Abuse of office sentence below statutory minimum after removing mitigating circumstances constitutes illegal penalty

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 149/A din data de 2 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, constată următoarele:

Prin încheierea din 02.10.2018, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 149/A din 02 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015. A fost trimisă cauza completului C7, în vederea judecării recursului în casaţie. S-a fixat termen la data de 30 octombrie 2018, pentru când s-au citat intimaţii inculpaţi A. şi B.

Pentru a pronunţa această încheiere a fost avut în vedere faptul că prin sentinţa penală nr. 1420 din 10.07.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015, s-a constatat, printre altele, că legea penală mai favorabilă inculpaţilor din prezenta cauză este C. pen. din 1969 şi, în consecinţă, în baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei A. din art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 i-au fost interzise inculpatei A., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei A. pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului B. din art. 48 alin. (1) raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 i-au fost interzise inculpatului B., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B. pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 1382 C. civ. şi art. 1114 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie şi, în consecinţă, au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A. şi B., precum şi mostenitorii inculpatei decedate C., respectiv soţul D. şi fiica E., la plata către partea civilă a sumei de 140.095 RON cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală calculată la această sumă începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data achitării integrale a prejudiciului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 335/P/2012 din 23.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra imobilului situat în Mun. Bucureşti, aparţinând inculpatei C., precum şi asupra cotei parţi din terenul extravilan în suprafaţă de 9200 mp situat în Jud. Giurgiu aparţinând inculpatului B.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desfiinţate în totalitate următoarele înscrisuri care atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului: OP nr. x/29.12.2008 pentru suma de 140095 RON având ca plătitor pe F. şi beneficiar S.C. G. S.R.L. reprezentând "fact. dec. 2008 prestari serv. art. 20.01.09"; ordonanţarea de plată nr. x/2008 din 29.12.2008 având la denumire beneficiar pe S.C. G. S.R.L., fără nr. factură, conţine însă ca data factura "dec-08" şi articol bugetat 20.01.09; factura nr. x/29.12.2008 în valoare de 140095 RON fără TVA şi devizul de calcul aferent emise de S.C. G. S.R.L. către F. Bucureşti, reprezentând "îmbunătăţirea sistemului telefonic din cadrul F."; factura nr. x/15.05.2008 şi chitanţa nr. x/15.05.2008 dintre S.C. H. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L. privind achiziţionarea cu suma de 40574 RON a unei centrale telefonice electronică 8x56 şi a trei bucăţi de centrale telefonice electronice 3x8; procesul-verbal de recepţie a lucrărilor de îmbunătăţire a sistemului telefonic din cadrul sediului Mandineşti datat 09.01.2009 încheiat de S.C. G. S.R.L. prin B. cu J. din partea F. din care reiese că plata s-a făcut anterior cu factura x/29.12.2008.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata a câte 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. au fost obligaţi, fiecare dintre inculpaţii A. şi B., la plata unei sume de 2250 RON din totalul de 4500 RON reprezentând cheltuieli judiciare făcute de partea civilă Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie cu titlu de onorariu avocat, conform dovezilor depuse la dosar.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A. şi B.

Prin decizia nr. 149/A din 02.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii A. şi B. şi succesorii D. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 1420 din 10.07.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei A. în cea prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei A. pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului B. în cea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, i-au fost interzise inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului B. pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 1382 C. civ. şi art. 1114 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A. şi B. la plata către partea civilă a sumei de 140.095 RON cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală calculată la această sumă începând cu data pronunţării prezentei decizii şi până la data achitării integrale a prejudiciului.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie în contradictoriu cu inculpata C.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către partea civilă Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.

Decizia Curţii de Apel Bucureşti a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 13.02.2018.

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 16.03.2018 pentru procuror.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 15.02.2018.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată inculpatei A. la data de 05.04.2018, iar termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care putea depune concluzii scrise a expirat la data de 16.04.2018.

De asemenea, înştiinţarea inculpatului B., despre plicul conţinând cererea de recurs în casaţie, a fost afişată la data de 05.04.2018, iar cererea se consideră comunicată, conform dispoziţiilor art. 264 alin. (1) raportat la art. 260 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., la data de 13.04.2018. Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care inculpatul B. putea depune concluzii scrise a expirat la data de 24.04.2018.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07.08.2018.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., prin referatul din data de 07.08.2018, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 02.10.2018.

La data de 01.10.2018 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul asistent desemnat. Potrivit raportului, cererea de recurs în casaţie este formulată în termenul prevăzut de lege şi s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că decizia penală nr. 149/A din 02.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în termenul legal, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434 - art. 436 C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., cuprinzând numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a observat că Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., iar în motivare a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat inculpaţilor A. şi B. pedepse în afara limitelor prevăzute de lege.

Astfel, Parchetul a susţinut că instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, apreciind că reţinerea acestora nu se impunea având în vedere gravitatea faptelor comise de către inculpaţi. Procedând în acest fel, Curtea de Apel Bucureşti a aplicat inculpaţilor, în opinia Parchetului, pedepse principale nelegale, în afara limitelor prevăzute de lege, respectiv exterioare limitelor de 3-15 ani prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară, considerată ca fiind lege mai favorabilă, situaţie care se circumscrie cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

De asemenea, ca practică judiciară, Parchetul a invocat decizia nr. 246/RC din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Aşadar, prin cererea formulată, Parchetul a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a deciziei atacate şi, înlăturându-se greşita aplicare a legii, aplicarea pedepsei principale faţă de cei doi inculpaţi în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe un termen de 5 ani.

Înalta Curte a subliniat că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii. Astfel, în ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru a putea fi considerată îndeplinită, trebuie să existe o corespondenţă între motivele invocate şi cazurile de casare prevăzute de lege. Or, având în vedere că aspectele invocate de Parchet se circumscriu, formal, cazului de casare invocat (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), fiind indicate atât pedpesa aplicată şi limitele prevăzute de lege în accepţiunea recurentului, au fost îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., recursul în casaţie este admisibil în principiu.

După admiterea în principiu a recursului în casaţie prin încheierea din 02.10.2018, cauza a primit termen la 30.10.2018, dată la care recurenţii au solicitat amânarea în vederea angajării unui avocat ales, cerere care le-a fost aprobată, astfel încât cauza a fost amânată pentru termenul de la 11.12.2018, când recursul în casaţie a fost dezbătut în prezenţa celor doi recurenţi şi a avocaţilor din oficiu, având în vedere că recurenţii nu au formulat obiecţiuni faţă de apărarea din oficiu.

Analizând recursul în casaţie de faţă, instanţa constată că admiterea în principiu a avut în vedere cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. cu referire la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, de către instanţa de apel, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B.

Prin decizia penală nr. 149/A din 02.02.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise, cu reşevanţă penbtru prezentul recurs în casaţie, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de către inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 1420/10.07.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015. Afost desfiinţată, în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

1. În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei A. în cea prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 noul C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei A. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatei A. pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

A pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

2. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului B. în cea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului B. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului B. pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

Examinând modul în care au fost stabilite şi aplicate pedepsele cu referire la limitele legale ale acestora, se constată că, anterior, inculpaţii au fost condamnaţi de către Tribunalul Bucureşti prin sentinţa penală nr. 1420/10.07.2017 la pedeapsa închisorii:

- în cuantum de 2 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, în ceea ce o priveşte pe A.;

- în cuantum de 2 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.

Faţă de ambii inculpaţi, instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 din C. pen. din 1969.

Instanţa de apel a reţinut următoarele considerente în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei: În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor B. şi A., Curtea consideră că este necesară stabilirea pentru fiecare dintre aceştia a unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim. Curtea consideră că aplicarea unor pedepse cu închisoarea este potrivită în cauza de faţă, având în vedere că activitatea infracţională a avut caracter organizat şi premeditat, aspect ce atestă necesitatea de pedepsire a inculpaţilor într-un mod care să permită supravegherea comportamentului lor. Curtea va avea în vedere criteriile legale de individualizare a pedepsei respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor precum şi persoana inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale sau faptul că faptele au fost comise în urmă cu aproximativ 10 ani. Având în vedere cele expuse anterior, Curtea consideră că reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 nu se impunea având în vedere gravitatea faptelor comise de către inculpaţi, urmând ca circumstanţele personale ale inculpaţilor să fie avute în vedere la individualizarea pedepselor aplicate. Astfel, Curtea consideră că aplicarea pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi a unor pedepse de câte un an închisoare este oportună şi necesară, singura modalitate de executare oportună a acestora fiind suspendarea condiţionată a executării pedepselor, aceasta fiind şi cea mai potrivită modalitate de supraveghere a comportamentului inculpaţilor şi de a asigura o reintegrare socială corectă a acestora.

În consecinţă, prin decizia nr. 149/A din 02.02.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, apreciind că reţinerea acestora nu se impune având în vedere gravitatea faptelor comise inculpaţi (pag. 27 din decizia 149/2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală). Totodată, instanţa de apel, prin decizia penală nr. 149/02.02.2018 a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei A. în cea prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., a schimbat încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond în acea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În examinarea recursului în casaţie fondat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se poate analiza doar dacă pedeapsa efectiv aplicată se înscrie în limitele pedepsei, astfel cum sunt prevăzute de legea apreciată ca incidentă în cauză, reţinută în încadrarea juridică dată de instanţa de apel.

Art. 248 din C. pen. din 1969

Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 132 din Legea nr. 78/2000

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

În consecinţă, limitele pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 sunt de la 3 la 15 ani închisoare, astfel încât prin înlăturarea circumstanţelor atenuante de către instanţa de apel, o pedeapsă stabilită în concret sub minimul special de 3 ani prevăzut de lege încalcă limitele menţionate anterior pentru infracţiunea în raport de care s-a pronunţat soluţia de condamnare.

Instanţa de recurs în casaţie nu are competenţa de a face o nouă individualizare a pedepsei stabilită de către instanţa de apel, putând doar să readucă această pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere că din motivarea instanţei de apel rezultă că aceasta îşi orientează pedeapsa către minimul prevăzut de lege, (Curtea consideră că este necesară stabilirea pentru fiecare dintre aceştia a unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimum), precum şi concluziile formulate de Ministerul Public în recursul în casaţie în sesnul aplicării unei peddepse egale cu minimul prevăzut de lege, soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză se va întemeia pe art. 448 alin. (1) pct. 2) lit. a) teza finală C. proc. pen., şi, înlăturând greşita aplicare a legii, va readuce pedeapsa în limitele prevăzute de lege, aplicând pedeapsa egală cu minimul special, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi.

Totodată, având în vedere că termenul de încercare prevăzut de lege conform C. pen. anterior era compus durata pedepsei stabilită de instanţă la care se adăuga dintr-un interval fix de 2 ani, aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege va conduce la modificarea subsecventă a termenului de încercare.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 149/A din data de 2 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa în parte decizia penală mai sus menţionată şi, rejudecând:

1) În baza art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata A. la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, va interzice inculpatei A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei A., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Va pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

2) În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, va interzice inculpatului B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului B., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii condamnaţi, în cuantum de câte 260 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

ÎNALTA CURTE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 149/A din data de 2 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte decizia penală mai sus menţionată şi, rejudecând:

1) În baza art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata A. la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatei A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei A., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

2) În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului B., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii condamnaţi, în cuantum de câte 260 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11.12.2018.