Smuggling conviction under Romanian Customs Code: limits of cassation review regarding subjective intent and abridged procedure sentence reduction

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 586/A din 23 mai 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 794/PI/10.04.2018, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din rechizitoriu în infracţiunea prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea 571/2003, formulată de inculpată prin apărător.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.

S-a confiscat de la inculpată în folosul statului cantitatea de 600 pachete ţigarete B. timbrate necorespunzător şi 100 pachete ţigarete C. timbrate necorespunzător ridicate de la inculpată şi predate la camera de Corpuri delicte a IPJ Arad cu dovada seria x nr. x dosar u.p.).

A fost obligată inculpata la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

II. Prin decizia penală nr. 586/A din 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 794/PI/10.04.2018 a Judecătoriei Arad, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

A fost desfiinţată sentinţa apelată în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi, rejudecând, s-a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi, pe cale de consecinţă:

În baza art. 270 alin. (3) din Lg. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1), (79) alin. (3) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei apelate privind pedepsele complementare şi accesorii, latura civilă, măsura de siguranţă a confiscării şi cheltuielile judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva deciziei penale nr. 586/A din 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală în dosarul nr. x/2017 inculpata A. a formulat recurs în casaţie.

Recurenta inculpate a invocat în susţinerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi când s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege).

În argumentarea incidenţei cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpata a susţinut, în esenţă, că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă sub aspectul laturii subiective.

Totodată, în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpata a invocat faptul că pedeapsa aplicată se impunea a fi redusă cu 1/3, ca urmare a admiterii de către instanţă a procedurii abreviate privind recunoaşterea faptei, pentru care a fost trimisă în judecată.

Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta este nefondat.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpata A., Înalta Curte reţine că în cuprinsul acestuia se formulează obiecţiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv critici cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei.

Cazul de casare invocat de inculpata A. are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune. Este situaţia faptelor care au un caracter civil, comercial, ş.a. ori situaţia dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel. Astfel, cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să verifice existenţa corespondenţei între fapta concretă stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare, numai sub aspectul laturii obiective, nu şi sub aspectul laturii subiective, care nu poate fi cenzurată din perspectiva noţiunii de "faptă ce nu este prevăzută de legea penală."

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate şi în faţa instanţei de apel, referitor la faptul că inculpata se consideră nevinovată de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, sub aspectul laturii subiective a infracţiunii.

S-a reţinut de către primele instanţe că fapta inculpatei, care la data de 07.01.2017, în jurul orelor 13:40, inculpata A. a fost depistată în parcarea auto din faţa gării din Arad în timp ce deţinea cantitatea de 600 pachete ţigarete marca x şi 100 pachete ţigarete marca x, timbrate necorespunzător, ţigarete pe care le transportase de la Satu Mare, fără a avea documente justificative de provenienţă şi cunoscând că provin din contrabandă, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de contrabandă, astfel cum este incriminată de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Înalta Curte reţine că prin hotărârea prealabilă nr. 32/2015 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi, s-a stabilit că noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În cauză, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de contrabandă corespund faptei reţinute în concret în sarcina inculpatei.

Astfel, s-a reţinut, pe baza probelor, săvârşirea de către inculpată a unei acţiuni de introducerea în ţară, a 600 pachete ţigarete marca x şi 100 pachete ţigarete marca x, timbrate necorespunzător, elemente care se suprapun textului de incriminare al infracţiunii de contrabandă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, deşi se menţionează de către apărare că nu se contestă în niciun fel situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, această precizare este doar formală pentru că, în realitate, fondul criticii formulată pe calea recursului în casaţie - faptul că nu a fost stabilită provenienţa ţigărilor cu care inculpata apelantă a fost depistată, nefiind stabilit dacă aceste bunuri au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, pentru a fi realizat elementul material al infracţiunii prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2000 - porneşte de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatei, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Natura criticilor formulate de recurentă ţine de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele ordinare au reţinut, pe baza probelor din dosar, existenţa infracţiunii de contrabandă, sub aspectul laturii obiective şi subiective a acesteia.

Criticile referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept. Aşadar, statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Drept urmare, se constată că în cuprinsul căii de atac se formulează obiecţiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv aspecte care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii, aspecte care nu pot fi cenzurate în această cale de atac, întrucât pun în discuţie probatoriul reţinut şi evaluat de instanţe.

Examinând recursul în casaţie, din perspectiva motivului de recurs în casaţie privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Recurenta, prin apărător, a susţinut că pedeapsa aplicată în apel este nelegală, întrucât ar fi trebuit să fie redusă cu 1/3, ca urmare a admiterii de către instanţă a procedurii abreviate privind recunoaşterea faptei.

Critica apărării că în mod greşit nu s-au aplicat dispoziţiile privind procedura simplificată, care aveau ca efect reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu 1/3, deşi inculpata a recunoscut săvârşirea faptei, nu poate fi primită.

În prezenta cale de atac, instanţa nu poate face o nouă evaluare a atitudinii de recunoaştere sau nerecunoaştere adoptată de inculpată în faţa primei instanţe, ci doar o verificare din perspectiva întrunirii condiţiilor prevăzute de lege pentru incidenţa acestei instituţii procesuale. În cauză, instanţele de fond şi de apel au reţinut că nu este contestată doar vinovăţia, ci sunt contestate împrejurări de fapt ale cauzei, astfel că nu putea fi aplicată procedura simplificată.

În ce priveşte pedeapsa aplicată, prin decizia instanţei de apel, a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (3) din C. pen.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedeapsa aplicată inculpatei, de 2 ani închisoare este legală şi se încadrează în limitele minimului şi maximului pedepsei prevăzute de textul de lege (conform art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, infracţiunea de contrabandă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi).

Având în vedere că în cauză nu sunt incidente cazurile de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 586/A din 23 mai 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 70 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 586/A din 23 mai 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 70 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10.12.2018.