Appeal against final admissibility ruling of request for annulation barred by illegality of appeal and non-existence of appealable stage

Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 577 din 24 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2011, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la inculpata A., din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu privire la inculpata A., din infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu privire la inculpatul B., din infracţiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu privire la inculpatul B., din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen.

1. În temeiul art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 290 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 26 C. pen., rap. la art. 27 alin. (1), (2), (4) lit. b) şi c) din Legea nr. 365/2002, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 27 alin. (1), (2), (4) lit. b) şi c) din Legea nr. 365/2002 a fost stabilită pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), c) C. pen. constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a desfăşura o activitate într-o unitate bancară - pe o perioadă de 3 ani, începând de la data executării pedepsei principale, sau considerării ca executată.

În temeiul art. 33-34 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), c) C. pen. constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a desfăşura o activitate într-o unitate bancară - pe o perioadă de 3 ani, începând de la data executării pedepsei rezultante, sau considerării ca executată.

În temeiul art. 71 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), c) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

2. În temeiul art. 26 C. pen., art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 26 C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 26 C. pen., rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33-34 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea duratei reţinerii de 24 ore, din data de 27.07.2011, pentru ambii inculpaţi.

În temeiul art. 348 C. proc. pen.. s-a dispus anularea fişei specimenelor de semnături nr. 12/10.01.2007.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen.. au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. în solidar, iar inculpata A. în solidar cu partea responsabilă civilmente C. cu Sediul Central în Sibiu, la plata către partea civilă D. a sumei de 222.500 RON reprezentând daune materiale şi a dobânzii legale aferente până la data plăţii efective, şi a sumei de 20.000 RON daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de partea civilă, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen.. au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi partea responsabil civilmente C. la plata sumei de 5000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi B., precum şi partea responsabilă civilmente C. S.A criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 1395 din data de 28 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi partea responsabilă civilmente C. împotriva sentinţei penale nr. 577 din 24 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2011.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată, pe latură penală şi pe latură civilă şi rejudecând,

1. Pe latură penală:

În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata A. pentru complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 27 alin. (1), (2), (4) lit. b) şi c) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969.

În baza art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic în forma continuată.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică în forma continuată.

În baza art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 au fost contopite pedepsele stabilite mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau de a desfăşura o activitate într-o unitate bancară.

În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul B. pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (1), (2) şi (4) lit. b) şi c) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969.

În baza art. 26 C. pen. de la 1969, art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în forma continuată.

În baza art. 26 C. pen. de la 1969, art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fraudă informatică în forma continuată.

În baza art. 26 C. pen. de la 1969, art. 290 C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 au fost contopite pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. de la 1969.

În baza art. 88 C. pen. de la 1969 s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecăruia dintre inculpaţi durata reţinerii de 24 ore, din data de 27.07.2011.

2. Pe latură civilă:

A fost respinsă cererea părţii civile D. privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, ca nefondată.

A fost înlăturată dispoziţia de obligare, în solidar, a inculpaţilor A., B., precum şi a părţii responsabile civilmente C. la plata către partea civilă D. a sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a constatat că partea responsabilă civilmente C. a reparat integral prejudiciul material în valoare de 222.500 RON actualizat cu dobânda legală, în total suma de 267.669 RON, cauzat părţii civile prin infracţiune.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs în casaţie inculpaţii B. şi A., invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi susţinând că, în mod greşit, au fost condamnaţi pentru infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. de la 1969 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi prev. de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003.

Prin decizia penală nr. 539/RC din data de 09 decembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A., împotriva deciziei penale nr. 1395 din data de 28 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011.

Împotriva deciziei penale nr. 1395 din data de 28 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011, condamnaţii B. şi A. au formulat contestaţie în anulare.

Prin decizia penală nr. 1508 din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1395 din data de 28 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă şi au fost obligaţi contestatorii la plata a câte 100 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 431 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este determinată de îndeplinirea următoarelor condiţii:

- cererea să fie făcută în termenul prevăzut de lege, în speţă fiind aplicabile prevederile art. 428 alin. (2) C. proc. pen.. ("contestaţia în anulare pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. b) poate fi introdusă oricând");

- motivul pe care se sprijină contestaţia să fie dintre cele prevăzute la art. 426 (condiţie îndeplinită întrucât s-a invocat temeiul prev. de art. 426 lit. b) - "când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal");

- în sprijinul contestaţiei să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În continuare, s-a observat că inculpaţii au invocat, în motivarea admisibilităţii contestaţiei în anulare, împrejurarea că până la data soluţionării în mod definitiv a cauzei în fond, în dosarul nr. x/2011, s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1969. În acest sens, contestatorii au subliniat că faptele penale reţinute în sarcina acestora, în modalitatea autoratului în cazul inculpatei A., respectiv în forma complicităţii în cazul inculpatului B., au fost comise la data de 10 ianuarie 2007, astfel că termenul prescripţiei era îndeplinit la data de 10 ianuarie 2012, şi se impunea încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Examinând această susţinere a contestatorilor în raport de situaţia de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare (sentinţa penală nr. 557 din 24 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1395 din 28 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova), s-a constatat că data comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este 05.08.2010, dată când a avut loc modificarea fişei specimenelor de semnătură pentru contul titularului D., ceea ce a permis retragerea, în aceeaşi zi, a mai multor sume din cont, respectiv 100.000 RON la ora 16:16:49, 50.000 RON la ora 16:40:44, 26.500 RON la ora 17:05:31 şi 45.000 RON în data de 1.09.2010, ora 12:58:52, totalizând valoarea de 222.500 RON.

S-a observat, totodată, că data de 10.01.2007, reprezintă data completării fişei specimenelor de semnături emise de C. - Sucursala Craiova, Calea x, în acest document nefiind menţionat numele inculpatului B. în calitate de împuternicit, prezenţa acestuia în lista împuterniciţilor pentru contul clientei D., fiind menţionată în sistemul informatic al băncii în data de 05.08.2010, când s-a reţinut că inculpata A., a efectuat menţiunile false pentru a permite coinculpatului să retragă sumele de bani în contul respectiv.

Astfel, s-a reţinut că, în sentinţă, faptele inculpaţilor au fost descrise după cum urmează: "la data de 5 august 2010 A., accesând parola de acces a martorei E., a anulat împuternicirea lui F. şi de această dată l-a împuternicit pe B. să aibă acces la conturile părţii vătămate D.; în aceeaşi zi B. a extras de la trei Sucursale ale C. din Bucureşti suma de 177.500 RON din contul părţii vătămate D. fără consimţământul acesteia, iar la data de 1 septembrie 2010, a extras o altă sumă, valorile însumate totalizând suma de 222.500 RON", aceeaşi situaţie de fapt fiind reţinută şi prin decizia contestată în prezenta cauză.

Aşadar, curtea de apel a subliniat, în hotărârea atacată, că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită în calitate de autor, respectiv complice, la data de 05 august 2010, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Totodată, s-a reţinut că infracţiunea a constat în modificarea datelor conţinute în fişa specimenelor de semnătură, fişă care a fost redactată la 10 ianuarie 2007, cu ocazia constituirii contului de depozit, dar modificarea (această acţiune constituind elementul material al infracţiunii de falsificare a documentului) s-a produs la 5 august 2010.

În ceea ce priveşte termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 122 C. pen. de la 1969, de la data comiterii faptei penale şi până la judecarea cauzei intervenind acte de procedură care au fost comunicate inculpaţilor (audiere în faza urmăririi penale; prezentarea materialului de urmărire penală cu ocazia trimiterii în judecată; audierea în instanţă), ceea ce a produs efectul întreruperii cursului termenului prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969, acesta urmând a fi calculat conform dispoziţiilor art. 124 C. pen. de la 1969, respectiv 7 ani şi 6 luni (termen prevăzut de C. pen. din 1969 anterior modificării prin Legea nr. 63/2012), acest termen nefiind îndeplinit până la soluţionarea definitivă a cauzei prin decizia penală nr. 1395 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Craiova.

Pe cale de consecinţă s-a reţinut că, pentru temeiul de contestaţie în anulare invocat nu au fost depuse dovezi şi nici nu s-a făcut referite la probe existente în dosarul cauzei, sub acest aspect nefiind îndeplinită ultima condiţie de admisibilitate prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., astfel că prezenta contestaţie în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei penale nr. 1508 din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, au declarat apel contestatorii B. şi A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 27 decembrie 2018.

Examinând apelul formulat de contestatorii B. şi A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

În speţa dedusă judecăţii, contestatorii B. şi A. au declarat apel împotriva deciziei 1508 din data de 07 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată, însă, că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunţându-se doar asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. În acest sens se observă că, deşi art. 432 alin. (4) C. proc. pen.. stabileşte că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile a admiterii în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen... Aşadar, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 432 C. proc. pen., întrucât nu a fost depăşit momentul procesual al admisibilităţii în principiu.

De altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen.. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate;

b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen.. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu."

Se constată, aşadar, că apelanţii contestatori B. şi A. au învestit Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1508 din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1508 din data de 07 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2019.