Appeal for annulment rejected; final conviction stands with 23-year prison aggregate for fatal group attack

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpata A.;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 595 din data de 21.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în ceea ce o priveşte pe inculpat A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., art. 78 din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen., condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârşită de trei sau mai multe persoane împreună, comisă împreună cu doi minori.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) şi n) din C. pen. (cu referire la dreptul inculpatei de a comunica cu membrii de familie ai victimei ori de a se apropia de aceştia), pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) şi n) din C. pen. (cu referire la dreptul inculpatului de a comunica cu membrii de familie ai victimei ori de a se apropia de aceştia), de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., art. 78 din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârşită de trei sau mai multe persoane împreună, comisă împreună cu doi minori.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei A. şi s-a aplicat acesteia pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, la care a aplicat sporul obligatoriu de 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile (1 treime din cealaltă pedeapsă la care a fost condamnată inculpata prin prezenta sentinţă), inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci) ani, 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare.

În baza art. 96 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 955/08.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare la data de 26.04.2016 şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 20 (douăzeci) ani, 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare aplicată inculpatei în prezenta cauză, inculpata urmând să execute, în final, o pedeapsă de 23 (douăzeci şi trei) ani, 4 (patru) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., a adăugat la pedeapsa complementară stabilită în cauză (interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) şi n) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale) partea neexecutată din pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii (aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 955/08.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare la data de 26.04.2016), urmând ca, în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen., inculpata să execute, în final, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) şi n) din C. pen. (cu referire la dreptul inculpatei de a comunica cu membrii de familie ai victimei ori de a se apropia de aceştia), pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., a dispus adăugarea la pedeapsa accesorie stabilită în cauză (interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) şi n) din C. pen.) partea neexecutată din pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. 1969 (aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 955/08.04.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare la data de 26.04.2016), urmând ca, în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen., inculpata să execute în final, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), h) şi n) din C. pen. (cu referire la dreptul inculpatei de a comunica cu membrii de familie ai victimei ori de a se apropia de aceştia), de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi a arestării preventive din prezenta cauză de la data de 28.06.2016 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei A.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, la momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că, în data de 27.06.2016, în jurul orei 21:15, în timp ce se aflau în Bucureşti, pe fondul unui conflict spontan, inculpaţii majori A. şi B., împreună cu inculpaţii minori C. şi D., prin acţiuni conjugate, care s-au completat reciproc într-o activitate unică de executare, au agresat-o pe persoana vătămată E., folosind în acest scop pumnii, picioarele, un târnăcop, ciobul de la o sticlă şi cuţite, provocându-i astfel victimei leziuni traumatice constând în hemoragie externă, consecinţa leziunii venei femurale stângi şi o plagă paravertebrală toracală dreapta, nepenetrantă în cavitatea toracică, care au condus la decesul acesteia, în aceeaşi zi, tulburând totodată ordinea şi liniştea publică.

Prin decizia penală nr. 1472/A din 27 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 595/F/21.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive din data de 28.06.2016 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., a fost obligată apelanta-inculpată A. la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpata A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie, inculpata a arătat că a fost condamnată la o pedeapsă excesiv de mare, de 23 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 din C. pen. sunt de la 10 la 20 ani închisoare. A menţionat că ambele instanţe nu au individualizat în mod corect şi echitabil pedeapsa şi nu au avut în vedere că nu a fost autorul infracţiunii. A susţinut că instanţa de apel nu a aplicat corect dispoziţiile art. 74 din C. pen., în sensul că a apreciat eronat contribuţia sa la săvârşirea faptei, constând în instigarea membrilor familiei sale împotriva victimei E., având în vedere că acţiunea sa a fost justificată de faptul că victima a agresat-o pe aceasta şi pe fiul său, iar instigarea a privit doar violenţă fizică, nicidecum nu a prevăzut că acel conflict va degenera în omor.

A susţinut că pedeapsa este nejustificat de mare şi peste maximul prevăzut de lege pentru această faptă, incorect individualizată.

Cererea de recurs în casaţie a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 25 septembrie 2018.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpata A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Inculpata şi-a întemeiat recursul în casaţie pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face atât individual, pentru fiecare pedeapsă în parte, în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, inclusiv cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei, cât şi prin raportare cuantumul pedepsei rezultante, în cazul pluralităţii de infracţiuni.

O pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Acestea împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

Înalta Curte reţine că inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru infracţiunea de omor în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârşită de trei sau mai multe persoane împreună, comisă împreună cu doi minori prev. şi ped. de art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., art. 78 din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen. Totodată, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârşită de trei sau mai multe persoane împreună, comisă împreună cu doi minori, prevăzută de art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., art. 78 din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen.

În urma contopirii, i-a fost aplicată acesteia pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, la care a aplicat sporul obligatoriu de 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile (1 treime din cealaltă pedeapsă la care a fost condamnată inculpata prin prezenta sentinţă), inculpata având de executat pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci) ani 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor, conform dispoziţiilor art. 188 alin. (1) din C. pen., este închisoarea de la 1 la 20 ani, pedeapsă la al cărei maxim special se poate adăuga un spor de până la 2 ani închisoare, ca urmare a reţinerii circumstanţelor agravante prevăzute de art. 77 lit. a) şi d) din C. pen. Faţă de acest aspect, se constată că pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru infracţiunea de omor, de 20 de ani închisoare, se situează sub limita maximă prevăzută de lege, de 22 ani închisoare.

Infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice se pedepseşte, conform art. 371 din C. pen., cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Urmare a reţinerii circumstanţelor agravante prevăzute de art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., la maximul special de 2 ani închisoare, se poate adăuga un spor de 1/3 din acesta, respectiv de 8 luni închisoare. Prin urmare, se constată că pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, de 2 ani şi 8 luni închisoare, este egală cu maximul special prevăzut de lege ca urmare a reţinerii circumstanţelor agravante.

În ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sporul fix de 1/3 din pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, de 10 luni şi 20 zile a fost calculat în mod corect, aspect necontestat de către recurenta-inculpată.

Totodată, constată că, în mod corect, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (3) din C. pen., a fost adăugată la pedeapsa rezultantă pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 955/08.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare la data de 26.04.2016, ca urmare a revocării suspendării executării acesteia sub supraveghere. Astfel, pedeapsa finală de 23 (douăzeci şi trei) ani, 4 (patru) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare, obţinută prin adăugarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani, 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare se situează în limitele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpatei pentru infracţiunile de omor şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, apreciate exagerat de mari de către inculpată în raport de contribuţia acesteia la săvârşirea faptelor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceste critici nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., ce se referă doar la legalitatea pedepsei şi nu pot forma obiectul acestei căi de atac, fapt pentru care nu vor fi analizate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că pedeapsa aplicată inculpatei A. este în limite legale, fapt pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpată.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1472/A din data de 27 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată A., în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.12.2018.