Appeal against dismissal of cancellation action declared inadmissible; conviction upheld

Deliberând, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3 din 12.01.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Alexandria, în baza art. 218 alin. (3) lit. c) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., zis B., recidivist, la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol (faptă din 13.10.2011), în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 218 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 140 din 28.10.2014, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, prin neapelare în pedepsele de: 1 an închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) vechiul C. pen., stabilite prin sentinţa penală nr. 57 din 23.02.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1429 din 16.09.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) cu aplicarea art. 74, 76 vechiul C. pen. şi de tăinuire prev. de art. 221 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 81 vechiul C. pen.; 3 ani închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) vechiul C. pen., stabilite prin sentinţa penală nr. 196 din 01.06.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la data de 05.10.2010 prin decizia penală nr. 132/A din 05.10.2010 a Tribunalului Teleorman, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (2) vechiul C. pen.; 1 an închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) vechiul C. pen., stabilite prin sentinţa penală nr. 117 din 02.11.2010 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin nerecurare la data de 15.11.2010, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 C. pen. şi de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 390 alin. (1) C. proc. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 40 C. pen., a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 390 alin. (1) C. proc. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 140 din 28.10.2014, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, prin neapelare, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior, a revocat suspendarea condiţionată a pedepselor de: 1 an închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) vechiul C. pen., stabilite prin sentinţa penală nr. 57 din 23.02.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1429 din 16.09.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) cu aplicarea art. 74, 76 vechiul C. pen. şi de tăinuire prev. de art. 221 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 81 vechiul C. pen.; 3 ani închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) vechiul C. pen., stabilite prin sentinţa penală nr. 196 din 01.06.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la data de 05.10.2010 prin decizia penală nr. 132/A din 05.10.2010 a Tribunalului Teleorman, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (2) vechiul C. pen., 1 an închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) vechiul C. pen., stabilite prin sentinţa penală nr. 117 din 02.11.2010 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin nerecurare la data de 15.11.2010, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 C. pen. şi a dispus executarea acestor pedepse.

În baza art. 36 alin. (2) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) vechiul C. pen., a contopit pedepsele de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 57 din 23.02.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1429 din 16.09.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, de 3 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 196 din 01.06.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la data de 05.10.2010 şi de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 117 din 02.11.2010 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) vechiul C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) rap. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. La art. 5 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 9 ani închisoare şi pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 140 din 28.10.2014, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 5 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani 5 luni şi 10 zile închisoare.

A făcut aplicarea prev. art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen. pe lângă pedeapsa rezultantă, în privinţa pedepselor complementare şi accesorii aplicate pe lângă fiecare pedeapsă principală, urmând a interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior, a dispus executarea pedepsei de 9 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare şi pedepsele complementare şi accesorii aplicate pe lângă fiecare pedeapsă principală, urmând a interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 70 alin. (1) rap. la art. 73 C. pen., a scăzut din durata pedepsei perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului european de arestare nr. x din 18.12.2014, emis de Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul nr. x/2014, respectiv de la data de 06.10.2016 până la data de 20.10.2016.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen., a scăzut din durata pedepsei perioada executată în baza sentinţei penale nr. 140 din 28.10.2014, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, prin neapelare, respectiv de la 21.10.2016 la zi.

A anulat mandatul de executare din data de 11.11.2014, emis în baza sentinţei penale nr. 140 din 28.10.2014, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei."

Prin decizia nr. 790/A din 22.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti,s-a respins, ca nefondat, apelul declarat, printre alţii, de inculpatul A., apreciindu-se sentinţa penală apelată ca fiind legală şi temeinică.

S-a reţinut, ca şi stare de fapt, în esenţă, în acord cu prima instanţa, faptul că, la data de 13.10.2011, în timp ce se aflau în zona denumită "C.", situată în apropierea D.N. 52, la ieşirea din mun. Alexandria spre com. Furculeşti, inculpaţii au întreţinut, prin constrângere (exercitarea de acte de violenţă şi ameninţare) relaţii sexuale cu persoana vătămată minoră D.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria, sub nr. x/2018, din data de 30.01.2018, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare cu privire la dosarul penal nr. x/2015, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

Prin sentinţa penală nr. 337 din 02.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Alexandria, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. pen., a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 12.01.2017 pronunţată de Judecătoria Alexandria, în dosar nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, contestatorul A.

Prin decizia penală nr. 735 din 15.05.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelul formulat de contestatorul A.

A desfiinţat sentinţa penală nr. 337 din 02.04.2018 a Judecătoriei Alexandria şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa competentă Curtea de Apel Bucureşti.

A dispus repartizarea aleatorie a cauzei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că Judecătoria Alexandria trebuia să constate că cererea formulată de contestatorul condamnat A. tinde la contestarea unei decizii definitive a instanţei de apel - Curtea de Apel Bucureşti - astfel încât competenţa de judecare a căii extraordinare de atac aparţine tot acestei din urmă instanţe.

S-a arătat că omisiunea primei instanţe de a proceda în consecinţă atrage incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nulitate care poate fi invocată în orice stare a procesului şi impune desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea cauzei de către instanţa competentă.

Prin decizia penală nr. 1059/A din 04 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 790/A din 22.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare în conformitate cu prevederile art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că, deşi se invocă disp. art. 426 lit. b) C. proc. pen., ceea ce se arată în motivare este, de fapt, nevinovăţia inculpatului şi că se impunea citarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul A., motivele acestuia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Examinând calea de atac, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel; conform art. 370 alin. (1) C. proc. pen., "sentinţele" sunt hotărârile judecătoreşti prin care cauzele sunt soluţionate de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza, iar decizia este hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului în casaţie şi recursului în interesul legii.

Per a contrario, deciziile nu pot fi atacate cu apel, iar calea de atac ordinară a apelului nu poate fi exercitată împotriva unor hotărâri pronunţate de instanţa de apel şi, cu atât mai mult, împotriva unor hotărâri prin care instanţa de apel finalizează o cale extraordinară de atac, aşa cum este contestaţia în anulare.

În speţă, contestaţia în anulare a fost soluţionată, pe fond, de o instanţă de apel, prin decizie, hotărâre ce nu este prevăzută de legiuitor cu nicio cale de atac şi care este definitivă.

Faţă de susţinerile apelantului contestator, Înalta Curte precizează că numai sentinţele pronunţate în urma rejudecării procesului deschis ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare sunt supuse apelului, iar deciziile date sunt definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată nu a existat o rejudecare a procesului deschis ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare, iar hotărârea atacată cu apel, care face obiectul prezentei cauze, nu este o sentinţă pronunţată cu ocazia rejudecării, ci este o decizie definitivă prin care a fost respinsă, în principiu, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1059/A din 04 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat A., în cuantum de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1059/A din 04 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat A., în cuantum de 157 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 februarie 2019.