare pentru judeţul Giurgiu, efectuat de Societatea generală a Experţilor Tehnici S.A., în vigoare în anul 2008, potrivit căruia preţul era de 1500 euro/ha, deci 0,15 euro/mp.

În acelaşi sens, Biroul Notarului Public "I." Bolintin Vale cu adresa nr. 355/04.06.2012 a comunicat că pentru comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu valoarea terenului cu destinaţie exclusiv agricolă, planul II este de 1500 E/ha, deci 0,15 euro/mp.

Nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii nu s-a putut stabili de unde a ştiut numitul G. că Registrul Auto Român este interesat de cumpărarea unui teren. S-a menţionat că numitul G. a transmis prin fax oferta la RAR la data de 03.06.2008, iar Consiliul de administraţie RAR - RA la data de 11.06.2008, deci ulterior, a aprobat necesitatea şi oportunitatea investiţiei "poligon complex de încercări autovehicule rutiere". De asemenea, nu există nicio dovadă că RAR - RA ar fi făcut publică intenţia sa de a achiziţiona un teren de aproximativ 30 - 45 ha, în apropierea municipiului Bucureşti.

Cu privire la modul cum a ajuns să facă această ofertă, în cursul urmăririi penale, martorul G. a declarat că:

" la începutul anului 2008 am publicat anunţuri la mica publicitate de la diferite ziare (de ex: x, K., J., ş.a.), anunţ pe care-l reînnoiam lună de lună, până la sfârşitul anului 2008. Anunţurile din câte îmi aduc aminte, sună în felul următor:"Vând teren agricol în suprafaţă de circa 100 ha, situat la 45 km de Bucureşti, pe raza localităţii Roata de Jos, preţ negociabil; şi nr. de telefon". Urmare anunţului din ziare, eram sunat aproape zilnic de diferite persoane în legătură cu terenul mai sus menţionat. Nu mai reţin exact data, dar cred că în cursul lunii iunie 2008 am fost contactat telefonic de o persoană, nu-mi mai aduc aminte numele acesteia, ori dacă era o persoană de sex masculin sau de sex feminin. Aceasta s-a prezentat ca fiind din partea Registrului Auto Român (RAR), spunându-mi că ar fi interesată să cumpere terenul pe care îl aveam la vânzare în anunţul publicitar. În urma discuţiei am stabilit o întâlnire în vederea vizionării terenului … nu-mi aduc aminte împrejurările în care am făcut oferta către RAR, dar îmi aduc aminte că această ofertă mi-a fost solicitată de către cei de la RAR, dându-mi şi un număr de fax unde să o trimit. După ce am trimis oferta prin fax la RAR, am primit adresă de la RAR în care mi se trasau şi coordonatele terenului, respectiv lungimea şi lăţimea terenului de care erau interesaţi …".

În cursul judecăţii, cu ocazia audierii martorul G. şi-a modificat declaraţia, arătând:

"

Am fost la mai multe agenţii de publicitate şi am dat anunţuri la mai multe cotidiane că vând teren agricol. Eram contactat zilnic de diferite persoane, interesate de cumpărarea terenului, iar la un moment dat m-a contactat o persoană care mi-a spus că este de la RAR şi mi-a cerut mai multe detalii, fiind interesată de terenul de la Roata de Jos şi spunându-mi că o să mă mai caute. Ulterior mi-a solicitat şi documente privind terenul menţionat, ca urmare m-am deplasat la RAR unde am prezentat documentele terenului, N., ocazie cu care am lăsat copii la RAR în vederea studierii acestora de către reprezentanţii RAR-ului. Ulterior am fost contactat de către N., cred că de aceasta, care mi-a comunicat că se vor prezenta doi bărbaţi pentru a vedea terenul. Au venit doi bărbaţi împreună, am vizionat terenul, ocazie cu care din discuţiile dintre cei doi am dedus că se pretează la scopul pentru care ar vrea să-l cumpere. Aceştia mi-au spus că urmează să mă contacteze. Ulterior am fost contactat de către N., că urmează să cumpere doar o parte din teren, urmând a comunica mai multe variante privind aria terenului, respectiv lăţime, lungime. Ulterior am primit două sau trei variante, fiind întrebat dacă sunt de acord să dezmembrez terenul, eu le-am spus că sunt de acord, dar mai întâi trebuie să negociez preţul. Prima ofertă pe care i-am trimis-o RAR-ului era de 2,5 euro pe mp, răspunsul primit de la RAR a fost să mai analizez pentru că preţul este prea mare. După aceea eu le-am trimis o nouă ofertă de 2,30 sau 2,25 euro pe mp, nu mai reţin exact …".

În legătură cu aceste aspecte, în cursul judecăţii, inculpatul A. a declarat: "Nu cunosc cum a ajuns la cunoştinţa opiniei publice intenţia RAR-ului de a cumpăra acel teren. De asemenea, nu cunosc cum a făcut oferta persoana de la care s-a cumpărat terenul …".

Inculpatul B. referitor la aceste aspecte, a declarat: "Nu îl cunosc pe numitul G., l-am văzut doar de două ori, odată în jurul datei achiziţiei terenului, când m-am deplasat la terenul respectiv să văd cum arată şi unde se află şi odată când s-a prezentat personal la RAR cu o solicitare personală pe care i-am refuzat-o, motivând că nu este domeniul meu. Nu cunosc modalitatea prin care a ajuns oferta numitului G. la RAR, de asemenea, nu cunosc dacă RAR-ul a solicitat astfel de oferte şi în ce mod …".

Oferta comunicată Registrului Auto Român, prin fax la data de 03.06.2008 de către martorul G., poartă două rezoluţii olografe. Astfel, în partea dreaptă sus: "Dl Director Gen. Adj. Suprafaţa necesară este de 3200 x 150 Rog cerere în acest sens şi înaintarea către consiliu", urmată de o semnătură a directorului tehnic, inculpatul B. şi data -03.06.2008- şi a doua rezoluţie, pe partea stângă mijloc:

"

Dl. O. rog înaintaţi acest material către CA pentru aprobare 03.06.2008".

Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale, inculpatul B. a declarat:

"

Referitor la oferta trimisă de G. în data de 03.06.2008 am primit-o în mapa directorială, iar eu am repartizat-o directorului general adjunct. Precizez că eu îi ţineam locul directorului general, conform fişei postului atunci când acesta din urmă nu era în instituţie".

În aceste condiţii s-a constatat că nu a existat un proiect întocmit la nivelul Registrului Auto Român cu privire la poligonul de încercări, dar pe oferta transmisă de martorul G., inculpatul B. a pus o rezoluţie prin care se stabilea configuraţia terenului - 3200 x 150 şi ca urmare şi suprafaţa terenului, respectiv 48 ha, caracteristici, care în perioada 03.06.2008 - 16.09.2008 se vor modifica de mai multe ori, în final fiind necesar un teren cu dimensiunile de 1.250 m lungime şi 440 m lăţime, care se pliază pe oferta martorului G.

Urmare a rezoluţiilor puse pe oferta transmisă de G. s-a emis o adresă de Direcţia Tehnică - Departamentul omologări de tip, semnată de inculpatul B., în calitate de director tehnic şi E., în calitate de şef departament, care nu poartă număr de înregistrare şi nu are data întocmirii, care a fost înaintată Consiliului de administraţie al RAR - RA şi în care s-a arătat că RAR - RA trebuie să-şi dezvolte baza materială în conformitate cu cerinţele CE, respectiv să dispună de un poligon complex de încercări propriu, echipat şi amenajat în consecinţă şi că practic este nevoie de o suprafaţă de teren de circa 30 - 45 hectare cu o configuraţie de 3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime.

De asemenea, a mai fost întocmită o adresă, tot neînregistrată şi fără dată, adresată Consiliului de Administraţie, prin care se arată că:

" pentru a putea desfăşura totuşi activitatea de încercări, de care este direct legată omologarea naţională şi internaţională, atribuţie de drept şi de onoare a României în rândul ţărilor din UE, este necesară achiziţionarea unui teren pe care să se realizeze poligonul de încercări. Aşa cum am avut ocazia să vedem direct sau prin intermediul prezentărilor făcute de serviciilor internaţionale similare RAR cum sunt: RDW- Olanda, DEKRA- Germania, P.- Spania, UTAC- Franţa, terenul pe care trebuie să se dezvolte poligonul de încercări trebuie să fie cu pante sub 1,5 % preferabil în zone de câmpie, cu un nivel de zgomot de fond mai mic sau maxim 50 dB (A) şi vânt cu viteze de maxim 1,5 m/s. Practic este nevoie de o suprafaţă de teren de circa 30 - 45 hectare cu o configuraţie de 3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime".

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul B. a declarat:

"

Referitor la menţiunea olografă făcută de mine în data de 03.06.2008 pe oferta mai sus menţionată, menţionez că configuraţia terenului 3.200 m lungime şi 150 m lăţime am trecut-o din referatul tehnic întocmit de DOT pentru Consiliul de Administraţie. Deci, referatul tehnic a fost întocmit înainte de oferta trimisă de G. din data de 03.06.2008. Acest referat tehnic mi-a fost arătat.

Dar referatul despre care vorbeşte inculpatul nu a purtat data întocmirii şi nici nr. de înregistrare, având doar o rezoluţie olografă: "D-ul ing. O. pt consiliu", iar unde este trecută data, ziua este modificată tot olograf şi nu se poate înţelege, fiind clare doar luna şi anul, respectiv 06.2008, referatul fiind întocmit tot de inculpatul B., împreună cu martorul E.

Referitor la aceste aspecte, respectiv la modul cum s-a ajuns la configuraţia terenului, martorul E. a declarat că "Menţiunea referitoare la suprafaţa de teren de circa 30 - 45 ha cu o configuraţie de 3.000 metri lungime pe 100 - 150 metri lăţime, am trecut-o din referatul mai sus menţionat la indicaţia directorului tehnic B. Nu cunosc cum s-a ajuns la stabilirea suprafeţei de teren şi la configuraţia acestei suprafeţe de teren, întrucât eu nu am participat niciodată la nici un fel de discuţii pe această temă cu directorul tehnic B. sau cu colegii şi subalternii de la LISR".

În cursul judecăţii, martorul E., cu privire la aceste aspecte a declarat: "Precizez că relaţia mea cu inculpatul era de subordonare directă, inculpatul fiind şeful meu ierarhic. Inculpatul mi-a confirmat că s-a găsit terenul şi către sfârşitul lunii iunie 2008 mi-a comunicat că trebuie să pregătim, adică eu şi inculpatul, un material către Consiliul de administraţie, în care să precizăm că s-a găsit terenul, respectiv în localitatea Roata de Jos, judeţul Giurgiu, care îndeplineşte condiţiile solicitate de mine în referatul anterior, în luna iunie. Condiţiile terenului au fost solicitate de mine în calitate de şef departament omologări de tip, respectiv următoarele condiţii: sunt impuse de Directivele Uniunii Europene şi necesare realizării încercărilor impuse: 3000 metri lungime şi 100 - 150 metri lăţime, să fie teren plan, într-o zonă de câmpie, să nu aibă urcuşuri şi coborâşuri, fără incluziuni de păduri sau canale, la o distanţă de Bucureşti de maximum 50 km, având în vedere că RAR făcea încercări la aeroportul de la Boteni, care se afla la această distanţă. Precizez că aceste condiţii le-am preluat dintr-un studiu solicitat în 1995 de RAR şi realizat de către C., care făcea parte din Ministerul Transporturilor. Din câte cunosc, inculpatul B. primea informaţiile de la serviciul SIAP şi mi-a spus că terenul este situat în localitatea Roata de Jos, judeţul Giurgiu. Ca urmare am făcut un referat către Consiliul de Administraţie din luna iulie 2008, prin care am arătat că un teren necesar s-a găsit la Roata de Jos şi îndeplineşte condiţiile. Tot în acel referat am precizat un preţ estimativ al terenului, cred că 1 milion - 1 milion jumătate de euro pentru suprafaţa de 35 - 45 ha".

Din declaraţia martorului a rezultat în mod cert că nu s-a efectuat nici un studiu în acest sens, aşa cum acesta precizat, în referatul întocmit a preluat un studiu din 1995 şi a menţionat aspectele comunicate deul B., referatul fiind semnat de martor şi de inculpatul B.

Tot în legătură cu modul cum s-a ajuns la configurarea terenului, martorul F. a declarat în cursul urmăririi penale: "Nu cunosc cum s-a ajuns la configurarea poligonului de încercări cu datele tehnice de 3.000 metri lungime şi 100 - 150 metri lăţime, întrucât aşa cum am mai spus, niciodată nu s-a întocmit vreo schiţă în acest sens … după ce directorul tehnic mi-a cerut punctul de vedere cu privire la lungimea şi lăţimea terenului, mi-am exprimat opinia în sensul că suprafaţa minimă trebuie să fie de 1.250 metri lungime cu 440 metri lăţime, opinie formată în urma studierii pe internet, cât şi a unui prospect a poligonului RDW din Olanda, poligon care are aceste dimensiuni".

De asemenea, martorul F. a declarat că "pentru planul de investiţii pentru anii 2009 şi 2010 am propus investiţiile necesare Laboratorului de Încercări în vederea realizării proiectului Poligon încercări dinamice. Valoarea estimată de către LISR pentru construcţia poligonului a fost de 200.000 de euro".

La data de 11.06.2008 a avut loc şedinţa Consiliului de Administraţie al RAR - RA, ocazie cu care s-a emis Hotărârea nr. 6/2008, în care la art. 1 se arată: "Aprobă necesitatea şi oportunitatea realizării obiectivului de investiţii Poligon complex de încercări autovehicule rutiere şi mandatează conducerea executivă a RAR - RA de a iniţia, în acest scop, procedura de achiziţie a unui teren în suprafaţă de circa 30 - 45 ha (3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) într-un perimetru situat pe o rază de 50 km de Bucureşti".

La aceeaşi dată, 11.06.2008 s-a încheiat procesul-verbal al şedinţei Consiliului de administraţie din 11.06.2008, potrivit căruia la pct. 1 din ordinea de zi era: Analiza propunerii Direcţiei Tehnice, de introducere în "Planul de investiţii" al RAR - RA pe anul 2008" la Cap. B (Cap. Investiţii) şi achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 30 - 45 ha (3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) într-un perimetru situat pe o rază de 50 km de Bucureşti, în vederea realizării unui poligon de încercări autovehicule rutiere propriu" . În procesul-verbal s-a arătat că directorul general, respectiv inculpatul A. a subliniat că au fost analizate câteva oferte ale căror preţuri variază între 2,5 EURO/m2 (oferta din judeţul Giurgiu la 40 km de Bucureşti) şi 4 EURO/m2 (în zona Fundulea).

În realitate fiind vorba doar de cele două oferte menţionate, respectiv oferta transmisă prin fax de numitul G., în condiţiile în care RAR - RA nu făcuse publică intenţia de a cumpăra un teren şi oferta transmisă de S.C. Q. S.A., urmare a solicitării inculpatului B.

Deşi inculpatul A. cunoştea procedura ce trebuia urmată pentru achiziţionarea unui teren, nu a respectat-o, prezentând practic Consiliului de Administraţie al RAR - RA doar două oferte, ajunse în mod ocult la Registrul Auto Român şi după ce, fără nici un reper "negociase" preţul cu vânzătorul.

Procedura pentru selectarea/evaluarea ofertelor de vânzare imobile era stabilită prin Decizia nr. 1646/04.10.2007 a Directorului General al Regiei Autonome - Registrul Auto Român, în care s-a arătat că se înfiinţează Comisia pentru evaluarea ofertelor de vânzare sau concesionare de bunuri imobile (terenuri, clădiri, etc) cu următoarea componenţă:

1.) Şef Serviciu Investiţii şi Achiziţii Publice - Preşedinte

2.) Şef Serviciu Mecanic Şef - Membru

3.) Şef Serviciu Contabilitate - Membru

4.) Oficiul Juridic - Membru

5.) În funcţie de zona geografică, în comisie va fi inclus un membru din cadrul Serviciului Investiţii şi Achiziţii Publice, care va răspunde de lucrările de investiţii ale reprezentanţei din zona respectivă.

Inginerul din cadrul Serviciului Investiţii şi Achiziţii Publice, care va răspunde de lucrările de investiţii ale reprezentanţei din zona respectivă, va întocmi dosarul de achiziţie, care va cuprinde:

- Anunţul publicitar

- Ofertele primite

- Documentele privind aspectul juridic al terenului, clădirilor, etc

- Studiul de evaluare întocmit de un evaluator atestat ANEVAR

- Schiţe şi planuri cadastrale

- Fotografii.

Serviciile Investiţii şi Achiziţii Publice, Mecanic Şef, Contabilitate, precum şi Oficiul Juridic vor întocmi fiecare, pe baza dosarului de achiziţie, un raport de evaluare pe specificul activităţii sale şi comisia va analiza dosarul de achiziţie, completat cu rapoartele de evaluare prevăzute la art. 3 şi va elabora referatul către Consiliul de Administraţie pentru analiza şi aprobarea necesităţii şi oportunităţii achiziţiei respective.

Această decizie a fost dată chiar de inculpatul A. Mai mult decât atât, inculpatul cunoştea procedura ce se aplica în cazul achiziţionării de imobile, cu ocazia audierii în calitate de învinuit, în cursul urmăririi penale, declarând:

"

Regula moştenită în RAR cu privire la achiziţionarea unor imobile terenuri era următoarea:

- Departamentul/Departamentele care doreau să achiziţioneze imobile întocmeau un memoriu tehnic justificativ privind oportunitatea şi necesitatea acelei investiţii;

- Memoriul tehnic era prezentat în Consiliul de Administraţie al RAR, eu prezentam acest memoriu tehnic, iar în Consiliul de Administraţie erau invitaţi inclusiv cei care întocmiseră memoriul tehnic (cei interesaţi în susţinerea investiţiei); cu aproximativ 5 zile înainte acest memoriu tehnic era înmânat membrilor CA;

- CA al RAR aproba sau nu oportunitatea investiţiei, în cazul în care se aproba investiţia, mandata conducerea administrativă să întreprindă demersuri pentru a începe achiziţia;

- Departamentul interesat de achiziţii împreună cu Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice (SIAP) întreprindeau măsurile necesare achiziţionării terenului respectiv; publicare/anunţuri cu privire la dorinţa noastră de a achiziţiona; luau legătura cu diverse agenţii imobiliare, în concluzie, se strângeau oferte cu privire la terenuri; apoi Departamentul interesat şi SIAP, analizau ofertele, alegeau oferta pe care o considerau cea mai bună, se deplasau la faţa locului pentru a viziona amplasamentul terenului, iar la sfârşit întocmeau un material/o analiză pe care o prezentau CA al RAR. În aceste analize se exprima punctul de vedere cu privire la aceste terenuri. Se alegea una dintre oferte care, în opinia lor (celor care făceau analiza) îndeplineşte condiţiile cerute pentru investiţie. Tot la acest moment era şi negocierea preţului pentru a vedea ultima ofertă/ultimul preţ al vânzătorului.

Nu se făcea raport de evaluare al terenului la acest moment.

Această analiză era prezentată mai întâi directorului general, care la rândul lui o transmitea CA al RAR pentru dezbatere.

După dezbatere, CA al RAR aproba sau nu cumpărarea terenului respectiv, inclusiv a preţului menţionat în analiza mai sus menţionată; în cazul în care aproba cumpărarea, CA al RAR transmitea conducerii administrative a RAR să întreprindă demersurile de cumpărare a terenului.

Aprobarea CA al RAR era transmisă SIAP, iar aceştia îşi făceau procedurile pe care le aveau pentru achiziţionarea terenului.

La acest moment, SIAP solicita şi efectuarea unei expertize a terenului, inclusiv cu privire la valoarea terenului. Expertiza avea ca obiective verificarea condiţiilor necesare realizării investiţiei.

De asemenea, era numită şi o comisie, prin decizie a directorului general, pentru a se ocupa de investiţia respectivă.

Nu-mi mai aduc aminte cu exactitate dacă această comisie o numeam înainte de întocmirea documentelor privind oportunitatea investiţiei sau după aprobarea CA al RAR a realizării investiţiei.

În cazul în care preţul de cumpărare al terenului stabilit de evaluator era peste preţul stabilit în CA al RAR şi erau îndeplinite condiţiile tehnice, atunci se întocmeau documentele de cumpărare a terenului.

În situaţia în care preţul de cumpărare al terenului stabilit de evaluator era sub preţul stabilit în CA al RAR, se întocmea o notă de către SIAP şi departamentul interesat în investiţie şi o prezenta CA al RAR, unde se dezbătea din nou cu privire la preţul de achiziţie.

Această procedură de achiziţie de terenuri, pe care am descris-o mai sus, a fost respectată întocmai la cumpărarea terenului amplasat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu pentru realizarea unei investiţiei Poligon de încercări autovehicule".

La data de 18.06.2008, cu adresa nr. x, Registrul Auto Român comunică un răspuns martorului G., prin fax, prin care arată că:

"

Registrul Auto Român - RA este interesat să cumpere o suprafaţă de teren de circa 30 - 45 hectare (3.000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) în vederea construirii unui poligon de încercări autovehicule şi preţul pe care regia îl poate suporta este de maxim 2 euro/mp fără TVA", totodată solicită comunicarea de urgenţă a punctului de vedere în legătură cu oferta şi adresa este semnată de inculpatul A..

Urmare a cercetărilor efectuate în cauză s-a constatat că adresa reprezentând răspunsul la oferta numitului G. a fost întocmită de martorul O., care la data de 24.04.2013, cu ocazia audierii la Direcţia Naţională Anticorupţie a declarat:

"

Regula în cadrul RAR - RA în întocmirea unor adrese era următoarea: se întocmea adresa în dublu exemplar, primul exemplar era expediat către destinatar şi avea doar semnătura directorului general (sau a înlocuitorului acestuia), iar al doilea exemplar rămânea în cadrul instituţiei şi era semnat atât de directorul general, cât şi de cel care a întocmit respectiva adresă. Aşa se explică faptul că adresele către G. din data de 18.06.2008 şi 27.06.2008 au fost semnate şi de mine (deoarece eu le-am întocmit). Îmi aduc aminte că am întocmit aceste adrese la solicitarea directorului tehnic B., care mi-a spus că trebuie să mai micşorăm preţul pe care l-a oferit G. Tot directorul tehnic B. mi-a spus să răspund la oferta lui G. şi să-i comunic acestuia că RAR - RA, poate oferi maxim 2 euro/mp … Directorul tehnic B. mi-a dat un număr de fax pe care eu l-am scris de mână pe prima adresă trimisă lui G., aşa cum se poate observa existenţa acestei menţiuni olografe pe adresa RAR - RA".

Deşi nu exista un raport de evaluare întocmit potrivit Deciziei nr. 1646/04.10.2007 a Directorului General al Registrului Auto Român şi nici nu fusese vizionat terenul din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, prin adresa nr. x/18.06.2008, RAR - RA negociază preţul terenului şi numitului G. i se comunică caracteristicile dimensionale ale terenului.

În oferta transmisă de numitul G. din data de 03.06.2008 s-a menţionat că accesul la teren se face pe un drum pietruit care este accesibil şi pe timp de iarnă. În realitate însă, în urma inspecţiei terenului, în cursul urmăririi penale, la data de 05.09.2012, de către o echipă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, constituită din ofiţer de poliţie judiciară şi specialist, s-a constatat un drum de exploatare de pământ, în lungime de aproximativ 4 km de la şoseaua asfaltată până la terenul ofertantului, cu denivelări, care în condiţii de ploaie poate deveni cu uşurinţă inaccesibil autovehiculelor care nu au tracţiune integrală.

Referitor la acest aspect, în cursul judecăţii, cauza a suferit mai multe amânări, pentru că expertul nu s-a putut deplasa la faţa locului, deoarece în acea perioadă plouase. Astfel, prin adresa depusă la data de 07.01.2015, de expertul R., desemnat în cauză se arată că "din cauza vremii nefavorabile nu am putut ajunge la terenul ce face obiectul prezentei cauze, urmând a reface convocarea şi implicit realizarea operaţiunilor de teren necesare întocmirii raportului de expertiză dispus".

La data de 14.01.2015, expertul S., desemnat în cauză a depus şi el o adresă, prin care a arătat că:

"

Dat fiind că la această dată vremea era nefavorabilă adică multă lapoviţă, era foarte multă apă pe tarlaua extravilan arabilă, împreună am urcat în maşina marca T. aparţinând RAR-ului pe motivul că are tracţiune 4x4 şi că putem ajunge pe drumul de exploatare la terenul în cauză. Am parcurs pe drumul desfundat ce prezenta denivelări adânci şi era foarte alunecos din cauza apei cca 2/3 din distanţa de 2,9 km de la asfalt până la teren. După 2/3 parcurse din drum am oprit şi am identificat de la distanţă terenul în funcţie de liziera pădurii, linia de joasă tensiune şi după planuri, neputând ajunge pentru inspecţia lui. Riscam foarte mult să derapăm" . În sensul celor precizate a depus la dosarul cauzei şi o planşă fotografică cu drumul de exploatare.

De asemenea, în Raportul de expertiză tehnică judiciară s-a arătat că accesul la terenul expertizat se poate realiza astfel: din comuna Roata de Jos pe un drum de exploatare neamenajat şi dificil, cu o lungime de 3,983 km, greu accesibil datorită porţiunilor mlăştinoase existente sau din comuna Baciu pe un drum de exploatare neamenajat şi dificil, cu o lungime de 5 km.

La data de 23.06.2008, numitul G. a răspuns, prin fax, următoarele:

"

La adresa dvs. nr. x, vă informez că deţin în proprietate privată suprafaţa de 100 ha teren arabil cu deschidere L-2000 m, l-500 m pe raza comunei roata de Jos, judeţ Giurgiu cu cadastru şi intabulare. Restul de 1000 m este tot proprietatea mea dar nu posed cadastru şi intabulare astfel că acestea se pot realiza în viitor într-un interval de timp, iar vânzarea cumpărarea se poate face în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare. De asemeni sunt obligat de a dezmembra parcelele întrucât pe dvs. vă interesează o lăţime de 150 m, pe o lungime de 3000 m. Preţul de vânzare propus este de 2,30 Euro/mp fără TVA".

Acest răspuns a fost înregistrat la Registrul Auto Român sub nr. x/23.06.2008 şi în partea dreaptă sus poartă rezoluţia: "Dl. O. Dl. Dir. Gen. Adj.", semnătura inculpatului B. şi data de 23.06.2008.

La data de 26.06.2008, S.C. Q. S.A. transmite prin fax adresa nr. 182/25.06.2008, înregistrată la Registrul Auto Român sub nr. 8097/26.06.2008:

"

ÎN ATENŢIA B.", în care a arătat: "Urmare cererii telefonice de ofertă, vă comunicăm că în acest moment avem spre vânzare:

- teren în suprafaţă de 130 ha care are lungimea de 3500 m în judeţul Călăraşi, la preţul de 2,8 euro/mp. Terenul are deschidere la drum comunal care face legătura între două drumuri judeţene;

- teren în suprafaţă de 22,5 ha cu lungimea de 1,5 km în judeţul Giurgiu, la preţul de 3 euro/mp cu deschidere de 160 m la drum judeţean, la acest teren se pot alipi prin cumpărare de la vecini suprafeţele necesare pentru întrunirea celor 3500 m.

Cunoscând mai bine nevoia dvs. am putea identifica şi alte suprafeţe de teren ce ar putea fi luate în consideraţie, pentru aceasta vă invităm la sediul nostru".

Această ofertă poartă rezoluţia "Dl. E. Rog includere în materialul pentru consiliu" semnătura inculpatului B. şi data de 25.06.2008.

Deşi prin răspunsul din data de 23.06.2008, numitul G. a arătat că lungimea terenului este 2000 metri, nu 3000 metri cum avea nevoie RAR - RA, regia continuă corespondenţa cu acesta şi negociază preţul.

La data de 27.06.2008, Registrul Auto Român a comunicat numitului G., prin fax, adresa nr. x/27.06.2008, semnată de directorul general - inculpatul A. şi întocmită de martorul O., la solicitarea directorului tehnic - inculpatul B., prin care arată:

"

Urmare a scrisorii noastre nr. x/18.06.2008, am primit noua dvs. ofertă în legătură cu vânzarea unui teren de circa 30 - 45 hectare (3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) din proprietatea dvs., în scopul realizării de către RAR a unui poligon complex de încercări autovehicule, la preţul de 2,3 euro/mp fără TVA. Aşa după cum am precizat în scrisoarea susmenţionată preţul maxim pe care regia îl poate suporta este 2 euro/mp fără TVA. În aceste condiţii vă rugăm să reanalizaţi oferta dvs. şi să ne comunicaţi dacă preţul pe care l-aţi propus, respectiv 2,3 euro/mp poate fi redus".

S-a menţionat că în timp ce numitul G. negocia preţul terenului cu RAR - RA pentru 20.000 euro/ha, avea şi oferte publice de vânzare, respectiv anunţuri publicitare inclusiv pe internet, pentru acelaşi teren, la preţul de 7.000 euro/ha.

Ulterior, la data de 30.06.2008, numitul G. a comunicat o adresă, înregistrată la Registrul Auto Român sub nr. x/30.06.2008, prin care arată: "La scrisoarea dvs. nr. x/2008 privind cumpărarea unui teren în suprafaţă de 45 ha având lungimea de 3.000 m şi lăţimea de 150 m vă comunic următoarele Preţul de vânzare este de 2,2 euro/mp".

Direcţia Tehnică - DOT a întocmit un memoriu tehnic care nu a fost înregistrat la RAR şi care nu are dată, semnat de inculpatul B., în calitate de director tehnic şi E., în calitate de şef departament, care a fost prezentat în şedinţa Consiliului de Administraţie al RAR din data de 08.07.2008.

Potrivit memoriului tehnic: "Poligonul complex de încercări pentru performanţe dinamice la autovehicule este necesar Registrului Auto Român pentru desfăşurarea în condiţii optime şi de siguranţă a încercărilor în vederea omologării de tip a autovehiculelor … În varianta de amplasament Roata de jos - Giurgiu, poligonul complex de încercare poate avea forma ovală şi este amplasat în partea de vest a judeţului Giurgiu, circa 30 km departe de Bucureşti. Costurile estimate pentru construcţia poligonului complex de încercări în amplasamentul de la Roata de Jos ar fi la nivelul de 1,5 milioane de E pentru teren şi 2,5 - 3 milioane E pentru amenajarea funcţională a poligonului. În scopul realizării investiţiei prezentate mai sus, vă supunem spre aprobare cumpărarea terenului necesar realizării poligonului, conform aprobării de necesitate şi oportunitate a CA nr. 6 din 11.06.2008 şi începerea investiţiei".

Referitor la întocmirea acestui memoriu, martorul E. a declarat: "Memoriul tehnic întocmit de mine în care am estimat costurile pentru construcţia poligonului complex de încercări în amplasamentul de la Roata de Jos, judeţul Giurgiu, precizez că amplasamentul terenului mi-a fost indicat de directorul tehnic B., care mi-a spus că acesta este terenul pe care urma să se construiască poligonul şi mi-a indicat şi preţul estimativ al acestui teren. Din discuţiile avute cu directorul tehnic B. am înţeles că acesta este terenul care îndeplineşte cerinţele construirii poligonului. Nu am cunoştinţă despre modul cum a fost găsit acest teren situat în comuna Roata de jos, judeţul Giurgiu. Nu am văzut oferta lui G. din data de 03.06.2008. Memoriul tehnic a fost prezentat în şedinţa Consiliului de Administraţie al RAR din data de 08.07.2008. Menţiunile din capitolul III intitulat "Utilităţile poligonului de încercări" şi din capitolul IV intitulat "Date Tehnice", din acest memoriu tehnic, au fost copiate din studiul efectuat în anul 1995 de S.C. C. Întocmirea acestui memoriu tehnic a fost dispusă de directorul tehnic B., acesta făcându-mi precizarea că trebuie discutată şi aprobată, în Consiliul de Administraţie al RAR, cumpărarea terenului precizat în acest memoriu tehnic şi la preţul estimat în acest memoriu … Cu privire la amplasamentul terenului din comuna Roata de jos, judeţul Giurgiu şi preţul estimat al acestuia, nu au existat nici un fel de discuţii la nivel oficial în cadrul Direcţiei Tehnice şi nici cu directorul general".

Potrivit declaraţiei martorului F., care deţinea funcţia de şef Compartiment Încercări: "Laboratorul de Încercări (LISR) din cadrul DOT era cel care ar fi trebuit să execute unele schiţe în cazul în care s-ar fi luat/iniţiat hotărârea de construire a unui poligon de încercări auto şi, totodată, tot LISR ar fi fost beneficiarul acestui poligon. Nu-mi aduc aminte ca în cadrul LISR să se fi executat astfel de schiţe şi nu-mi aduc aminte să fi existat discuţii în cadrul organizat- (şedinţe, etc) cu privire la modelul de construire a unui poligon de încercări auto. Aşa cum am mai spus, LISR a cerut întotdeauna construirea unui poligon de încercări auto, însă niciodată această iniţiativă nu a fost concretizată în vreun proiect".

În acest context, a rezultat că memoriul tehnic a fost încropit ad-hoc, nedocumentat şi nerealist, atât din punct de vedere al caracteristicilor dimensionale ale terenului în cauză, cât şi al costurilor pentru amenajarea funcţională a poligonului.

Deşi numitul G., la data de 23.06.2008 comunicase că terenul are o deschidere cu lungimea de 2000 metri şi ca urmare nu corespundea configuraţiei tehnice stabilite de 3000 metri, acest fapt nu a fost adus la cunoştinţă membrilor Consiliului de Administraţie al Registrului Auto Român.

Urmare a memoriul tehnic, în şedinţa Consiliului de Administraţie al RAR - RA din data de 08.07.2008 se aprobă introducerea în "Programul investiţii RAR - RA pe anul 2008" la Cap. B (C+M Investiţii) şi achiziţionarea unui teren în suprafaţă de circa 30 - 45 ha (3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime), necesar realizării "Poligonului complex de încercări pentru performanţele dinamice ale autovehiculelor rutiere" la preţul de 2,2 euro/mp.

Astfel, în Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 7/08.07.2008, semnată de inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie, sunt stabilite persoanele şi departamentele responsabile cu aducerea la îndeplinire a celor hotărâte, respectiv arătându-se că răspund: Director Tehnic, Departament Omologări de Tip şi Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice.

Hotărârea menţionată, nr. 7/08.07.2008 este rezultatul discuţiilor purtate în cadrul şedinţei şi consemnate în procesul-verbal, astfel: a fost supusă spre analiză propunerea Direcţiei Tehnice de introducere a "Planului de investiţii al RAR - RA pe anul 2008" la Cap. B (C+M Investiţii) şi achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 30 - 45 ha, în scopul realizării unui poligon complex de încercări autovehicule; s-a precizat că în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 11.06.2008 (art. 1 din Hotărârea nr. 6/11.06.2008) a fost aprobată necesitatea şi oportunitatea realizării obiectivului de investiţii "Poligon complex de încercări autovehicule rutiere" şi s-a dat mandat conducerii executive RAR - RA de a iniţia procedura de achiziţie a terenului necesar, circa 30 - 45 ha, 3000 m lungime şi 100 - 150 m lăţime, într-un perimetru situat pe o rază de 50 km de Bucureşti; urmare a mandatului acordat de Consiliul de Administraţie conducerii executive a RAR de a iniţia procedura de achiziţie a terenului respectiv, s-a precizat că au fost solicitate şi s-au primit oferte de la: G. - care deţine în proprietate privată o suprafaţă de 100 ha pe raza comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu la o distanţă de 40 km de Bucureşti, preţul de vânzare solicitat iniţial fiind de 2,5 euro/mp, care după negociere în prima fază a ajuns la 2,3 euro/mp şi în final la 2,2 euro şi de la Q. cu sediul în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov care oferă spre vânzare - un teren în judeţul Călăraşi la preţul de 2,8 euro/mp; un teren în judeţul Giurgiu de numai 22,5 ha la preţul de 3 euro/mp. În urma analizei acestor oferte, s-a apreciat că oferta domnului G. este mai avantajoasă atât ca amplasament cât şi ca preţ. Membrii Consiliului de Administraţie al RAR - RA au fost de acord cu propunerea Direcţiei Tehnice şi au aprobat introducerea în "Planul de investiţii al RAR pe anul 2008" la Cap. B (C+M Investiţii) şi achiziţionarea unui teren în suprafaţă de cca 30 - 45 ha (3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) necesar realizării "Poligonului complex de încercări pentru performanţele dinamice ale autovehiculelor rutiere", la preţul de 2,2 euro/mp.

S-a remarcat cum pentru oferta numitului G. s-a negociat preţul şi s-a apreciat că este cea mai avantajoasă şi ca amplasament, în condiţiile în care pentru celelalte două oferte se arată că terenurile se află în judeţul Călăraşi şi Giurgiu, fără a se indica exact localitatea.

La câteva zile de la emiterea Hotărârii nr. 7/08.07.2008 a Consiliului de Administraţie al RAR, numita N., care îşi desfăşura activitatea în cadrul Compartimentului Investiţii, a fost desemnată să strângă documentaţia pentru teren. În cursul urmăririi penale, aceasta a declarat:

"

Nu am cunoştinţă de Hotărârea nr. 6/11.06.2008 şi nici de Hotărârea nr. 7/08.07.2008 ale Consiliului de Administraţie al RAR. Ulterior, prin unul dintre cei doi şefi al SIAP (dl. U. sau V.) am fost informată că trebuie să strâng documentele privind un teren din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, în vederea achiziţionării lui. Mi-a fost arătată Hotărârea nr. 7/08.07.2008 şi am înţeles că pe terenul menţionat se dorea construirea unui poligon de încercări auto. Eu nu am văzut oferta trimisă de G. către RAR şi nici adresele RAR către G. prin care se negocia preţul terenului în cauză.

Deci nu Serviciul de investiţii s-a ocupat de negocierea preţului terenului situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, proprietatea lui G. Aşa cum am arătat mai sus, la câteva zile după adoptarea Hotărârii nr. 7/08.07.2008 am aflat că se doreşte achiziţionarea acestui teren. Mi s-a dat numărul de telefon al lui G., iar eu l-am sunat pentru a-mi aduce documentele cadastrale şi de proprietate ale terenurilor. Din studierea acestor documente a rezultat că terenurile ce urmau a fi alipite nu aveau lungimea de 3.000 de metri necesari construirii pistei.

L-am informat pe dl. V. (consilier al directorului general şi în acelaşi timp ţinea loc de şef Serviciu Investiţii) despre acest fapt. Dl. V. mi-a spus să întocmesc un referat în care să propunem înfiinţarea unei comisii care să analizeze condiţiile tehnice, economice, juridice pentru achiziţia unui teren situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, propunând inclusiv cine anume să facă parte din această comisie. Membrii comisiei mi-au fost dictaţi de către dl. V. Acest referat l-am întocmit la data de 17.07.2008 şi a fost înregistrat la Serviciul Investiţii şi Achiziţii publice sub nr. 376.

Urmare acestui referat, la data de 25.07.2008, s-a emis Decizia RAR 364, semnată pentru directorul general. Cu privire la faptul că terenul nu îndeplineşte condiţia de lungime, respectiv nu are lungimea de 3000 de metri, am întocmit o adresă în acest sens pe care am trimis-o la Direcţia Tehnică în data de 01.09.2008. Urmare solicitării celor de la tehnic de a le trimite nişte variante/schiţe cu diferite lungimi ale terenului, am întocmit mai multe schiţe cu diferite variante de lungime, respectiv 1532 metri lungime cu 413 metri lăţime; 1250 metri lungime cu 425 metri lăţime şi 1250 metri lungime cu 420 metri lăţime.

Direcţia Tehnică ne-a comunicat (prin adresa din data de 04.09.2008) că dimensiunile optime ar fi 1.250 metrii lungime cu 440 metri lăţime. Având în vedere adresa Direcţiei Tehnice, i-am comunicat lui G. la data de 09.09.2008 că s-a stabilit achiziţionarea terenului din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu cu următoarele dimensiuni: 1.250 metri lungime cu 440 metri lăţime. Regula la Serviciul de Investiţii era de a se întocmi un raport de evaluare atunci când se dorea achiziţionarea unui imobil, aşa că şi în acest caz l-am informat pe dl.

V. că pentru acest teren nu este întocmit raport de evaluare şi, deci, conform procedurii de achiziţie, ar trebui să se întocmească un raport. Mi-a spus să-l contactez pe evaluatorul W. şi ce documente am avut eu cu privire la teren, i le-am dat şi acestuia, în copie xerox, în vederea realizării evaluării. Cunosc faptul că W. a discutat şi cu conducerea RAR-ului despre întocmirea raportului de evaluare a terenului situat în comuna Roata de jos, judeţul Giurgiu. Nu-mi amintesc şi nu-mi explic de ce contractul cadru de prestări servicii de consultanţă (evaluare), actul adiţional la acest contract cadru şi raportul de evaluare au aceeaşi dată, respectiv 29.08.2008.

În fapt, raportul de evaluare mi-a fost predat pe data de 02 septembrie 2008, iar eu l-am înaintat conducerii RAR".

Deşi inculpatul A. a susţinut în declaraţiile date că a respectat procedurile privind achiziţionarea terenului, declaraţiile angajaţilor îl contrazic şi scot la iveală neregulile care aveau loc. Din declaraţia martorei N. a rezultat că procedura de achiziţie nu a fost respectată, că deşi trebuiau întocmite anumite documente, acestea nu erau întocmite corespunzător şi mai mult erau întocmite ulterior. Astfel, la informarea martorei că în cauză nu s-a întocmit un raport de evaluare, i se spune verbal să-l contacteze pe evaluator.

De asemenea, membrii comisiei îi erau dictaţi de consilierul inculpatului A., iar ulterior, cu ocazia audierii aceştia au declarat că nu s-au întâlnit niciodată că nu a avut loc nicio întrunire, iar unii dintre aceştia au declarat că nici măcar nu au avut cunoştinţă despre existenţa Deciziei nr. 364/25.07.2008 şi că au fost desemnaţi să facă parte dintr-o comisie.

Modul de lucru al inculpatului A. a rezultat din declaraţia martorei N. care arată că i s-a solicitat să comunice variante cu privire la lungimea şi lăţimea terenului de la Roata de Jos, judeţul Giurgiu, ceea ce denotă că indiferent de lungimea şi lăţimea acestuia, terenul va fi achiziţionat de RAR.

În mod cu totul neîntemeiat inculpatul B., prin apărător ales, în dezbateri a susţinut că "toţi membri Consiliului de Administraţie dar şi toate persoanele cu funcţii de conducere din cadrul Regiei au confirmat apărările pe care şi le-au formulat ambii inculpaţi", dimpotrivă declaraţiile martorilor contrazic susţinerile inculpaţilor. Este inexplicabil şi lipsit de logică cum inculpaţii hotărăsc cumpărarea unui teren pe care se va face o pistă de încercări în funcţie de configurarea terenului şi nu de necesitatea construirii pistei.

Cu privire la modul de lucru din acel moment de la Registrul Auto Român s-a apreciat că are relevanţă şi declaraţia martorei X., director economic la acel moment, care în cursul urmăririi penale a declarat:

"

La momentul respectiv nu am avut cunoştinţă despre referatul nr. 376/17.07.2008 al Serviciului Investiţii şi achiziţii Publice din RAR şi nici de Decizia RAR nr. 364/25.07.2008 prin care s-a dispus înfiinţarea unei comisii care să analizeze condiţiile tehnice, economice şi juridice pentru achiziţia unui teren situat în comuna Roata de jos. Această comisie nu s-a întrunit niciodată şi, deci nu a întocmit nici un document. Din câte îmi aduc aminte în acea perioadă 3 din membrii acestei comisii se aflau în concediul de odihnă. Această decizie nu mi-a fost comunicată şi nici nu am fost informată că a fost constituită o astfel de comisie. De altfel, comisia nici nu avea ce să analizeze, atâta timp cât Raportul de evaluare al terenului a fost întocmit pe data de 2 septembrie 2008, iar pe data de 3 septembrie 2008 s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare pentru acest teren".

S-a apreciat că, în acelaşi sens este şi declaraţia martorei Y., consilier juridic al RAR la acel moment, care a arătat că nu s-a întrunit niciodată comisia, declarând:

" nu am avut cunoştinţă despre Decizia 364/25.07.2008 a RAR prin care s-a constituit o comisie care să analizeze condiţiile tehnice, economice şi juridice pentru achiziţia unui teren situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu. Nu ştiu dacă această comisie s-a întrunit vreodată, eu personal nu am fost vreodată convocată. Nu mi s-a cerut nici un punct de vedere cu privire la actele de proprietate ale vânzătorului sau cu privire la achiziţia terenului mai sus menţionat. Consider că un punct de vedere cu privire la aceste aspecte ar fi trebuit solicitat anterior aprobării de către Consiliul de Administraţie achiziţionării terenului în cauză. De regulă, atunci când se achiziţionau imobile (terenuri) ni se trimiteau documente privind aceste imobile (actele de proprietate, extras de carte Funciară de informare, certificat de urbanism). Pe lângă aceste documente primeam referate întocmite de către celelalte servicii implicate (de ex.: SIAP, Serviciul Mecanic Şef, Serviciul Contabilitate), precum şi raportul de evaluare întocmit de un evaluator ANEVAR".

La data de 29.08.2008, Registrul Auto Român a încheiat un contract cadru de prestări servicii de consultanţă (evaluare) - d.u.p. şi actul adiţional nr. 1 la contractul cadru cu evaluatorul W. . La aceeaşi dată a fost întocmit şi raportul de evaluare teren extravilan situat în comuna Roata de jos, judeţul Giurgiu.

Din analiza contractului cadru de prestări servicii de consultanţă (evaluare) nr. x/29.08.2008 a rezultat că obiectul contractului constă în elaborarea de rapoarte de evaluare, la solicitarea beneficiarului, pentru determinarea valorilor proprietăţilor pe care Registrul Auto Român RA intenţionează să le cumpere, că tariful pentru 1 (una) oră este de 40 RON, incluzând toate cheltuielile prestatorului.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au rezultat criteriile conform cărora RAR a contractat cu persoana fizică autorizată W., nu se prevăd condiţiile tehnice care ar fi trebuit asumate de prestatorul PFA W. şi nici nu a rezultat că acest contract cadru a fost încheiat în urma unei proceduri transparente şi concurenţiale.

Deşi contractul cadru are o secţiune intitulată: "DURATA DE DERULARE ŞI TERMENE DE LIVRARE" nu se prevede nicio durată de aplicare, fiind doar prevăzut că:

"

Contractul intră în vigoare la data semnării lui", având practic natura juridică a unui acord-cadru prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

În programul de achiziţii pe anul 2008 al RAR nu apar menţionate şi estimate achiziţiile de servicii de evaluare pentru a se putea preciza dacă regia avea obligaţia de a atribui contractul în urma unei proceduri de licitaţie conform O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziţie publică de servicii de evaluare este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro, RAR avea obligaţia să aplice prevederile de atribuire a contractului de achiziţie publică prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

La aceeaşi dată, 29.08.2008, a fost încheiat Actul adiţional nr. x/29.08.2008 la contractul cadru nr. x/29.08.2008, potrivit căruia obiectul actului adiţional îl constituie prestare servicii de către PFA W., constând în elaborarea raportului de evaluare pentru determinarea valorii de piaţă a terenului în suprafaţă de circa 50 ha, situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, aşa cum au fost acestea prezentate de către beneficiarul lucrării şi pentru elaborarea lucrării s-a efectuat un consum de muncă de 50 ore fizice, tariful pentru o oră fiind 40 RON, incluzând toate cheltuielile prestatorului.

S-a menţionat faptul că în actul adiţional nu sunt identificate cele 50 ha teren pentru care trebuia determinată valoarea de piaţă, numitul G. deţinând 94,25 ha teren alipite la data de 04.08.2008 în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu. Şi menţiunea că "pentru elaborarea lucrării s-a efectuat un consum de muncă de 50 ore fizice" denotă caracterul formal al întocmirii actului adiţional.

De asemenea, s-a remarcat că din partea RAR - RA, contractul în valoare de 2000 RON, este semnat de directorul general - inculpatul A., de şeful serviciului contabilitate - numita Z. - pentru directorul economic şi avizat din punct de vedere al legalităţii clauzelor de consilierul juridic Y., în timp ce contractul de vânzare cumpărare autentificat la notariat sub nr. x/03.10.2008 în valoare de 1.179.508 euro este semnat doar de o angajată, numita N.

Fiind audiat, în calitate de martor, evaluatorul W., a declarat: "Din anul 1999 şi până în anul 2008 am avut încheiate mai multe contracte de prestări servicii (evaluare imobile) în calitate de expert - evaluator ANEVAR. De regulă, încheiam un contract cadru de prestări servicii cu RAR pe o perioadă de 1 an de zile, iar momentul în care eram solicitat să întocmesc un raport de evaluare, încheiam un act adiţional la contractul cadru. Referitor la raportul de evaluare pe care l-am întocmit la solicitarea conducerii RAR în luna august 2008, ce a avut ca obiect un teren situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, arăt următoarele: Nu mai îmi aduc aminte cu exactitate data, probabil în a doua jumătate a lunii august am fost chemat la sediul RAR de către directorul general A. şi directorul tehnic B. şi mi-au spus că doresc să le întocmesc un raport de evaluare pentru un teren situat în comuna Roata de jos, judeţul Giurgiu. M-au informat că pe acel teren doresc să construiască un poligon de încercări auto şi omologări, suprafaţa acestui teren fiind de 50 ha, având dimensiunile de 2.500 metri lungime şi 200 metri lăţime. Cei doi directori mi-au solicitat întocmirea unui raport de evaluare pentru a vedea care este valoarea de piaţă a acestui teren. Cei doi directori mi-au spus şi mi-au arătat Hotărârea Consiliului de Administraţie al RAR prin care se aviza/aproba cumpărarea terenului de la Roata de Jos, judeţul Giurgiu cu suma de 2,2 euro/mp. De asemenea, cei doi directori mi-au spus că negociaseră cu proprietarul terenului cumpărarea la preţul de 2,2 euro/mp. Cei doi directori mi-au sugerat că din raportul de evaluare să rezulte o valoare a terenului sub 2,7 euro/mp, motivând că proprietarul ar putea să mărească preţul pe care deja îl negociase cu aceştia şi aprobat deja prin Consiliul de Administraţie. Întocmirea raportului de evaluare a durat între 8 şi 10 zile de la data întâlnirii şi discuţiilor avute cu cei doi directori (general şi tehnic).

Pe data de 29 august 2008 am finalizat raportul de evaluare teren extravilan situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, concluzionând că valoarea acestui teren este de 2,4 euro/mp. Am fost şi am vizionat terenul amplasat în comuna Roata de jos, judeţul Giurgiu împreună cu proprietarul terenului. Acesta mi-a indicat suprafaţa de 50 ha (2.500 metri lungime şi 200 metri lăţime) ce urma a fi vândut RAR. Tot proprietarul mi-a spus că pe un colţ al acestei suprafeţe de 50 ha se află o clădire şi un post TRAFO. Ar fi trebuit să merg la vizionarea acestui teren cu d-na N. din cadrul RAR - Serviciul Investiţii, însă aceasta se afla în acel moment în concediul de odihnă.

Cred că directorul tehnic B. mi-a dat numărul de telefon al proprietarului terenului pentru a stabili cu acesta din urmă o întâlnire în vederea inspectării terenului. Doresc să menţionez faptul că, cu privire la acest teren nu am calculat valoarea de piaţă întrucât aceasta ar fi fost mult prea mare pentru destinaţia de construire, astfel că am calculat o valoare specială, de investiţie, ţinând cont de obiectul pe care doreau să-l realizeze pe acel teren, respectiv poligonul de încercări auto şo omologări. Am văzut că printre ofertele de piaţă a existat o ofertă cu un teren similar, cu preţul pe care eu urma să-l evaluez, ca poziţionare şi ca suprafaţă, respectiv între 100 şi 500 ha, situat lângă pădure, în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, la un preţ de 0,70 euro/mp.

În opinia mea, acel preţ reprezenta valoarea unui teren agricol cu destinaţie agricolă şi nu a unui teren pentru construcţie. De asemenea, cred că cei doi directori mi-au solicitat să fac acest raport de evaluare ca o acoperire pentru ei, întrucât în mod normal un astfel de raport mi se cerea înainte de a intra la negocieri cu proprietarul imobilului. Or, în acest caz, conducerea RAR deja negociase şi stabilise un preţ de cumpărare pentru terenul din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu. La vreo 2 - luni după întocmirea raportului de evaluare, am stat de vorbă cu o persoană de la investiţii (nu-mi mai amintesc cu cine anume) care mi-a spus că s-a cumpărat terenul de la Roata de Jos, judeţul Giurgiu, însă pe alte dimensiuni, respectiv 500 metri lăţime şi 1.000 metri lungime.

Aceste dimensiuni nu mai corespundeau cu cele pe care mie mi le-au comunicat şi pentru care mi-au solicitat să întocmesc raportul de evaluare. Aflând acest lucru, am întocmit o scrisoare către conducerea RAR prin care i-am informat că îmi declin orice responsabilitate faţă de raportul de evaluare întocmit, întrucât datele tehnice care mi-au fost comunicate mie erau incompatibile proiectului de principiu ce îmi fusese prezentat. De asemenea, prin această scrisoare le-am comunicat şi faptul că întrerup orice colaborare cu RAR. De regulă, directorul U. se ocupa cu solicitarea efectuării unor rapoarte de evaluare imobile, însă în acest caz, aşa cum am mai afirmat, directorul general şi directorul tehnic au fost cei care mi-au comandat întocmirea raportului în cauză.

Când am predat raportul de evaluare la Serviciul Investiţii (nu-mi mai amintesc persoana căreia i l-am predat), am fost anunţat că pe acel an nu aveam încheiat un contract cadru de prestări servicii, astfel că am plecat acasă unde am întocmit contractul cadru şi actul adiţional la acest contract şi le-am adus în aceeaşi zi la RAR, respectiv 29.08.2008. Astfel se explică faptul că atât contractul cadru, cât şi actul adiţional şi raportul de evaluare au aceeaşi dată. Precizez că directorul tehnic B. mi-a cerut în mod expres să întocmesc cât mai rapid raportul de evaluare, iar preţul rezultat din raportul de evaluare să fie sub valoarea de 2,7 euro/mp".

Deşi inculpatul A. în declaraţia dată la data de 17.03.2013, în cursul urmăririi penale, a descris procedura privind achiziţia terenurilor şi a susţinut că procedura a fost respectată, aşa cum a arătat martorul W., cel din urmă a fost convocat la o întâlnire la care participă şi inculpatul B. şi, fără a verifica măcar dacă la acel moment are contract cu acesta, îi solicită evaluarea terenului din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu şi totodată, împreună cu inculpatul B. îi sugerează preţul la care să rezulte valoarea terenului.

Aşa cum a remarcat şi martorul, cei doi inculpaţi au solicitat efectuarea unui raport de evaluare ca o acoperire pentru ei, la momentul solicitării fiind deja stabilit preţul la care urma să se cumpere respectivul teren.

S-a apreciat că este explicabilă şi cererea inculpatului B. adresată evaluatorului de a întocmi cât mai rapid raportul de evaluare şi ca preţul rezultat din raportul de evaluare să fie sub valoarea de 2,7 euro/mp, pentru a evita o dezbatere în cadrul Consiliului de Administraţie al Registrului Auto Român cu privire la preţul terenului.

Ulterior, prin adresa nr. x/01.09.2008, Direcţia Prognoză Dezvoltare - Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice, întocmită de martora N., atrage atenţia Direcţiei Tehnice că dimensiunile terenului nu sunt cele prevăzute în Hotărârea nr. 6/11.06.2008. Astfel în adresa menţionată se arată: "Prin Hotărârea nr. 6 din 11.06.2008 la art. 1 Consiliul de Administraţie a aprobat necesitatea şi oportunitatea realizării obiectivului de investiţii "Poligon complex de încercări autovehicule rutiere" şi a mandatat conducerea RAR - RA pentru a iniţia procedura de achiziţie a unui teren în suprafaţă de cca 35 - 45 ha (cu 3000 ml lungime şi 150 m lăţime) într-un perimetru situat pe o rază de 50 km de municipiul Bucureşti. Acest teren a fost găsit în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu dar lungimea acestuia este de cca 2221 m. Faţă de această situaţie vă solicităm să ne prezentaţi punctul de vedere în sensul că lăţimea de 150 ml este suficientă pentru scopul realizării investiţiei sau trebuie mărită. Totodată vă atragem atenţia că în partea de jos a terenului pe De 1376 - există o suprafaţă de cca 10700 mp care nu este inclusă în lotul ce urmează a fi achiziţionat. În această zonă lăţimea terenului va fi mai mică cu cca 90 ml rezultând că pe lăţimea de 150 m terenul nu are lungimea de 2200 m, latura fiind de 2000 m".

Pe această adresă inculpatul B. a pus în partea stânga sus următoarea rezoluţie: "Dl. F. Rog răspuns + material tehnic legal. Termen 03.09.2008" şi urmează semnătura acestuia.

Urmare a acestei adrese, Departamentul Tehnic i-a solicitat martorei N. variante/schiţe cu diferite variante de lungimi şi lăţimi ale terenului. Aşa cum am arătat că a declarat martora N., aceasta a prezentat 3 variante.

Din cele trei variante prezentate, a fost aleasă o variantă, prin nota de serviciu, întocmită de Departamentul Omologări de Tip - Laboratorul de Încercări pentru Securitate Rutieră semnată de inculpatul B., în calitate de director tehnic, de E., în calitate de şef departament omologări de tip şi de F., în calitate de şef laborator Încercări Securitate Rutieră şi aprobată de inculpatul A., în calitate de director general, notă în care s-a arătat că pentru a îndeplini prescripţiile regulamentelor şi directivelor este de dorit ca suprafaţa minimă să fie de dimensiunea 1250 ml x 440 ml, fapt ce măreşte suprafaţa aprobată cu cca 10 ha devenind astfel o pistă asemănătoare cu cea a RDW (Central de Testare de la Lelystad - Olanda), care îndeplineşte toate cerinţele regulamentelor şi directivelor.

De asemenea, a fost întocmită o adresă neînregistrată şi nedatată semnată de inculpatul B., adresată Consiliului de Administraţie al RAR - RA, având acelaşi conţinut cu nota de serviciu, care purta în partea dreaptă sus rezoluţia inculpatului A.:

"

D-lui ing. O. Pt. Consiliul de Administraţie. 09.09.2008".

La aceeaşi dată, 09.09.2008 a fost întocmită către numitul G. adresa nr. x/09.09.2008, având următorul conţinut:

"

Referitor: Ofertă vânzare teren comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, T X, număr cadastral x, act de alipire nr. x/04.08.2008. În urma analizei făcute de compartimentul Omologări de Tip - laboratorul de încercări pentru Securitate rutieră prin Nota internă din 04.09.2008 s-a stabilit achiziţionarea terenului sus menţionat (com. Roata de Jos, T x, nr. cadastral x) cu următoarele dimensiuni 1250 m x 440 m. Vă rugăm să demaraţi procedura de dezmembrare a suprafeţei de aproximativ 55 ha, conform schiţei anexate, după care urmează procedura de vânzare-cumpărare", fiind semnată de inculpatul A., în calitate de director general, inculpatul B., în calitate de director tehnic, U., în calitate de director prognoză dezvoltare, de şeful SIAP şi întocmită de numita N.

În nota internă din data de 04.09.2008, la care se face referire în adresa menţionată, comunicată numitului G. nu s-a stabilit achiziţionarea terenului, ci s-a arătat că terenul ar trebui să aibă alte dimensiuni decât cele stabilite anterior în documentele interne ale RAR - RA şi că în data de 09.09.2008, terenul deţinut în proprietate de numitul G. nu îndeplinea caracteristicile dimensionale aprobate de Consiliul de Administraţie al RAR, respectiv de 3000 metri lungime, dar nici lăţimea de 440 metri, fiind comunicate cele trei variante posibile cu dimensiunile terenului.

La data de 16.09.2008 a avut loc şedinţa Consiliului de Administraţie al RAR - RA. Potrivit procesului-verbal al şedinţei la pct. 6 "Consiliul de Administraţie a analizat propunerea Direcţiei Tehnice de majorare a suprafeţei ce urmează a fi achiziţionată pentru realizarea Poligonului complex de încercări vehicule rutiere cu cca 10 ha. Directorul tehnic (inculpatul B.) a precizat că: prin Hotărârile nr. 6/11.06.2008 art. 1 şi nr. 7/08.07.2008 art. 3 CA a aprobat achiziţionarea unei suprafeţe de cca 45 ha (3000 ml x 150 ml) în vederea realizării acestui poligon; prin adresa nr. x/01.09.2008 s-a propus o dimensionare a terenului de 2221 ml pe o lăţime de 150 ml, însă aceste dimensiuni nu sunt suficiente pentru a îndeplini condiţiile de etalonare şi frânare în special la autovehiculele grele şi de efectuare a vitezei maxime şi stabilirea consumului la autoturisme datorită razei mici de viraj, prezentând în acest sens condiţiile şi cerinţele impuse de documentele normative aplicabile la omologarea vehiculelor din categoria M, N; O prevăzute în directivele CE şi regulamentele CEE-ONU referitoare la poligonul de încercări (Directiva 71/320 2002/78, Regulamentul 65 CEE-ONU, Directiva 70/311*1999/7); trebuie avut în vedere şi spaţiul necesar construirii următoarelor anexe: turn de control pentru coordonarea şi supravegherea activităţilor de pe pistă, hală pentru încercări statice şi pregătirea vehiculelor pentru încercările dinamice, birouri şi ateliere, spaţii pentru pregătirea îndemânării şoferilor; pentru a îndeplini prescripţiile regulamentelor şi directivelor este necesară o suprafaţă minimă de dimensiunea 1250 ml x 440 ml fapt ce măreşte suprafaţa aprobată cu cca 10 ha.

În şedinţa din data de 16.09.2008, inculpatul B. a indus în eroare Consiliul de Administraţie al Registrului Auto Român, susţinând că Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice a propus o dimensionare a terenului la 2.221 ml pe o lăţime de 250 ml, în realitate prin acea adresă SIAP a atras de fapt atenţia că terenul nu are dimensiunile care au fost aprobate de Consiliul de Administraţie al RAR. Mai mult, Serviciul de Investiţii şi Achiziţii Publice nici măcar nu putea să propună aşa ceva, configuraţia terenului, aspectele privind dimensiunile terenului reprezentând un element tehnic care intra în atribuţiile Departamentului de Omologări de Tip. Dar, având în vedere modul superficial în care avea loc dezbaterile în Consiliul de Administraţie al RAR şi inculpaţii cunoscând acest lucru, prin Hotărârea nr. 9/16.09.2008 a Consiliului de Administraţie al RAR, semnată de inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie s-a aprobat majorarea suprafeţei ce urma a fi achiziţionată pentru realizarea obiectivului de investiţii "Poligon complex de încercări autovehicule rutiere".

Imediat, a doua zi, deci la data de 17.09.2008 s-a comunicat numitului G. adresa nr. x/17.09.2008 cu următorul conţinut: "Referitor: Ofertă vânzare teren comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, T X, număr cadastral x, act de alipire nr. x/04.08.2008. În urma analizei făcute de compartimentul Omologări de Tip - laboratorul de încercări pentru Securitate Rutieră şi a Hotărârii Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome - Registrul Auto Român nr. 9 din 16.09.2008, vă rugăm să demaraţi procedura de dezmembrare şi intabulare a suprafeţei de 536.140 mp în vederea cumpărării".

La data de 03.10.2008 se încheie contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/03.10.2008 la Biroul Notatului Public AA., între numitul G., în calitate de vânzător şi Registrul Auto Român - RA, reprezentat de numita N., conform împuternicirii autentificate sub nr. x/23.09.2008 la Biroul Notarului Public BB., în calitate de cumpărător, având ca obiect vânzarea suprafeţei de 536.140 mp teren arabil, situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, la preţul de 4.435.303,93 RON, echivalentul a 1.179.508 euro.

Contractul de vânzare-cumpărare menţionat a fost semnat de numita N., în calitate de mandatar, deşi în împuternicirea autentificată sub nr. x/23.09.2008 la Biroul Notarului Public BB. nu se precizează preţul la care se achiziţionează terenul.

În împuternicirea menţionată, inculpatul A., în mod nereal arată că achiziţionarea terenului extravilan în suprafaţă de 536.140 mp situat în comuna Roata de Jos, T X, judeţul Giurgiu ar fi fost aprobată prin Hotărârile Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome Registrul Auto Român nr. 6/11.06.2008, nr. 7/08.07.2008 şi nr. 9/16.09.2008, în condiţiile în care Consiliul de Administraţie al RAR - RA nu a aprobat achiziţionarea terenului oferit spre vânzare de numitul G., ci a aprobat efectuarea unei investiţii, în acest scop fiind necesară achiziţionarea unui teren cu anumite dimensiuni, aflat pe o rază de 50 de km de municipiul Bucureşti.

Cu privire la valoarea terenului cumpărat, în cursul urmăririi penale, la data de 22.02.2013, s-a întocmit Raportul de constatare de către Serviciul specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie . Potrivit Raportului de constatare valoarea terenului era de 102.999 euro.

În Raportul de constatare menţionat s-a concluzionat că la data de 03.10.2008, valoarea terenului situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, categoria de folosinţă arabil, în suprafaţă de 536.140 mp, era de 387.308 RON (0,72 RON/mp), echivalentul a 102.999 euro (0,19 euro/mp) şi că prin întocmirea Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2008 se constată prejudicierea Regiei Autonome "Registrul Auto Român" (unitate care funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor) cu suma de 1.076.509 Euro, reprezentând diferenţa dintre preţul de achiziţie (1.179.508 Euro) şi valoarea de piaţă a terenului (102.999 Euro) la data de 03.10.2008.

Referitor la obiecţiunile formulate de inculpatul A. cu privire la acest raport de constatare, instanţa a reţinut că într-adevăr apar unele erori de calcul, respectiv valoarea terenului subiect este de 386.020,80 RON şi nu 387.308 RON cum în mod greşit s-a consemnat şi de 101.866,60 euro, nu 102.999 euro cum greşit s-a consemnat, deci instanţa a constatat că valorile sunt mai mici decât cele menţionate în Raportul de constatare.

La solicitarea inculpatului B., în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare.

După numirea experţilor în cauză, prin încheierea din data de 28.10.2014 şi, deşi s-a acordat termen la data de 16.01.2015, expertiza nu a fost efectuată, la data de 07.01.2015, expertul R. depunând o adresă prin care a arătat că "din cauza vremii nefavorabile nu am putut ajunge la terenul ce face obiectul prezentei cauze, urmând a reface convocarea şi implicit realizarea operaţiunilor de teren necesare întocmirii raportului de expertiză dispus".

La data de 14.01.2015, expertul S., desemnat în cauză a depus o adresă prin care a arătat următoarele: "Dat fiind că la această dată vremea era nefavorabilă adică multă lapoviţă, foarte multă apă pe tarlaua extravilan arabilă, împreună am urcat în maşina marca T. aparţinând RAR-ului pe motivul că are tracţiune 4x4 şi că putem ajunge pe drumul de exploatare la terenul în cauză. Am parcurs pe drumul desfundat ce prezenta denivelări adânci şi era foarte alunecos din cauza apei cca 2/3 din distanţa de 2,9 km de la asfalt până la teren. După 2/3 parcurse din drum am oprit şi am identificat de la distanţă terenul în funcţie de liziera pădurii, linia de joasă tensiune şi după planuri, neputând ajunge pentru inspecţia lui. Riscam foarte mult să derapăm".

Astfel, din aceste adrese a rezultat că pe timp de ploaie şi iarna, din cauza precipitaţiilor, terenul este inaccesibil autovehiculelor.

La data de 08.06.2015, experţii desemnaţi în cauză R. şi S. au depus Raportul de expertiza tehnică judiciară, însoţit de anexe.

Urmare a obiecţiunilor formulate de inculpaţi, s-a procedat la audierea experţilor desemnaţi în cauză şi s-a dispus refacerea expertizei de către aceiaşi experţi cu privire la obiectivele 1, 2, 3, 4 şi 5 şi numirea unui alt expert, în domeniul geologie, cu privire la obiectivul 6.

Potrivit Raportului de expertiză întocmit de cei doi experţi desemnaţi în cauză, au fost formulate următoarele concluzii:

Cu privire la obiectivul 1 - Identificarea terenului, respectiv lungimea, lăţimea, declivitatea, vecinătăţile, căi de acces şi apropierea de drumul naţional, inclusiv autostrăzi şi distanţa faţă de Bucureşti, expertul a arătat că terenul este un teren arabil, extravilan, are o formă relativ regulată, mai puţin în partea de nord-est; lungimea maximă a terenului este de 1250 m (latura de nord-est), lăţimea terenului este de 421 m (latura de sud-est), este relativ plan, declivitatea maximă fiind de 0,88 %. Calea de acces spre teren se face dinspre comuna Roata de Jos pe un drum de exploatare, dificil şi neasfaltat, cu o lungime de 3,983 km şi dinspre comuna Baciu, judeţul Giurgiu pe un drum de exploatare, dificil şi neasfaltat, cu o lungime de 5 km. Distanţa, calculată pe căile de acces, faţă de drumul judeţean DJ 601 este de 4 km, iar faţă de Autostrada A1, km. 30, Bolintin Vale este de 25,8 km. Imobilul identificat la teren este acelaşi cu cel din actul de proprietate.

Referitor la aceste aspecte s-a reţinut că terenul trebuia să aibă forma unui dreptunghi, în toată documentaţia întocmită fiind dată lungimea şi lăţimea terenului, care de-a lungul timpului a suferit mai multe modificări.

De asemenea, terenul trebuia să fie plan, deşi acest aspect nu a fost menţionat în toate adresele, dar faptul că terenul trebuia să fie plan a fost subliniat şi de apărătorul ales al inculpatului B. S-a apreciat că, faptul că în documentaţia întocmită cu privire la declivitate nu s-a arătat nimic este încă o dovadă că studiile au fost făcute pe fugă, nedocumentat.

Concluziile expertizei cu privire la acest obiectiv, a apreciat instanţa, sunt aceleaşi cu cele care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv contractul de vânzare - cumpărare, documentaţiile cadastrale, extrasele de carte funciară.

Referitor la obiectivul nr. 2 - Stabilirea tipului terenului, respectiv dacă pe întreaga lungime este străbătut de ape, pâlcuri de pădure, dealuri, porţiuni stâncoase sau căi de acces, în raportul de expertiză s-a arătat că terenul nu este străbătut de ape, pâlcuri de pădure, dealuri, porţiuni stâncoase sau căi de acces. Terenul este străbătut în partea de sud, pe un colţ de 2 linii electrice, acestea afectează o suprafaţă de aproximativ 17274 mp. Pe latura de sud-est între teren şi drumul de exploatare există un canal cu lăţimea de 1,5 m, în care se adună apă din precipitaţii, pe unele porţiuni, la data inspecţiei, pe teren existau mici zone mlăştinoase, unde băltea apa. Pe conturul punctelor 1000 - 1001 - 1002 - 1003 există o fermă, ce se învecinează cu terenul. Acest imobil învecinat este compus din teren împrejmuit în suprafaţă de aproximativ 10.000 mp pe care se află edificate mai multe construcţii.

Expertiza a arătat că terenul este străbătut în partea de sud, pe un colţ de 2 linii electrice, care afectează o suprafaţă de aproximativ 17274 mp, fapt ce duce la nefolosirea suprafeţei menţionate. Mai mult aceste aspecte nu au fost menţionate în documentaţia întocmită şi nu au fost aduse la cunoştinţa Consiliului de Administraţie al RAR - RA.

Cu privire la obiectivul nr. 3 - Stabilirea prezenţei utilităţilor, apropiere faţă de sursele de furnizare a curentului electric, surse de apă, expertul a menţionat utilităţi adiacente, respectiv curentul electric, în vecinătatea de nord-est a terenului ce face obiectul cauzei, a fost identificat un puţ vechi secat şi că alte utilităţi nu există.

Prezenţa utilităţilor este menţionată şi în raportul de evaluare întocmit de PFA W. şi în raportul de constatare.

În ceea ce priveşte obiectivul nr. 4 - Stabilirea posibilităţilor de extindere a suprafeţei de teren achiziţionate prin preluarea de loturi învecinate, în eventualitatea edificării unor construcţii sau spaţii anexe de către RAR, expertul a arătat că terenul poate fi extins prin achiziţionarea unor porţiuni de teren aflate în vecinătate, în funcţie de disponibilitatea vecinilor, proprietari de terenuri agricole, de a vinde.

Întrucât Raportul de expertiză nu răspundea obiectivului nr. 5, la solicitarea inculpaţilor şi a reprezentantului Ministerului Public s-a dispus efectuarea unei noi expertize având ca obiectiv: Stabilirea valorii terenului în raport de destinaţia sa finală, dar şi în raport de terenuri similare situate la distanţe aproximativ egale de municipiul Bucureşti; această valoare urmează a fi stabilită în raport de nivelul pieţei în anul 2008, având în vedere fluctuaţiile înregistrate în materie imobiliară de la data de referinţă la zi.

Cu privire la acest obiectiv, raportul de expertiză a fost întocmit de expertul CC., pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei şi a datelor culese de la faţa locului, respectiv: tema de proiectare semnată de directorul DD., fără dată şi număr de înregistrare; memoriu tehnic întocmit de S.C. C. în noiembrie 1995 pentru obiectivul "Poligon complex de încercări pentru performanţe dinamice la autovehicule" - studiu privind variantele de amplasament şi proces-verbal de recepţie nr. x/18.12.1995 întocmit de Comisia tehnică de avizare din Registrul Auto Român privind recepţionarea lucrării realizate de S.C.

C.; Hotărârea nr. 6/11.06.2008 a Consiliului de Administraţie al RAR - RA prin care se aproba necesitatea şi oportunitatea realizării obiectivului de investiţii "Poligon complex de încercări autovehicule rutiere" Hotărârea nr. 7/08.07.2008 a Consiliului de Administraţie al RAR - RA prin care se aproba introducerea în Programul de investiţii pe anul 2008 achiziţionării unui teren în suprafaţă de cca 35 - 40 ha (3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) necesar realizării obiectivului "poligon complex de încercări pentru performanţele dinamice ale autovehiculelor rutiere" la preţul de 2,2 Eur/mp;

Hotărârea nr. 9/16.09.2008 a Consiliului de Administraţie al RAR - RA prin care se aproba majorarea suprafeţei de teren ce urmează a fi achiziţionat pentru realizarea obiectivului "Poligon complex de încercări pentru performanţele dinamice ale autovehiculelor rutiere" cu cca 10.000 mp; adresa nr. x/30.10.2008 a Registrului Auto Român către EE. S.A. prin care se solicită o ofertă de preţ pentru întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru realizarea investiţiei "Poligon complex de încercări pentru performanţele dinamice la autovehicule" pe terenul achiziţionat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu; adresa de răspuns la cererea de ofertă din data de 12.11.2008 a EE.

S.A.; adresa nr. x/17.11.2008 a S.C. C. prin care se transmite oferta de preţ pentru întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru realizarea investiţiei "Poligon complex de încercări pentru performanţele dinamice la autovehicule" pe terenul achiziţionat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu; proces-verbal nr. x/12.01.2009 al Registrului Auto Român prin care se arată că nu s-a putut finaliza studiul de fezabilitate de către EE. S.A. deoarece Registrul Auto Român nu a putut prezenta documente care să conţină caracteristicile topometrice şi geodezice ale terenului; expertiza geologică-geotehnică privind fezabilitatea unui poligon de încercări auto pe raza localităţii Roata de Jos, judeţul Giurgiu realizată în dosarul penal nr. x/2013 de d-na FF.

Conform raportului de expertiză valoarea de piaţă pentru terenul extravilan agricol este de 1.172.821 RON, respectiv 302.898 Euro şi a fost stabilită prin folosirea metodei comparaţiei directe şi metodei capitalizării rentei de bază.

Cu privire la obiectivul 6 al expertizei - Stabilirea posibilităţii de amenajare a terenului în raport de scopul propus, respectiv poligon de încercări, inclusiv din punct de vedere geologic, în lipsa experţilor acreditaţi ANEVAR în domeniul geologiei, prin încheierea din data de 12.04.2016 s-a numit un specialist din cadrul Facultăţii de Geologie şi Geofizică, respectiv doamna FF., conferenţiar doctor inginer, director departament inginerie geologică din cadrul Facultăţii de Geologie şi Geofizică.

La data de 24.05.2016, doamna FF. a depus expertiza geologică-geotehnică privind fezabilitatea unui poligon de încercări auto pe raza localităţii Roata de Jos, judeţul Giurgiu.

La pct. 1, s-a arătat că terenul are un istoric "recent" de teren agricol, fără a detalia cu privire la termenul "recent", în realitate, aşa cum rezultă din expertizele efectuate în cauză, dar şi din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, terenul în cauză a fost şi este un teren agricol, situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu, accesul la acesta fiind greu, iar pe timp de iarnă imposibil, fapt învederat atât de experţi, cât şi de inculpaţii A. şi B., care nu au putut ajunge la teren cu ocazia convocării în vederea efectuării expertizei pe timp de iarnă.

De asemenea, s-a arătat că terenul se situează pe o zonă de interfluviu, caracterizată de o suprafaţă a terenului relativ plană cu altitudini cuprinse între 118 m şi 122 m, pe care nu sunt evidenţiate procese geomorfologice active (eroziuni ale apelor de suprafaţă, alunecări, prăbuşiri).

Deşi în raport se menţionează că suprafaţa terenului este relativ plană, în acelaşi raport se arată că altitudinile sunt cuprinse între 118 m şi 122 m, iar în concluzie se apreciază că terenul din localitatea Roata de Jos, judeţul Giurgiu se poate construi ca teren de fundare al unui poligon de încercări auto.

În cauză nu s-a pus în discuţie efectuarea de costuri suplimentare datorită structurii terenului de fundare, ci s-a arătat că terenul în cauză este total inadecvat datorită accesului dificil. Aşa cum am menţionat, experţii desemnaţi în cauză nu au putut ajunge la teren în vederea efectuării expertizei. Mai mult, nici inculpaţii la data convocării la teren de către experţi în vederea efectuării expertizei nu au putut ajunge la teren. În acest sens la dosarul cauzei au depuse planşe foto cu terenul în cauză.

Cu ocazia audierii, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, inculpaţii A. şi B. nu au recunoscut săvârşirea faptelor şi au încercat pasarea responsabilităţii asupra subordonaţilor.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul A. a declarat: "Cu privire la achiziţionarea acestui teren, eu am fost informat că s-au făcut anunţuri publice de către RAR şi s-au întreprins toate demersurile potrivit procedurilor interne ale RAR. Nu-l cunosc pe G., nu ştiu cum de a ajuns această persoană să facă o ofertă de vânzare a unui teren către RAR.

Despre achiziţia acestui teren ştiu că au cunoscut toţi şefii departamentelor implicate (…) Niciodată nimeni nu mi-a adus la cunoştinţă că acest teren nu ar corespunde din punct de vedere al condiţiilor cerute (şi tehnice şi configuraţie).

În şedinţele CA al RAR eu prezentam materialele primite de la departamentele de specialitate şi, deci, nu prezentam un punct de vedere personal".

S-a arătat că mijloacele de probă administrate în cauză îl contrazic pe inculpat, deoarece acesta a prezentat Consiliului de Administraţie al RAR - RA cele două oferte de vânzare a terenurilor şi nu referatele cu analizele compartimentelor de specialitate şi ca urmare apărarea acestuia nu poate fi luată în considerare.

În acest sens, martora N. a declarat că inculpatul A. i-a solicitat să comunice variante cu privire la lungimea şi lăţimea terenului de la Roata de Jos, judeţul Giurgiu, ceea ce denotă că indiferent de lungimea şi lăţimea acestuia, va fi achiziţionat de RAR.

În apărarea sa, în cursul urmăririi penale, inculpatul A. a depus documente întocmite lunar de reprezentanţii Ministerului Transporturilor pentru şedinţele Consiliului de Administraţie al Registrului Auto Român, în perioada ianuarie - iulie 2008. Potrivit înscrisurilor depuse, în perioada ianuarie - iulie 2008, reprezentaţilor Ministerului Transporturilor nu li s-au înaintat propuneri de către CA al RAR - RA, cu privire la construirea unui poligon de încercări autovehicule rutiere.

Abia la data de 16.06.2008, deci după oferta făcută de G. din data de 03.06.2008, Ministerul Transporturilor în Raportul privind şedinţa Consiliului de Administraţie al RAR - RA din data de 11.06.2008, a aprobat necesitatea şi oportunitatea realizării obiectivului de investiţii "Poligon complex de încercări autovehicule rutiere" şi au mandatat conducerea executivă să iniţieze, în acest scop, procedura de achiziţie a unui teren de circa 30 - 45 ha (3.000 m. lungime pe 150 m. lăţime) într-un perimetru situat pe o rază de 50 km de Bucureşti.

Astfel, la data de 16.06.2008 s-a întocmit de către Ministerul Transporturilor, raportul privind şedinţa Consiliului de Administraţie al Registrului Auto Român din data de 11.06.2008, potrivit căruia, reprezentanţii din cadrul Ministerului Transporturilor au aprobat necesitatea şi oportunitatea realizării obiectivului de investiţii "poligon complex de încercări autovehicule rutiere" şi au mandatat conducerea executivă să iniţieze, în acest scop, procedura de achiziţie a unui teren de circa 30 - 45 hectare (3.000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) într-un perimetru situat pe o rază de 50 km de Bucureşti . În fapt, procedura de achiziţie a terenului era iniţiată, numitul G., comunicând persoanei vătămate oferta şi inculpaţii având cunoştinţă de respectiva ofertă.

Ulterior, la data de 07.07.2008, Ministerul Transporturilor, în informarea privind şedinţa Consiliului de Administraţie al RAR - RA din data de 08.07.2008 a aprobat propunerea de introducere în "planul de investiţii al RAR - RA pe anul 2008" şi achiziţionarea unui teren în suprafaţă de circa 30 - 45 ha, în scopul realizării unui poligon complex de încercări autovehicule.

Din înscrisurile menţionate, a rezultat că până la apariţia ofertei numitului G. din data de 03.06.2008, intenţia de a achiziţiona un teren situat la aproximativ 50 km distanţă de Bucureşti în vederea construirii unui poligon complex de încercări autovehicule rutiere nu a fost cunoscută nici în cadrul RAR - RA şi nici la nivelul Ministerului Transporturilor.

Mai mult, prin introducerea în cursul lunii iulie 2008 a acestui obiectiv în "Planul de investiţii al RAR - RA pe anul 2008", a rezultat că nici la sfârşitul anului 2007 nu a fost avută în vedere această investiţie.

La cererea inculpatului A., Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Regiei Autonome Registrul Auto Român anunţurile publicate de RAR - RA în perioada 2007 - 2008, privind achiziţionarea de teren în zonele limitrofe Bucureştiului, în vederea realizării unui poligon de încercări autovehicule rutiere, regia comunicând la data de 21.05.2013 că nu au fost identificate până în acest moment anunţuri publicate de RAR - RA în perioada 2007 - 2008, privind achiziţionarea unui teren în zonele limitrofe ale Bucureştiului, în vederea realizării unui poligon de încercări pentru autovehiculele rutiere; a solicitat referatul întocmit de d-na N. din cadrul Serviciului de Investiţii şi Achiziţii Publice în luna august 2008 pentru Consiliul de Administraţie al RAR - RA la solicitarea d-lui U., director Prognoză - dezvoltare, răspunsul fiind că nu au identificat un referat care să fi fost întocmit de d-na N. în luna august 2008 pentru Consiliul de Administraţie; s-a solicitat nota justificativă care a stat la baza încheierii contractului şi respectiv Actului Adiţional din data de 29.08.2009, dintre RAR - RA şi evaluatorul W., regia comunicând că nu au identificat în arhiva instituţiei vreo notă justificativă care să fi stat la baza încheierii Contractului nr. x/29.08.2008 şi a Actului Adiţional nr. 1/29.08.2008 încheiat cu evaluatorul W..

Prin cumpărarea terenului de la numitul G., nu s-au respectat dispoziţiile Deciziilor directorului general nr. 364/25.07.2008 şi nr. 1646/04.10.2007, decizii care nu au fost duse la îndeplinire, deşi comisiile specializate pe probleme sunt constituite în subordinea directă a directorului general.

Astfel, conform Deciziei nr. 364/25.07.2008 a directorului general RAR, analiza condiţiilor tehnice, economice şi juridice în vederea achiziţionării unui teren din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, ar fi trebuit efectuată de către o comisie din cadrul Registrului Auto Român condusă de directorul tehnic B., fapt care nu s-a întâmplat.

De asemenea, conform art. 4 pct. B.1. din Contractul de mandat nr. x/14.08.2008, directorul general avea obligaţia să exercite mandatul cu prudenţă şi diligenţa unui bun administrator.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

În acelaşi sens, art. 19 din Regulamentul de Ordine Interioară al RAR, aprobat de Consiliul de Administraţie în data de 12.08.2004, prevede: conducerea RAR are datoria să ia toate măsurile pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare desfăşurării activităţii instituţiei.

În declaraţia dată în cursul judecăţii, inculpatul A. s-a contrazis, iniţial declarând "Precizez că nu exista nicio procedură privind achiziţiile de terenuri la nivelul RAR-ului", iar ulterior în aceeaşi declaraţie menţionează că "În cadrul RAR, în perioada cât am fost director general, s-au mai achiziţionat 5 - 6 terenuri, iar procedura a fost efectuată conform deciziei directorului general din octombrie 2007" şi că decizia impunea Comisiei să verifice din punct de vedere tehnic, economic şi juridic dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru cumpărarea respectivelor terenuri.

De asemenea, s-a apreciat că susţinerile că nu a avut nicio discuţie cu expertul W., sunt contrazise chiar de expert, care în cursul urmăririi penale a fost audiat ca martor, şi care a precizat că a avut loc o întâlnire cu inculpaţii, ba mai mult, acesta a considerat că cei doi directori, respectiv inculpaţii i-au solicitat să facă raportul de evaluare ca o acoperire pentru ei, întrucât în mod normal, un astfel de raport i se cerea a fi întocmit înainte de a se intra în negocieri cu proprietarul imobilului.

Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale, inculpatul B. a declarat: "… Referitor la menţiunea olografă făcută de mine în data de 03.06.2008, pe oferta mai sus menţionată, menţionez că configuraţia terenului 3.200 m. lungime şi 150 m. lăţime am trecut-o din referatul tehnic întocmit de DOT pentru Consiliul de Administraţie. Deci, referatul tehnic a fost întocmit înainte de oferta lui G. din data de 03.06.2008. Acest referat tehnic mi-a fost arătat".

Referatul la care inculpatul face referire este semnat de către inculpat şi întocmit de Şef departament E., nu poartă dată şi are o rezoluţie în partea dreapta sus cu dată care este corectată din iunie 2008.

S-a apreciat, însă, că susţinerile inculpatului B. din declaraţie sunt contrazise de referatul menţionat, în care se arată că "Practic este nevoie de o suprafaţă de teren de circa 30 - 45 hectare cu o configuraţie de 3.000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime", deci în referat se menţionează lungimea de 3.000 m şi nu de 3.200 m, aşa cum inculpatul a pus rezoluţia pe oferta numitului G.

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a mai declarat:

"

De fapt, am ajuns la această configuraţie în urma mai multor discuţii cu şefii LISR, cu şeful DOT, cu piloţii de încercare din cadrul LISR şi aşa cum am declarat, am avut ca reper pista de avion de la Boteni - Titu. Aceste discuţii de care am făcut vorbire, nu au fost transpuse într-un proces-verbal, lucrare, orice alt înscris. Deci au fost discuţii verbale".

Chiar dacă inculpatul a declarat că nu a fost încheiat nici un înscris cu privire la discuţiile purtate, nu a putut face dovada existenţei acestora nici măcar cu martori. Mai mult, şeful DOT, martorul E. a declarat că a întocmit referatul cu privire la suprafaţa şi configuraţia terenului la indicaţia inculpatului B.

S-a apreciat că din coroborarea depoziţiilor martorilor E. şi O., rezultă că inculpatul B. a avut o implicare directă în ceea ce priveşte atât configuraţia, cât şi preţul terenului. Deşi inculpatul declară că nu cunoaşte împrejurările în care a fost întocmit referatul de către martorul E., cel din urmă, audiat fiind, a declarat: "Arătându-mi-se referatul întocmit de mine (fără dată) către Consiliul de Administraţie, precizez că acest referat l-am întocmit din dispoziţia directorului tehnic B., însă acesta din urmă citindu-l mi-a spus că trebuie să întocmesc un memoriu tehnic mai complex, cu o fundamentare mai bună, în care să menţionez şi amplasamentul terenului - Roata de Jos, judeţul Giurgiu şi să trec estimativ preţul terenului, pe care tot directorul tehnic B. mi l-a indicat".

Din declaraţiile celor doi, a rezultat că cel care spune adevărul este martorul E., cele două referate, cel din 03.06.2008 şi cel fără dată întocmite de el către CA al RAR - RA fiind identice, cu excepţia paragrafului referitor la "Regulamentele ECE - ONU ce necesită încercări pe pistă (…)".

În declaraţia dată, inculpatul B. a recunoscut că a vizionat terenul după ce a fost achiziţionat şi a declarat că nu ştie dacă până la acea dată, terenul fusese vizionat de alţi angajaţi ai RAR. Inculpatul a recunoscut şi faptul că nu a convocat niciodată membrii Comisiei stabilită prin Decizia RAR nr. 364/25.07.2008: "Aşa cum am mai declarat, nu am convocat niciodată membrii comisiei stabilită prin Decizia RAR - RA nr. 364/25.07.2008, întrucât directorul general al Consiliului de Administraţie nu au dispus în acest sens".

În aceste condiţii, instanţa a constatat că toate aceste documente tehnice au fost întocmite ad-hoc, nedocumentat şi nerealist, atât din punct de vedere al caracteristicilor dimensionale, cât şi al costurilor pentru amenajarea funcţională a poligonului, în scopul determinării achiziţionării terenului aparţinând lui G.

În declaraţia dată în cursul judecăţii, inculpatul B. a declarat că "Pentru întocmirea acestui material (se referă la materialul privind necesitatea efectuării poligonului de încercări), l-am desemnat pe E., şeful Departamentului de omologări de tip. Materialul a fost întocmit de numitul E., a fost avizat de mine şi înaintat directorului general şi Consiliului de Administraţie", în aceeaşi declaraţie menţionând că nu cunoaşte de unde în materialul întocmit de E. au apărut date referitoare la amplasamentul terenului şi la preţ.

Inculpatul B. a avut o contribuţie esenţială la cumpărarea terenului în cauză, ajutând inculpatul A. prin toate demersurile pe care le-a făcut, respectiv a pus rezoluţii pe ofertele de terenuri, stabilind suprafaţa şi configuraţia terenului fără nici un suport tehnic de specialitate; ofertele de terenuri le-a direcţionat, prin rezoluţii, către Consiliul de Administraţie RAR - RA şi către şeful DOT, deşi a declarat că Direcţia Prognoză - SIAP trebuia să se ocupe de achiziţia terenului, ca urmare ofertele trebuiau direcţionate către acest serviciu; a dat dispoziţie secretarului CA al RAR - RA să negocieze preţul terenului, stabilind limita minimă la 2 euro/mp, fără a avea competenţe/atribuţii în acest domeniu; a dat dispoziţie şefului DOT să întocmească documente către CA al RAR - RA, indicându-i suprafaţa, configuraţia, amplasamentul şi preţul terenului, fără a exista o documentaţie tehnică; a participat la şedinţele CA al RAR - RA, susţinându-l pe directorul general, inculpatul A. în a-i convinge pe membrii CA al RAR - RA pentru cumpărarea terenului; împreună cu inculpatul A. au discutat şi l-au influenţat pe expertul evaluator W.

Instanţa nu a putut reţine apărarea inculpaţilor, referitoare la faptul că membri Consiliului de Administraţie al RAR - RA au aprobat cumpărarea terenului la preţul de 2,2 euro/mp, deoarece nu au fost respectate procedurile interne de achiziţie imobile, pe care inculpaţii le cunoşteau aşa cum au şi declarat şi mai mult inculpaţii au urmărit o aprobare formală a consiliului, totul fiind stabilit de către ei.

În acest sens, din Hotărârile nr. 6/11.06.2008, nr. 7/08.07.2008 şi nr. 9/16.09.2008 a rezultat că, Consiliul de Administraţie al RAR - RA nu a aprobat achiziţionarea terenului agricol extravilan din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu oferit spre vânzare de numitul G. şi nici nu a stabilit care este valoarea de piaţă a terenului. De altfel, valoarea de piaţă a terenului nici nu avea cum să fie stabilită în lipsa unei evaluări imobiliare efectuată de un expert autorizat.

Consiliul de Administraţie al RAR - RA a estimat că regia îşi poate permite să plătească un preţ de maxim 2,2 euro/mp, o estimare fiind necesară deoarece totalul investiţiilor propuse a fi realizate trebuia să se încadreze în volumul cheltuielilor de investiţii propus şi aprobat prin bugetul RAR - RA. S-a apreciat că acest fapt nu poate duce la concluzia că inculpaţii aveau dreptul să achiziţioneze cu 2,2 euro/mp un teren care avea o valoare de piaţă de aproximativ zece ori mai mică.

Prin neîndeplinirea obligaţiilor legate de publicitate în cazul achiziţiilor publice se înlătură posibilitatea participării în mod competitiv al oricărui alt ofertant. În aceste condiţii se trage concluzia că toate dispoziţiile legale au fost încălcate în vederea direcţionării, preferenţial a cumpărării terenului de la numitul G.

Pe lângă indicarea directivelor Uniunii europene în materie, atât şeful Departamentului Omologări de Tip, cât şi şeful Laboratorului de Încercări pentru Securitate Rutieră invocă, în memoriile şi notele interne pe care le întocmeau, ca argument în construirea unui poligon de încercări vehicule rutiere, faptul că realizarea acestui obiectiv este o chestiune de onoare, orgoliu şi mândrie naţională.

Invocându-se, astfel, de argumente în favoarea construirii poligonului şi având în vedere faptul că RAR - RA a găsit alternative la realizarea obligaţiilor de omologare europeană invocate pentru a justifica realizarea investiţiei, chiar şi după achiziţionarea terenului din 2008, pare că singura "necesitate reală" a regiei a fost achiziţionarea terenului de la numitul G. la un preţ mult mai mare decât valoarea de piaţă.

Prin urmare, făcând o comparaţie între probele administrate în susţinerea acuzării cu cele în susţinerea apărării, instanţa a reţinut că probele reţinute în acuzare sunt apte şi suficiente să conducă dincolo de orice dubiu la concluzia că inculpaţii A. şi B. au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

În drept, conform art. 15 alin. (2) din Constituţia României: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", iar conform art. 5 alin. (1) C. pen.: "În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Astfel, aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu, iar pentru a aplica dispoziţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite mai multe condiţii precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezenţa unui element de continuitate între cele două reglementări, precum şi existenţa unor diferenţe între pedepsele aplicabile.

Pentru a determina legea penală mai favorabilă, instanţa s-a raportat la o serie de elemente, cum ar fi: condiţiile de incriminare, cuantumul sau conţinutul pedepselor, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participaţie şi la recidivă.

Instanţa de fond a constatat că în conformitate cu prevederile art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C. proc. pen. (LPANCPP), la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul C. proc. pen. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeaşi dată a intrat în vigoare şi Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

În ceea ce priveşte data săvârşirii faptelor de către inculpaţii A. şi B., instanţa de fond a constatat că infracţiunile de care aceştia sunt acuzaţi şi trimişi în judecată, au fost săvârşite anterior intrării în vigoare a Noului C. pen.

De asemenea, instanţa a luat act că există o continuitate de reglementare între vechea şi noua legislaţie faţă de infracţiunile de care sunt acuzaţi inculpaţii A. şi B.

Astfel, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 78/2000, introdus prin Legea nr. 521/2004, art. 248 C. pen. din 1969, art. 2481 C. pen. din 1969, art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificat prin Legea nr. 187/2012, la 01.02.2017, art. 297 C. pen. şi art. 309 C. pen.

Ţinând cont de pedeapsa minimă prevăzută de lege, instanţa a apreciat că legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare, pedeapsa minimă fiind de 4 ani închisoare, iar potrivit C. pen. din 1969 pedeapsa minimă este de 5 ani închisoare.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, s-a reţinut că în actul de sesizare se menţionează că, în perioada 03.06. - 16.09.2008, inculpaţii A. şi B., având calitatea de director general şi director tehnic al RAR - RA, au făcut demersuri pentru achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 356.140 mp, situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu, şi, prin încălcarea procedurilor prevăzute pentru evaluarea ofertelor de vânzare bunuri imobile, au determinat cumpărarea acestuia la un preţ mult mai mare decât valoarea sa de piaţă, cauzând un prejudiciu Regiei Autonome Registrul Auto Român în cuantum de 1.076.509 euro, reprezentând diferenţa dintre preţul de achiziţie (1.179.508 euro) şi valoarea de piaţă a terenului (102.999 euro) la data de 03.10.2008.

S-a menţionat faptul că, din dispoziţia directorului general şi a directorului tehnic, în perioada 03 - 17.06.2008, RAR - RA "a negociat" preţul terenului menţionat la 2,2 euro/mp, în timp ce vânzătorul G. avea oferta publică (anunţuri la mai multe ziare, postate pe internet) de vânzare la preţul de 0,75 euro/mp, încă din luna februarie 2008.

De asemenea, memoriul tehnic de realizare a unui "Poligon complex de încercări pentru performanţe dinamice autovehicule", semnat de directorul tehnic B., a fost întocmit ad-hoc, nedocumentat şi nerealist, atât din punct de vedere al caracteristicilor dimensionale, cât şi al costurilor pentru amenajarea funcţională a poligonului, în scopul determinării achiziţionării terenului aparţinând lui G.

Configuraţia terenului pentru construirea poligonului a fost modificată de mai multe ori în perioada 03.06.-16.09.2008, iniţial estimându-se un necesar de 3.200 metri lungime cu 150 metri lăţime, pentru ca, în final, să se justifice ca necesar un teren cu dimensiunile de 1.250 metri lungime cu 440 metri lăţime, fapt care arată că necesarul RAR RA s-a pliat pe oferta lui G.

Deşi procurorul nu a indicat la expunerea în drept, dispoziţiile legale încălcate de inculpaţi, limitându-se la a arăta că "prin încălcarea procedurilor prevăzute pentru evaluarea ofertelor de vânzare bunuri imobile, au determinat cumpărarea …", în cuprinsul rechizitoriului se fac referiri concrete la dispoziţiile legale încălcate.

Potrivit rechizitoriului, Registrul Auto Român avea stabilită o procedură clară pentru selectarea/evaluarea ofertelor de vânzare imobile, procedură stabilită prin Decizia nr. 1646/04.10.2007, prin care s-a înfiinţat Comisia pentru evaluarea ofertelor de vânzare sau concesionare de bunuri imobile (terenuri, clădiri, etc). Conform acestei decizii, serviciile Investiţii şi Achiziţii Publice, Mecanic Şef, Contabilitate, precum şi Oficiul Juridic ar fi trebuit să întocmească fiecare, un raport de evaluare pe specificul activităţii, pe baza dosarului de achiziţie (care cuprinde anunţul publicitar, ofertele primite, documentele privind aspectul juridic al terenului, clădirilor, studiul de evaluare întocmit de un evaluator atestat ANEVAR, schiţe şi planuri cadastrale, fotografii), în urma analizei acestor rapoarte de evaluare şi a dosarului de achiziţie, comisia urmând a elabora un referat către Consiliul de administraţie pentru analiza şi aprobarea necesităţii şi oportunităţii achiziţiei respective . Totodată la dosarul de urmărire penală s-a ataşat Decizia nr. 1646/04.10.2007.

De asemenea, în rechizitoriu s-a arătat că: din actele existente la dosar rezultă că învinuitul A. a încălcat următoarele dispoziţii:

- Decizia nr. 364/25.07.2008 a directorului general RAR, conform căreia analiza condiţiilor tehnice, economice şi juridice în vederea achiziţionării unui teren din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, ar fi trebuit efectuată de o comisie din cadrul RAR condusă de directorul tehnic B.;

- Decizia nr. 1646/04.10.2007 a directorului general RAR, privind evaluarea ofertelor de vânzare terenuri;

- art. 4 pct. B.1. din Contractul de mandat nr. x/14.08.2008, conform căruia directorul general are obligaţia "să exercite mandatul cu prudenţă şi diligenţa unui bun administrator"

- art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia "persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public".

- art. 19 din Regulamentul de Ordine Interioară al RAR aprobat de Consiliul de administraţie în data de 12.08.2004, conform căruia "conducerea RAR are datoria să ia toate măsurile pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare desfăşurării activităţii instituţiei", iar inculpatul B. a ajutat la achiziţionarea terenului în speţă prin toate demersurile sale.

S-a apreciat că, faptul că procurorul nu a indicat aceste dispoziţii la secţiunea "În drept" nu poate atrage nicio sancţiune, cu atât mai mult cu cât nu există o dispoziţie legală care să prevadă că la această secţiune trebuie indicate în mod expres dispoziţiile legale încălcate de inculpaţi.

S-a reţinut că rechizitoriul nr. x/2011 din data de 27.05.2013, întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie cuprinde aspectele menţionate, inclusiv descrierea faptelor săvârşite de inculpaţii A. şi B., încadrarea juridică a faptelor şi dispoziţiile legale încălcate de aceştia.

Ulterior, la termenul din data de 27.03.2017, reprezentantul Ministerului Public a depus NOTE SCRISE, prin care a arătat că din actele existente la dosar rezultă că inculpatul A. a încălcat următoarele dispoziţii:

- Decizia nr. 364/25.07.2008 a directorului general RAR, conform căreia analiza condiţiilor tehnice, economice şi juridice în vederea achiziţionării unui teren din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, ar fi trebuit efectuată de o comisie din cadrul RAR condusă de directorul tehnic B.;

- Decizia nr. 1646/04.10.2007 a directorului general RAR, privind evaluarea ofertelor de vânzare terenuri;

- art. 4 pct. B.1. din Contractul de mandat nr. x/14.08.2008, conform căruia directorul general are obligaţia "să exercite mandatul cu prudenţă şi diligenţa unui bun administrator"

- art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia "persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public"

- art. 19 din Regulamentul de Ordine Interioară al RAR aprobat de Consiliul de administraţie în data de 12.08.2004, conform căruia "conducerea RAR are datoria să ia toate măsurile pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare desfăşurării activităţii instituţiei"

- art. 144 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind depăşirea sumei de 10.000 euro a contractului de achiziţie publică, în urma evaluării prestate de PFA W. prin contract-cadru sub nr. x/29.08.2008.

De asemenea, la termenul din 11.04.2017, reprezentantul Ministerului Public a depus NOTE SCRISE, prin care a arătat că inculpatul A. a încălcat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, de director general, următoarele dispoziţii legale şi proceduri interne în exercitarea atribuţiilor de serviciu:

- Decizia nr. 364/25.07.2008 a directorului general RAR, conform căreia analiza condiţiilor tehnice, economice şi juridice în vederea achiziţionării unui teren din comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, ar fi trebuit efectuată de o comisie din cadrul RAR condusă de directorul tehnic B.;

- Decizia nr. 1646/04.10.2007 a directorului general RAR, privind evaluarea ofertelor de vânzare terenuri;

- art. 4 pct. B.1. din Contractul de mandat nr. x/14.08.2008, conform căruia directorul general are obligaţia "să exercite mandatul cu prudenţă şi diligenţa unui bun administrator"

- art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia "persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public"

- art. 19 din Regulamentul de Ordine Interioară al RAR aprobat de Consiliul de administraţie în data de 12.08.2004, conform căruia "conducerea RAR are datoria să ia toate măsurile pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare desfăşurării activităţii instituţiei"

- art. 144 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind depăşirea sumei de 10.000 euro a contractului de achiziţie publică, în urma evaluării prestate de PFA W. prin contract-cadru sub nr. x/29.08.2008.

Totodată, s-a mai arătat că la această activitate infracţională a fost ajutat de inculpatul B., care, în calitate de director tehnic, s-a preocupat direct de propunerea de achiziţionare a unui teren pentru amenajare poligon şi de negocierea preţului, înainte de a fi vizionat terenul.

În ceea ce priveşte rechizitoriul menţionat, instanţa a constatat că acesta este clar, iar acuzaţia este determinată în cuprinsul rechizitoriului pentru fiecare inculpat. Încă din momentul începerii urmăririi penale, inculpaţii au avut posibilitatea reală de a se apăra şi a combate probele menţionate de procuror, beneficiind astfel de dreptul la un proces echitabil, în care este inclus atât principiul egalităţii armelor cât şi al contradictorialităţii, principii care nu pot fi asigurate decât prin stabilirea în mod concret a cadrului procesual încă de la primul termen de judecată.

S-a constatat că, în cauză, în rechizitoriu, se regăseşte acuzaţia adusă inculpaţilor, inclusiv dispoziţiile legale încălcate de inculpaţi.

În acest sens, potrivit rechizitoriului care a fost întocmit în baza dispoziţiilor C. proc. pen. din 1969 şi care reprezintă actul de inculpare şi de sesizare a instanţei, dispoziţia încălcată de inculpaţi dintr-un act normativ primar apare ca fiind art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, respectiv:

"

Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public".

Referitor la aceste aspecte, în O.G. nr. 119/1999, la art. 2 sunt definiţi termenii la care face referire art. 5 alin. (1) din actul normativ menţionat.

Astfel, legalitatea este caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia; regularitatea este caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care face parte; economicitate reprezintă minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activităţi, cu menţinerea calităţii corespunzătoare a acestor rezultate; eficacitatea reprezintă gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii respective şi eficienţa reprezintă maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele utilizate.

În exercitarea atribuţiilor de serviciu în calitate de director general, inculpatul A. şi de director tehnic, inculpatul B. aveau, conform dispoziţiilor art. 3 din O.G. nr. 119/1999, obligaţia de a proteja fondurile publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei. S-a apreciat că este evident că inculpaţii nu numai că au nesocotit aceste dispoziţii, ci şi că au fost cei care în mod direct au cauzat prejudiciul Registrului Auto Român, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2008, la Biroul Notarului Public AA.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului B. din notele scrise depuse la termenul din 11.04.2017, prin care a arătat că "în legătură cu O.G. nr. 119/1999, acesta nu este un act cu forţă juridică egală cu a legii, deoarece este un act administrativ care poate fi cenzurat doar pe calea contenciosului administrativ, prin urmare este exclus şi el din analiza în prezenta cauză … ", instanţa a reţinut că acesta este o interpretare proprie, în contradicţie cu Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 alin. (1) C. pen. din 1969 şi art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii". Astfel, la parag. 60 din decizia menţionată s-a arătat că "Curtea observă că practica judiciară s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 246 şi art. 248 din C. pen. din 1969, precum şi cele ale art. 297 din C. pen., care folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte această infracţiune. Chiar dacă, din punct de vedere practic, o astfel de enumerare limitativă nu este posibilă prin dispoziţiile care incriminează abuzul în serviciu, având în vedere consecinţa pe care reglementarea unei atribuţii de serviciu o are în materia incriminării penale a acestei fapte, Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului.

De asemenea, la parag. 61 din decizia menţionată, se reţine: "Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice".

Referitor la încălcarea de către inculpatul A. a art. 144 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind depăşirea sumei de 10.000 euro a contractului de achiziţie publică, în urma evaluării prestate de PFA W. prin contract-cadru sub nr. x/29.08.2008, instanţa a reţinut că acest contract cadru de prestări de servicii de consultanţă a fost semnat de inculpatul A., în calitate de director general, pentru directorul economic de o contabilă şi de W. în calitate de Prestator - persoană fizică autorizată, având ca obiect elaborarea de rapoarte de evaluare, la solicitarea beneficiarului - Registrul Auto Român - RA, pentru determinarea valorilor proprietăţilor pe care Registrul Auto Român RA intenţionează să le cumpere.

De asemenea, inculpaţii au încălcat dispoziţiile Deciziei nr. 364/25.07.2008 a directorului general al Registrului Auto Român, conform căreia condiţiile tehnice, economice şi juridice în vederea achiziţionării unui teren, în cauză terenul cumpărat de Registrul Auto Român, situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, ar fi trebuit efectuate de o comisie din cadrul Registrului Auto Român condusă de directorul tehnic, inculpatul B. şi ale Deciziei nr. 1646/04.10.2007 a directorului general al Registrului Auto Român privind evaluarea ofertelor de vânzare terenuri.

S-a apreciat că fapta inculpatului A., care în calitate de director general al RA - Registrului Auto Român, în perioada 03.06.2008 - 16.09.2008 a făcut demersuri pentru achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 536.140 mp, situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu şi, prin încălcarea procedurilor prevăzute pentru evaluarea ofertelor de vânzare bunuri imobile, a determinat cumpărarea terenului menţionat la un preţ mult mai mare decât valoare sa de piaţă, prin încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/1999, art. 144 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 19 din Regulamentul de ordine interioară al Registrului Auto Român şi a dispoziţiilor deciziilor nr. 364/25.07.2008 şi nr. 1646/04.10.2007 a directorului general al Registrului Auto Român, cauzând un prejudiciu Regiei Autonome - Registrul Auto Român în cuantum de 876.610 Euro, stabilit în cursul judecăţii, prin expertiză tehnică judiciară, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a mai apreciat că fapta inculpatului B., care în calitate de director tehnic al RA - Registrului Auto Român, în perioada 03.06.2008 - 16.09.2008 l-a ajutat pe inculpatul A. la achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 536.140 mp, situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu prin: punerea de rezoluţii pe ofertele de terenuri, stabilind suprafaţa şi configuraţia terenului fără nici un suport tehnic de specialitate; direcţionarea ofertelor de terenuri prin rezoluţiile puse către Consiliul de Administraţie al RAR - RA şi către şeful DOT, deşi Direcţia Prognoză - SIAP trebuia să se ocupe de achiziţia terenului şi ca urmare ofertele trebuiau direcţionate către acest serviciu; darea de dispoziţii secretarului Consiliului de Administraţie al RAR - RA să negocieze preţul terenului, stabilind limita minimă de 2 euro/mp fără a avea astfel de atribuţii de serviciu, şefului DOT să întocmească adrese şi memoriul tehnic către Consiliul de Administraţie al RAR - RA, indicându-i suprafaţa, configuraţia, amplasamentul şi preţul terenului, fără a exista o documentaţie tehnică în acest sens; participarea la şedinţele Consiliului de Administraţie al RAR - RA, susţinându-l pe directorul general, inculpatul A., în a-i convinge pe membrii acestuia pentru cumpărarea terenului în cauză, fără a exista documentaţie, respectiv referate, analize ale compartimentelor de specialitate, SIAP şi juridic şi fără ca terenul să fie vizionat înainte de a fi cumpărat şi aprobat din punct de vedere tehnic şi purtarea de discuţii cu expertul evaluator W. şi influenţarea acestuia, împreună cu inculpatul A., încălcând dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/1999, art. 144 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 19 din Regulamentul de ordine interioară al Registrului Auto Român şi a dispoziţiilor deciziilor nr. 364/25.07.2008 şi nr. 1646/04.10.2007 a directorului general al Registrului Auto Român şi cauzând un prejudiciu Regiei Autonome - Registrul Auto Român în cuantum de 876.610 Euro, stabilit în cursul judecăţii, prin expertiză tehnică judiciară, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În cauză au fost reţinute dispoziţiile art. 309 C. pen. având în vedere că faptele inculpaţilor A. şi B. au produs consecinţe deosebit de grave.

Cu privire la latura civilă, instanţa a reţinut că acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului în vederea reparării juste şi integrale a pagubelor cauzate prin infracţiune. Condiţiile în care poate fi antrenată răspunderea civilă şi modalităţile prin care aceasta se realizează sunt reglementate de legea civilă la care dispoziţiile art. 19 alin. (1) C. proc. pen. fac trimitere.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa a constatat că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată Regia Autonomă - Registrul Auto Român s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1.076.509 euro, reprezentând prejudiciul adus regiei prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2008, ce a avut ca obiect suprafaţa de 536.140 mp, teren situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu.

S-a arătat că suma cu care persoana vătămată s-a constituit parte civilă este cea care rezultă din Raportul de constatare din data de 22.02.2013 întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Specialişti.

La stabilirea valorii terenului, instanţa a reţinut expertiza efectuată în cauză având ca obiectiv:

"

Stabilirea valorii terenului în raport de destinaţia sa finală, dar şi în raport de terenuri similare situate la distanţe aproximativ egale de municipiul Bucureşti; această valoare urmează a fi stabilită în raport de nivelul pieţei anului 2008, având în vedere fluctuaţiile înregistrate în materie imobiliară de la data de referinţă la zi", fiind în discuţie terenul situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu, tarlaua x, parcela x şi nu concluziile raportului de constatare a specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În acest sens, instanţa a avut în vedere că una dintre garanţiile unui proces echitabil este şi administrarea probelor, în faza de judecată, în mod public, contradictoriu şi nemijlocit. Atunci când este vorba despre administrarea unor mijloace de probă care necesită cunoştinţele unor specialişti din alte domenii decât dreptul, una dintre modalităţile prin care se asigură respectarea dreptului la un proces echitabil este şi aceea ca respectivii specialişti să fie recunoscuţi, autorizaţi în specialitate şi mai ales independenţi de subiecţii procesuali. De asemenea, s-a putut reţine că există şi jurisprudenţă CEDO în materie care vorbeşte despre obligaţia statelor de a asigura administrarea unor expertize independente în procesele penale.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul CC., terenul menţionat a fost identificat la faţa locului, destinaţia acestuia fiind de teren cu destinaţia agricolă şi categoria de folosinţă a terenului expertizat este de teren arabil.

Expertul a arătat că la data inspecţiei la faţa locului terenul era fără grăniţuire sau împrejmuire, existând semne că a fost însămânţat de toamnă, dar din discuţiile purtate la faţa locului cu reprezentantul proprietarului, acesta a declarat că nu are ştiinţă despre identitatea celui care exploatează terenul.

De asemenea, expertul a constatat că în analiza celei mai bune utilizări, având în vedere faptul că terenul este extravilan şi nu există din punct de vedere legal posibilitatea dezvoltării unei construcţii ipotetice, singura alternativă de utilizare legală este aceea de teren agricol şi că terenul are atributele unui amplasament pentru culturi agricole.

La evaluarea terenului în discuţie expertul a folosit metoda comparaţiei directe şi metoda capitalizării rentei de bază, spre deosebire de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie care au folosit numai metoda capitalizării venitului.

Comparând raportul de expertiză întocmit de expertul CC. cu raportul de constatare întocmit de specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a constatat că cei din urmă au arătat că nu au folosit comparaţia vânzărilor deoarece, deşi au fost identificate mai multe oferte de vânzare în anunţurile de pe piaţa imobiliară, acestea nu sunt credibile fiind de presupus că aparţin lui G., aspect care poate fi verificat în cursul anchetei.

Astfel, specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au arătat că nu vor folosi metoda prin comparaţia vânzărilor deoarece, deşi au fost identificate mai multe oferte de vânzare în anunţurile de pe piaţa imobiliară, acestea nu sunt credibile, fiind de presupus că aparţin lui G. Aşa cum se motivează şi în raportul de constatare, aceasta este o simplă presupunere, nefiind susţinută de nici un element cert.

Dar, din raportul de expertiză, aşa cum am arătat a rezultat că s-a putut efectua raportul pe baza metodei comparaţiei directe.

Expertul, în expertiza tehnică judiciară efectuată a folosit metoda comparaţiei directe, aşa cum a arătat, a analizat tranzacţiile care au avut loc în anul 2007, puse la dispoziţie de către Primăria Roata de Jos, judeţul Giurgiu, precum şi ofertele existente pentru anul 2008.

Totodată, ca şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, expertul a folosit şi metoda capitalizării veniturilor.

Direcţia Naţională Anticorupţie în obiecţiunile formulate privind raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert CC., în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia Penală menţionează în mod eronat că "expertul nu arată perioada în care este valabilă această statistică a preţurilor, însă în mod cert nu este din anul de referinţă 2008, preţurile fiind prea mari", în raportul de expertiză fiind precizat că s-au analizat tranzacţiile care au avut loc în anul 2007, puse la dispoziţie de către Primăria Roata de Jos, precum şi ofertele existente pentru anul 2008, urmând a fi arătate şi analizate în grila de comparaţie.

S-a apreciat că, în aceste condiţii, este cert că valoarea de piaţă a terenului supus evaluării este cea de la data vânzării acestuia, respectiv de la data de 03.10.2008, aspecte menţionate şi în raportul de expertiză.

Raportat la metodele de evaluare utilizate în cauză, respectiv metoda comparaţiei directe şi metoda capitalizării rentei de bază, s-a constatat că acestea au fost cele mai adecvate, cu privire la prima metodă existând suficiente informaţii din piaţă, iar în ceea ce priveşte a doua metodă, pornind de la destinaţia terenului, ca fiind teren agricol, valoarea proprietăţii terenului estimată prin capitalizarea veniturilor agricole presupune că aceasta este în stare de utilizare şi proprietarul realizează venituri prin exploatarea integrală a suprafeţei de teren implicate, suportând cheltuielile generate de aceasta.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpaţilor formulate prin obiecţiunile depuse la raportul de expertiză acestea sunt interpretări proprii care nu au un temei ştiinţific şi nu sunt în măsură a modifica constatările din Raportul de expertiză tehnică judiciară.

S-a menţionat că terenul agricol extravilan în suprafaţă de 942.597 mp, ulterior dezmembrat în două loturi a fost vândut de numitul G., astfel: lotul I, în suprafaţă de 536.140 mp a fost vândut către RAR - RA prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2008, la preţul de 1.179.508 Euro, respectiv 22.000 Euro/ha şi lotul II, în suprafaţă de 406.457 mp a fost vândut către S.C. GG. S.R.L. Piteşti prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2011, la preţul de 120.000 Euro, respectiv 2.952,34 Euro/ha.

Folosind cele două metode, expuse pe larg în raport, expertul a arătat că rezultatele obţinute au fost reanalizate din perspectiva preciziei, a adecvării aplicabilităţii fiecărei metode precum şi a cantităţii şi calităţii informaţiilor disponibile la data evaluării în zona de amplasare respectivă, având în vedere consideraţiile teoretice expuse pe larg în cuprinsul raportului de expertiză s-a concluzionat că terenul fiind extravilan, nu există din punct de vedere legal posibilitatea dezvoltării unei construcţii ipotetice, singura alternativă de utilizare legală este aceea de teren agricol; terenul are atributele unui amplasament pentru culturi agricole; valoarea de piaţă a terenului fiind estimată folosind două dintre cele şase tehnici: metoda comparaţiei directe şi metoda capitalizării rentei de bază, valoarea de piaţă estimată pentru proprietatea imobiliară (teren extravilan agricol) fiind de 1.172.821 RON/302.898 EUR.

Prin urmare, reţinând valoarea terenului ca fiind de 302.898 Euro şi faptul că potrivit contractului de vânzare cumpărare terenul a fost achiziţionat cu suma de 1.179.508 Euro, instanţa a constatat că diferenţa este de 876.610 Euro, sumă care reprezintă prejudiciul produs Regiei Autonome - Registrul Auto Român.

Cu privire la măsurile asigurătorii, instanţa de fond a reţinut că în cursul urmăririiu fost dispuse măsuri asigurătorii prin ordonanţa nr. 426/P/2011 din data de 17.05.2013, până la concurenţa sumei de 1.076.509 euro, echivalentul în RON al acestei sume, asupra unora dintre bunurile imobile aparţinând inculpaţilor, măsura fiind obligatorie potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi inculpaţii A. şi B.

Prin decizia penală nr. 491/A/10.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de inculpaţi A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 306/08.05.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond:

Cu privire la inculpatul A., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de abuz în servicu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248-2481 C. pen. din 1969, în infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 295 C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen., art. 5 C. pen. şi cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durata de 2 ani, termen de supraveghere.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a pus în vedere inculpatului că în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere şi în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse de instanţă, se va dispune revocarea suspendării.

Cu privire la inculpatul B., instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248-2481 C. pen. din 1969, în complicitate la infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen., art. 5 C. pen. şi cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durata de 2 ani, termen de supraveghere.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul B. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului B. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul B. să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Administraţia Domeniului Public - Sector 1 sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului - Sector 6.

A pus în vedere inculpatului că, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere şi în caz de nerespectare cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse de instanţă, se va dispune revocarea suspendării.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -DNA, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2011 emis la data de 27.05.2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - 2481 C. pen. din 1969 şi a inculpatului B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 248 - 2481 C. pen. din 1969.

Acuzaţia adusă inculpaţilor A. şi B. constă în esenţă, în aceea că, în perioada 03.06. - 16.09.2008, în calitate de director general, respectiv director tehnic al Registrului Auto Român - Regie Autonomă, prin demersurile lor au determinat achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 536.140 mp, situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu, cu încălcarea procedurilor prevăzute pentru achiziţionarea de bunuri imobile, la un preţ mult mai mare decât valoarea sa de piaţă, cauzând un prejudiciu Regiei Autonome Registrul Auto Român în cuantum de 1.076.509 euro, constând în diferenţa dintre preţul de achiziţie (1.179.508 euro) şi valoarea de piaţă a terenului (102.999 euro) la data de 03.10.2008.

Curtea a analizat în prealabil motivul de apel ce tinde la constatarea nulităţii absolute a urmăririi penale ca urmare a efectuării acesteia de către un organ judiciar necompetent. Astfel, Curtea remarcă faptul că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu în varianta agravantă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 - 2481 C. pen. din 1969, infracţiune pretins comisă în exercitarea unei funcţii de conducere în cadrul Regiei Autonome Registrul Auto Român, pentru care competenţa materială aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie indiferent de cuantumul pagubei. În acest sens, art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 statuează expres că:

"

Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii: b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional.". Ca atare, motivul de apel este nefondat, urmărirea penală fiind efectuată de organul judiciar competent să cerceteze infracţiunea pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale şi trimiterea în judecată.

Relativ la critica privind încălcarea dreptului la apărare prin schimbarea încadrării juridice fără ca aceasta să fi fost pusă în discuţie, Curtea observă faptul că prima instanţă a constatat că de la data săvârşirii infracţiunii şi până la judecarea cauzei au intervenit modificări ale legii penale, a constatat incidenţa art. 5 C. pen. şi a analizat legea penală mai favorabilă, prin prisma Deciziei 265/2014 dată de Curtea Constituţională. Se constată că această chestiune a fost supusă dezbaterii părţilor, inculpatul B. fiind, de altfel, cel care a solicitat aplicarea legii penale în vigoare ca lege penală mai favorabilă. Aşadar, susţinerea apărătorului inculpatului A. nu este întemeiată, prima instanţă respectând şi din acest punct de vedere dreptul la apărare.

În ceea ce priveşte susţinerea în sensul că hotărârea primei instanţe nu este motivată, ci reia argumentele rechizitoriului fără o evaluare proprie, Curtea observă că aceasta este lipsită de suport faptic. Este adevărat că prima instanţă reia în considerentele hotărârii expunerea referitoare la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, deoarece atât procurorul, cât şi prima instanţă au avut în vedere aceleaşi mijloace de probă, însă aceasta se completează cu analiza probatoriului administrat în faţa primei instanţe şi cu extragerea propriilor deducţii logice ca urmare a coroborării faptelor probate în ansamblu lor. De altfel, urmare a unei interpretări proprii, prima instanţa a ajuns la concluzii parţial diferite faţă de cele expuse în actul de sesizare, astfel că acest motiv de apel apare ca nefondat.

Procedând la reevaluarea întregului material probator administrat, Curtea de apel a constatat că probele atestă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că terenul arabil în suprafaţă de 536.140 mp, situat în comuna Roata de Jos, jud. Giurgiu, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2008 la BNP AA. între numitul G., în calitate de vânzător şi Registrul Auto Român - RA în calitate de cumpărător, la preţul de 4.435.303,93 RON - echivalentul a 1.179.508 euro, a fost achiziţionat la un preţ mult supraevaluat faţă de valoarea de piaţă a acestuia.

Curtea de apel s-a raportat în demersul său logico-juridic pentru stabilirea acestei împrejurări la elemente de fapt ce rezultă în mod obiectiv din înscrisurile ataşate la dosar, coroborate cu concluziile expertizelor efectuate în cauză.

Se remarcă în prealabil, că numitul G. a achiziţionat terenul respectiv de la S.C. H. S.A. cu aproximativ şapte luni înainte de data la care a iniţiat negocierile de vânzare către partea civilă Registrul Auto Român - RA, respectiv 03.06.2008, la preţul de 400.000 RON, mult inferior preţului de revânzare către partea civilă, respectiv suma de 4.435.303,93 RON. Mai mult, din compararea celor două contracte de vânzare cumpărare, contractul autentificat sub nr. x/08.11.2007 la BNP I. şi contractul autentificat sub nr. x/03.10.2008 la BNP AA., rezultă că martorul G. a vândut părţii civile doar suprafaţa de 536.140 mp, puţin peste jumătate din cea dobândită iniţial de 974.386,32 mp.

Curtea constată că profitul realizat de G. din încheierea succesivă a celor două contracte, de peste 1000%, nu poate fi explicat ca o consecinţă a fluctuaţiilor pieţei imobiliare, o astfel de creştere neînregistrându-se nici în cazul terenurilor intravilane ultracentrale şi nici de fluctuaţia cursului de schimb valutar -curs BNR pentru euro la 08.11.2007 fiind de 3,40 RON, iar la data de 3.10.2008 de 3,87 RON, aşa cum reiese din accesarea arhivei disponibile pe site-ul oficial al băncii naţionale- supraevaluarea terenului fiind indubitabilă.

În susţinerea acestei ipoteze este elocvent şi faptul că martorul G. a publicat anunţuri de vânzare a terenului la mai multe publicaţii încă din februarie 2008 la preţul de 0,75 euro/mp, iar la începutul lunii mai 2008 a acceptat ca agenţia imobiliară L. să preia anunţul şi să se ocupe de vânzarea suprafeţei de 50 ha la preţul de 0,40-0,50 euro/mp. Aceste aspecte de fapt reies din coroborarea declaraţiei martorului G. cu anunţurile publicate, dar şi din declaraţia martorului M., agent imobiliar care a precizat că tranzacţia nu a mai avut loc în contextul în care cumpărătorul a considerat că preţul pretins este prea mare şi locaţia necorespunzătoare.

Relevantă este şi adresa nr. 10105/17.05.2012 a Primăriei Roata de Jos, prin care se arată că preţul de vânzare al terenurilor agricole în zonă, în anul 2008, a fost de 0,15 euro/mp, acelaşi preţ fiind comunicat şi de BNP I.-Bolintin Vale prin adresa nr. x/04.06.2012, dar şi de Camera Notarilor Publici Bucureşti prin adresa nr. x/05.06.2012. Chiar dacă am considera acest preţ de 0,15 euro/mp ca fiind unul orientativ şi minimal, oricum preţul plătit de partea civilă, de 2,2 euro/mp, este unul excesiv în raport de valoarea de piaţă a terenului.

Mai mult, chiar martorul G. a evaluat terenul menţionat la suma de 499.000 RON, atât în Actul de alipire autentificat sub nr. x/04.08.2008 de BNP I., cât şi în Actul de dezmembrare autentificat sub nr. x/24.09.2008 la acelaşi birou notarial, evaluarea fiind necesară în vederea stabilirii taxei de intabulare şi a onorariului notarial şi este confirmată de un raport de expertiză aprobat de Camera Notarilor Publici Bucureşti, aşa cum se menţionează în acest din urmă act notarial.

Raportarea la valoarea de piaţă a terenului, valoare ce reprezintă cel mai bun preţ care se poate obţine în mod rezonabil de către vânzător şi cel mai avantajos preţ rezonabil pentru cumpărător corespunde obligaţiei de diligenţă ce se deduce din art. 11 pct. 11.9 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a RAR, aprobat prin H.G. nr. 768/1991 potrivit căruia "Atribuţiile principale, răspunderile şi competenţele consiliului de administraţie sunt următoarele: 11.9 răspunde de administrarea legală şi eficientă a întregului patrimoniu", dar şi obligaţiei stabilite în sarcina inculpatului A. prin contractul de mandat nr. x/14.08.2008 de a exercita mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator. Astfel, e un fapt notoriu că nicio persoană diligentă nu ar avea în vedere o aşa-zisă valoare "în raport de destinaţia finală" la momentul achiziţiei unui imobil, ci la cel mai avantajos preţ de pe piaţă al imobilelor care corespund obiectivelor sale, criticile apelanţilor inculpaţi privind caracterul incomplet al cercetării judecătoreşti fiind nefondate. Curtea consideră că obiectivul încuviinţat de prima instanţă privind evaluarea terenului în raport de destinaţia finală nu este util cauzei şi ca atare, împrejurarea că expertizele judiciare efectuate nu au răspuns la acesta nu afectează caracterul complet al cercetării judecătoreşti în raport de obiectul probaţiunii.

Aşadar, Curtea de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a avut în vedere în aprecierea acestui aspect de fapt, concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul CC. şi a reţinut că valoarea de piaţă a terenului extravilan agricol a fost, la data negocierii contractului, de 302.898 euro, valoare stabilită prin folosirea metodei comparaţiei directe, expertul având în vedere numeroase tranzacţii similare, dar şi a metodei capitalizării rentei de bază, evaluarea astfel realizată fiind una complexă şi fundamentată pe date reale şi concrete. De altfel, s-a observat că valoarea calculată de expert se situează între preţul la care martorul G. a publicat ofertele publice de vânzare de 0,75 euro/mp încă din februarie 2008 şi preţul negociat cu persoana juridică interesată să achiziţioneze terenul în luna mai 2008, de 0,40-0,50 euro/mp.

În ceea ce priveşte critica parchetului în sensul că valoarea de piaţă este cea stabilită prin raportul de constatare întocmit de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea a remarcat faptul că în cuprinsul acestuia s-a arătat că nu au fost identificate suficiente informaţii privind tranzacţii încheiate pe piaţa imobiliară specifică a comunei Roata de Jos în perioada februarie 2008 - septembrie 2008, motiv pentru care la evaluarea terenului s-a optat pentru abordarea prin capitalizarea venitului şi anume prin metoda rentei rezultată din venituri pe produse agricole. S-a precizat că valoarea agricolă a terenului se determină pe baza potenţialului productiv, respectiv pe baza producţiei agricole ce se poate obţine la principalele culturi agricole de pe terenuri similare cu productivitate naturală. Ca atare, Curtea a constatat că valoarea astfel estimată reflectă o valoare de piaţă in abstracto, fără a ţine cont de fluctuaţiile pieţei imobiliare, relevante în cauza de faţă, aspect de fapt avut în vedere de expertiza realizată în faza de judecată care s-a raportat inclusiv la metoda comparaţiei, motivul de apel expus nefiind fondat.

Pentru aceleaşi motive nu au fost primite nici criticile apelanţilor inculpaţi privind stabilirea valorii terenului achiziţionat, întrucât acestea au în vedere un criteriu nerelevant reflectat în evaluările pe care se fundamentează susţinerea acestora în sensul că terenul a fost cumpărat la un preţ corect "în raport de destinaţia finală".

Odată stabilit faptul că terenul în cauză a fost achiziţionat de partea civilă Registrul Auto Român - RA la un preţ mult supraevaluat faţă de valoarea de piaţă a imobilului, Curtea va analiza modalitatea în care a fost realizată această achiziţie.

Curtea de apel a remarcat faptul că în lipsa oricărei cereri publice din partea Registrului Român Auto - RA, chiar mai înainte ca necesitatea achiziţionării unui teren în vederea realizării unui poligon să fie discutată în cadrul organelor decizionale, la data de 03.06.2008, martorul G. a transmis prin fax o ofertă de vânzare către partea civilă. Din conţinutul ofertei de vânzare reiese că acesta "informează" partea civilă că deţine 100 ha teren arabil cu cadastru situat pe raza comunei Roata de Jos, jud. Giurgiu la o distanţă de 40 km de Bucureşti, existând posibilitatea extinderii, preţul de vânzare fiind de 2,5 euro/mp fără TVA, negociabil.

Oferta poartă următoarea rezoluţie de primire: "Dl Director Gen. Adj. Suprafaţa necesară este de 3.200 x 150 m. Rog cerere în acest sens şi înaintarea către consiliu 03.06.2008" urmată de semnătura directorului tehnic, inculpatul B. şi "Dl. O. rog înaintaţi acest material către CA pentru aprobare 03.06.2008".

Cu privire la acest aspect, martorul G. a declarat că, în cursul anului 2008, a dat anunţ de vânzare a terenului în ziarele x şi J., fiind contactat de o persoană care a afirmat că apelează din partea Registrului Auto Român - RA şi că este interesată de achiziţionarea acestuia, pentru ca, ulterior, să se întâlnească cu două persoane care au vizionat terenul, persoane a căror identitate martorul nu a indicat-o.

Cât priveşte necesitatea şi oportunitatea investiţiei "Poligon complex de încercări autovehicule rutiere", Curtea a reţinut că aceasta a fost aprobată de Consiliul de administraţie al părţii civile abia la data de 11.06.2008, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 6/11.06.2008, semnată de inculpatul A. în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie, prin care a fost mandatată conducerea executivă să iniţieze procedura de achiziţie a unui teren în suprafaţă de circa 30 - 45 ha (3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) într-un perimetru situat pe o rază de 50 km de Bucureşti.

Din procesul-verbal al şedinţei Consiliului de administraţie din 11.06.2008, reiese că inculpaţii A. şi B. au participat la şedinţă şi că în cadrul acesteia a fost supusă spre analiză şi aprobare propunerea de introducere în "Planul de investiţii al RAR pe anul 2008" şi iniţierea procedurii de achiziţionare a terenului necesar realizării acestei investiţii, propunere la care a contribuit şi inculpatul B. Relevant este faptul că inculpatul A., personal, a precizat că au fost analizate câteva oferte ale căror preţuri variază între 2,5 euro/mp (ofertă din jud. Giurgiu la 40 km de Bucureşti) şi 4 euro/mp (în zona Fundulea), deşi ofertele respective au fost transmise abia la data de 26.06.2008 prin fax, dar şi faptul că doamna HH. a atras atenţia că este necesar a se analiza şi prezenta Consiliului de Administraţie oferte concrete în vederea stabilirii unui preţ pentru achiziţionarea terenului necesar şi introducerii acestui obiectiv în "Planul de investiţii" şi în acest sens a propus a se da mandat conducerii executive de a prospecta piaţa şi a selecta ofertele.

S-a observat că după această aprobare, negocierile au fost purtate exclusiv cu martorul G., aşa cum reiese din următoarele înscrisuri:

- adresa nr. x/18.06.2008, prin care Registrul Auto Român - RA a făcut o contraofertă, comunicând martorului G. caracteristicile dimensionale ale terenului (3.000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) şi preţul maxim pe care îl poate suporta regia pentru acest teren (din comuna Roata de Jos, jud. Giurgiu) de 20.000 euro/ha fără TVA. Adresa a fost semnată de directorul general adjunct II., pentru directorul general, şi de O. -şef serviciu Prognoză - Organizare, fără a exista un raport de evaluare întocmit de persoane autorizate din care să rezulte valoarea de piaţă a terenului.

- răspunsul martorului G., înregistrat în evidenţele părţii civile sub nr. x/23.06.2008, prin care acesta a comunicat faptul că deţine suprafaţa de 100 ha teren arabil având dimensiunile 2000 ml-lungime şi 500 ml-lăţime, pe raza comunei Roata de Jos, judeţ Giurgiu cu cadastru şi intabulare şi că, deşi suprafaţa de teren asupra căruia este proprietar este mai mare, pentru restul suprafeţei nu a fost întocmit cadastru, dar se poate realiza. Totodată a învederat părţii civile că va fi obligat să procedeze la dezmembrarea parcelei şi a precizat că preţul de vânzare este de 2,30 euro/mp.

- prin adresa nr. x/27.06.2008, Registrul Auto Român - RA a făcut o contraofertă în care precizează că preţul maxim pe care îl poate suporta regia este de 2 euro/mp, fără TVA, adresa a fost semnată de directorul general A. şi de şef serviciu Prognoză - Organizare - O. şi a făcut referire în continuare la suprafaţa de 30- 45 hectare (3.000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) deşi vânzătorul a precizat că nu are acte pentru toată suprafaţa şi a solicitat acestuia să reanalizeze oferta.

- prin răspunsul înregistrat la Registrul Auto Român - RA sub nr. x/30.06.2008, G. a comunicat oferta finală de 2,2 euro/mp.

Prin Memoriul tehnic nedatat, semnat de directorul tehnic B. şi şeful departamentului DOT E., prin care s-a aratat că în scopul realizării investiţiei aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 6 din 11.06.2008 se supune spre aprobare cumpărarea terenului necesar realizării poligonului şi începerea investiţiei. În cuprinsul acestui memoriu se menţionează necesitatea ca poligonul să fie amplasat la o distanţă maximă de 50 km faţă de sediul RAR - RA şi să fie asigurat cu acces la reţeaua publică, singura variantă expusă fiind terenul situat în Roata de Jos - Giurgiu, cu precizarea că poligonul complex de încercare ar putea avea forma ovală şi ar fi amplasat în partea de vest a jud. Giurgiu la circa 30 km distanţă de Bucureşti.

Memoriul face referire şi la costurile estimate pentru construcţia poligonului complex de încercări în amplasamentul de la Roata de Jos, arătând că acestea ar fi de 1,5 milioane Euro pentru teren şi 2,5 - 3 milioane Euro pentru amenajarea funcţională a poligonului.

Curtea de apel a remarcat faptul că memoriu tehnic nu apare ca fiind documentat în niciun fel cu privire la conţinut, în condiţiile în care la acea dată nu exista nicio evaluare a terenului şi nu exista niciun proiect din care să rezulte datele tehnice şi financiare care au stat la baza acestuia.

Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 7/08.07.2008, semnată de inculpatul A. în calitate de preşedinte, s-a aprobat achiziţionarea unui teren în suprafaţă de circa 30 - 45 ha (3.000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime), necesar realizării "Poligonului complex de încercări pentru performanţele dinamice ale autovehiculelor rutiere", la preţul de 2,2 euro/mp şi introducerea în "Programul de investiţii al RAR - RA pe anul 2008".

Din procesul-verbal al şedinţei Consiliului de administraţie din 08.07.2008, reiese că a fost supusă spre analiză propunerea Direcţiei Tehnice de introducere în "Planul de investiţii al RAR - RA pe anul 2008" şi achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 30-45 ha, în scopul realizării unui poligon complex de încercări autovehicule. Astfel, s-a precizat că, urmare a mandatării conducerii executive de a iniţia procedura de achiziţie prin Hotărârea nr. 6/11.06.2008, au fost solicitate şi s-au primit oferte de la:

- G. - care deţine în proprietate privată o suprafaţă de 100 ha pe raza comunei Roata de Jos, jud. Giurgiu la o distanţă de 40 km de Bucureşti. Preţul de vânzare solicitat iniţial a fost de 2,5 euro/mp, iar după negocieri a fost redus la 2,3 euro/mp şi ulterior la 2,2 euro;

- Q. cu sediul în oraşul Voluntari, jud. Ilfov care oferă spre vânzare: un teren în jud. Călăraşi la preţul de 2,8 euro/mp şi un teren în jud. Giurgiu de numai 22,5 ha la preţul de 3 euro/mp.

În urma analizei acestor oferte, s-a apreciat că aceea a martorului G. este mai avantajoasă atât ca amplasare, cât şi ca preţ, membrii Consiliului de administraţie fiind de acord cu propunerea Direcţiei Tehnice, motiv pentru care s-a aprobat introducerea în "Planul de investiţii al RAR pe anul 2008" şi achiziţionarea unui teren în suprafaţă de cca. 30-45 ha (3000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime) necesar realizării "Poligonului complex de încercări pentru performanţele dinamice ale autovehiculele rutiere", la preţul de 2,2 euro/mp.

Prin Referatul nr. x/17.07.2008 întocmit de Serviciul de Investiţii şi Achiziţii Publice din RAR, s-a propus înfiinţarea unei comisii care să analizeze condiţiile tehnice, economice şi juridice pentru achiziţia unui teren situat în comuna Roata de Jos, compusă din inculpatul B. -director tehnic- în calitate de preşedinte al comisiei şi membrii: X. - director economic, V. -consilier, E. - şef al Departamentului Omologări de Tip F., N. - Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice şi Y. - oficiul juridic. Referatul a fost aprobat de directorul general, inculpatul A., prin Decizia RAR nr. 364/25.07.2008, decizia a fost semnată "pentru" directorul general A. de către directorul general adjunct II.

Cu privire la această decizie, Curtea de apel a remarcat faptul că o parte din membrii desemnaţi nu au avut cunoştinţă de ea şi nu au participat la vreo şedinţă a comisiei, neavând nicio implicare în procedura de achiziţie. În acest sens sunt declaraţiile martorilor X., Y., dar şi N. care a declarat că în vara 2008 SIAP nu avea un şef, serviciul fiind coordonat de consilierul directorului general -V., că nu ştie cum a fost selectată şi că în calitate de membru a acestei comisii a verificat doar actele cadastrale. Mai mult, prin adresa nr. x/12.10.2012, Registrul Auto Român - RA a arătat că "În arhiva RAR nu au fost găsite înscrisuri pe care să fie menţionat că au fost întocmite de comisia înfiinţată în baza Deciziei 364/25.07.2008 a directorului general".

Ca atare, Curtea de apel a observat, pe de o parte, că desemnarea membrilor comisiei respective s-a făcut cu încălcarea compunerii stabilite prin Decizia nr. 1646/04.10.2007, dată de directorul general A. împreună cu şeful Serviciului Resurse Umane Salarizare - JJ. şi consilierul juridic KK., iar, pe de altă parte, faptul că această comisie nu a respectat procedura instituită prin aceeaşi decizie. Astfel, în conformitate cu decizia menţionată, în cadrul comisiilor pentru evaluarea ofertelor de vânzare sau concesionare de bunuri imobile (terenuri, clădiri, etc.), componenţa trebuia să fie următoarea: preşedinte - şef Serviciu Investiţii şi Achiziţii Publice şi membrii şef Serviciu Mecanic Şef, şef Serviciu Contabilitate, Oficiul juridic. De asemenea, se stabilea obligaţia întocmirii unui dosar de achiziţie de inginerul din cadrul Serviciului Investiţii şi Achiziţii Publice care să răspundă de lucrările de investiţii ale reprezentanţei din zona respectivă care ar fi trebuit să cuprindă: anunţul publicitar, ofertele primite, documentele privind aspectul juridic al terenului, clădirilor, etc.; studiul de evaluare întocmit de un evaluator atestat ANEVAR, schiţe şi planuri cadastrale, fotografii. Procedura internă, astfel cum a fost reglementată prin decizia menţionată, prevedea ca Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice, mecanicul şef, serviciul de contabilitate, precum şi Oficiul Juridic vor întocmi fiecare, pe baza dosarului de achiziţie, un raport de evaluare pe specificul activităţii, urmând ca dosarul de achiziţie şi rapoartele de evaluare să fie analizate de comisie, aceasta elaborând un referat ce trebuia supus analizei comisiei şi subsecvent, Consiliul de Administraţie.

Curtea de apel a mai constatat că, ulterior aprobării achiziţiei, prin încheierile nr. 36122 şi nr. 36130 date la 22.07.2008 de Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Giurgiu s-a dispus radierea privilegiului înscris în favoarea S.C. H. S.A. ca urmare a faptului că G. nu achitase diferenţa de preţ de 30.000 RON până în data de 24.11.2007, conform contractului nr. x/08.11.2007, ci abia în anul următor cu OP nr. x/08.07.2008. Relevant, în opinia instanţei de apel, este şi faptul că, tot subsecvent şedinţei Consiliului de administraţie din 08.07.2008, este autentificat sub nr. x/04.08.2008, actul de alipire, la BNP I. cu scopul de a forma o singură suprafaţă de teren de 942.597 mp conform măsurătorilor cadastrale, suprafaţa fiind evaluată la suma de 499.000 RON, în vederea stabilirii taxei de intabulare şi onorariu, actul de alipire fiind rectificat prin încheierea de rectificare nr. 6071/12.08.2008, exclusiv cu privire la numărul cadastral.

Instanţa de apel a reţinut că la data de 29.08.2008, este încheiat sub nr. x, contractul cadru de prestări de servicii de consultanţă (evaluare) prin care PFA W., în calitate de prestator (consultant/evaluator), se obligă să elaboreze rapoarte de evaluare, la solicitarea Registrul Auto Român RA, pentru determinarea valorilor proprietăţilor pe care intenţionează să le cumpere, termenul fiind de două săptămâni de la data semnării contractului. Subsecvent este încheiat actul adiţional nr. 1/29.08.2008 la contractul cadru RAR nr. x/29.08.2008, prin care se atribuie PFA W. elaborarea raportului de evaluare pentru determinarea valorii de piaţă a terenului în suprafaţă de circa 50 ha, situat în comuna Roata de Jos, judeţul Giurgiu. Ambele acte juridice au fost semnate pentru Registrul Auto Român RA de inculpatul A., de către şeful serviciului contabilitate Z. ("pentru" directorul economic -X.) şi avizat din punct de vedere al legalităţii clauzelor de consilierul juridic Y.

Din Raportul de evaluare nr. x/29.08.2008 întocmit de PFA - W., a reieşit că evaluatorul ar fi efectuat inspecţia proprietăţii în data de 17.08.2008, anterior încheierii contractului de prestări servicii cu RAR, descrierea imobilului fiind nu doar sumară, ci şi neclară în contextul în care se menţionează că acesta este situat în teritoriul administrativ al comunei Roata de Jos, jud. Giurgiu şi este compus din teren agricol extravilan în suprafaţă totală de circa 500.000 mp, deşi terenul avea o suprafaţă de 942.597 mp, fiind dezmembrat ulterior, prin actul autentificat sub nr. x/24.09.2008 de notar public I.

Ca atare, s-a observat că evaluatorul nu a delimitat terenul de 50 ha supus evaluării din totalul celor 94,25 ha, acesta nefiind identificat nici în contractul încheiat cu RAR. Ambiguitatea asupra delimitării terenului evaluat reiese şi din aceea că în cuprinsul raportului s-a precizat că pe terenul supus evaluării se află o clădire, care nu se evaluează, deşi RAR a cumpărat lotul rezultat în urma dezmembrării liber de construcţii. Mai mult, deşi avea obligaţia de a determina valoarea de piaţă, evaluatorul a calculat o "valoare specială", definită prin referire la prin Standardele Internaţionale de Evaluare - 2007, ca fiind valoarea pe care o poate avea o proprietate pentru o categorie limitată de cumpărători, sau pentru un anume cumpărător, atunci când proprietatea are caracteristici care interesează numai acei cumpărători şi stabileşte că aceasta ar fi de 2,4 euro/mp, echivalent (rotunjit) 8,5 RON/mp. Se remarcă faptul că expertul nu precizează care ar fi motivul pentru care terenul în cauză ar avea o "valoare specială" pentru RAR prin raportare la vreo caracteristică deosebită a acestuia, dimpotrivă, probele administrate atestă că partea civilă şi-a pliat nevoile pe dimensiunile terenului respectiv. Deşi RAR a recepţionat lucrarea la data de 02.09.2008, aşa cum reiese din procesul-verbal încheiat cu acest prilej, Actul adiţional nr. 1/29.08.2008 la contractul cadru nr. x/29.08.2008, constatase deja că, pentru elaborarea lucrării s-a efectuat un consum de muncă de 50 ore fizice. Toate aceste împrejurări, atestă că evaluarea a fost una formală şi care nu a răspuns obiectivului convenit prin contract, acela de a stabili valoarea de piaţă a terenului.

Prin Adresa nr. x/01.09.2008, Direcţia Prognoză-Dezvoltare a solicitat Direcţiei Tehnice, în regim de urgenţă, un punct de vedere cu privire la dimensiunile terenului, acesta fiind necesar pentru dezmembrarea şi întabularea lotului ce urma a fi achiziţionat. În cuprinsul adresei au fost precizate diferenţele dintre suprafaţa aprobată şi situaţia din teren care nu corespundea caracteristicilor dimensionale aprobate de Consiliul de Administraţie, în baza solicitărilor Direcţiei Tehnice, de 3.000 m lungime pe 100 - 150 m lăţime, lungimea acestuia fiind de 2221 m, iar pe o anumită porţiune lăţimea terenului fiind de 90 ml.

Adresa a fost semnată de directorul direcţiei Prognoză - Dezvoltare, U., de V. "pentru" şeful Serviciului Investiţii şi Achiziţii Publice, fiind redactată de subinginer N.

Direcţia Tehnică a formulat un răspuns prin Nota de serviciu din data de 04.09.2008 a Departamentului Omologări de Tip/Laboratorul de Încercări pentru Securitate Rutieră din cadrul direcţiei, notă ce este "avizată" de director general, inculpatul A., semnată de inculpatul B. în calitate de director tehnic, "pentru" E. - Şef Departament Omologări de Tip şi de F. - şef Laborator Încercări Securitate Rutieră. Pe document apare menţiunea olografă "SIAP - Dnei N. Rog referat pt. CA. RAR RA. 08.08.2008" sub semnătura directorului Direcţiei Prognoză - Dezvoltare -U.

În nota de serviciu s-a menţionat că prin adresa nr. x/01.09.2008 s-a propus o dimensionare a terenului de 2221 ml pe o lăţime de 150 ml, deşi în realitate s-a solicitat un punct de vedere Direcţiei Tehnice şi s-a arătat că dimensiunile "nu sunt suficiente pentru a îndeplini condiţiile de etalonare şi frânare în special la autovehiculele grele şi de efectuare a vitezei maxime şi stabilirea consumului la autoturisme datorită razei mici de viraj", precizându-se că pentru a îndeplini prescripţiile regulamentelor şi directivelor este de dorit ca suprafaţa minimă să aibă dimensiunea 1250 ml x 440 ml, fapt ce măreşte suprafaţa aprobată cu cca. 10 ha, devenind astfel o pistă asemănătoare cu cea a RDW (Centrul de Testare de la Lelystad - Olanda), care îndeplineşte toate cerinţele regulamentelor şi directivelor.

S-a observat că inculpatul B., în calitate de director tehnic a emis o adresă către Consiliul de administraţie, având acelaşi conţinut ca nota de serviciu prezentată, adresă pe care apare menţiunea olografă "Dl ing. O. Pt Consiliu de administraţie 9.09.2008" urmată de semnătura inculpatului A. -director general, fără să rezulte că la baza acestei modificări ar fi existat vreo documentaţie.

Totodată, prin Adresa nr. x/09.09.2008, semnată de A. -director general, B. -director tehnic; U. - director Prognoză - Dezvoltare; V. - "pentru" şeful serviciului de Investiţii şi Achiziţii Publice s-a comunicat numitului G. că prin Nota Internă din 04.09.2008 s-a stabilit achiziţionarea terenului situat în comuna Roata de Jos, T X, nr. cadastral x) cu următoarele dimensiuni: 1.250 ml x 440 ml şi s-a solicitat acestuia să demareze procedura de dezmembrare.

Prin Hotărârea Consiliului de administraţie nr. 9/16.09.2008 s-a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli al RAR - RA, rectificat pe anul 2008 şi "Programul de investiţii al RAR - RA pe anul 2008 modificat şi actualizat" precum şi majorarea suprafeţei de achiziţionat pentru realizarea obiectivului de investiţii "Poligon complex de încercări autovehicule rutiere" cu circa 10 ha.

Din Procesul-verbal al şedinţei de Consiliului de administraţie din data de 16.09.2008, reiese că a fost analizată propunerea Direcţiei Tehnice, de majorare a suprafeţei necesare pentru realizarea "Poligonului complex de încercări vehicule rutiere" cu cca 10 ha şi că directorul tehnic, inculpatul B., a susţinut în esenţă cele expuse prin nota de serviciu întocmită, menţionând că pentru a îndeplini prescripţiile regulamentelor şi directivelor este necesară o suprafaţă minimă de dimensiunea 1250 ml x 440 ml, cu cca 10 ha mai mult decât suprafaţa aprobată.

Cu privire la cele trei hotărâri relevante, s-a precizat că, contrar susţinerilor apărării, consiliul de administraţie nu a aprobat achiziţionarea terenului oferit spre vânzare de G., ci a aprobat efectuarea unei investiţii în acest scop fiind necesară achiziţionarea unui teren cu anumite dimensiuni, aflat în apropierea municipiului Bucureşti.

Prin Adresa RAR nr. x/17.09.2008, Hotărârea Consiliului de Administraţie al Regiei nr. 9/16.06.2008 a fost adusă la cunoştinţa numitului G. şi s-a solicitat acestuia să demareze procedura de dezmembrare şi întabulare a suprafeţei de 536.140 mp în vederea cumpărării. Astfel, prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. x/24.09.2008 de notar public I., s-a procedat la dezmembrarea imobilului în două loturi evaluate la suma de 499.000 RON, în vederea stabilirii taxei de intabulare şi onorariului notarial, conform raportului de expertiză aprobat de Camera Notarilor publici Bucureşti. Actul a fost rectificat prin încheierea nr. 6675/25.09.2008 la BNP I., în sensul că s-a îndreptat menţiunea eronată cu privire la caracterul intravilan al terenului, menţionându-se să acesta este extravilan.

Urmare a acestei proceduri, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2008 de notar public AA., între G. în calitate de vânzător şi Registrul Auto Român RA, în calitate de cumpărător, în baza Hotărârilor Consiliului de Administraţie nr. 06/11.06.2008, nr. 07/08.07.2008 şi nr. 09/16.09.2008, la preţul de 4.435.303,93 RON, echivalentul a 1.179.508 euro, la cursul BNR al zilei, de 1 Euro = 3,7603 RON fiind achitat la data autentificării prin virament bancar în RON cu ordinul de plată nr. 6110/03.10.2008. Contractul a fost semnat pentru partea civilă de N., în baza împuternicirii autentificate sub nr. x/23.09.2008 de notar public BB., prin care aceasta a fost mandatată de inculpatul A.

Înscrisurile analizate atestă dincolo de orice îndoială rezonabilă că procedura de achiziţie s-a derulat cu încălcarea regulilor interne ale Registrului Auto Român RA stabilite de însuşi inculpatul A. prin decizia nr. 1646/04.10.2007, cu privire la componenţa comisiei pentru evaluarea ofertelor de vânzare sau concesionare de bunuri imobile şi întocmirea dosarului de achiziţie.

Astfel, prin Decizia RAR nr. 364/25.07.2008, semnată "pentru" directorul general A. de către directorul general adjunct II. se desemnează membrii comisiei însărcinaţi să analizeze condiţiile tehnice, economice şi juridice pentru achiziţia unui teren situat în comuna Roata de Jos, în persoana inculpatului B. - director tehnic - fiind propus preşedinte al comisiei şi membrii: X. - director economic, V. -consilier, E. - şef al Departamentului Omologări de Tip F., N. - Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice şi Y. - oficiul juridic. S-a constatat, pe de o parte, că membrii au fost desemnaţi cu încălcarea deciziei nr. 1646/04.10.2007 dată de directorul general prin care s-a stabilit ca, din comisia constituită în scopul achiziţionării unui imobil, să facă parte şeful Serviciu Investiţii şi Achiziţii Publice ca preşedinte, iar în calitate de membrii şeful Serviciu Mecanic Şef, şef Serviciu Contabilitate şi Oficiul juridic, iar, pe de altă parte, că această comisie nu a întocmit dosarul de achiziţie, compus din: anunţul publicitar, ofertele primite, documentele privind aspectul juridic al terenului, clădirilor, etc.; studiul de evaluare întocmit de un evaluator atestat ANEVAR; schiţe şi planuri cadastrale; fotografii. De altfel, această comisie nu a efectuat în concret niciun demers, lipsind inclusiv rapoartele de evaluare specifice ce ar fi trebuit întocmite de Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice, Mecanicul Şef, Contabilitate, precum şi de Oficiul Juridic şi referatul care ar fi trebuit supus analizei comisiei şi Consiliului de Administraţie. Chiar dacă decizia nu a fost semnată de inculpatul A., din decizia nr. 1646/04.10.2007 rezultă că aceste comisii specializate se aflau în subordinea directă a directorului general, iar inculpatul avea cunoştinţă atât de hotărârile de consiliu prin care s-a aprobat achiziţia, el fiind persoana mandatată să le pună în executare, cât şi de demersurile efectuate în acest scop, situaţie ce rezultă din faptul că inculpatul a participat activ la şedinţele de consiliu şi a semnat o parte din înscrisurile întocmite pe parcursul procedurii.

Concluzionând, din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar, Curtea de apel a reţinut că achiziţionarea terenului respectiv s-a realizat cu încălcarea deciziilor directorului general cu nr. 364/25.07.2008 şi 1646/04.10.2007, decizii care nu au fost duse la îndeplinire, deşi comisiile specializate pe probleme sunt constituite în subordinea directă a directorului general. Totodată, prin împuternicirea autentificată sub nr. x/23.09.2008, inculpatul A. a mandatat pe subinginerul N., ca în numele RAR, să achiziţioneze un teren extravilan de 53,61 ha, situat în comuna Roata de Jos, jud. Giurgiu, de la un vânzător persoană fizică, în lipsa unui raport de evaluare din care să rezulte valoarea de piaţă a terenului, cu încălcarea atribuţiilor directorului economic X. care "angajează unitatea prin semnătură, alături de directorii RAR, în efectuarea tuturor operaţiilor legate de patrimoniul acesteia, încheierea contractelor şi respectarea obligaţiilor de plată ale regiei" şi cu încălcarea atribuţiilor consilierilor juridici din cadrul regiei (Y. şi KK.) care avizează contractele din punct de vedere al legalităţii clauzelor contractuale, atribuţii stabilite în Anexa III - Obiectul activităţii şi atribuţiile principale ale conducerii executive şi ale compartimentelor de muncă din cadrul Regiei Autonome - Registrul Auto Român şi în fişele de post ale acestora, semnate chiar de directorul general A.

Curtea de apel a apreciat fondate criticile apelanţilor inculpaţi cu privire la greşita reţinere a încălcării dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, având în vedere că art. 13 lit. a) prevede expres că aceasta nu se aplică pentru atribuirea contractului de servicii care are ca obiect cumpărarea sau închirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri, clădiri existente, alte bunuri imobile ori a drepturilor asupra acestora.

De asemenea, Curtea de apel a constatat fondat şi motivul de apel privind referirea eronată a primei instanţe la dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 119/1999, în contextul în care actul normativ respectiv nu creează obligaţii de serviciu, ci stabileşte regulile de efectuare a controlului intern şi a controlului financiar preventiv la entităţile publice şi cu privire la utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public, aşa cum se prevede în art. 1, purtând denumirea marginală "Scopul ordonanţei".

Curtea de apel a reţinut că infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 constituie, astfel cum prevede şi titlul secţiunii din care face parte, o infracţiune asimilată celor de corupţie, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu şi, prin urmare, analiza elementelor constitutive ale infracţiunii trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen., astfel cum acestea au fost interpretate de Curtea Constituţională prin decizia nr. 405/2016, dispoziţia respectivă fiind o normă incompletă.

Curtea de apel a amintit că prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii."

Curtea Constituţională a statuat că principiul legalităţii incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancţiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă). Aşa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului.

În esenţă, instanţa de control constituţional a reţinut că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislaţia primară, legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă.

Prin Decizia nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că efectele unei decizii a Curţii Constituţionale sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv dezincriminării. Totodată, decizia menţionată arată că atunci când fapta anterioară a fost dezincriminată, trăsătura tipicităţii nu este întrunită indiferent dacă dezincriminarea a operat ca efect al abrogării normei sau ca efect al admiterii excepţiei de neconstituţionalitate şi al constatării neconstituţionalităţii normei (în acelaşi sens este şi decizia nr. 18/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Constatarea neconstituţionalităţii unei norme de incriminare, având efecte similare dezincriminării, precizează decizia nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, "poate privi norma în integralitatea sa ori numai anumite variante de incriminare (prin constatarea neconstituţionalităţii unor teze ale normei de incriminare sau a unor sintagme din norma de incriminare care determină existenţa unor variante de incriminare).

Raportat la considerentele reţinute de instanţa de control constituţional prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea de apel a constatat că neîndeplinirea acestei exigenţe a conduitei inculpatului scoate această conduită din sfera ilicitului penal. Ca urmare, pentru situaţiile în care acuzaţia de abuz în serviciu nu a vizat încălcarea unor norme cu putere de lege, decizia Curţii Constituţionale produce efecte similare unei legi de dezincriminare, atâta timp cât cauza este pendinte. Astfel, dezincriminarea intervenită prin intrarea în vigoare a unei legi noi va produce efecte şi asupra hotărârilor penale definitive, în timp ce dezincriminarea intervenită pe calea unei decizii de neconstituţionalitate va produce efecte exclusiv pentru viitor, fără a afecta hotărârile rămase definitive, decât în măsura în care în cauză a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum se arată expres de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Dacă s-ar aprecia altfel, s-ar ajunge la situaţia înlăturării nepermise a autorităţii de lucru judecat, dar şi la încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României care prevede că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, retroactivitatea fiind o excepţie de la principiul constituţional al activităţii legii recunoscută de art. 15 alin. (2) din Constituţie exclusiv în cazul legii penale mai favorabile.

Lipsa prevederii actuale în legea penală a neîndeplinirii sau îndeplinirii în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu prin raportare la menţiuni sau obligaţii regăsite în orice acte normative infra legale sau documente interne ale angajatorului, face ca acuzaţia adusă inculpaţilor să nu îndeplinească condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Potrivit art. 4 din C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, în cazul nostru de norma de incriminare interpretată în sensul deciziei de neconstituţionalitate. Nu există însă dezincriminare atunci când, deşi norma de incriminare în interpretarea sa constituţională nu mai incriminează o faptă concretă, dacă conţinutul ei este acoperit de o incriminare existentă. În acest sens sunt dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care prevăd că art. 4 C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, dar sub altă denumire.

Curtea de apel a apreciat că, pentru a răspunde problemei de drept ridicate, respectiv dacă fapta de care sunt acuzaţi inculpaţii este sau nu prevăzută de legea penală, se impune o analiză a acuzaţiei aduse acestora şi a posibilităţii subsumării faptei, astfel cum este descrisă în actul de sesizare a instanţei, tiparului unei norme de incriminare în vigoare.

În cadrul acestei analize, Curtea de apel a avut în vedere descrierea faptei, astfel cum a fost expusă la secţiunea "În drept" a rechizitoriului, cu respectarea dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen. privind obiectul judecăţii, potrivit cărora judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare. Astfel, fapta imputată inculpaţilor constă în aceea că A., în calitate de director general al Registrului Auto Român - RA şi B., în calitate de director tehnic al aceleiaşi persoane vătămate, au determinat achiziţionarea terenului în cauză la un preţ mult mai mare decât valoarea sa de piaţă, cauzând un prejudiciu părţii civile, constând în diferenţa dintre preţul de achiziţie şi valoarea de piaţă a acestuia. Faptul că demersurile celor doi inculpaţi care au condus în mod conjugat la acest rezultat s-au realizat cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, nu va mai fi reţinut ca element de fapt relevant sub aspectul încadrării juridice tocmai în considerarea deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, dată de Curtea Constituţională, încălcările respective fiind însă determinante în aprecierea reprezentării subiective a inculpaţilor asupra rezultatului acţiunilor lor.

Pornind de la urmarea imediată produsă prin achiziţionarea terenului respectiv, constând în paguba semnificativă creată în patrimoniul părţii civile, Curtea de apel a observat că aceasta s-a produs ca o consecinţă directă a plăţii preţului, astfel cum a fost supraevaluat, către vânzător. Aşadar, încheierea contractului de vânzare cumpărare şi plata preţului a avut ca rezultat ieşirea din patrimoniul părţii civile a unei sume considerabile de bani, sumă ce a intrat în patrimoniul vânzătorului fără să existe o contraprestaţie corespunzătoare.

Din modalitatea în care cei doi inculpaţi au acţionat reiese că prin încheierea contractului respectiv s-a urmărit exclusiv scoaterea sumei de bani reprezentând preţul din patrimoniul părţii civile, sumă ce a fost însuşită de martorul G. Curtea de apel a observat că faţă de acesta din urmă se derulează cercetări privind o posibilă infracţiune de spălare de bani cu privire la transferul unei părţi din suma încasată. Astfel, la data de 09.10.2008, G., în calitate de persoană fizică, a transferat din contul său personal suma de 2 milioane RON, reprezentând 44,33% din suma totală încasată pentru teren, în contul companiei off - shore LL. cu sediul în Insulele Virgine Britanice, fapt ce a atras atenţia Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, acesta fiind de altfel motivul ce a declanşat cercetările în prezenta cauză. Fără a specula asupra destinaţiei finale a sumei de bani, Curtea de apel a reţinut că martorul G. a afirmat în legătură cu acest transfer că a cumpărat acţiuni la compania respectivă, nu rezultă însă că ar fi încasat dividende ca urmare a acestei participaţii.

Ca atare, Curtea de apel a apreciat că fapta inculpatului A. de a încheia în calitate de director general al Registrului Auto Român - RA un contract de vânzare cumpărare având ca obiect un teren la un preţ mult mai mare decât valoarea de piaţă, a determinat însuşirea de către vânzător a unei sume de bani mai mare decât valoarea contraprestaţiei şi a cauzat un prejudiciu părţii civile constând în diferenţa dintre preţul plătit şi valoarea de piaţă a terenului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Astfel, infracţiunea de delapidare este definită ca însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, atât de art. 2151 C. pen. din 1969, cât şi de art. 295 C. pen. în vigoare cu singura deosebire că legea penală în vigoare prevede, în forma tip, cerinţa esenţială ca subiectul activ să fie funcţionar public, în cazul altor persoane fiind posibilă sancţionarea pentru varianta atenuată a infracţiunii, în aplicarea art. 308 C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., acesta are calitatea de funcţionar public în sensul legii penale, atât sub imperiul legii noi, cât şi al C. pen. din 1969. Analiza calităţii subiectului activ nu este însă necesară decât prin prisma legislaţiei în vigoare, în contextul în care C. pen. anterior nu instituia cerinţa ca acesta să fie funcţionar public. Astfel, potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., este funcţionar public persoana care exercită singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Or, inculpatul a fost numit în funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie al Regiei Autonome "Registrul Auto Român" prin Ordinul nr. 259/28.05.2007 al ministrului transporturilor, calitate în care a asigurat conducerea regiei autonome, potrivit art. 8 din H.G. nr. 768/1991. Mai mult, din contractul de mandat nr. x/14.08.2008, reiese că inculpatul A. a fost mandatat de Regia Autonomă - Registrul Auto Român, reprezentată prin consiliul de administraţie, să realizeze conducerea, organizarea şi gestionarea activităţii, în vederea îndeplinirii obiectivelor şi criteriilor de performanţă specifice, acesta având aşadar şi calitatea de administrator cerută de norma incriminatoare.

Este lipsită de relevanţă, în opinia Curţii de Apel, împrejurarea că la decizia privind achiziţia au participat şi alte persoane, atâta timp cât inculpatul însuşi a avut atribuţii în realizarea actului final, infracţiunea subzistând chiar şi în această situaţie, cu atât mai mult cu cât făptuitorul, prin modul în care şi-a realizat propriile obligaţii a influenţat luarea deciziei în cadrul consiliului de administraţie. Scoaterea definitivă a sumei de bani reprezentând preţul imobilului achiziţionat, din patrimoniul Regiei Autonome "Registrul Auto Român" şi însuşirea acesteia de către vânzător s-a consumat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, dată la care vânzătorul a declarat că l-a primit, prin virament bancar în RON, cu ordinul de plată nr. 6110/03.10.2008, legătura de cauzalitate între faptă şi paguba creată în patrimoniul părţii civile rezultând din materialitatea acesteia.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, Curtea a reţinut că intenţia ca element constitutiv, prin esenţa sa, nu poate fi dovedit cu probe directe, astfel cum pretinde apărarea, unica probă directă a poziţiei subiective a unei persoane în raport cu o faptă, fiind exclusiv recunoaşterea. Or, este unanim acceptat de doctrina de specialitate şi de practica judiciară în materie că elementul subiectiv neavând o existenţă materială obiectivă, se deduce din acţiunile exterioare în care acesta se materializează, poziţia subiectivă a unei persoane în raport de consecinţa acţiunilor sale, oglindindu-se în chiar modul în care aceasta acţionează.

Astfel, de esenţa stabilirii vinovăţiei, ca element subiectiv al infracţiunii deduse judecăţii, în privinţa inculpatului A., este lămurirea unui unic aspect: cunoaşterea sau necunoaşterea faptului că prin achiziţionarea imobilului, numitul G. îşi va însuşi o sumă de bani mult mai mare decât valoarea de piaţă a terenului, cu alte cuvinte, dacă inculpatul a cunoscut că preţul este supraevaluat.

Or, din modalitatea în care s-a derulat procedura achiziţiei şi contribuţia concretă a acestuia în cadrul procedurii, Curtea constată că nu există dubii asupra faptului că a cunoscut caracterul supraevaluat al preţului, fiind exclusă buna sa credinţă. Mai mult, prin cumpărarea terenului respectiv a urmărit exclusiv scoaterea sumei de bani din patrimoniul părţii civile, construirea unui poligon de încercări nefiind decât un pretext. De altfel, nici în prezent RAR nu dispune de un poligon propriu de încercări, fiind găsite soluţii alternative la realizarea obligaţiilor de omologare europeană invocate. Sub acest aspect este relevant faptul că nu a fost realizat niciun proiect ori studiu privind realizarea poligonului de încercări, studiul realizat de S.C. C. în anul 1995, de soluţiile căruia oricum nu s-a ţinut cont, fiind singurul efectuat pe această temă, deşi investiţia este în mod cert una de amploare, costurile ridicate fiind şi unul din motivele pentru care un astfel de proiect nu a fost inclus în planul de investiţii până în anul 2008, inclusiv.

Curtea nu a pus la îndoială necesitatea găsirii unei soluţii rapide pentru realizarea încercărilor necesare omologării vehiculelor în contextul în care Registrul Auto Român a fost notificat în vara anului 2007 că nu va mai putea folosi în acest scop Aeroportul Boteni, însă achiziţionarea terenului respectiv nu rezolva această problemă pe termen scurt, urgentarea cumpărării terenului în lipsa unui studiu serios al ofertei nefiind justificată. De altfel, din cronologia faptelor reiese că iniţiativa achiziţiei a aparţinut unui terţ, martorul G., în lipsa oricărei alte probe din care să rezulte că au avut loc discuţii privind realizarea acestui obiectiv la nivelul conducerii regiei. Mai mult, susţinerile inculpatului A. în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie din data de 11.06.2008, în sensul că ar fi fost analizate câteva oferte, deşi, în realitate, la acea dată singura ofertă era cea transmisă de G., oferta S.C. Q. S.A. fiind primită abia la 26.06.2008, coroborate cu faptul nici după această şedinţă nu s-a făcut nicio altă prospecţiune a pieţei imobiliare, deşi a fost mandatat expres în acest sens, denotă că inculpatul nu a urmărit niciodată găsirea celei mai bune variante, ci exclusiv cumpărarea terenului oferit de G. De altfel, după şedinţa din data de 11.06.2008 a Consiliului de Administraţie în cadrul căreia a fost aprobată investiţia şi demararea procedurii de achiziţie a unui teren în suprafaţă de circa 30 - 45 ha şi până la şedinţa din 08.07.2008, în cadrul căreia s-a aprobat achiziţionarea la preţul maxim de 2,2 euro/mp, reiese că au fost purtate negocieri exclusiv cu martorul G., fără ca piaţa imobiliară să fie prospectată şi fără o evaluare a terenului, aspecte de care inculpatul a avut cunoştinţă. Astfel, chiar dacă în cadrul negocierii doar adresa din 27.06.2008 poartă semnătura sa, Curtea apreciază că inculpatul a cunoscut faptul că negocierea s-a purtat exclusiv pentru terenul situat în Roata de Jos, deoarece pe de o parte a fost implicat activ, iar pe de altă parte a cunoscut documentaţia care a stat la baza achiziţiei, fiind persoana desemnată în acest sens.

S-a constatat că inculpatul a ignorat regulile edictate de el însuşi privind organizarea şi funcţionarea comisiei implicată în procedura achiziţiei, iar acest lucru a fost favorizat şi de faptul că în anul 2008 în cadrul Oficiului Juridic nu a existat o funcţie de conducere, iar atribuţiile funcţiei de şef al Serviciului Investiţii şi Achiziţii Publice au fost delegate în fapt către consilierul directorului general, numitul V., astfel cum reiese din coroborarea înscrisurilor expuse cu adresele nr. x/02.11.2012 şi nr. x/27.11.2012, emise de RAR. Deşi în cadrul comisiei au fost desemnaţi ca membrii directorul economic şi un funcţionar al Oficiului Juridic, includerea acestora a fost una pur formală, în fapt persoanelor respective nefiind implicate în concret în achiziţie, mai mult chiar, nefiind informate cu privire la desemnarea lor. Se constată astfel că inculpatul s-a asigurat că de achiziţie se vor ocupa doar anumite persoane, fie apropiaţi ai acestuia, respectiv consilierul personal, fie implicaţi direct în procedura neregulamentară, cum ar fi inculpatul B., fie persoane care prin pregătirea sau experienţa lor profesională nu aveau posibilitatea de a sesiza neregulile.

Independent de realitatea celor afirmate de martorul MM. în faza urmăririi penale şi relativ la care reaudierea martorului nu a mai fost posibilă dată fiind starea sa de sănătate, Curtea de apel a reţinut că inculpatul A. este cel care a semnat contractul de prestări servicii şi a încredinţat acestuia evaluarea terenului în raport de valoarea de piaţă, ulterior negocierii preţului terenului şi nu a făcut nicio obiecţiune la raportul de evaluare deşi evaluatorul nu a răspuns obiectivului stabilit, folosind practic o evaluare formală şi nerelevantă în cadrul procedurii de achiziţie. Toate aceste nereguli au fundamentat de o manieră rezonabilă convingerea instanţei de apel că inculpatul A. a urmărit scoaterea unei sume considerabile de bani din patrimoniul părţii civile Registrul Auto Român RA, creând toate premisele unui temei aparent legal pentru aceasta prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare. Faptul că banii astfel însuşiţi au ajuns în patrimoniul numitului G. realizează elementul material al infracţiunii de delapidare, atât legea în vigoare, cât şi C. pen. din 1969 incriminând "însuşirea" ca variantă normativă "în interesul său ori pentru altul".

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., Curtea de apel a reţinut că acuzaţia adusă acestuia constă în aceea că prin demersurile efectuate în cadrul aceleiaşi proceduri a determinat achiziţionarea terenului în cauză la un preţ mult supraevaluat, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare, în condiţiile în care încălcarea regulilor interne de organizare şi funcţionare a RAR nu mai au relevanţă penală pentru aceleaşi motive expuse ca şi în cazul inculpatului A.

Fără a relua considerentele expuse relativ la tipicitatea faptei reţinute în sarcina autorului, Curtea a constatat că ceea ce i se reproşează în concret inculpatului B. este implicarea sa în procedura de achiziţie şi întocmirea memoriilor tehnice. Cum implicarea acestuia reiese din probele analizate, Curtea a apreciat necesar a analiza exclusiv elementul subiectiv prin prisma împrejurărilor obiective şi a statua asupra vinovăţiei, mai exact a stabili dacă inculpatul B. a acţionat cu intenţie ceea ce implică cunoaşterea caracterului supraevaluat al preţului şi sprijinirea deliberată a activităţii infracţionale prin acţiunile sale.

Or, Curtea a remarcat faptul că inculpatul B. a fost implicat de la început în activitatea infracţională, acesta fiind persoana care, nu doar a pus rezoluţia de primire pe oferta transmisă prin fax de G., ci a menţionat şi suprafaţa necesară de 3200/150 metri şi înaintarea acesteia către consiliu. Este adevărat că inculpatul îndeplinea atribuţiile directorului general în lipsa acestuia, ceea ce justifică aplicarea vizei de primire, însă nu şi celelalte menţiuni în contextul în care la nivelul conducerii RAR, intenţia realizării investiţiei a fost analizată pentru prima dată la 11.06.2008, ulterior ofertei martorului.

Dincolo de faptul că inculpatul a fost desemnat ca preşedinte al comisiei care urma să se ocupe de derularea procedurii de achiziţie, fapt ce atestă încrederea de care se bucura din partea directorului general, Curtea a observat că în această calitate nu a procedat niciodată la convocarea comisiei şi nici nu a urmat procedurile interne, împrejurări ce denotă că acesta a cunoscut şi a acceptat caracterul formal al constituirii comisiei în cauză, al cărei rol nu a fost de a identifica cele mai bune oferte şi de a analiza cele mai bune variante pentru realizarea investiţiei, ci doar de a simula respectarea procedurilor interne. Faptul că inculpatul B. a urmărit în cunoştinţă de cauză achiziţionarea terenului la un preţ supraevaluat reiese şi din aceea că a solicitat o ofertă şi din partea unei agenţii imobiliare, respectiv Q. S.A. exclusiv cu scopul de a crea aparenţa că au fost evaluate şi alte oferte existente pe piaţă. În realitate, la data transmiterii prin fax a ofertei din partea agenţiei imobiliare, respectiv 26.06.2008, negocierile cu martorul G. erau deja avansate, împrejurare pe care acesta o cunoştea fiind direct implicat în negociere alături de inculpatul A., cât şi în solicitarea ofertei agenţiei imobiliare, fapt ce transpare din aceea că răspunsul acesteia i-a fost adresat direct, "în atenţia B.".

Curtea de apel a reţinut că acelaşi inculpat, în calitate de director tehnic, a înaintat către Consiliul de Administraţie propunerea privind necesitatea realizării unui poligon complex, indicând ca şi suprafaţă de teren necesară 3000/100-150 metri, dimensiuni ce nu corespund unicului studiu realizat de RAR în acest scop în 1995. Lipsa oricăror date care să ateste o evaluare serioasă şi documentată a suprafeţei de teren necesară şi formularea unei propuneri nefundamentate, dar şi modificarea radicală a dimensiunii acesteia la 1250/440 metri liniari, prin nota de serviciu din data de 04.09.2008 a Departamentului Omologări de Tip, vizată de inculpatul A. şi susţinută în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 16.09.2008 de însuşi inculpatul B., nejustificată de o documentaţie temeinică, relevă faptul că s-a urmărit exclusiv ca suprafaţa de teren necesară investiţiei să corespundă cu suprafaţa de teren aparţinând martorului G. Toate aceste împrejurări obiective au condus la concluzia că acţiunile inculpatului B. au constituit un ajutor deliberat dat inculpatului A. în a crea o aparenţă de legalitate achiziţiei şi chiar dacă nu a urmărit, cel puţin a acceptat crearea unei pagube în patrimoniul RAR.

Mai mult, Curtea a reţinut că ambii inculpaţi au cunoscut situaţia juridică neclară a terenului, martorul G. menţionând în cadrul negocierilor cu privire la preţ că nu posedă acte pentru întreaga suprafaţă, fapt ce nu i-a împiedicat să continue negocierile. Faptul că inculpaţii nu au fost interesaţi de posibilităţile reale de construire a unui poligon de încercări auto reiese şi din aceea că nu a fost solicitat un certificat de urbanism şi nici nu s-a evaluat din punct de vedere geologic terenul pentru a verifica fezabilitatea proiectului sau costurile totale ale investiţiei, cu atât mai mult cu cât accesul la teren este unul greu practicabil, dacă nu chiar imposibil în anumite condiţii meteorologice, împrejurare relatată de toţi cei care s-au deplasat la faţa locului.

Fără a specula asupra posibilităţii reale a construirii poligonului pe terenul achiziţionat, posibilitate care excede acuzaţiei aduse inculpaţilor, Curtea a remarcat faptul că în cadrul procedurii nu a fost niciodată documentată serios această posibilitate din punct de vedere tehnic şi financiar, or, acest fapt atestă dincolo de orice îndoială rezonabilă că scopul declarat al achiziţiei a fost doar un pretext. Astfel, contractul de vânzare cumpărare a avut menirea de a crea o aparenţă de legalitate la scoaterea unei sume considerabile de bani din patrimoniul părţii civile prin achiziţionarea unui teren mult supraevaluat şi însuşirea de către G. a diferenţei dintre valoarea reală de piaţă şi preţul achitat, iar acţiunile ce atestă implicarea activă a inculpaţilor în cadrul procedurii de achiziţie dovedesc că aceştia au acţionat cu intenţie.

Curtea a constatat că infracţiunea de delapidare a fost comisă în varianta agravată în contextul în care s-au produs consecinţe deosebit de grave, prejudiciul cauzat în cuantum de 876.610 euro fiind superior limitei de 2.000.000 de RON prevăzut de legislaţia în vigoare şi cu atât mai mult celui de 200.000 RON din legea penală anterioară.

În ceea ce priveşte susţinerea apărării în sensul că schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de delapidare nu este posibilă deoarece se încalcă dreptul la apărare al inculpaţilor, Curtea de apel a precizat că noţiunea de acuzaţie în materie penală corespunde obiectului judecăţii astfel cum este definit prin limitarea impusă de art. 371 C. proc. pen., ca judecata să se mărginească la faptele şi la persoanele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dispoziţie ce trebuie coroborată cu aceea din cuprinsul art. 328 C. proc. pen. potrivit căruia rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod necesar datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului. Or, "fapta" constituie o manifestare a individului în sfera relaţiilor sociale ce poate primi diverse încadrări juridice, în măsura în care îndeplineşte elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare. Prin urmare, pentru a contura obiectul judecăţii este nu doar necesar, ci şi suficient ca rechizitoriul să cuprindă o descriere a faptei şi a infracţiunii sub aspectul căreia s-a dispus trimiterea în judecată în concordanţă cu conţinutul constitutiv al acesteia.

Astfel, Curtea de apel a apreciat că schimbarea încadrării juridice în prezenta cauză are în vedere aceeaşi situaţie de fapt, fără modificare, cu singura deosebire că se înlătură relevanţa încălcării atribuţiilor de serviciu ca element constitutiv din încadrarea juridică a faptei, tocmai ca efect al exercitării dreptului la apărare al inculpaţilor, prin motivele de apel, în condiţiile în care s-a invocat incidenţa deciziei nr. 405/2016 dată de Curtea Constituţională. Or, faptul că în cauză nu este întrunit elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu deoarece atribuţiile de serviciu încălcate nu sunt prevăzute de lege, nu conduce automat la concluzia că fapta nu este prevăzută de legea penală, în condiţiile în care fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare poate primi o altă încadrare juridică. Din analiza elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 s-a observat că sintagma "dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit" absoarbe conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, fără a se limita la variantele normative ale elementului material prevăzute pentru această din urmă infracţiune.

Din punct de vedere procedural, art. 386 C. proc. pen. reglementează posibilitatea de a se dispune în cursul judecăţii, schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare şi stabileşte obligaţia instanţei de a pune în discuţie noua încadrare şi de a atrage atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea. Dispoziţiile sunt aplicabile şi în apel în considerarea art. 420 alin. (11) C. proc. pen. şi nu prevăd obligaţia pronunţării prin încheiere. De altfel, în apel, schimbarea încadrării juridice presupune în mod necesar admiterea căii de atac în prealabil.

Aşadar, instanţa de apel a constatat că au fost respectate garanţiile procedurale ale dreptului la apărare prin aceea că s-a pus în discuţia inculpaţilor schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, cauza fiind amânată pentru pregătirea apărării şi a fost respectat dreptul acuzatului de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzaţiei, adică la faptele materiale de care este acuzat şi pe care se bazează acuzaţia, dar şi cu privire la încadrarea juridică, astfel cum este garantat de art. 6 paragraful 3 lit. a) din CEDO, analizat în jurisprudenţa CEDO în lumina dreptului de a-şi pregăti apărarea.

Drept urmare, istanţa de apel a conchis în sensul că hotărârea pronunţată în cauză este reformată prin prisma încadrării juridice, iar în condiţiile în care de la data săvârşirii faptelor şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări legislative, este necesar a se identifica legea penală mai favorabilă în cauză. În procesul de determinare a legii penale mai favorabile, Curtea urmează a stabili care dintre legile penale succesive conduce la aplicarea unei sancţiuni mai uşoare, în raport de toate cauzele şi circumstanţele agravante sau atenuante ce sunt incidente potrivit fiecăreia dintre legile penale succesive în concret, având în vedere decizia nr. 265/06.05.2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2012 şi a constatat că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Aşadar, Curtea urmează a compara pedepsele concrete care ar putea fi aplicate inculpaţilor ca urmare a individualizării şi a aplica legea penală care - în cazul concret - permite aplicarea unei pedepse mai mici.

Curtea de apel a constatat că prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legea nr. 286/2009 privind C. pen., în vigoare din data de 1.02.2014, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave au fost reduse de la pedeapsa închisorii cuprinsă între 10 şi 20 de ani, la pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi 6 luni.

De la data săvârşirii infracţiunii, 03.10.2008 au trecut aproape 10 ani, iar sesizarea organelor de urmărire penală a fost realizată la data de 19.10.2011, urmărirea penală a fost începută la data de 29.05.2012, instanţa fiind sesizată la scurt timp la data de 28.05.2013. Având în vedere timpul scurs de la comiterea faptelor, dar şi durata procedurii în primă instanţă, durată ce nu poate fi justificată de complexitatea cauzei sau a probatoriului administrat în contextul în care singura expertiză utilă sub aspectul obiectului probaţiunii, ar fi trebuit să aibă ca obiectiv exclusiv stabilirea valorii de piaţă a terenului, Curtea apreciază că este justificată cererea inculpaţilor de a se reţine circumstanţe atenuante.

Curtea a avut în vedere practica judiciară conturată în urma constatărilor încălcării duratei rezonabile a procesului penal prin prisma Recomandării Comitetului Miniştrilor - CM/Rec (2010)3, care propune luarea în considerare a posibilităţii reducerii sancţiunilor în cadrul procedurii penale a cărei durată a depăşit un termen rezonabil, recomandare reţinută şi în cauza CEDO Vlad şi alţii împotriva României. Ca atare, văzând efectele circumstanţelor atenuante, a constatat că legea în vigoare este lege penală mai favorabilă, limitele pedepsei situându-se între 2 ani şi 7 ani închisoare, în aplicarea art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen., conform ordinii stabilite de art. 79 alin. (3) C. pen., în timp ce art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 nu permite stabilirea unei pedepse mai mici de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, a formulat recurs în casaţie inculpatul B.

În cererea scrisă depusă la dosar, recurentul, prin intermediul avocatului ales, a solicitat admiterea recursului în casaţie întemeiat pe disp. art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., casarea deciziei penale atacate şi achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I sau teza a II-a C. proc. pen.

Apărarea a invocat critici cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, greşita aplicare a legii penale mai favorabile şi lipsa de tipicitate a infracţiunii reţinută de instanţa de apel.

În esenţă, în motivarea recursului se arată că, deşi legiuitorul a optat pentru o viziune nouă în ceea ce priveşte obiectul juridic (prin reglementarea acesteia în capitolului II care reglementează infracţiunile de serviciu), conţinutul infracţiunii de delapidare a rămas neschimbat şi, pe cale de consecinţă, toate aspectele tranşate în doctrina de specialitate şi practica judiciară rămân de actualitate. Din aceste considerente, latura obiectivă a infracţiunii necesită o analiză atentă în raport de situaţia de fapt din prezenta cauză, deoarece niciuna dintre modalităţile de săvârşire a infracţiunii - însuşire, folosire, traficare - nu are corespondent în situaţia de fapt şi în materialul probatoriu.

După ample consideraţii teoretice asupra tipicităţii infracţiunii de delapidare, prin expunerea a numeroase opinii din docrină, dar şi a mai multor soluţii din practica judiciară, în esenţă, apărarea a susţinut următoarele:

În speţă, faptele materiale reţinute în sarcina inculpatului B. nu constituie elementul material al infracţiunii de delapidare, întrucât s-au încălcat de către Parchet şi de către prima instanţă principiul loialităţii administrării probelor, principiul in dubio pro reo şi garanţiile dreptului la apărare. Pe cale de consecinţă, probele administrate nu conduc în mod indubitabil la concluzia că inculpatul a săvârşit aceste acte materiale.

Chiar dacă, în mod ipotetic, s-ar reţine existenţa acestor acte materiale în sarcina inculpatului B., totuşi, ele nu constituie elementul material din latura obiectivă a complicităţii la infracţiunea de delapidare, întrucât nici actele reţinute în sarcina inculpatului A. nu constituie elementul material din latura obiectivă a infracţiunii de delapidare.

În concluzie, se arată că elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare nu sunt întrunite în speţă, întrucât niciuna dintre modalităţile de săvârşire a infracţiunii nu are corespondent în situaţia de fapt şi în materialul probatoriu.

În primul rând, apărarea a susţinut că în speţă nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de delapidare prin modalitatea însuşirii în condiţiile în care această modalitate se referă doar la bunuri mobile (în speţă obiectul discuţiei îl reprezintă un teren - bun imobil), iar cei doi inculpaţi nu şi-au însuşit absolut nimic, nici bunul imobil achiziţionat, nici preţul acestuia.

În al doilea rând, faptele inculpaţilor A. şi B. nu se pliază pe elementul material al infracţiunii de delapidare în forma folosirii, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din materialul probatoriu, aceştia nu au folosit imobilul achiziţionat de RAR - RA şi nici nu au beneficiat de satisfacerea unei nevoi personale, aşa cum această modalitate impune pentru a fi reţinută.

În al treilea rând, apărarea a susţinut că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de delapidare prin modalitatea traficării deoarece inculpaţii A. şi B. nu au obţinut un profit personal în speţă, condiţie sine qua non a reţinerii acestei modalităţi a delapidării.

Nu în ultimul rând, apărarea a arătat că esenţa acuzaţiei Parchetului, respectiv încălcarea procedurilor interne cu privire la achiziţionarea imobilului de către RAR - RA nu poate constitui infracţiunea de delapidare în condiţiile în care hotărârea de achiziţionare a imobilului aparţine unui organ colegial, respectiv Consiliul de Administraţie al RAR - RA, şi nu directorului general, care ar îndeplini rolul de administrator al patrimoniului societăţii.

Făcând o prezentare a situaţiei de fapt şi ample consideraţii cu privire la acuzaţiile din rechizitoriu, s-a apreciat de către apărare că aceste acuzaţii au fost extinse nelegal în cursul judecăţii, că instanţa de fond l-a condamnat pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, deşi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, la finalul cercetării judecătoreşti şi ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 405/15.06.2016 de către Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea parţială a dispoziţiilor privind infracţiunea de abuz în serviciu, a solicitat Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. să formuleze precizări şi să indice normele legale încălcate de inculpaţi. Dispoziţiile legale au fost precizate de D.N.A. la termenul din 28.03.2016.

Apărarea a susţinut că schimbarea încadrării juridice a faptei de către instanţa de apel a condus la condamnarea inculpatului B. pentru o faptă care nu este prevăzută de lege, respectiv de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen., art. 5 C. pen.

Astfel, având în vedere că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu făcând referire la Decizia nr. 405/15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, instanţa de apel a construit, in extremis, o nouă infracţiune, pe care formal a denumit-o delapidare, dar care nu are trăsăturile acestei infracţiuni, fiind o infracţiune sui-generis.

De asemenea, recurentul a susţinut că soluţia de schimbare a încadrării juridice a faptei pronunţată de instanţa de apel este nelegală. Astfel, se arată că în doctrina şi practica judiciară s-au statuat în mod constant că schimbarea încadrării juridice trebuie să respecte trei condiţii cumulative, respectiv:

a) între faptele care formează elementul material din latura obiectivă a infracţiunii iniţiale şi faptele care formează elementul material din latura obiectivă a infracţiunii în care se propune schimbarea încadrării juridice trebuie să existe identitate sau cel puţin, o evidentă similaritate;

b) schimbarea încadrării juridice nu poate opera fără menţinerea aceleiaşi fapte materiale cu care instanţa de judecată a fost investită;

c) în măsura în care primele două condiţii sunt îndeplinite, faptele concrete apreciate iniţial ca alcătuind elementul material al infracţiunii din care se face schimbarea de încadrare juridică să formeze, în realitate, elementul material al infracţiunii reţinută ca rezultat al schimbării de încadrare juridică.

În opinia recurentului, în speţă nu sunt îndeplinite cele trei condiţii prealabile necesare pentru schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de delapidare. Apărarea a arătat că în ipoteza participaţiei penale în forma complicităţii, evaluarea îndeplinirii acestor condiţii nu se poate face doar în legătură cu complicitatea, întrucât această formă de participaţie nu este autonomă, ci este întotdeauna raportată la infracţiunea de bază, săvârşită de autor. În consecinţă, schimbarea de încadrare juridică din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în complicitate la infracţiunea de delapidare presupune, în mod obligatoriu, îndeplinirea celor trei condiţii menţionate anterior, pentru schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de delapidare.

În speţă, recurentul a considerat că, atât elementul material din latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - 2481 din C. pen. din 1969, cât şi elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. sunt complet diferite faţă de elementul material din latura obiectivă a infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen.

În justificarea motivelor sale, recurentul a făcut o comparaţie între reglementarea anterioară şi C. pen. actual cu privire la cele două infracţiuni, referindu-se şi la jurisprudenţa în această materie şi a concluzionat că, ţinând seama de diferenţa netă dintre descrierea normativă a elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu (din vechiul C. pen. şi din noul C. pen.) şi descrierea normativă a elementului material al infracţiunii de delapidare (din vechiul C. pen. şi din noul C. pen.), nu este posibilă, de plano, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de delapidare.

În opinia recurentului, schimbarea încadrării juridice nu poate opera fără menţinerea aceleiaşi fapte materiale cu care instanţa de judecată a fost învestită. Şi cu privire la acest aspect, făcând referire la jurisprudenţă, a arătat că în speţă, instanţa de judecată a pus din oficiu în discuţie schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în complicitate la delapidare, însă trebuia să verifice, în mod prealabil, dacă pe faptele materiale existente în speţă, se pliază elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen.

Astfel, s-a susţinut că în speţă, există două formulări diferite ale faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B., prima formulare dată de Parchet, prin rechizitoriu fiind, în bună măsură, diferită de formularea dată de prima instanţă prin sentinţa penală de condamnare.

Deşi această neconcordanţă de formulare pune în lumină, prin ea însăşi, lipsa de rigoare a descrierii faptelor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii, totuşi, în esenţă, arată apărarea, acuzaţia reţinută în sarcina inculpatului B. este aceea că l-ar fi ajutat pe inculpatul A. să achiziţioneze un teren, iar în cadrul procedurii de achiziţie nu s-au respectat dispoziţiile interne cu privire la achiziţionarea de către RAR - RA a imobilului - teren în suprafaţă de 536.140 mp, situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu. Numai aceste fapte pot fi avute în vedere când se va analiza în concret dacă ele pot forma elementul material al infracţiunii de delapidare.

În măsura în care primele două condiţii sunt îndeplinite, faptele concrete apreciate iniţial ca alcătuind elementul material al infracţiunii din care se face schimbarea de încadrare juridică trebuie să formeze, în realitate, elementul material al infracţiunii, ca rezultat al schimbării de încadrare juridică.

Recurentul a susţinut că nu este îndeplinită prima condiţie prealabilă pentru schimbarea încadrării juridice, întrucât descrierea normativă a elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu nu este nici identică şi, evident, nici similară cu descrierea normativă a infracţiunii de delapidare. Această concluzie este consolidată prin analiza in concreto, având în vedere faptele materiale care au fost reţinute în sarcina celor doi inculpaţi. Eventuala încălcare a dispoziţiilor interne cu privire la procedura de achiziţie a unui teren de către RAR - RA, faptă care a fost reţinută în sarcina inculpaţilor, nu poate constitui elementul material din latura obiectivă a infracţiunii de delapidare.

În plus, probele administrate în cauză, cu încălcarea principiului loialităţii probelor, a principiului in dubio pro reo şi a garanţiilor dreptului la apărare, nu dovedesc în mod indubitabil actele materiale reţinute în sarcina inculpatului B., indiferent dacă este avută în vedere descrierea acestora din rechizitoriu sau descrierea lor din sentinţa apelată.

S-a mai susţinut că neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile de mai sus, exclude schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de delapidare, indiferent de formele acestora (simple sau agravate), precum şi de sediul reglementării (vechiul C. pen. sau noul C. pen., în funcţie de aplicarea legii penale mai favorabile).

În consecinţă, apărarea a susţinut că actele materiale prezentate mai sus nu pot fi reţinute, prin intermediul schimbării încadrării juridice, ca făcând parte din elementul material al infracţiunii de complicitate la delapidare, aşa cum instanţa de control judiciar a pus în discuţie din oficiu această problemă de drept, nefiind posibilă schimbarea încadrării juridice pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului A., nefiind posibilă nici schimbarea încadrării juridice pentru presupusele actele materiale de complicitate reţinute în sarcina inculpatului B.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia judiciară penală a depus concluzii privind cererea de recurs în casaţie.

În opinia Parchetului, criticile aduse motivării deciziei pronunţate de instanţa de apel nu sunt admisibile în raport de motivul de recurs în casaţie indicat.

Acuzarea a arătat că în raport de calitatea reţinută în actul de acuzare, anume de complice la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 248 - 248 ind. l C. pen., incidenţa Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale nu-l are în vedere decât pe autor, întrucât complicitatea are caracter subsidiar, activitatea complicelui nu poate exista autonom, independent de executarea infracţiunii, ci condiţionat şi în strânsă legătură cu aceasta (Tribunalul Suprem, secţia Penală decizia nr. 2410/1976).

Faţă de limitele recursului în casaţie, Parchetul a apreciat că nu se pot relua criticile vizând greşita apreciere a faptelor, a unei inexacte stabiliri a adevărului printr-o cercetare judecătorească necorespunzătoare, a unei urmăriri penale incomplete.

S-a arătat că schimbarea încadrării juridice în apel, a avut loc după o cercetare judecătorească amplă sub aspect probator la fond şi apel, cu garanţiile aferente privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil. Schimbarea încadrării juridice realizată are în vedere aceeaşi faptă reţinută în actul de sesizare, în substanţa sa, fără să fie înlăturate împrejurări de fapt care să modifice conţinutul acesteia, aşa cum în mod neîntemeiat susţine apărarea.

Pentru aceste motive, acuzarea a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului în casaţie, întrucât încadrarea juridică nu se poate critica într-o cale extraordinară de atac pentru a relua analiza condamnării pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală faţă de incidenţa Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale în materia abuzului în serviciu.

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2018, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul B. împotriva deciziei penale nr. 491/A din data de 10 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte a constatat următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii şi nu chestiuni de fapt, instanţa supremă neputând rejudeca pentru a treia oară o cauză în limitele în care a avut loc judecata în fond şi în apel. Aşadar, verificarea hotărârii se face exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Referitor la condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se observă că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Dintre criticile susţinute de recurent, pot face obiectul recursului în casaţie doar cele care vizează lipsa de tipicitate a infracţiunii reţinută de instanţa de apel în sarcina inculpatului B. În consecinţă, recursul este admisibil, conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce priveşte examinarea prevederii în legea penală a faptei pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare.

Criticile care vizează schimbarea de încadrare juridică exced cazului de recurs în casaţie susţinut de recurent. De asemenea, criticile care vizează aplicarea legii penale mai favorabile pot fi avute în vedere în examinarea cazului de casare invocat de către recurent atunci când apărarea are în vedere prin aplicarea legii penale mai favorabile fie dezincriminarea faptei (retroactivitatea legii de dezincriminare), fie lipsa incriminării faptei la momentul comiterii acesteia (activitatea legii penale).

Astfel, doar critica privind lipsa de tipicitate obiectivă a faptei pentru care a fost condamnat recurentul, respectiv complicitate la infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen., art. 5 C. pen. şi cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., se circumscrie cazului de casare invocat [art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală].

Înalta Curte a mai constatat că în cazul de casare invocat [art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.] este permisă verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţa de apel şi conţinutul normei de incriminare valorificate la încadrarea juridică reţinută prin soluţia pronunţată de instanţa de apel, nicidecum reaprecierea elementelor de fapt reţinute, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea penală definitivă.

Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului recursului în casaţie, la termenul de judecată din data de 12 februarie 2019, în esenţă (criticile sunt expuse pe larg în încheierea de dezbateri), inculpatul B., beneficiind de asistenţa juridică a unui apărător ales, a precizat că motivul de recurs este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Recurentul a susţinut că instanţa de apel, prin schimbarea încadrării juridice, a combinat fapte materiale din latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu cu fapte materiale din latura obiectivă a infracţiunii de delapidare, în final, rezultând o normă nouă de incriminare care nu se regăseşte în legea penală. Apărarea a susţinut că infracţiunea de delapidare, respectiv complicitatea la această infracţiune, săvârşite prin modalitatea alternativă a însuşirii, nu pot fi reţinute în speţa de faţă, pentru mai multe argumente (delapidarea are în vedere numai bunuri mobile, respectiv, are în vedere luarea în posesie sau stăpânirea cu caracter definitiv de către inculpat a bunului). Apărarea a mai susţinut că preţul pentru teren a fost virat direct în patrimoniul cumpărătorului şi niciun moment această sumă nu a fost preluată, stăpânită sau însuşită de către vreunul dintre inculpaţi.

O altă critică a apărării s-a referit la faptul că instanţa de apel, deturnând instituţia schimbării de încadrare juridică, i-a condamnat pe inculpaţi pentru infracţiunea de delapidare. În esenţă, apărarea a susţinut că nu putea opera schimbarea de încadrare juridică a faptei nici din punct de vedere procedural şi nici din punct de vedere substanţial. Astfel, recurentul a susţinut că fapta materială din latura obiectivă a primei infracţiuni din care se face schimbarea de încadrare trebuie să se regăsească în latura obiectivă a celei de-a doua infracţiuni din care se face schimbarea de încadrare.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 491/A din data de 10 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în opinie majoritară, constată că este fondat.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală vizează situaţiile în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv). Verificarea tipicităţii faptei în calea extraordinară a recursului în casaţie presupune analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, respectiv dacă fapta săvârşită corespunde sau nu tiparului de incrimnare a infracţiunii ce a fost reţinută în sarcina inculpatului.

Înalta Curte constată că din perspectiva acestui caz de casare nu se poate realiza o analiză a conţinutul mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel. În acest sens, în jurisprudenţă s-a statuat că, în cadrul recursului în casaţie întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. se poate analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.scj.ro).

Faţă de cele reţinute, având în vedere şi limitele impuse prin încheierea de admitere în principiu (s-a stabilit că motivele care vizează schimbarea de încadrare juridică exced cazului de recurs în casaţie susţinut de recurent), Înalta Curte nu va analiza corectitudinea schimbării de încadrare juridică - din perspectiva normelor procedurale, ci va examina cauza sub aspectul condamnării inculpatului A. pentru infracţiunea de delapidare şi a inculpatului B. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare - din perspectiva legii substanţiale, mai precis, a corespondenţei între faptele reţinute în sarcina fiecărui inculpat şi norma de incriminare, pentru a verifica dacă aceste fapte, aşa cum au fost stabilite şi reţinute de instanţa de apel, constituie infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea, altfel spus, dacă aceste fapte sunt sau nu prevăzute de legea penală.

Luând în considerare faptul că inculpatul B. a fost condamnat pentru complicitate la infracţiunea de delapidare comisă în participaţie penală cu inculpatul A., condamnat pentru autorat la aceeaşi infracţiune, cauza trebuie examinată, în temeiul art. 443 alin. (1) C. proc. pen., prin extindere, deci şi cu privire la inculpatul A. Astfel cum a susţinut şi Parchetul, în notele scrise, complicitatea are caracter subsidiar, activitatea complicelui nu poate exista autonom, independent de executarea infracţiunii, ci condiţionat şi în strânsă legătură cu aceasta. Din acest motiv, analiza criticilor formulate de B., condamnat pentru complicitate la delapidare, implică în mod necesar, analiza situaţiei condamnatului A., condamnat pentru comiterea infracţiunii de delapidare în calitate de autor.

În opinie majoritară, prin examinarea cauzei în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, aşa cum a fost stabilită definitiv de către Curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că faptele reţinute în concret în sarcina inculpaţilor A. şi B., săvârşite în calitate de autor, respectiv complice la delapidare, nu corespund elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut aceeaşi situaţie de fapt, modificarea soluţiei dată de prima instanţă fiind determinată de efectele deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale şi de lipsa prevederii în legea penală a neîndeplinirii sau îndeplinirii în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu prin raportare la obligaţii regăsite în acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului. Acesta a făcut ca instanţa de apel să constate că acuzaţia adusă inculpaţilor nu îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu (în forma autoratului pentru inculpatul A., în forma complicităţii pentru inculpatul B.).

În aceste condiţii, preocuparea instanţei de apel a fost aceea de a stabili dacă fapta reţinută în sarcina inculpaţilor, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, corespunde tiparului vreunei alte norme de incriminare aflate în vigoare. În acest sens, intanţa de apel a constatat că nu există dezincriminare atunci când, deşi norma de drept substanţial, în interpretarea sa constituţională, nu mai incriminează o faptă concretă, conţinutul ei este acoperit de o altă incriminare.

Drept urmare, Curtea de apel a apreciat că fapta inculpaţilor intră în continuare în sfera ilicitului penal şi că se impune schimbarea încadrării juridice, aşa încât i-a condamnat: pe inculpatul A. pentru infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi pe inculpatul B. (reţinând implicarea acestuia în procedura de achiziţie şi întocmirea memoriilor tehnice) pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 295 C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În concluzie, situaţia de fapt a rămas aceeaşi, ceea ce s-a schimbat fiind însă acţiunea imputată: prin rechizitoriu şi prin hotărârea primei instanţe - corespunzător acuzaţiei de abuz în serviciu, s-a reţinut nerespectarea atribuţiilor de serviciu de către inculpatul A., cu consecinţa păgubirii RAR, acesta beneficiind de complicitatea inculpatului B. Instanţa de apel - reţinând infracţiunea de delapidare, urmare a constatării că fapta nu întruneşte elementele constituttive ale infracţiunii de abuz în serviciu, a stabilit în sarcina inculpatului A. însuşirea unei sume de bani pentru altul, cu consecinţa păgubirii RAR, cu aceeaşi complicitate a inculpatului B.

Este esenţială situaţia factuală de la care Curtea de apel a pornit această analiză şi a ajuns, în final, la soluţia de condamnare.

Astfel, pentru început, instanţa de apel a reţinut că acuzaţia adusă inculpaţilor A. şi B. constă, în esenţă, în aceea că, în perioada 03.06.2008 - 16.09.2008, în calitate de director general, respectiv director tehnic al Registrului Auto Român - Regie Autonomă, prin demersurile lor, au determinat achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 536.140 mp, situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu, cu încălcarea procedurilor prevăzute pentru achiziţionarea de bunuri imobile, la un preţ mult mai mare decât valoarea sa de piaţă, cauzând un prejudiciu Regiei Autonome Registrul Auto Român în cuantum de 1.076.509 euro, constând în diferenţa dintre preţul de achiziţie (1.179.508 euro) şi valoarea de piaţă a terenului (102.999 euro) la data de 03.10.2008.

În final, instanţa de apel a stabilit că fapta inculpatului A. (autorul infracţiunii) de a încheia în calitate de director general al Registrului Auto Român - RA un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren la un preţ mult mai mare decât valoarea de piaţă, a determinat însuşirea de către vânzător a unei sume de bani mai mare decât valoarea contraprestaţiei şi a cauzat un prejudiciu părţii civile constând în diferenţa dintre preţul plătit şi valoarea de piaţă a terenului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. (complicele), instanţa de apel a reţinut că prin demersurile efectuate în cadrul aceleiaşi proceduri, a determinat achiziţionarea terenului în cauză la un preţ mult supraevaluat, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în forma complicităţii, în condiţiile în care încălcarea regulilor interne de organizare şi funcţionare a RAR nu mai au relevanţă penală, pentru aceleaşi motive expuse ca şi în cazul inculpatului A. (...) ceea ce i se reproşează în concret inculpatului B. este implicarea sa în procedura de achiziţie şi întocmirea memoriilor tehnice.

Potrivit art. 295 C. pen., infracţiunea de delapidare constă în "însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează".

Delapidarea are un obiect juridic complex (care vizează patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu) şi, după modul în care este descrisă fapta în norma de incriminare, este o infracţiune comisivă, tipul de conduită incriminată fiind indicat prin verbum regens. Aşa cum reiese din prevederile art. 295 C. pen., infracţiunea are un conţinut alternativ, modalităţile de săvârşire a faptei descrise în textul de lege fiind: "însuşirea", "folosirea" sau "traficarea", toate acestea constituind modalităţi de sustragere.

Deşi, potrivit noului C. pen., delapidarea este o infracţiune de serviciu (este prevăzută în Partea specială, Titlul V, Capitolul II), iar conform vechii reglementări, era încadrată în categoria infracţiunilor contra patrimoniului (fiind prevăzută de C. pen. din 1969 în Partea specială, Titlul III), configuraţia legală a infracţiunii de delapidare nu a suferit modificări, iar tiparul de incriminare a rămas acelaşi. Drept urmare, opiniile exprimate în doctrină, ca şi soluţiile pronunţate de instanţe referitor la infracţiunea de delapidare, anterioare intrării în vigoare a noului C. pen. îşi menţin, astfel, aplicabilitatea.

Într-adevăr, în cazul însuşirii, obiectul material al infracţiunii de delapidare îl constituie doar bunurile mobile, pentru că doar acestea pot fi însuşite, deci sustrase.

Este nefondată, însă, critica recurentului privind neîndeplinirea condiţiei de tipicitate relativ la obiectul material, deoarece, în cauza de faţă, nu imobilul, ci banii constituie obiectul material al infracţiunii. Astfel cum a fost reţinută situaţia de fapt, obiectul însuşirii a fost diferenţa dintre preţul real şi preţul supraevaluat plătit conform contractului de vânzare-cumpărare, respectiv suma de bani ce a ieşit din patrimoniul Registrului Auto Român şi a intrat în mod nejustificat în patrimoniul vânzătorului G. Dimpotrivă, imobilul la care se referă respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost dobândit şi a intrat în patrimoniul părţii civile, aşa încât acest imobil nu face obiectul infracţiunii de delapidare.

În ce priveşte elementul material, Înalta Curte constată că opinia instanţei de apel a fost în sensul că infracţiunea de delapidare s-a comis în modalitatea alternativă a însuşirii.

Însuşirea se realizează prin scoaterea bunului din sfera de stăpânire a unităţii şi trecerea lui în patrimoniul subiectului activ al infracţiunii de delapidare. Delapidarea este o infracţiune comisivă întrucât, în oricare dintre variantele sale, implică o acţiune materială. În cazul însuşirii, în primul rând, trebuie să existe un act de sustragere a bunului din patrimoniul ocrotit de lege, iar apoi, un act de trecere a bunului în stăpânirea autorului delapidării, stăpânire ce trebuie să aibă, din punctul de vedere al făptuitorului, caracter definitiv. Făptuitorul se comportă ca un proprietar în raport de aceste bunuri, care sunt trecute cu titlu definitiv în stăpânirea sa.

Doctrina este unanimă în acest sens: O. Loghin, NN., Drept penal român. Partea specială, Ediţie revizuită, Casa de Editură şi Presă "Şansa" S.R.L., Bucureşti, 1992, pg. 151; V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale C. pen. român, Partea specială vol. III, ediţia a II-a, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, pag. 566; C. Bulai, NN., C. Mitrache, Instituţii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2006-2007, ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Ed. Trei, 2006, pag. 403; OO., Drept Penal, Partea Specială, Noul C. pen., Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2014, pag. 369; C. Rotaru, NN., V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II. Curs tematic, ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2018, p. 272.

De asemenea, în privinţa elementului material al infracţiunii de delapidare săvârşită prin modalitatea alternativă a însuşirii, există o practică judiciară vastă în sensul că însuşirea constă în scoaterea definitivă a bunului din sfera patrimonială a persoanei vătămate, urmată de împosedarea făptuitorului [cu titlu de exemplu:

" fapta inculpatului, inspector de impozite şi taxe în cadrul unei administraţii financiare, de a-şi însuşi sume de bani din încasările făcute în această calitate (...)" - C.S.J., secţia penală, decizia nr. 1005/1998; "inculpatul, factor poştal, prin falsificarea unor acte, şi-a însuşit suma de bani pe care o avea în gestiune (...)" - C.S.J., secţia penală, decizia nr. 2762/2000; "fapta inculpatului, având calitatea de casier la o societate comercială, de a-şi însuşi din gestiune, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută în art. 2151 C. pen., în forma continuată. (...) Falsificarea foilor de vărsământ şi a registrului de casă dovedeşte intenţia de a-şi însuşi banii din gestiune, prin efectuarea acestor falsuri dorind să acopere însuşirea unor sume de bani." - I. C. civ.J., secţia penală, decizia nr. 2643 din 27 aprilie 2006; "însuşirea, de către persoana care are calitatea de administrator al unei asociaţii de proprietari, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează este incriminată în art. 295 C. pen. (...)" - I. C. civ.J., secţia penală, decizia nr. 83/RC din 6 martie 2015].

Existenţa unor hotărâri judecătoreşti izolate, în sens contrar, nu poate determina o concluzie diferită cu privire la tipicitatea elementului material al infracţiunii de delapidare. Astfel, cu titlu de exemplu, în jurisprudenţa secţiei penale a Înaltei Curţi a fost identificată decizia nr. 3272/2011, prin care au rămas definitive soluţii de condamnare pentru infracţiunea de delapidare, reţinându-se în fapt, că inculpatul P.F. şi-a însuşit pentru altul banii provenind din fondurile de creditare ale B.I.R., pe care le administra în calitate de director general al unei sucursale, iar coinculpata PP., în calitate de director economic al aceleiaşi sucursale, l-a ajutat pe inculpatul P.F. să-şi însuşească pentru altul bani provenind din fondurile de creditare ale B.I.R. pe care le administra, B.I.R. fiind prejudiciată în acest mod cu suma de 11.934.315.567 RON (ROL). Din detalierea situaţiei de fapt reiese că, la fel ca în cauza de faţă, banii nu au fost însuşiţi de către inculpat, ci au ajuns direct în posesia unei a treia persoane. În acest sens, se arată că inculpatul a încălcat, în repetate rânduri, normele băncii la care lucra, favorizând firmele aparţinând grupului H., i-a obligat pe angajaţii sucursalei B.I.R. unde avea funcţia de director să întocmească acte nelegale, furnizându-i inculpatului QQ. sume de bani din conturile B.I.R., fără a exista garanţiile necesare.

Cu privire la elementul material al infracţiunii, se observă că prima instanţă a reţinut comiterea infracţiunii de delapidare în modalitatea însuşirii, iar instanţa de apel în modalitatea traficării.

În plus, ceea ce este deosebit de important, este faptul că, în respectiva cauză, Înalta Curte, ca instanţă de recurs (reglementat conform art. 3851 şi urm. C. proc. pen. anterior), nu a fost învestită şi, pe cale de consecinţă, nu a analizat întrunirea elementelor obiective ale infracţiunii de delapidare. Mai mult, aceasta este o soluţie de speţă, ce nu face parte din categoria celor acceptate ca jurisprudenţă relevantă de către secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia se regăseşte pe portalul acestei instanţe la categoria "hotărâri cu textul integral", fără să se fi decis publicarea în scopul unificării practicii judiciare - www.scj.ro).

Drept urmare, decizia mai sus-menţionată nu poate constitui temei de schimbare a practicii judiciare constante, care, în concordanţă cu opiniile unanime exprimate în doctrină, a statuat că însuşirea, ca element material al infracţiunii de delapidare, constă în sustragerea bunului (aflat în gestiunea făptuitorului) din patrimoniul persoanei vătămate, scoaterea bunului din posesia persoanei vătămate, urmată de împosedarea făptuitorului prin trecerea definitivă în sfera sa de stăpânire. Tocmai din acest motiv, se susţine că elementul material al delapidării în modalitatea alternativă a însuşirii coincide cu cel al furtului, aşa încât, teoria apropiaţiunii este deplin valabilă, cu păstrarea limitelor determinate de specificul actelor de gestionare sau administrare (în acest sens, C. Bulai, NN., C. Mitrache, Instituţii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2006-2007, ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Ed. Trei, 2006, pag. 403).

Pentru toate aceste motive, în opinie majoritară, Înalta Curte constată întemeiată critica privind neîndeplinirea condiţiei de tipicitate referitoare la elementul material al infracţiunii de delapidare.

Examinând situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către instanţa de apel, se constată că aceasta nu relevă că inculpaţii şi-au însuşit vreo sumă de bani pentru sine sau pentru altul, ci faptul că au determinat încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului situat în extravilanul comunei Roata de Jos, judeţul Giurgiu, care a avut drept consecinţă plata unui preţ supraevaluat, aşa încât, în patrimoniul vânzătorului G. a intrat o sumă de bani nedatorată, şi, în acest mod, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul părţii civile (instanţa de apel a reţinut că prejudiciul adus Regiei Autonome Registrul Auto Român de către cei doi inculpaţi a constat în diferenţa dintre preţul de achiziţie - 1.179.508 euro şi valoarea de piaţă a terenului la data de 03.10.2008 - 102.999 euro).

Preţul pentru terenul cumpărat a fost virat de către cumpărătorul Registrul Auto Român direct în patrimoniul vânzătorului. Niciun moment, respectiva sumă de bani nu a fost luată, stăpânită sau însuşită de către vreunul dintre inculpaţi.

Drept urmare, scoaterea definitivă a banilor din sfera patrimonială a persoanei vătămate şi pricinuirea unei pagube nu este urmarea unei acţiuni de însuşire a sumei de bani de către inculpaţi, iar o asemenea faptă nu corespunde tiparului de incriminare al infracţiunii de delapidare.

În esenţă, pentru inculpatul A., s-a reţinut ca element material încheierea prin mandatar, în calitate de director general al Registrului Auto Român, a contractului de vânzare-cumpărare, ceea ce a determinat însuşirea de către vânzător a unei sume de bani mai mari decât preţul real şi, implicit, păgubirea RAR. Pentru inculpatul B., s-a reţinut că, prin implicarea sa în aceeaşi procedură de achiziţie a imobilului şi întocmirea memoriilor tehnice, prin nerespectarea normelor interne, l-a ajutat pe inculpatul A. şi a determinat achiziţionarea terenului în cauză la un preţ mult supraevaluat.

În acest sens, în decizia recurată s-a stabilit că, prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare a terenului, între numitul G. - în calitate de vânzător şi Registrul Auto Român - în calitate de cumpărător, inculpaţii au acţionat în scopul obţinerii unui profit pentru altul, instanţa de apel reţinând următoarele: "faptul că banii, astfel însuşiţi, au ajuns în patrimoniul numitului G., realizează elementul material al infracţiunii de delapidare, atât legea în vigoare, cât şi C. pen. din 1969 incriminând "însuşirea" ca variantă normativă "în interesul său ori pentru altul".

Înalta Curte constată că s-a făcut o confuzie între elementul material al infracţiunii de delapidare şi scopul urmărit, în varianta comiterii faptei prin însuşire pentru altul.

Însuşirea constituie unul din elementele materiale specifice infracţiunii de delapidare (alături de folosire şi traficare) şi este integrat în latura obiectivă a infracţiunii, pe când scopul însuşirii este un element ce ţine de latura subiectivă şi indică dacă însuşirea s-a făcut în interesul personal al făptuitorului sau în interesul altei persoane. În consecinţă, cele două sunt elemente constitutive distincte ale infracţiunii de delapidare şi trebuie analizate separat, fiecare trebuind să îndeplinească cerinţe specifice.

După cum s-a subliniat în doctrină, făptuitorul comite fapta de însuşire, folosire, traficare "în interesul său sau pentru altul" această menţiune arată că, pentru existenţa infracţiunii de delapidare, este indiferent dacă făptuitorul a săvârşit fapta pentru satisfacerea un interes propriu sau pentru interesul altei persoane. Scopul urmărit de făptuitor este satisfacerea unui interes; de aceea, existenţa acestui scop este prezumată, iar făptuitorul nu se poate apăra susţinând că nu a urmărit un interes propriu, fiind indiferent în interesul cui a fost săvârşită delapidarea (V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale C. pen. român, Partea specială vol. III, ediţia a II-a, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, pag. 567).

Rezultă, astfel, că însuşirea, ca acţiune materială incriminată de infracţiunea de delapidare, trebuie să îndeplinească, întotdeauna, toate condiţiile de tipicitate, indiferent dacă făptuitorul acţionează în interesul său ori pentru altul.

Aşa cum reiese chiar din norma de incriminare, pentru a exista delapidare, însuşirea este, întotdeauna, o acţiune a făptuitorului [însuşirea (...) de către un funcţionar] şi nu a beneficiarului indicat în aceeaşi normă de incriminare prin sintagma "pentru altul", respectiv a persoanei care, în final, beneficiază de bunul respectiv. Aşa cum s-a reţinut în cele ce preced, delapidarea este o infracţiune comisivă întrucât, în oricare dintre variantele sale, implică o acţiune materială din partea subiectului activ.

Drept urmare, chiar şi în varianta însuşirii pentru altul, este necesar ca fapta autorului infracţiunii să constituie o scoatere de către acesta a bunului din patrimoniul părţii vătămate, urmată de împosedarea sa, deci o luare în posesie mai întâi de către făptuitor a bunului, indiferent dacă, în final, bunul ajunge la o altă persoană.

Or, în speţă, nu există o acţiune de sustragere, de luare în stăpânire de către inculpatul A. (considerat autor) a bunurilor ce fac obiectul infracţiunii de delapidare. În sarcina acestuia, la fel ca şi în sarcina inculpatului B. (considerat complice), nu s-a reţinut însuşirea vreunei sume de bani din patrimoniul Registrului Auto Român, ci faptul că, prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu, au cauzat o pagubă acestei părţi civile, determinând încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a unui teren la un preţ supraevaluat, şi că banii au fost însuşiţi, astfel, de către vânzător.

În speţă, nu s-a reţinut ca bază factuală că în patrimoniul inculpaţilor ar fi intrat vreo sumă de bani, instanţa de apel stabilind că profitul a fost realizat de vânzătorul G., prin supraevaluarea terenului de către acesta şi că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a urmărit exclusiv scoaterea sumei de bani reprezentând preţul din patrimoniul părţii civile, sumă ce a fost însuşită de martorul G.

Aceste constatări ale instanţei de apel vizează, eventual, scopul acţiunilor inculpaţilor, dar nu se circumscriu elementului material al infracţiunii de delapidare. Banii nu au intrat în posesia vreunuia dintre cei doi inculpaţi, fiind transferaţi direct în contul vânzătorului, chiar instanţa de apel reţinând că suma de bani a fost însuşită de acesta din urmă (G.). Inculpaţii nu au fost implicaţi în operaţiunile de plată, ci doar în cele ce au pregătit încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi nici nu au avut vreun contact material cu banii.

În acest sens, sunt demne de reţinut opiniile exprimate în doctrină, conform cărora acţionarea materială de către făptuitor asupra bunului (în speţă, suma de bani) este obiectiv necesară pentru a se putea reţine însuşirea, ca element material al infracţiunii de delapidare:

"

Însuşirea constă, pe de o parte, într-un act iniţial de scoatere a unui bun din posesia sau detenţia persoanei vătămate şi, pe de altă parte, dintr-un act subsecvent, de trecere a acestuia în stăpânire proprie. (...) actul de însuşire, de luare în stăpânire, implică, însă, actul de luare, de scoatere a bunului din posesiunea sau detenţiunea unităţii" - persoanei vătămate (V. Dongoroz şi alţii, Explicaţii teoretice ale C. pen. român, Partea specială vol. III, ediţia a II-a, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, pag. 566).

"În cazul în care intenţia sustragerii este materializată numai în scriptele unităţii - prin falsificarea acestora, de exemplu - dar bunul nu a fost trecut de făptuitor efectiv în stăpânirea sa, nu poate fi vorba de delapidare" (O. Loghin, NN., Drept penal român. Partea specială, Ediţie revizuită, Casa de Editură şi Presă "Şansa" S.R.L., Bucureşti, 1992, pag. 151; C. Bulai, NN., C. Mitrache, Instituţii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2006-2007, ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Ed. Trei, 2006, pag. 403).

În speţa de faţă, relevante pentru a evidenţia lipsa oricărei acţiuni care să se circumscrie însuşirii, ca element material al infracţiunii de delapidare (sustragerea banilor, trecerea acestora mai întâi, în stăpânirea inculpaţilor, sau cel puţin, a inculpatului A., considerat autor) sunt chiar constatările instanţei de apel, care a stabilit că acţiunile inculpaţilor s-au limitat la următoarele:

- prin demersurile lor, inculpaţii au determinat achiziţionarea unui teren, cu încălcarea procedurilor prevăzute pentru achiziţionarea de bunuri imobile, la un preţ mult mai mare decât valoarea sa de piaţă, cauzând un prejudiciu Regiei Autonome Registrul Auto Român;

- fapta inculpatului A. de a încheia în calitate de director general al Registrului Auto Român - RA un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren la un preţ mult mai mare decât valoarea de piaţă, a determinat însuşirea de către vânzător a unei sume de bani mai mare decât valoarea contraprestaţiei şi a cauzat un prejudiciu părţii civile, constând în diferenţa dintre preţul plătit şi valoarea de piaţă a terenului;

- în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., acuzaţia adusă acestuia constă în aceea că prin demersurile efectuate în cadrul aceleiaşi proceduri, a determinat achiziţionarea terenului în cauză la un preţ mult supraevaluat, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare, în condiţiile în care încălcarea regulilor interne de organizare şi funcţionare a RAR nu mai au relevanţă penală. (...) ceea ce i se reproşează în concret inculpatului B. este implicarea sa în procedura de achiziţie şi întocmirea memoriilor tehnice;

- din modalitatea în care cei doi inculpaţi au acţionat reiese că prin încheierea contractului respectiv s-a urmărit exclusiv scoaterea sumei de bani reprezentând preţul din patrimoniul părţii civile, sumă ce a fost însuşită de martorul G.;

- scoaterea definitivă a sumei de bani, reprezentând preţul imobilului, din patrimoniul Regiei Autonome "Registrul Auto Român" şi însuşirea acesteia de către vânzător, s-a consumat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dată la care vânzătorul a declarat că a primit preţul, prin virament bancar în RON;

- inculpatul A. (autorul infracţiunii de delapidare) a urmărit scoaterea unei sume considerabile de bani din patrimoniul părţii civile Registrul Auto Român RA, creând toate premisele unui temei aparent legal pentru aceasta prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare.

Nu s-a stabilit pe baza probelor şi nu s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că, în această modalitate, s-a realizat scoaterea sumei de bani din patrimoniul părţii civile pentru a fi însuşiţi, în final, de către inculpaţi sau că, la un moment dat, vreo sumă de bani ar fi ajuns la unul dintre aceştia. Dimpotrivă, în mod constant, instanţa de apel a reţinut că banii au fost transferaţi direct acestuia şi au fost însuşiţi de către vânzător.

Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, dacă intenţia sustragerii este materializată numai în scriptele unităţii, dar bunul nu a fost trecut de făptuitor efectiv în stăpânirea sa, nu poate fi vorba de delapidare.

Rezultă, aşadar, că faptele, astfel cum au fost stabilite în speţă în sarcina inculpaţilor, nu corespund configuraţiei, modelului legal de incriminare a infracţiunii de delapidare.

Având în vedere norma de incriminare, în opinie majoritară, se apreciază că, în cazul însuşirii - ca element material alternativ al infracţiunii de delapidare, de esenţa acestei infracţiuni este sustragerea bunurilor, înţeleasă ca scoatere a bunului din posesia părţii vătămate şi luarea în stăpânire de către făptuitor a bunului aflat în gestiunea sa, deci trecerea în stăpânirea sa efectivă.

Or, în speţă, în sarcina inculpaţilor nu a fost stabilită comiterea unei asemenea fapte, prejudicierea părţii civile fiind urmarea altor acţiuni ale inculpaţilor, care nu corespund elementului material al infracţiunii de delapidare în varianta însuşirii (s-a reţinut că, în calitate de angajaţi ai Registrului Auto Român, prin nerespectarea procedurilor de achiziţie, inculpaţii au determinat încheierea contractului de vânzare-cumpărare în scopul obţinerii de către vânzător a unei sume de bani nedatorate, constând în diferenţa dintre preţul real şi preţul supraevaluat al imobilului cumpărat de Registrul Auto Român).

Dacă nu este îndeplinită condiţia de tipicitate a elementului material, fapta nu constituie delapidare, putându-se reţine o altă infracţiune, bineînţeles, dacă sunt întrunite condiţiile de tipicitate.

Indiferent de gravitatea faptei, în situaţia în care nu sunt întrunite toate cerinţele reglementate de norma de incriminare, trebuie să se constate că fapta nu este prevăzută de legea penală, aceasta putând constitui, după caz, doar o abatere disciplinară sau o încălcare a legii civile.

În final, Înalta Curte, referitor la infracţiunea pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A. şi B. (delapidare, respectiv complicitate la delapidare), constată că nu se pot reţine nici celelalte modalităţi de săvârşire incriminate de textul de lege.

În cazul folosirii, scopul acţiunii, spre realizarea căruia subiectul îşi canalizează energia, nu îl reprezintă însuşirea bunului, ci întrebuinţarea temporară a bunului, pentru că, ulterior, bunul este readus în patrimoniul unităţii la care acesta efectuează acte de gestiune. În cazul traficării, această modalitate normativă presupune supunerea temporară a bunului unor operaţiuni speculative, operaţiuni în urma cărora făptuitorul îşi însuşeşte profitul realizat. Niciuna dintre cele două situaţii nu este incidentă în speţă.

Toate aceste argumente conduc la concluzia că, în speţă, nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de delapidare, deoarece lipseşte unul din elementele constitutive ale laturii obiective, respectiv acţiunile imputate inculpaţilor nu se circumscriu elementului material al acestei infracţiuni, ceea ce corespunde sintagmei "fapta nu este prevăzută de legea penală", astfel cum este reglementată în art. 438 alin. (1) pct. 7 cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Astfel, faţă de dispoziţiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs în casaţie sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea, Înalta Curte se va pronunţa în sensul achitării atât a recurentului inculpat B., pentru complicitate la delapidare prev. de art. 48 rap. la art. 295 C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., cât şi a intimatului inculpat A., pentru infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Referitor la recurentul inculpat B., se constată că, sub raportul elementului formal al infracţiunii, complicitatea presupune o contribuţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Forma de participaţie a complicităţii nu poate exista autonom, independent de executarea faptei prevăzute de legea penală de către autor, ci condiţionat şi strâns legată de aceasta. Participaţia sub forma complicităţii este o contribuţie accesorie actului autorului. Fiind o participare secundară la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, complicitatea nu poate să consiste nici în acte de executare propriu-zisă, ce presupune săvârşirea nemijlocită a faptei, şi nici de determinare psihică a altei persoane la săvârşirea ei, ci doar în acte cu caracter contributiv secundar, accesoriu şi subordonat actelor de executare. Pentru a conduce la o soluţie de condamnare, acuzaţia formulată împotriva complicelui trebuie să fie concordantă cu acuzaţia autorului, în sensul că actele reţinute în sarcina complicelui trebuie să reprezinte un sprijin al faptei reţinute în sarcina autorului.

Cum fapta autorului nu corespunde tiparului de incriminare a infracţiunii de delapidare, nici fapta complicelui nu întruneşte condiţiile de tipicitatate şi nu este prevăzută de legea penală.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul B. şi va extinde efectele cu privire la inculpatul A.

Va casa, în parte, decizia recurată şi, rejudecând:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul B. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, se constată că instanţa o lasă nesoluţionată în cazurile prevăzute de art. 25 alin. (5) C. proc. pen., respectiv în caz de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cum este în speţa de faţă. În această situaţie, în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., se impune menţinerea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor A. şi B., măsură ce va înceta de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Soluţia menţinerii măsurii asigurătorii în cazul achitării în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală - este în acord cu art. 6 parag. 2 şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia EDO, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, aceasta nefiind afectată prin pronunţarea soluţiei de achitare.

Drept urmare, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Regia Autonomă - Registrul Auto Român.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., va menţine sechestrul asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin Ordonanţele nr. 426/P/2011 din data de 17 mai 2013, asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor A. şi B. până la concurenţa sumei de 876.610 Euro (echivalentul în RON a acestei sume). Această măsură încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Va dispune desfiinţarea formelor de executare emise în baza deciziei penale mai sus-menţionate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat B. şi pentru intimatul inculpat A., până la prezentarea avocaţilor aleşi, în cuantum de câte 65 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 491/A din data de 10 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi, în baza art. 443 alin. (1) C. proc. pen., extinde efectele cu privire la inculpatul A.

Casează, în parte, decizia recurată şi, rejudecând:

I. În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

II. În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul B. pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Regia Autonomă - Registrul Auto Român.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., menţine sechestrul asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin Ordonanţele nr. 426/P/2011 din data de 17 mai 2013, asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor A. şi B. până la concurenţa sumei de 876.610 Euro (echivalentul în RON a acestei sume). Această măsură încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Dispune desfiinţarea formelor de executare emise în baza deciziei penale mai sus-menţionată.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat B. şi pentru intimatul inculpat A., până la prezentarea avocaţilor aleşi, în cuantum de câte 65 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2019.

OPINIE SEPARATĂ

În sensul respingerii ca nefondat a recursului în casaţie şi obligării recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

În opinie separată apreciez că fapta lui A., în calitate de director general al Registrului Auto Român - RA, ajutat în demersurile sale de către B., în calitate de director tehnic al Registrului Auto Român - RA, de a încheia un contract de vânzare cumpărare, care a condus la plata de către Registrul Auto Român RA către G. a sumei de 4.435.303,93 RON, ca urmare a achiziţionării unui teren în localitatea Roata de Jos, de către Registrului Auto Român - RA, pentru realizarea unui poligon complex de încercări pentru performanţe dinamice la autovehicule (proiect care nu a fost finalizat din anul 2008 până în prezent), cu încălcarea normelor de achiziţie stabilite în cadrul Registrului Auto Român - RA şi la un preţ mult mai mare decât valoarea sa de piaţă, cauzând un prejudiciu părţii civile, constând în diferenţa dintre preţul de achiziţie şi valoarea de piaţă a acestuia sumei de 876.610 Euro (echivalentul în RON la data efectuării plăţii), întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de delapidare, respectiv ale complicităţii la delapidare.

Conform C. pen. (art. 295), delapidarea reprezintă însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

În acord cu instanţa de apel, apreciez că din modalitatea în care au acţionat cei doi inculpaţi, A. şi B., reiese că prin încheierea contractului s-a urmărit doar scoaterea sumei de bani reprezentând preţul, din patrimoniul părţii civile, pentru a fi însuşită de martorul G.:

- în lipsa oricărei cereri publice din partea Registrului Român Auto - RA, chiar mai înainte ca necesitatea achiziţionării unui teren în vederea realizării unui poligon să fie discutată în cadrul organelor decizionale, la data de 03.06.2008, martorul G. a transmis prin fax o ofertă de vânzare către partea civilă. Din conţinutul ofertei de vânzare reiese că acesta "informează" partea civilă că deţine 100 ha teren arabil cu cadastru situat pe raza comunei Roata de Jos, jud. Giurgiu la o distanţă de 40 km de Bucureşti, existând posibilitatea extinderii, preţul de vânzare fiind de 2,5 euro/mp fără TVA, negociabil;

- Registrul Auto Român RA nu avea un proiect cu privire la poligonul de încercări, dar pe oferta transmisă de martorul G., inculpatul B. a pus o rezoluţie prin care se stabilea configuraţia terenului - 3200 x 150 şi ca urmare şi suprafaţa terenului, respectiv 48 ha, caracteristici, care în perioada 03.06.2008 - 16.09.2008 s-au modificat de mai multe ori, în final fiind necesar un teren cu dimensiunile de 1.250 m lungime şi 440 m lăţime, care se pliază pe oferta martorului G.;

- nici în prezent Registrul Auto Român RA nu dispune de un poligon propriu de încercări, fiind găsite soluţii alternative la realizarea obligaţiilor de omologare europeană invocate. Raportul de expertiză tehnică judiciară s-a arătat că accesul la terenul care a fost achiziţionat în urma acţiunilor celor doi inculpaţi se poate realiza astfel: din comuna Roata de Jos pe un drum de exploatare neamenajat şi dificil, cu o lungime de 3,983 km, greu accesibil datorită porţiunilor mlăştinoase existente sau din comuna Baciu pe un drum de exploatare neamenajat şi dificil, cu o lungime de 5 km . Cu privire la terenul în cauză, a cărui destinaţie era aceea de poligon de încercare, prin adresa depusă la data de 07.01.2015, expertul R. a arătat că "din cauza vremii nefavorabile nu am putut ajunge la terenul ce face obiectul prezentei cauze, urmând a reface convocarea şi implicit realizarea operaţiunilor de teren necesare întocmirii raportului de expertiză dispus" . La data de 14.01.2015, expertul S., a depus şi el o adresă, prin care a arătat că:

"

Dat fiind că la această dată vremea era nefavorabilă adică multă lapoviţă, era foarte multă apă pe tarlaua extravilan arabilă, împreună am urcat în maşina marca T. aparţinând RAR-ului pe motivul că are tracţiune 4x4 şi că putem ajunge pe drumul de exploatare la terenul în cauză. Am parcurs pe drumul desfundat ce prezenta denivelări adânci şi era foarte alunecos din cauza apei cca 2/3 din distanţa de 2,9 km de la asfalt până la teren. După 2/3 parcurse din drum am oprit şi am identificat de la distanţă terenul în funcţie de liziera pădurii, linia de joasă tensiune şi după planuri, neputând ajunge pentru inspecţia lui. Riscam foarte mult să derapăm" . În sensul celor precizate a depus la dosarul cauzei şi o planşă fotografică cu drumul de exploatare.

- G. a achiziţionat terenul de la S.C. H. S.A. cu aproximativ şapte luni înainte de data la care a iniţiat negocierile de vânzare către partea civilă Registrul Auto Român - RA, respectiv 03.06.2008, la preţul de 400.000 RON, inferior preţului de revânzare către partea civilă, respectiv suma de 4.435.303,93 RON. Mai mult, din compararea celor două contracte de vânzare cumpărare, contractul autentificat sub nr. x/08.11.2007 la BNP I. şi contractul autentificat sub nr. x/03.10.2008 la BNP AA., rezultă că martorul G. a vândut părţii civile doar suprafaţa de 536.140 mp, puţin peste jumătate din cea dobândită iniţial de 974.386,32 mp.

- procedura de achiziţie s-a derulat cu încălcarea regulilor interne ale Registrului Auto Român RA stabilite de însuşi inculpatul A. prin decizia nr. 1646/04.10.2007, cu privire la componenţa comisiei pentru evaluarea ofertelor de vânzare sau concesionare de bunuri imobile şi întocmirea dosarului de achiziţie;

- achiziţionarea terenului respectiv s-a realizat cu încălcarea deciziilor directorului general cu nr. 364/25.07.2008 şi 1646/04.10.2007, decizii care nu au fost duse la îndeplinire, deşi comisiile specializate pe probleme sunt constituite în subordinea directă a directorului general. Totodată, prin împuternicirea autentificată sub nr. x/23.09.2008, inculpatul A. a mandatat pe subinginerul N., ca în numele RAR, să achiziţioneze un teren extravilan de 53,61 ha, situat în comuna Roata de Jos, jud. Giurgiu, de la un vânzător persoană fizică, în lipsa unui raport de evaluare din care să rezulte valoarea de piaţă a terenului, cu încălcarea atribuţiilor directorului economic X. care "angajează unitatea prin semnătură, alături de directorii RAR, în efectuarea tuturor operaţiilor legate de patrimoniul acesteia, încheierea contractelor şi respectarea obligaţiilor de plată ale regiei" şi cu încălcarea atribuţiilor consilierilor juridici din cadrul regiei (Y. şi KK.) care avizează contractele din punct de vedere al legalităţii clauzelor contractuale, atribuţii stabilite în Anexa III - Obiectul activităţii şi atribuţiile principale ale conducerii executive şi ale compartimentelor de muncă din cadrul Regiei Autonome - Registrul Auto Român şi în fişele de post ale acestora, semnate chiar de directorul general A.

- B. s-a implicat în procedura de achiziţie şi în întocmirea memoriilor tehnice.

- B. a fost cel care a pus rezoluţia de primire pe oferta transmisă prin fax de G., a menţionat şi suprafaţa necesară de 3200/150 metri şi înaintarea acesteia către consiliu.

- B. ca preşedinte al comisiei care urma să se ocupe de derularea procedurii de achiziţie, nu a procedat niciodată la convocarea comisiei şi nici nu a urmat procedurile interne

- B. în calitate de director tehnic, a înaintat către Consiliul de Administraţie propunerea privind necesitatea realizării unui poligon complex, indicând ca şi suprafaţă de teren necesară 3000/100-150 metri, dimensiuni ce nu corespund unicului studiu realizat de RAR în acest scop în 1995.

- B. a indus în eroare Consiliul de Administraţie al Registrului Auto Român la data de 16.09.2008, inculpatul, susţinând că Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice a propus o dimensionare a terenului la 2.221 ml pe o lăţime de 250 ml, în realitate prin acea adresă SIAP a atras de fapt atenţia că terenul nu are dimensiunile care au fost aprobate de Consiliul de Administraţie al RAR. Mai mult, Serviciul de Investiţii şi Achiziţii Publice nici măcar nu putea să propună aşa ceva, configuraţia terenului, aspectele privind dimensiunile terenului reprezentând un element tehnic care intra în atribuţiile Departamentului de Omologări de Tip.

- A., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie, a semnat Hotărârea nr. 9/16.09.2008 a Consiliului de Administraţie al RAR, prin care s-a aprobat majorarea suprafeţei ce urma a fi achiziţionată pentru realizarea obiectivului de investiţii "Poligon complex de încercări autovehicule rutiere".

- A., în împuternicirea notarială de cumpărare a terenului, arată, în mod nereal, că achiziţionarea terenului extravilan în suprafaţă de 536.140 mp situat în comuna Roata de Jos, T X, judeţul Giurgiu ar fi fost aprobată prin Hotărârile Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome Registrul Auto Român nr. 6/11.06.2008, nr. 7/08.07.2008 şi nr. 9/16.09.2008, în condiţiile în care Consiliul de Administraţie al RAR - RA nu a aprobat achiziţionarea terenului oferit spre vânzare de numitul G., ci a aprobat efectuarea unei investiţii, în acest scop fiind necesară achiziţionarea unui teren cu anumite dimensiuni, aflat pe o rază de 50 de km de municipiul Bucureşti.

- B., în calitate de director tehnic, s-a preocupat direct de propunerea de achiziţionare a unui teren pentru amenajare poligon şi de negocierea preţului, înainte de a fi vizionat terenul.

- Prin Referatul nr. x/17.07.2008 întocmit de Serviciul de Investiţii şi Achiziţii Publice din RAR, s-a propus înfiinţarea unei comisii care să analizeze condiţiile tehnice, economice şi juridice pentru achiziţia unui teren situat în comuna Roata de Jos, compusă din inculpatul B. -director tehnic- în calitate de preşedinte al comisiei şi membrii: X. - director economic, V. -consilier, E. - şef al Departamentului Omologări de Tip F., N. - Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice şi Y. - oficiul juridic. Referatul a fost aprobat de directorul general, inculpatul A., prin Decizia RAR nr. 364/25.07.2008, decizia a fost semnată "pentru" directorul general A. de către directorul general adjunct II. Desemnarea membrilor comisiei s-a făcut cu încălcarea compunerii stabilite prin Decizia nr. 1646/04.10.2007, dată de directorul general A. împreună cu şeful Serviciului Resurse Umane Salarizare - JJ. şi consilierul juridic KK. Comisia nu a respectat procedura instituită prin aceeaşi decizie. Astfel, în conformitate cu decizia menţionată, în cadrul comisiilor pentru evaluarea ofertelor de vânzare sau concesionare de bunuri imobile (terenuri, clădiri, etc.), componenţa trebuia să fie următoarea: preşedinte -şef Serviciu Investiţii şi Achiziţii Publice şi membrii şef Serviciu Mecanic Şef, şef Serviciu Contabilitate, Oficiul juridic. De asemenea, se stabilea obligaţia întocmirii unui dosar de achiziţie de inginerul din cadrul Serviciului Investiţii şi Achiziţii Publice care să răspundă de lucrările de investiţii ale reprezentanţei din zona respectivă care ar fi trebuit să cuprindă: anunţul publicitar, ofertele primite, documentele privind aspectul juridic al terenului, clădirilor, etc.; studiul de evaluare întocmit de un evaluator atestat ANEVAR, schiţe şi planuri cadastrale, fotografii. Procedura internă, astfel cum a fost reglementată prin decizia menţionată, prevedea ca Serviciul Investiţii şi Achiziţii Publice, mecanicul şef, serviciul de contabilitate, precum şi Oficiul Juridic vor întocmi fiecare, pe baza dosarului de achiziţie, un raport de evaluare pe specificul activităţii, urmând ca dosarul de achiziţie şi rapoartele de evaluare să fie analizate de comisie, aceasta elaborând un referat ce trebuia supus analizei comisiei şi subsecvent, Consiliul de Administraţie.

- interpretarea jurisprudenţială dată de instanţa de apel sintagmei însuşirea (...) pentru altul este susţinută de două decizii de recurs în casaţie (decizia nr. 121/RC/2018 din data de 11 aprilie şi decizia nr. 127/RC/2018 din 16 aprilie 2018.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, apreciez, în opinie separată, că recursul în casaţie ar fi trebui respins ca nefondat.