Decizia nr. 431/RC/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 554/PI din 30.12.2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015,

I. În baza art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. având funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş la momentul săvârşirii faptelor), pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,începând cu rămânerea definitivă a prezentei sentinţe de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

II. În baza art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni, pentru inculpatul B., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, se suspendă executarea pedepselor accesorii.

III. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D., angajat la Consiliul Judeţean Timiş la data comiterii faptei, pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni faţă de inculpatul D., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Regia Autonomă de Transport cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, se suspendă executarea pedepselor accesorii.

IV. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul E., angajat la Consiliul Judeţean Timiş la data comiterii faptei, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni faţă de inculpatul E., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la S.C. F. S.A. cu sediul în Timişoara sau Regia de Transport Timişoara, cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

V. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul G., angajat la Consiliul Judeţean Timiş la data comiterii faptei, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni pentru inculpatul G., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, se suspendă executarea pedepselor accesorii.

VI. În baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H., funcţionar public, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., complicitate la abuz în serviciu.

VII. În baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen., a fost achitată inculpata I., funcţionar public, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., complicitate la abuz în serviciu.

VIII. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul J., fost director executiv şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.C. K. S.A. la data comiterii faptelor, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul J. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, sporită cu 4 (patru) luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 (un)an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de: 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu rămânerea definitivă a prezentei sentinţe de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

IX. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul M., fost director executiv S.C. K. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa:

- 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul M., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M. să execute pedeapsa cea mai grea 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, sporită cu 3 (trei) luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de: 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu rămânerea definitivă a prezentei sentinţe de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

X. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul N., fost director economic al S.C. K. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul N., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, sporită cu 4 (patru) luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 (un) an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de: 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu rămânerea definitivă a prezentei sentinţe de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 25 C. proc. pen., art. 580 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate şi a copiilor acestor înscrisuri, care conţin date nereale şi au fost întocmite în fals, după cum urmează:

- "Tabel nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive" în care sunt înscrise numele a 28 de persoane privind suma totală de 1.801.356 RON;

- "Tabel nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fonduri CJT" în care sunt înscrise numele a 24 de persoane privind suma totală de 2.270.658 RON;

- "Tabel nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fonduri CJT în perioada mart-apr 2009 pentru anul competiţional 2008/2009" în care sunt înscrise numele a 24 de persoane privind suma totală de 1.860.420 RON;

- "Tabel nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fonduri CJT" în care sunt înscrise numele a 20 de persoane privind suma totală de 1.513.680 RON;

- "Tabel nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fonduri CJT pentru anul competiţional 2010/2011" în care sunt înscrise numele a 20 de persoane privind suma totală de 972.056 RON;

- "Tabel nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fonduri CJT pentru anul competiţional 2009/2010" în care sunt înscrise numele a 26 de persoane privind suma totală de 2.142.980 RON.

În baza art. 25, 397 C. proc. pen., art. 1349 C. civ., art. 1382 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi B. şi partea responsabilă civilmente S.C. L. S.A., la plata sumei de 9.950.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, din care în solidar cu inculpatul D. pentru suma de 8.450.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul E. pentru suma de 3.000.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul G. pentru suma de 7.800.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul J. pentru suma de 5.050.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul M. pentru suma de 4.500.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul N. pentru suma de 8.050.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii despăgubiri civile către partea civilă Consiliul Judeţean Timiş.

A fost respinsă acţiunea civilă faţă de inculpaţii H. şi I.

În temeiul art. 330 C. proc. pen., art. 249 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanţele procurorului asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor, după cum urmează:

- inculpatul A. cota de 50% din bunurile: clădire - altă destinaţie (93,20 mp suprafaţă construită), clădire - locuinţă (323,53 mp suprafaţă construită), clădire - altă destinaţie (29,96 mp suprafaţă construită) şi teren intravilan (692,00 mp) situate în Timişoara, înscrise în CF x, nr. cadastru x şi măsurile asigurătorii asupra conturilor inculpatului A. deschise la O. S.A., P. S.A., Q. S.A., R. S.A. şi S. S.A., până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată;

- inculpatul B., cota de 50% asupra imobilului situat în Timişoara, înscris în CF nr. x, nr. cadastru x, şi măsura asiguratorie aplicată prin ordonanţa din data de 20.04.2015 asupra conturilor bancare deschise pe numele inculpatului B. la T. S.A., U. şi R. S.A., până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată;

- inculpatul D. asupra cotei parte de 50 % din imobil: clădire-locuinţă, clădire-altă destinaţie şi teren intravilan situate în Timişoara, nr. CF x, nr. cadastru x, până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată;

- inculpatul E., asupra cotei parte de 50 % din imobil: clădire-locuinţă şi subsol sau demisol altă destinaţie situată în Timişoara, nr. top x, nr. CF x, până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată;

- inculpatul G., asupra cotei parte de 50 % din imobile:- clădire-locuinţă situată în Timişoara, CF x, nr. top x, clădire-locuinţă, clădire-altă destinaţie şi teren intravilan situat în Timişoara, nr. CF x, nr. cadastru x, până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată;

- inculpatul N., asupra cotei parte de 50 % din clădire-locuinţă, clădire-altă destinaţie şi teren intravilan situate în Timişoara, nr. top x, nr. CF x (x) până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A., B., D., E., G., J., M. şi N. la plata sumei de 600 RON fiecare cheltuieli judiciare faţă de stat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. L. S.A., conform art. 274 alin. (3) C. proc. pen. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 273 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii J., M. şi N. la plata sumei de 16.890 RON, reprezentând diferenţă onorariu expert, în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile Tribunalul Timiş, pentru expert V. Respinge celelalte pretenţii privind plata onorariu expert.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 13 august 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Timişoara, au fost trimişi în judecată inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; inculpatul G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000; inculpata I., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000; inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 C. pen.; inculpatul M., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 C. pen.

şi inculpatul N., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., rap la art. 16 lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 297 din C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 faţă de A.N. din cadrul compartimentului contabilitate al Consiliului Judeţean Timiş care a avizat ordonanţările de plată prin care au fost virate S.C. "L." S.A. sume totale în cuantum de 9.950.000 RON; în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., rap la art. 16 lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei faţă de E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ceea ce priveşte actul material reţinut în sarcina acestuia constând în semnarea ordonanţării la plată nr. 8360/29.06.2010, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., rap la art. 16 lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei faţă de D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ceea ce priveşte actul material reţinut în sarcina acestuia constând în semnarea ordonanţării la plată nr. X/16.03.2010, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a reţinut că prin procesul-verbal încheiat la data de 18.12.2012 de către Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara, organele judiciare s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea de reprezentanţi cu atribuţii de conducere din cadrul Consiliului Judeţean Timiş, a unor fapte ce puteau întruni aspecte de natură penală sau conţinutul material al infracţiunii de abuz în serviciu, cu consecinţa prejudicierii bugetului judeţului Timiş cu suma de 9.950.000 RON.

Activitatea infracţională s-a desfăşurat în două etape în cadrul cărora au participat în forme diferite inculpaţii cercetaţi în cauză: prima etapă, a acordării finanţării în cadrul căreia au fost implicaţi doar inculpaţii A. şi B. care au aprobat acordarea finanţării din punctul de vedere al atribuţiilor conferite de funcţiile deţinute în cadrul Consiliului Judeţean Timiş şi cea de-a doua etapă, a efectuării efective a plăţilor în cadrul finanţării aprobate şi prelungită ulterior, activitate la care şi-au adus participaţia toţi inculpaţii cercetaţi în cauză cu excepţia inculpatului B.

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpaţii A. - Preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş şi B. - secretar al judeţului, cu ştiinţă au iniţiat procedurile de obţinere şi apoi au avizat favorabil Hotărârea Consiliului Judeţean Timiş nr. 39/03.04.2008, în baza căreia la data de 03.04.2008 au semnat un protocolul de colaborare înregistrat la Consiliul Judeţean Timiş cu nr. x/21.04.2008 şi la S.C. L. S.A. (societate care ulterior şi-a schimbat denumirea) cu nr. x/18.04.2008, având ca obiect susţinerea echipei de fotbal S.C. L. S.A. reprezentată de W. în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie, invocând ca şi considerent social, necesitatea realizării proiectului de ridicare a nivelului performanţei sportive şi asigurarea condiţiilor de accedere şi participare la competiţiile de club UEFA, cunoscând că acest lucru nu avea o bază legală, întrucât S.C. L. S.A. (societate care ulterior şi-a schimbat denumirea) nu se încadra în categoria beneficiarilor finanţării, fiind o societate pe acţiuni de drept privat, al cărui scop era obţinerea de profit şi satisfacerea interesului unui număr restrâns de persoane şi nu o societate fără scop lucrativ ce are ca obiect dezvoltarea sportului de masă.

În baza protocolului semnat, în perioada 2008-2011, Consiliul Judeţean Timiş, cu încălcarea prevederilor legale, a acordat S.C. L. S.A. (fostă S.C. L. S.A.), din bugetul judeţului, suma de 9.950.000 RON, în baza H.C.J. Timiş nr. 39/03.04.2008 privind aprobarea Protocolului de colaborare dintre Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A., deşi S.C. L. S.A.nu se încadra în categoria beneficiarilor finanţării (sponsorizare prevăzută de Legea nr. 32/1994 ori alt tip de finanţare reglementat de normele legale în vigoare), deoarece era o societate pe acţiuni de drept privat ce avea ca scop obţinerea unui profit.

Totodată, s-a mai reţinut că, pe lângă încălcarea prevederilor legale imperative care interziceau încheierea unui astfel de protocol şi efectuarea acestui tip de finanţare din bani publici, nu au fost respectate nici prevederile art. 6 şi 7 din protocol care impunea ca "în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. 4 şi condiţiilor prevăzute la art. 7, protocolul se desfiinţează de drept, fără somaţie, iar S.C. L. S.A.este pusă în întârziere, asumându-şi obligaţia de a restitui sumele alocate fără intervenţia instanţelor de judecată",alocarea sumelor de bani fiind astfel condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor de plată restante şi la termen ale S.C. L. S.A. faţă de Consiliul Judeţean Timiş, obligaţii ce s-a constatat că nu au fost îndeplinite, entitatea beneficiară înregistrând datorii semnificative la bugetul judeţean tocmai din categoria celor menţionate în protocol, atât la momentul încheierii protocolului, cât şi a actelor adiţionale prin care acesta a fost prelungit ulterior pentru alte perioade bugetare.

Datoriile restante erau cunoscute de factorii de decizie din cadrul C.J. Timiş, atât la data semnării protocolului, respectiv data de 03.04.2008, cât şi la momentul semnării actelor adiţionale de prelungire a protocolului pentru următoarele perioade bugetare, cum rezultă din actele de la dosar, inclusiv din răspunsul dat de Preşedintele C.J. Timiş, în plenul şedinţei din data de 03.04.2008, la interpelarea consilierului judeţean X.

Conform documentelor întocmite de Direcţia de Prestări Servicii, facturile emise în favoarea S.C. L. S.A. (cu denumirile anterioare şi ulterioare) pentru activităţile de administrare şi întreţinere a stadionului "Y.", precum şi pentru valoarea utilităţilor publice, sumele datorate de aceasta şi penalităţile de întârziere aferente calculate până la data de 31.07.2010 au fost de peste 1.000.000 RON, din care la data de 30.06.2010, a fost achitată aproximativ jumătate din această sumă (reprezentând penalităţi calculate pentru obligaţii facturate şi neachitate din perioada 24 februarie 2006 - 19.12.2007) conform facturii emise de C.J. Timiş - Direcţia de Prestări Servicii nr. x/17.09.2008, din sume alocate tot de Consiliul Judeţean Timiş în baza protocolului încheiat cu S.C. L. S.A.

Începând cu anul 2011, Protocolul de colaborare S.C. L. S.A.nu a mai fost prelungit, iar pentru obligaţiile datorate, reprezentând chirii şi penalităţi de întârziere datorate Direcţiei de Prestări Servicii Timiş, Consiliul Judeţean Timiş a intentat acţiuni în instanţă astfel că, în momentul sesizării din oficiu, se aflau pe rolul instanţei trei acţiuni, având ca obiect "pretenţii", formulate de judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş în calitate de reclamant şi S.C. L. S.A, în calitate de pârât.

Sumele alocate de la bugetul judeţean Timiş, s-a reţinut că au fost folosite în alte scopuri decât destinaţia stabilită prin protocol, fiind astfel acoperite cheltuieli ale S.C. L. S.A., care nu aveau legătură cu activitatea echipei de fotbal, în condiţiile în care între destinaţiile stabilite prin protocolul de colaborare a sumelor alocate (sume cu destinaţie specială - "exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal) şi utilizarea lor efectivă, conform datelor din Trezoreria Timişoara, nu exista corespondenţă, fiind direcţionate în alte scopuri (plăţi de penalităţi contractuale şi chirii, în relaţia cu acelaşi Consiliu Judeţean, plăţi prin executare silită efectuată de organele fiscale ale Ministerului Finanţelor Publice, etc.)

Totodată, s-a reţinut şi faptul că sumele achitate în baza protocolului de colaborare încheiat cu încălcarea prevederilor legale, în contul S.C. L. S.A.au determinat o pagubă adusă indirect bugetului de stat, prin plata sumei de 9.950.000 RON, având în vedere că această societate înregistra restanţe la plata obligaţiilor către bugetul consolidat al statului, iar acest buget a acordat bugetului Judeţului Timiş fonduri pentru echilibrarea în vederea finanţării propriilor obiective.

În aceeaşi perioadă trimestrială în care Consiliul Judeţean Timiş efectua plăţi în contul societăţii, din venituri proprii, în baza protocolului de colaborare, bugetul judeţean era beneficiarul sumelor acordate de la bugetul de stat pentru echilibrarea propriului buget şi pentru completarea deficitului bugetar înregistrat. Sumele acordate pentru echilibrare de la bugetul de stat, în perioada respectivă, au fost net superioare sumelor acordate S.C. L. S.A.în timp ce valoarea totală a plăţilor în contul acestei firme a fost în perioadele trimestriale analizate de 9.950.000 RON (în condiţiile în care această societate înregistra datorii restante la bugetul local şi naţional).

În rechizitoriu s-a reţinut, în fapt, că în anul 2007, prin solicitarea adresată de S.C. L. S.A. Consiliului Judeţean Timiş, aceasta a propus participarea acestei instituţii la majorarea capitalului social cu suma de 2.500.000 euro. Această cerere a fost înscrisă pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a Consiliului Judeţean Timiş din data de 30.10.2007 la punctul nr. 17 şi a generat, încă de la punerea în discuţie, numeroase controverse între participanţii la şedinţă, între care şi inculpaţii A., B.

Cu acea ocazie fiind pusă în discuţie situaţia datoriilor pe care S.C. L. S.A. le avea faţă de Direcţia de Prestări Servicii şi faţă de Consiliul Judeţean Timiş, inculpatul A. şi-a manifestat făţiş şi expres susţinerea pentru firma privată în scopul favorizării acesteia, susţinând că există un angajament de plată scris din partea clubului sportiv că începând cu luna noiembrie, în decurs de 6 luni toată datoria va fi achitată. Această poziţie adoptată de inculpatul A. a fost una de natură a deturna atenţia de la datoriile pe care S.C. L. S.A. le avea faţă de Consiliul Judeţean Timiş şi a sprijini obţinerea de către această societate comercială a unor beneficii din partea instituţiei pe care o reprezenta.

Aceeaşi atitudine de sprijin pentru firma privată în scopul obţinerii de către aceasta a unor sume de bani de la Consiliul Judeţean Timiş a manifestat-o şi inculpatul B. care a recunoscut imposibilitatea acordării unei sume de bani unei persoane juridice de drept privat cu care Consiliul Judeţean Timiş nu avea niciun fel de scop comun şi nici beneficii rezultate din desfăşurarea activităţii acelei firme în condiţiile în care suma de bani putea fi utilizată discreţionar de S.C. L. S.A. fără niciun control din partea Consiliului Judeţean Timiş şi în scopul obţinerii de către beneficiar a unui avantaj patrimonial.

În legătură cu atitudinea inculpatului B. se impune precizarea că acesta fiind de formaţie juridică avea reprezentarea relaţiilor juridice ce iau naştere în momentul transformării unei organizaţii non-profit în una al cărei scop principal urmărit este acela de obţinere a unui profit.

În şedinţa Consiliului Judeţean Timiş din 30.10.2007, a fost adoptată Hotărârea Consiliului Judeţean Timiş nr. 118/30.10.2007, prin care a fost aprobată iniţierea procedurii prealabile stabilirii condiţiilor de participare a judeţului Timiş la majorarea capitalului social al S.C. L. S.A., iar pentru analizarea situaţiei şi a posibilităţii participării la majorarea capitalului social au fost desemnaţi un număr de 5 consilieri judeţeni.

Ca urmare a activităţii grupului de 5 consilieri, s-a întocmit Raportul nr. x/2007 prin care - în urma analizei documentelor puse la dispoziţie din care "rezultă explicit situaţia economico-financiară a societăţii şi motivele care au condus la situaţia prezentată, precum şi o serie de argumente care ar putea conduce în viitor la stabilitatea economico-financiară şi formarea unei echipe de fotbal competitive pe plan intern şi internaţional", au propus acceptarea în principiu a invitaţiei de participare la majorarea capitalului social.

Acest raport a fost aprobat şi s-a emis H.C.J Timiş nr. 136/28.11.2007 prin care a fost exprimat acordul de principiu cu privire la invitaţia formulată de S.C. L. S.A. de participare la majorarea capitalului social şi a fost desemnată o comisie în vederea analizării şi negocierii condiţiilor care priveau calitatea de posibil acţionar al Consiliului Judeţean Timiş la S.C. L. S.A. Comisia era formată din: preşedintele Consiliului Judeţean Timiş; vicepreşedinţii Consiliului Judeţean Timiş; secretarul judeţului Timiş; directorul Direcţiei Buget - Finanţe din cadrul Consiliului Judeţean Timiş; liderii grupurilor de consilieri judeţeni.

Pentru stabilirea situaţiei financiare a S.C. L. S.A. a fost efectuat un audit de S. C. Z. S.R.L., prin raportul întocmit fiind evidenţiate o serie de deficienţe în ceea ce priveşte disciplina financiar contabilă, precum şi o situaţie financiară precară a acestei societăţi comerciale.

Astfel, s-a stabilit că la data de 31.12.2007 S.C. L. S.A. avea datorii de 41.392.644 RON, din care 39.745.272 RON reprezentau datoriile societăţii care trebuiau achitate într-o perioadă de până la 1 an, ponderea fiind după cum urmează: sume datorate acţionarilor 66,95 %, respectiv 27.712.392 RON; furnizori pentru exploatare şi furnizori de imobilizări 19,90 %, respectiv 8.236.304 RON; datorii din operaţiuni de leasing financiar 3,98 %, respectiv 1.674.236 RON; creditori diverşi 3,45 %, respectiv 1.427.335 RON; impozit pe salarii 2,97 %, respectiv 1.230.613 RON; salarii datorate 1,26 %, respectiv 520.177 RON; contribuţii privind asigurările sociale 1,10 %, respectiv 455.205 RON. Suma de 27.712.392 RON datorată de societate acţionarilor reprezintă suma cu care aceştia au creditat societatea, respectiv: AA. 1.720.000 RON; BB. 744.577 RON; CC. 71.700 RON; DD. S.R.L. 25.148.375 RON

Din analiza situaţiei financiare a reieşit că rezultatul financiar aferent anul 2007 era unul negativ S.C. L. S.A., înregistrând pierderi de 40.083.539 RON. Coroborând datele financiare a rezultat că raportat la veniturile obţinute, cheltuielile efectuate şi imobilizările existente, situaţia financiară era una negativă, S.C. L. S.A. aflându-se practic în incapacitate de plată.

Raportul de audit din 19.02.2008 a fost analizat în data de 25.03.2008 de comisia specială desemnată prin H.C.J. nr. 136/28.11.2007 simultan cu solicitarea nr. x/24.03.2008 a S.C. L. S.A. de prelungire a contractului de închiriere a stadionului Y.

Raportul nr. x/26.03.2008 întocmit de comisia specială anterior menţionată, cu privire la propunerea de participare la majorarea capitalului social al S.C. L. S.A. având concluzii negative, propunerea a fost respinsă. În motivarea acestei soluţii au fost preluate concluziile auditului efectuat de S. C. Z. S.R.L., respectiv aspectele rezultate din analiza indicatorilor economico-financiari: totalul cheltuielilor de exploatare a fost negativ, existând o pierdere netă de 40.276.810 RON, determinată de venituri totale de 14.693.379 RON şi cheltuieli totale de 54.646.189 RON; societatea nu are organizat un sistem de control intern, nu a efectuat inventarierea patrimoniului şi nu a respectat disciplina de casă privind încasările şi plăţile în numerar; lichiditatea curentă, lichiditatea imediată şi lichiditatea rapidă au niveluri sub limitele acceptabile; rata de gestiune a clienţilor, rata de gestiune a furnizorilor şi rata îndatorării globale sunt necorespunzătoare, în raport, cu valoarea optimă, respectiv nivelul maxim acceptat".

Cu toate că propunerea a fost respinsă, aşa cum s-a arătat, inculpaţii A. şi B. au întreprins demersuri în vederea găsirii unei soluţii prin care să fie plătite sume de bani către S.C. L. S.A.

Deşi, pe ordinea de zi a şedinţei ordinare din data de 28.03.2008 existau 20 de puncte ce urmau a fi discutate, ultimul având ca obiect "Diverse", în cursul desfăşurării şedinţei, a fost introdus în locul acestui punct, la solicitarea verbală formulată în timpul şedinţei a preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş din acel moment, inculpatul A., discutarea proiectului de hotărâre privind stabilirea unor măsuri în legătură cu S.C. L. S.A. punctul 20 iniţial de pe ordinea de zi devenind punctul 21.

Dar acest proiect nu a fost prezentat, neexistând într-o formă scrisă, obiectul lui fiind unul prezentat verbal de inculpatul A.

S-a observat că raportul nr. x/26.03.2008 întocmit de comisia anterior menţionată nu avea ca obiect acest subiect, ci declinarea participării la majorarea capitalului social al S.C. L. S.RL. şi prelungirea contractului de închiriere a stadionului Y., astfel că punctul introdus la propunerea inculpatului A. având un alt conţinut.

În argumentele prezentate de inculpatul A., acesta a susţinut finanţarea activităţii echipei de fotbal, deşi avea cunoştinţă că nu era posibilă alocarea unei sume de bani acestei societăţi comerciale în condiţii legale, afirmând chiar el în şedinţă că:

"de când x s-a transformat din O.N.G. în societate comercială, consiliul judeţean nu a mai contribuit cu nimic pentru că nu i-a permis legea".

Despre imposibilitatea finanţării echipei de fotbal s-a făcut referire şi în argumentele formulate cu aceeaşi ocazie de către EE. - vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş din acel moment care a susţinut că "ştim cu toţii că, deşi iubim fotbalul, nu putem încălca legea şi aş vrea ca domnul B. - secretar al judeţului Timiş să găsească prin juriştii din subordinea domniei sale, toate căile legale prin care să putem să sprijinim atât pe MMM. cât şi alte echipe sportive din judeţul Timiş, astfel încât, atunci când vom încheia acest mandat, peste două luni să plecăm liniştiţi şi să nu dăm "cu subsemnatul" reproşându-ne că am făcut ilegalităţi",

Cu ocazia aceloraşi discuţii inculpatul A. a făcut referire la faptul că ar exista "o cale legală" pentru finanţarea activităţii sportive desfăşurate de S.C. L. S.RL., modalitate care acesta a susţinut că "trebuie identificată".

În fapt, scopul real al acordării unei sume de bani S.C. L. S.R.L. era determinat de situaţia financiară în care se afla această firmă, care avea datorii semnificative, iar existenţa unor lichidităţi financiare era strict necesară desfăşurării în continuare a activităţii, aspect prin care inculpatul A. urmărea obţinerea de către S.C. L. .S.R.L. a unui folos necuvenit.

În şedinţa din 28.03.2008 a fost amânată stabilirea unei decizii referitor la finanţarea S.C. L. S.R.L., amânare determinată de raportul comisiei constituită în baza H.C.J. nr. 136/2007 şi de raportul de audit anterior menţionat întocmit de S. C. Z. S.R.L., fiind declinată invitaţia de participare la majorarea capitalul social, fără stabilirea unui termen pentru rediscutarea finanţării echipei de fotbal.

La câteva zile după aceste discuţii privind finanţarea echipei de fotbal, a fost întocmit Raportul nr. x/02.04.2008 de comisia specială mai sus menţionată, comisie din care făceau parte inculpaţii A. şi B. Prin acest raport fără documente justificative s-a propus "colaborarea" cu S.C. L. S.A. în justificarea propunerii fiind invocate motive ce nu puteau avea susţinere financiară, având în vedere raportul de audit întocmit de S. C. Z. S.R.L.

S-a învederat că "echipa de fotbal are nevoie şi de o susţinere financiară adecvată pentru asigurarea condiţiilor de pregătire şi joc astfel încât să obţină performanţe care să o propulseze în clasamentul Ligii I", sprijinul fiind necesar având în vedere că "în ultimii ani, fotbalul a devenit un fenomen social, colectivităţile locale fiind direct interesate în susţinerea sportului de performanţă, motiv pentru care putem aprecia că susţinerea singurei echipe de fotbal din Liga I pentru accederea în elita naţională şi competiţiile UEFA constituie un proiect de interes public judeţean".

Scopul urmărit de inculpaţii A. şi B. este evidenţiat în cuprinsul aceluiaşi raport întocmit de comisia specială din care aceştia făceau parte, în sensul că, se propunea o "colaborare" (noţiune ce implică o relaţie în cursul căreia fiecare din părţile participante urmăresc realizarea, fie a unui scop individual, fie a unui scop comun) însă finalitatea era acordarea unei sume de bani S.C. L. S.A., pentru realizarea de către această societate comercială a unui folos necuvenit, a unui beneficiu, fără ca finanţatorul Consiliul Judeţean Timiş să obţină o contrapartidă, fiind menţionat "colaborarea poate continua atât în beneficiul echipei de fotbal cât şi a susţinătorilor echipei de fotbal".

Iniţiativa cuprinsă în raportul comisiei speciale, a fost supusă dezbaterii în şedinţa din 03.04.2008 sub forma unui " Proiect de hotărâre privind aprobarea Protocolului de colaborare dintre judeţul Timiş şi S.C. L. S.R.L."susţinut cu argumente că există şi a fost identificată calea legală prin care S S.C. L. S.A. putea fi finanţată din bani publici, modalitate concretizată într-o "colaborare".

Deşi au existat unele observaţii ale unora dintre consilierii ce au participat la discuţii, cu privire la aspecte ce vizau finanţarea, susţinându-se chiar şi inserarea în cuprinsul protocolului de colaborare a unei interdicţii pentru S.C. L. S.A. de prejudiciere a imaginii Consiliului Judeţean Timiş, inculpatul A. a respins un asemenea amendament cu justificarea că într-o asemenea situaţie protocolul poate fi denunţat unilateral şi reziliat la propunerea Consiliului Judeţean Timiş.

În sensul intenţiei inculpatului A. de a asigura obţinerea de către S.C. L. S.A. a unui folos necuvenit prin finanţarea de către Consiliul Judeţean Timiş a activităţii acesteia, folos care să poată fi utilizat în totalitate discreţionar de clubul sportiv, este şi atitudinea inculpatului la observaţia consilierului judeţean X. în cadrul şedinţei din 03.04.2008, privind solicitarea ca toate cheltuielile făcute de Direcţia Prestări Servicii pentru întreţinerea stadionului să fie deductibile din suma alocată, pentru a nu se mai ajunge în situaţia, cum a fost cu ceva timp în urmă pentru recuperarea banilor.

Inculpatul A. a solicitat respingerea acestui amendament învederând clauza existentă în proiectul Protocolului de colaborare ce prevedea că alocarea sumelor de bani este condiţionată de plata restanţelor de către S.C. L. S.A., acţiune prin care inculpatul A. a încercat să mascheze obiectul real al acordării finanţării, respectiv ştergerea datoriilor "istorice" (din perioada anilor 2006, 2007 şi 2008) acestei societăţi comerciale către Consiliul Judeţean Timiş şi asigurarea plăţii debitelor ulterioare din sumele de bani ce proveneau de la Consiliul Judeţean Timiş, aşa cum vom arăta în continuare.

Proiectul iniţiat şi susţinut de inculpaţii A. şi B. a fost adoptat, fiind emisă H.C.J. Timiş nr. 39/03.04.2008, prin care a fost aprobat "Protocolul de colaborare" dintre Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A., protocol înregistrat la Consiliul Judeţean Timiş sub numărul de transmitere spre semnare la societate x/03.04.2008 şi sub nr. x/21.04.2008 de intrare şi la societatea comercială sub nr. x/18.04.2008.

Forma aprobată a documentului intitulat "Protocol de colaborare", semnat de inculpaţii A. şi B., prevedea ca obiectiv "susţinerea echipei de fotbal L. pentru realizarea proiectului de ridicare a nivelului performanţei sportive şi asigurarea condiţiilor de accedere şi participare la competiţiile de club UEFA". În art. 3 din Protocolul de colaborare, se prevedea alocarea de către Consiliul Judeţean Timiş a sumei de 1.000.000 euro pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal S.C. L. S.A. în două tranşe, 500.000 euro în luna mai 2008 pentru couparea unui loc în clasamentul Ligii I care asigură participarea în competiţiile de club UEFA şi 500.000 euro în luna decembrie 2008 pentu ocuparea cel puţin a locului cinci în clasamentul Ligii I la finele turului de campionat 2008-2009, pe bază de documente justificative.

Invocând aceleaşi "interes public", însă fără o justificare obiectivă, Protocolul de colaborare încheiat între Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A. în baza H.C.J. nr. 39/03.04.2008 a fost prelungit şi modificat: în anul 2009 prin Actul adiţional emis în baza H.C.J. Timiş nr. 55/26.05.2009. În anul 2009, Protocolul de colaborare a fost prelungit şi modificat în baza H.C.J. Timiş nr. 142/2009 prin Actul adiţional nr. x/27.05.2009. În cursul anului 2010, Protocolul de colaborare a fost prelungit şi modificat prin H.C.J. Timiş nr. 67/2010, prin Act adiţional. În cursul anului 2010, Protocolul de colaborare a fost modificat şi prelungit prin H.C.J. Timiş nr. 149/2010, prin Act adiţional.

Începând cu anul 2011, finanţarea nerambursabilă acordată în baza "Protocolului de colaborare" încheiat iniţial în baza H.C.J. Timiş nr. 39/03.04.2008 cu S.C. L. S.A.a fost întreruptă cu motivarea că aceasta înregistra datorii către Consiliul Judeţean Timiş.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în perioada 2008-2011, inculpaţii A. şi B., profitând de funcţiile pe care le ocupau (preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş şi respectiv secretar al judeţului Timiş), în mod abuziv şi contrar prevederilor legale în vigoare, au aprobat şi dispus alocarea şi plata, cu sprijinul celorlalţi coinculpaţi, din bugetul judeţului Timiş a sumei de 9.950.000 RON (în şase tranşe) către S.C. L. S.A. (fostă S.C. L. S.A.), în condiţiile în care, potrivit Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, Legii nr. 32/19.05.1994 privind sponsorizarea şi Legii nr. 350/2005, finanţarea structurilor sportive de drept privat din bugetele publice este limitată la entităţile fără scop lucrativ.

În rechizitoriu s-a reţinut că în derularea activităţii infracţionale a inculpaţilor A. şi B., după etapa adoptării actului administrativ, aceştia au fost sprijiniţi de coinculpaţii E., G., H. şi I., care, în calitate de angajaţi ai instituţiei din care făceau parte cei doi inculpaţi, au întocmit, cu încălcarea dispoziţiilor legale, documentele necesare punerii în aplicarea efectivă a rezoluţiei infracţionale, etapă în care, pentru a da o aparenţă de legalitate, toţi aceştia au fost sprijiniţi de ceilalţi coinculpaţi, în calitatea pe care o aveau de reprezentanţi sau angajaţi ai societăţii comerciale beneficiare a fondurilor provenite de la bugetul statului.

S-a depus la dosar adresa nr. x/2014 a DNA Serviciul Teritorial Timişoara din data de 26.09.2016, sinteză a aspectelor expuse în rechizitoriu, prin care se precizează, în concret, la fiecare dintre inculpaţi ce dispoziţii legale au fost încălcate.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a constatat că ansamblul probelor administrate confirmă faptele din rechizitoriu de care sunt acuzaţi inculpaţii A., B., D., E., G., J., M. şi N., precum şi faptul că infracţiunile de care sunt acuzaţi inculpaţii H. şi I. nu au fost săvârşite în condiţiile prevăzute de legea penală, reţinându-se următoarele:

După adoptarea Hotărârii Consiliului Judeţean Timiş nr. 39/03.04.2008 - prin care a fost aprobat proiectul privind "Protocolul de colaborare" dintre Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A., avizată pentru legalitate de către inculpatul B.,a fost încheiat "Protocolul de colaborare" dintre Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A.protocol care a fost semnat de către inculpatul A. şi înregistrat la Consiliul Judeţean Timiş sub numărul de transmitere spre semnare la societate x/03.04.2008 şi sub nr. x/21.04.2008 de intrare şi la societatea comercială sub nr. x/18.04.2008.

În documentul intitulat "Protocol de colaborare", semnat de inc. A. era prevăzut ca obiectiv "susţinerea echipei de fotbal L. pentru realizarea proiectului de ridicare a nivelului performanţei sportive şi asigurarea condiţiilor de accedere şi participare la competiţiile de club UEFA".

Potrivit art. 3 din "Protocolul de colaborare" "Consiliul Judeţean Timiş se obligă să aloce suma de 1.000.000 euro pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal L., în două tranşe, respectiv 500.000 euro în luna mai 2008 pentru ocuparea unui loc în clasamentul Ligii I care asigură participarea în competiţiile de club UEFA şi 500.000 euro în luna decembrie 2008 pentru ocuparea cel puţin a locului 5 în clasamentul Ligii I la finele turului de campionat 2008-2009, pe bază de documente justificative".

Prin art. 4 din "Protocolul de colaborare" era prevăzută obligaţia ca .C. L. S.A., să "folosească suma alocată în mod exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal", iar art. 6 condiţiona alocarea sumelor prevăzute în art. 3 "de îndeplinirea obligaţiilor de plată restante şi la termen ale S.C. L. S.A. faţă de Consiliul Judeţean Timiş şi Direcţia de Prestări Servicii Timiş, potrivit contractelor în vigoare."

La art. 6 din "Protocolul de colaborare" se prevede că alocarea potrivit art. 3 este condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor de plată restante şi la termen ale S.C. L. S.A. faţă de Consiliul Judeţean Timiş şi Direcţia de Prestări Servicii Timiş, potrivit contractelor în vigoare."

În cuprinsul aceluiaşi protocol, la art. 7 era prevăzută clauza rezolutorie constând în aceea că în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. 4 şi condiţiilor prevăzute la art. 7, colaborarea se desfiinţează de drept, fără somaţie şi punerea în întârziere, S.C. L. S.A., asumându-şi obligaţia de a restitui sumele alocate fără intervenţia instanţelor de judecată.

Ulterior, prin invocarea interesului public, Protocolul de colaborare încheiat între Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A. în baza H.C.J. nr. 39/03.04.2008 a fost prelungit după cum urmează:

În cursul anului 2009, Protocolul de colaborare înregistrat la C.J. Timiş cu nr. x/2008, încheiat între Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A. a fost prelungit şi modificat, printr-un "Act adiţional", după cum urmează:

- art. 1. "În cuprinsul Protocolului denumirea S.C. L. S.A. se înlocuieşte cu S.C. K. S.A.;

- art. 2. Colaborarea se face pe durata anului 2009;

- art. 3. Consiliul Judeţean Timiş se obligă să aloce suma de 2.250.000 RON pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal K., respectiv suma de 1.750.000 RON în luna iunie 2009 pentru participarea în Europa League şi Cupa României … şi 500.000 RON în luna decembrie 2009, pentru ocuparea, cel puţin, a locului 3 în clasamentul Ligii I la finele turului campionat 2009-2010, pe bază de documente justificative .

Actul adiţional de modificare a Protocolului de colaborare nr. x/2008 a fost înregistrat la Consiliul Judeţean Timiş sub nr. x/2009, iar la S.C. K. S.A. sub nr. x/27.05.2009.

În cursul aceluiaşi an 2009, Protocolul de colaborare nr. x/2008, încheiat între Consiliul Judeţean Timiş S.C. L. S.A., a fost prelungit şi modificat prin Actul adiţional nr. x/27.05.2009, după cum urmează:

- art. 3. "Consiliul Judeţean Timiş se obligă să aloce suma de 3.250.000 RON pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal K., respectiv 1.750.000 RON în luna iunie 2009 pentru participarea în Europa League, Cupa României şi 1.500.000 RON în luna decembrie 2009, pentru participarea în grupele Europa League şi ocuparea în clasamentul Ligii I la finele turului campionat a unui loc care permite atacarea cu şanse în returul campionatului 2009-2010 a titlului de campioană, pe bază de documente justificative".

În cursul anului 2010, Protocolul de colaborare nr. x/2008, încheiat între Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A. prelungit şi modificat prin Actul adiţional nr. x/2009 a fost prelungit şi modificat, prin Act adiţional, după cum urmează:

- art. 2. "Colaborarea se face pe durata anului 2010"

- art. 3. "Consiliul Judeţean Timiş se obligă să aloce suma de 1.250.000 RON pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal K., respectiv 850.000 RON în luna iulie 2010 pentru participarea în Europa League …şi 400.000 RON în luna decembrie 2010 pentru ocuparea, cel puţin, locului 3 în clasamentul Ligii I la finele turului de campionat 2010-2011, pe bază de documente justificative".

În cursul anului 2010, Protocolul de colaborare nr. x/2008, încheiat între Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A., prelungit şi modificat prin Actele adiţionale anterior menţionate a fost modificat şi prelungit prin Act adiţional, după cum urmează:

- art. 2. "Colaborarea se face pe durata anului 2010";

- art. 3. "Consiliul Judeţean Timiş se obligă să aloce suma de 3.000.000 RON pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal K., respectiv 850.000 RON în luna iulie 2010 pentru participarea în Europa League şi 2.150.000 RON pentru ocuparea locului 2 în clasamentul Ligii I la finele turului de campionat 2010-2011";

- "sumele pot fi folosite numai pentru cheltuieli de transport, cazare, masă, achiziţionarea de echipament sportiv şi premierea sportivilor şi antrenorilor echipei de fotbal, pe bază de documente justificative".

S-a impus precizarea că, deşi scopul enunţat iniţial a fost acela de a "premia" performanţele deosebite, în contradictoriu cu enunţul cuprins în "Protocolul de colaborare" ce stabilea utilizarea finanţării exclusiv pentru "acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal", această detaliere a utilizării sumelor, a fost inserată în actul adiţional pentru a da o tentă de legalitate utilizării sumelor de bani alocate şi plătite anterior în alte scopuri decât cea stabilită prin "Protocolul de colaborare" încheiat în anul 2008.

Actul adiţional de modificare a Protocolului de colaborare nr. x/2008 a fost înregistrat la Consiliul Judeţean Timiş sub nr. x/15.12.2010, iar la S.C. K. S.A. sub nr. x/17.12.2010.

Începând cu anul 2011, finanţarea nerambursabilă acordată în baza "Protocolului de colaborare" încheiat în 2008 cu S.C. L. S.A., prelungit ulterior, a fost întreruptă cu justificare că aceasta înregistra datorii către Consiliul Judeţean Timiş.

Referitor la derularea finanţării şi efectuarea plăţilor în baza protocolului de colaborare prelungit conform celor arătate, din analiza documentelor care atestă efectuarea plăţilor de către C.J Timiş către echipa de fotbal S.C. L. SA (cu denumirile anterioare S.C. L. S.A., S.C. GG. SA) şi identificarea modalităţii de utilizare a sumelor primite, precum şi identificarea sumelor plătite de acesta din urmă în relaţii comerciale desfăşurate cu C.J Timiş, din Raportul de constatare tehnică ştiinţifică întocmit de specialistul din cadrul DNA Timişoara coroborat cu probele aflate la dosar, au rezultat următoarele:

I. Suma de 1.800.000 RON a fost virată de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. L. S.A., cu ordinul de plată nr. x/13.05.2008, la rubricaţia din formular destinată explicaţiei plăţii fiind inserată menţiunea "acoperire cheltuieli echipa fotbal - Protocol x/2008". Suma a fost virată în contul x deschis la Trezoreria Timişoara pe numele beneficiarului.

Pentru a putea fi efectuată această plată, conform dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv O.M.F.P. nr. 1792/2002, era necesară iniţierea derulării procedurii de ordonanţare la plată, operaţiune concretizată prin întocmirea în aceeaşi zi de 13.05.2008 a unui referat, respectiv referatul nr. x/13.05.2008 (semnat de secretarul judeţului Timiş, inc. B.), prin care era propusă acordarea sumei de 500.000 euro stabilită prin "Protocolul de colaborare" încheiat în baza H.C.J. nr. 39/03.04.2008, referat semnat de inculpatul B. şi avizat de inculpatul A. în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş la acea dată.

În cuprinsul referatului nr. x/13.05.2008 motivaţia folosită de semnatari a fost aceea potrivit căreia "aşa cum rezultă din clasamentul Ligii I la finele campionatului 2007 - 2008 publicat în «x» din data de 08.05.2008, echipa de fotbal «x» a ocupat locul 6 cu drept de participare în Cupa UEFA. În acest sens, Federaţia Română de Fotbal a transmis conducerii clubului invitaţia de-a se prezenta la F.R.F. - Departamentul Internaţional pentru îndeplinirea formalităţilor de înscriere în cupele europene".

Deşi la finalul referatului era cuprinsă menţiunea că la acesta erau anexate clasamentul Ligii I de fotbal publicat în HH., adresa II. (FN) din data de 09.05.2008, fotocopie a tricoului de joc (cu privire la care nu a existat nicio obligaţie în actele de finanţare) şi ordinele de plată nr. x şi y/12.05.2008, acestea nu se regăsesc ataşate referatului, cu toate că s-a solicitat expres transmiterea de către Consiliul Judeţean Timiş a tuturor documentelor care au stat la baza emiterii ordinului de plată aferent sumei de 1.800.000 RON, cerere căreia s-a răspuns cu adresa nr. x/29.06.2015, adresă în cuprinsul căreia, au fost menţionate expres toate documentele în baza cărora a fost efectuată plata.

În ceea ce priveşte ordinele de plată nr. x şi y/12.05.2008 la care se face referire în cuprinsul referatului că erau anexate acestuia, s-a impus precizarea că aceste instrumente de plată nu au putut fi identificate în documentaţia înaintată de Consiliul Judeţean Timiş, iar numărul acestora nu coincide cu cel în baza căruia a fost efectuată plata sumei de 1.800.000 RON (nr. x/13.05.2008).

Contrar dispoziţiilor legale ce prevăd posibilitatea ordonanţării la plată a unei sume în baza unui document justificativ emis după efectuarea plăţii, ulterior virării sumei de 1.800.000 RON, în vederea creării unei aparenţe de respectare a prevederilor art. 3 din Protocolul de colaborare nr. x/2008, ce instituia obligaţia justificării cheltuirii sumelor de bani alocate de Consiliul Judeţean Timiş "exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal", S.C. L. S.A. a înaintat către Consiliul Judeţean Timiş documentul justificativ - adresa nr. x/17.12.2008, semnată de preşedintele Consiliului Director, inculpatul J., cu titlu de justificare a utilizării sumelor acordate în prima tranşă de finanţare de 500.000 euro, la care era anexat "Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fonduri CJT".

Coroborând cronologia emiterii celor două documente, respectiv a Ordonanţării la plată nr. x/21.04.2008 şi data depunerii documentului justificativ constând în tabelul cu primele acordate, respectiv data de 17.12.2008, rezultă că aprobarea ordonanţării la plată nr. x/21.04.2008 sub aspectul realităţii, regularităţii şi legalităţii de către inculpatul D. şi sub aspectul controlului financiar preventiv de către inculpatul G., împreună cu ordonatorul principal de credit inculpatul A. a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare în lipsa unui document justificativ care să dovedească utilizarea sumei ordonanţate, aşa zisul document justificativ - tabelul menţionat fiind avizat pentru îndeplinirea condiţiilor legale de inculpaţii D. şi G. ulterior efectuării plăţii ordonanţate şi fără ca acel act să aibă calitatea de document justificativ.

Din examinarea tabelului nominal depus de S.C. L. S.R.L. şi înregistrat la Consiliul Judeţean Timiş cu nr. x/17.12.2008, rezultă că tabelul cuprindea un număr de 28 de persoane în dreptul cărora erau menţionate sume de bani cu titlu de premiere, în valoare totală de 1.801.356 RON. Tabelul nominal era semnat de preşedintele Consiliului Director, inculpatul J. şi de directorul economic, inculpatul N.

Din analizarea operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., se constată că suma de 1.800.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, nu a fost utilizată integral pentru plata primelor acordate jucătorilor, cum în mod nereal a fost prezentat acest aspect în tabelul - document justificativ, suma de 1.800.000 RON, fiind folosită, conform explicaţiilor din extrasul de cont, după cum urmează:

Suma de 686.000 RON a fost transferată în baza a 14 ordine de plată în valoare de 49.000 RON fiecare, din contul de trezorerie în contul x deschis la U., iar din acest cont au fost efectuate plăţi către mai multe persoane cu care S.C. L. S.A., se afla în relaţii contractuale (jucători de fotbal şi angajaţi ai clubului).

Comparând numele persoanelor înscrise în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite cu numele persoanelor cărora le-au fost virate sume de bani din contul deschis la U., rezultă că un număr de 4 persoane (JJ., KK., LL. şi MM.) din cele 28 nu se regăsesc printre persoanele cărora le-au fost virate sume de bani, deşi sunt înscrise în tabelul justificativ, iar pentru celelalte 24 de persoane sumele sunt mult inferioare celor înscrise în tabelul justificativ.

Spre exemplificare, în Tabelul Nominal cu primele acordate, numitul NN. figurează cu suma primită de 107.044 RON, iar din cuprinsul extrasului de cont se poate constata că suma care i-a fost virată a fost de 7.000 RON; un alt exemplu, este reflectat de situaţia numitului OO., care figurează că ar fi primit suma de 129.222 RON, când în realitate, conform extrasului de cont, a încasat suma de 1.400 RON.

Suma de 37.400 RON transferată din contul x deschis la U. în contul x, deschis la aceeaşi bancă, a fost utilizată după cum urmează:

II. În data de 17.12.2008 a fost întocmit de către angajaţi ai Consiliului Judeţean Timiş un "Referat", ce poartă numărul de înregistrare x/17.12.2008, semnat de inc. B. (secretar al judeţului Timiş) prin care se propunea alocarea sumei de 500.000 euro pentru S.C. K. S.A., înregistrat la Consiliul Judeţean Timiş sub nr. x/17.12.2008, constatându-s că "obiectivul de performanţă stabilit prin Protocolul de colaborare x/2008 a fost îndeplinit şi deoarece şi celelalte obligaţii asumate au fost realizate, propunem alocarea şi plata sumei de 500.000 euro", fiind emisă Ordonanţarea de plată fără număr de înregistrare pentru suma de 1.900.000 RON.

Similar situaţiei prezentate anterior, acest referat, deşi conţinea menţiunea că avea ataşat clasamentul Ligii I publicat în HH. (fără a fi precizată data publicaţiei), precum şi ordinele de plată nr. x şi y/2008, aceste documente nu au fost identificate în evidenţele Consiliului Judeţean Timiş şi la adresa nr. x/29.06.2015 a Consiliului Judeţean Timiş nu au fost ataşate respectivele acte.

Suma de 1.900.000 RON a fost virată de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. L. S.A., în contul x deschis la Trezoreria Timişoara, cu ordinul de plată nr. x/17.12.2008 în care era înscrisă la rubricaţia referitoare la obiectul plăţii "acoperire chelt. echipa fotbal".

Din analiza operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. L. S.A., fostă S.C. K.), suma de 1.900.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., după cum urmează:

Suma de 36.000 RON, transferată din contul x în contul x deschis la Q., a fost utilizată astfel:

S.C. K. S.A. a înaintat o adresă, fără număr de înregistrare şi fără dată de emitere, către Consiliul Judeţean Timiş (ce nu a fost regăsită înregistrată nici la această instituţie), prin care a transmis "decontul de justificare a utilizării sumelor acordate în a doua tranşă de finanţare de 500.000 euro aferentă lunii decembrie 2008", adresă la care era anexat "Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K.", semnată de preşedintele Consiliului Director, inculpatul J.

Coroborând aceste documente, respectiv Ordonanţarea la plată fără număr de înregistrare cu ordinul de plată nr. x/17.12.2008, rezultă că aprobarea ordonanţării la plată fără număr şi dată de înregistrare a fost întocmită şi semnată cu certitudine înainte de data de 17.12.2008, dată la care a fost întocmit ordinul de plată.

Lipsa datei de înregistrare pe aşa zisul document justificativ constând în tabelul înaintat de S.C. L. S.R.L. şi lipsa înregistrării în registrul de intrare ieşire transmis de Consiliul Judeţean prin adresa nr. x/23.06.2015 conduce la concluzia că aprobarea ordonanţării de plată fără număr de înregistrare în baza căreia a fost întocmit ordinul de plată nr. x/17.12.2008 a fost efectuată sub aspectul realităţii, regularităţii şi legalităţii de către inculpatul D. şi sub aspectul controlului financiar preventiv de către inculpatul G., împreună cu ordonatorul principal de credit inculpatul A., cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare, în lipsa unui document justificativ care să dovedească utilizarea sumei ordonanţate.

Deşi, potrivit O.M.F.P. nr. 1792/2002, aşa zisul document justificativ trebuia avizat din aceleaşi puncte de vedere legale menţionate anterior de inculpaţii D. şi G. anterior efectuării plăţii ordonanţate, această activitate nu a fost efectuată de aceştia, datorită faptului că acel act nu avea calitatea de document justificativ şi astfel nu aveau posibilitate avizării lui pentru a justifica efectuarea operaţiunii de plată.

Potrivit Tabelului nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fondurile Consiliului Judeţean Timiş, anterior menţionat, fără dată de înregistrare menţionată în cuprinsul acestuia, un număr de 24 persoane, au încasat suma totală de 2.270.658 RON. Tabelul nominal a fost semnat de preşedintele Consiliului Director, J. şi directorul economic N.

Din corelarea datelor înscrise în extrasele de cont cu cele din tabelul nominal privind sumele ce se susţinea că au fost plătite a rezultat că nu există nicio corelaţie între ele, întrucât suma de 1.900.000 RON nu a fost remisă persoanelor înscrise în tabel, ci această sumă a fost utilizată integral pentru plata datoriilor către Consiliul Judeţean Timiş, precum şi pentru plata datoriilor către bugetul general al statului, urmare a executării silite a sumelor din cont, ca urmare a înfiinţării popririi de către organele fiscale.

În Tabelul nominal cu primele acordate, se regăsesc înscrise persoane care ar fi încasat diferite sume de bani, ca de exemplu, UU. - suma de 122.253 RON, VV. - suma de 125.564 RON, OO. - suma de 140.987 RON, WW. - suma de 150.907 RON, XX. - suma de 118.907 RON, etc. Dar conform extrasului de cont, aceste sume nu au fost virate către aceste persoane, iar suma primită de S.C. K. S.A. a fost utilizată pentru efectuarea altor plăţi.

III. În data de 04.06.2009, S.C. K. S.A., în temeiul Protocolului de colaborare, a Hotărârii nr. 55/26.05.2009 şi a Actului adiţional nr. x/2009, a trimis Consiliului Judeţean Timiş o adresă prin care solicita plata sumei de 1.750.000 RON, ca urmare a locului ocupat de echipa de fotbal, loc ce asigura participarea în Cupele Europene şi în finala Cupei României - Timişoreana. Solicitarea a fost repartizată spre soluţionare, conform dispoziţiei rezolutive înscrisă pe aceasta inculpatului D., care a aplicat pe acesta ştampila de verificare a realităţii, regularităţii şi legalităţii, alături de inculpatul G. care a certificat-o din punctul de vedere al controlului financiar preventiv.

Suma de 1.750.000 RON a fost virată de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. K. S.A., cu ordinul de plată nr. x/04.06.2009 având înscrisă la rubricaţia aferentă obiectului plăţii menţiunea "Protocol de colaborare Hot. Nr. x/26.05.2009, Act adiţional x/2009" în contul x deschis la Trezoreria Timişoara.

În scopul efectuării plăţii a fost întocmită ordonanţarea de plată nr. x/04.06.2009, care a fost semnată în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii de inculpatul D., iar din punctul de vedere al controlului financiar preventiv de inculpatul G., alături de ordonatorul principal de credit, inculpatul A.

Justificarea utilizării sumei de bani primite a fost făcută de S.C. K. S.A. prin adresa nr. x/24.08.2009 trimisă Consiliului Judeţean Timiş, la care a anexat "decontul de justificare a utilizării sumelor acordate în primă tranşă de finanţare de 1.750.000 RON aferentă lunii iunie 2009", constând în "Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K.", semnată de preşedintele Consiliului Director, inculpatul J.

Potrivit Tabelului nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fondurile Consiliului Judeţean Timiş în perioada martie - aprilie 2009 pentru anul competiţional 2008-2009, un număr de 24 persoane, au încasat suma totală de 1.860.420 RON. Tabelul nominal a fost semnat de preşedintele Consiliului Director, inculpatul J. şi directorul economic, inculpatul N.

Potrivit operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 1.750.000 RON ce a fost încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., după cum urmează:

Suma de 1.531.500 RON, transferată din contul x în contul x deschis la Q., şi a fost utilizată pentru plata unor drepturi de natură salarială sau aferente unor relaţii contractuale angajate cu jucătorii de fotbal şi cu personalul administrativ şi tehnic al echipei.

Din compararea numelor persoanelor înscrise în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite cu numele persoanelor cărora le-au fost virate sume de bani din contul deschis la Q., se constată că un număr de 14 persoane (YY., OO., ZZ., AAA., XX., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ.) din cele 24, nu se regăsesc printre persoanele cărora le-au fost virate sume de bani, deşi sunt înscrise în tabelul justificativ, iar pentru celelalte 10 persoane sumele sunt mult inferioare celor înscrise în tabelul justificativ.

Spre exemplificare, s-a arătat că în Tabelul Nominal cu primele acordate, numitul UU. figurează cu suma primită de 114.900 RON, iar din cuprinsul extrasului de cont se poate constata că suma care i-a fost virată a fost de 62.892 RON; un alt exemplu, este reflectat de situaţia numitului WW., care figurează că ar fi primit suma de 114.900 RON, când în realitate, conform extrasului de cont, a încasat suma de 20.964 RON.

IV. În data de 01.04.2010, Consiliul Judeţean Timiş a virat către S.C. K. S.A., " în contul x deschis la Trezoreria Timişoara, suma de 1.500.000 RON, conform ordinului de plată nr. x/01.04.2010 la rubricaţia "reprezentând" fiind menţionată explicaţia "HOT. CJ Timiş nr. 15/26.02.2010, Protocol de colaborare ORD. 2281 art. 10.

În data de 16.03.2010 a fost emisă Ordonanţarea de plată nr. 3230 pentru plata sumei de 1.500.000 RON, care a fost verificată şi semnată în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii de I., iar din punctul de vedere al controlului financiar preventiv de inculpatul H.

Justificarea de către S.C. K. S.A. a utilizării sumei a fost făcută Consiliului Judeţean Timiş prin adresa nr. x/15.06.2010 prin care a fost trimis "decontul de justificare a utilizării sumelor acordate pentru anul 2009, în a doua tranşă de finanţare de 1.500.000 RON plătită în luna aprilie 2010, constând în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K.", semnată de directorul executiv, inculpatul M.

Analizând aceste documente, a rezultat că, deşi potrivit O.M.F.P. nr. 1792/2002, ordonanţarea la plată trebuia aprobată şi semnată în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii şi din punctul de vedere al controlului financiar preventiv în baza unui act justificativ care să ateste efectuarea plăţii în scopul în care a fost aprobată, documentul justificativ în sensul ordinului anterior menţionat a fost primit şi verificat cu încălcarea ordinului, în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii şi din punctul de vedere al controlului financiar preventiv ulterior aprobării ordonanţării la plată, această din urmă activitate fiind efectuată în data de 16.03.2010 iar tabelul transmis de beneficiarul sumei de bani ordonanţate - S.C. L. S.R.L. a fost trimis în data de 15.06.2010.

Mai mult, deşi ordinul anterior menţionat prevedea obligativitatea verificării în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii şi din punctul de vedere al controlului financiar preventiv înaintea aprobării ordonanţării la plată, fiind una din etapele premergătoarea efectuării plăţii ordonanţate, inculpatul H. a aplicat viza de controlul financiar preventiv ulterior efectuării plăţii fără a verifica personal şi fără a avea dovada legală, potrivit dispoziţiilor normative în vigoare, a destinaţiei sumei de bani şi a justificării contractuale a utilizării ei în scopul în care a fost acordată.

Potrivit Tabelului nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fondurile Consiliului Judeţean Timiş, un număr de 20 persoane, au încasat suma totală de 1.513.680 RON. Tabelul nominal a fost semnat de directorul executiv, inculpatul M. şi directorul economic, inculpatul N.

Potrivit înregistrărilor contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 1.500.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., după cum urmează:

Suma de 812.000 RON, transferată din contul x în contul x deschis la Q., a fost utilizată pentru achitarea unor drepturi unor persoane fizice sau juridice cu care S.C. K. S.A. se afla în relaţii contractuale.

Din suma de 1.513.860 RON care S.C. K. S.A. susţinea (fără un titlu ce îndeplinea calitatea de document justificativ potrivit reglementărilor legale în vigoare, aşa cum vom prezenta în continuare) Consiliului Judeţean Timiş că a utilizat-o din suma de 1.500.000 RON primită de la această din urmă instituţie pentru "premierea", unui număr de 20 de persoane pentru performanţele sportive, numai suma de 812.000 RON a fost transferată din contul de trezorerie în contul unei bănci comerciale, în scopul efectuării diverselor plăţi.

Din suma de 812.000 RON, o parte a fost utilizată pentru plata unor drepturi salariale, iar o altă parte a fost folosită pentru decontarea anumitor obligaţii de natură comercială, nicidecum pentru scopul clar, expres şi limitativ stipulat în "Protocolul de colaborare".

Comparând numele persoanelor înscrise în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite cu numele persoanelor cărora le-au fost virate sume de bani din contul deschis la Q., s-a constatat că KKK. este singura persoană din cele 20 înscrise în tabel, căreia i-a fost virată o sumă de bani (11.081 RON), însă net inferioară celei înscrise în tabel (57.240 RON), iar în cazul celorlalte 19 persoane care se regăsesc în tabel, nu le-au fost virate sume de bani, aşa cum eronat este prezentat în tabelul justificativ depus la Consiliul Judeţean Timiş de către S.C. K. S.A.

Deşi în Tabelul Nominal cu primele acordate, se regăsesc înscrise persoane care ar fi încasat diferite sume de bani, ca de exemplu, UU. cu suma de 112.360 RON, MM. cu suma de 112.360 RON, WW. cu suma de 112.360 RON, XX. cu suma de 112.360 RON, etc., în realitate, conform extrasului de cont, aceste sume nu au fost virate către aceste persoane.

V. În data de 30.06.2010, Consiliul Judeţean Timiş a virat către S.C. K. S.A., suma de 850.000 RON, în baza ordinului de plată nr. x/30.06.2010, la rubricaţia din documentul de plată având denumirea de "reprezentând" fiind înscrisă justificarea "HOT. CJ TIMIŞ NR. 67/28.06.2010, Protocol de colaborare" în contul x deschis la Trezoreria Timişoara.

Anterior, la data de 29.06.2010 a fost emisă Ordonanţarea de plată a sumei de 850.000 RON avizată în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii de inculpatul D. şi din punctul de vedere al controlului financiar preventiv de inculpatul G., împreună cu ordonatorul principal de credit, inculpatul A.

Încălcarea dispoziţiilor legale faţă de situaţiile anterioare este, de această dată, confirmată şi demonstrată de faptul că, deşi ordonanţarea la plată trebuia efectuată în baza unui document justificativ, aceasta a fost avizată, cu încălcarea dispoziţiilor legale, în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii de inculpatul D. şi din punct de vedere al controlului financiar preventiv de inculpatul G., cu aprobarea ordonatorului principal de credit, inculpatul A., cu toate că, pe lângă faptul că nu aveau un document justificativ care să permită efectuarea acestei activităţi, acel aşa zis document justificativ, pe baza căruia şi-au motivat posibilitatea de a permite plata, nu exista nici faptic şi nici scriptic.

Astfel, dacă în cazurile anterioare S.C. K. S.A. a transmis Consiliului Judeţean Timiş tabele cu sumele pretins achitate jucătorilor de fotbal, de această dată prin adresa nr. x/02.07.2010 doar s-a susţinut transmiterea "decontului de justificare a utilizării sumelor acordate pentru anul 2010, în primă tranşă de finanţare de 850.000 RON plătită în luna iunie 2010, şi parţial din tranşa a doua pentru anul 2010 constând în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K.", adresa fiind semnată de directorul executiv, inculpatul M.

Aşa cum rezultă însă din actele transmise de Consiliul Judeţean Timiş prin adresa nr. x/29.06.2015, diferit faţă de situaţiile anterioare, cu toate că în cuprinsul adresei se face menţiunea că acesta este însoţită de "decontul de justificare", acest document nu a fost ataşat, la documentaţia aferentă ordinului de plată fiind anexat un document cu titulatura anterioară pe care figurează data de 31.05.2011, fiind transmis la o diferenţă de 11 luni faţă de data la care s-a susţinut că a fost trimis de S.C. L. S.R.L.

Transmiterea cu întârziere a aşa zisului document justificativ pentru suma primită prin ordinul de plată nr. x/30.06.2010 a fost recunoscută de inculpaţii A., B. şi E. prin adresa nr. x/15.11.2011 emisă de Consiliul Judeţean Timiş - Direcţia Buget Finanţe transmisă S.C. K. S.A., din cuprinsul căreia reiese că au fost percepute majorări de întârziere în sumă de 187.000 RON, ca urmare a depunerii cu întârziere a decontului justificativ aferent sumei de 850.000 RON, acordate cu ocazia participării în Europa League în baza Hotărârii CJT nr. 67/28.06.2010 privind prelungirea Protocolului de colaborare. Penalitatea de 187.000 RON a fost calculată prin aplicarea unui procent de 2% pentru un număr de 11 luni întârziere aplicată asupra sumei finanţate.

Cu toate că în cazurile anterioare, atât ordonanţările de plată şi aşa zisele documente justificative ce au stat la baza întocmirii lor au fost semnate de aceeaşi persoană, de această data pretinsa efectuare a utilizării sumei ordonanţate în scopul pentru care a fost acordată a fost semnată din punctul de vedere al controlului financiar preventiv de inculpatul E., întrucât potrivit adresei Consiliului Judeţean Timiş nr. x/22.06.2015 acesta a fost desemnat în această calitate începând cu data de 01.10.2010, dată la care inculpatul G. nu mai deţinea această însărcinare.

Potrivit Tabelului nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fondurile Consiliului Judeţean Timiş, un număr de 20 persoane, au încasat suma totală de 972.056 RON. Tabelul nominal a fost semnat de directorul executiv, inculpatul M. şi directorul economic, inculpatul N.

Potrivit extrasului de cont aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 850.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată după cum urmează:

Din persoanele înscrise în "Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fondurile Consiliului Judeţean Timiş", nicio persoană din cele 20 înscrise în tabel, nu a beneficiat de vreo sumă de bani din cei 850.000 RON, viraţi de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. K. S.A. suma de bani primită fiind utilizată în alte scopuri, aşa cum s-a prezentat anterior.

Astfel, cu toate că în "Tabelul Nominal" cu primele acordate, se regăsesc înscrise persoane care ar fi încasat diferite sume de bani, ca de exemplu, OOO. cu suma de 64.200 RON, PPP. cu suma de 64.200 RON, QQQ. cu suma de 68.480 RON, RRR. cu suma de 64.200 RON, etc., în realitate, conform extrasului de cont, aceste sume nu au fost virate către aceste persoane.

VI. În data de 23.12.2010, Consiliul Judeţean Timiş a virat către S.C. K. S.A., suma de 2.150.000 RON, conform ordinului de plată nr. x/23.12.2010, la rubricaţia destinată motivului păţii fiind menţionat "Chelt. Activit. Sportive - HOT. Judeţul Timiş 149/15.12.2010"

Diferit faţă de celelalte plăţi anterioare, de această dată plata a fost efectuată din nou cu încălcarea dispoziţiilor legale anterior încălcate şi a altor alte norme legale, în sensul că, deşi virarea unei sume de bani de către o instituţie publică către o societate comercială de drept privat este obligatoriu a fi efectuată într-un cont al acelei firme deschis la o unitate de trezorerie, în acest caz plata a fost efectuată în contul x deschis la S.

Pentru efectuarea plăţii în data de 20.12.2010 a fost emisă Ordonanţarea de plată a sumei de 2.150.000 RON, semnată de inculpaţii D. şi G., cu încălcarea Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1792/2002, art. 5 alin. (10) din O.U.G. nr. 146/31.10.2002 şi Ordinul Ministrului Finanţelor publice nr. 1235/19.09.2003.

Suma primită a fost "justificată" de S.C. K. S.A. prin adresa nr. x/28.12.2010 transmisă Consiliului Judeţean Timiş, la care era anexat "decontul de justificare a utilizării sumelor acordate pentru anul 2010, parţial pentru tranşa a doua din anul 2010, constând în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K.", semnat de directorul executiv, inculpatul M.

Şi de această dată documentul ce s-a considerat că a stat la baza ordonanţării plăţii a fost, cu încălcarea dispoziţiilor legale, avizat şi semnat în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii de inculpatul D., iar din punctul de vedere al controlului financiar preventiv de inculpatul E., alături de aprobarea dată de inculpatul A.

În "Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fondurile Consiliului Judeţean Timiş" erau înscrise un număr de 26 persoane, ce se susţinea că au încasat suma totală de 2.142.980 RON, autenticitatea şi veridicitatea plăţilor fiind atestată de directorul executiv inculpatul M. şi directorul economic inculpatul N.

Potrivit operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la S. de S.C. K. S.A., din suma de 2.150.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, de către de S.C. K. S.A., următoarele sume au fost utilizate pentru achitarea datoriilor către Consiliul Judeţean Timiş, după cum urmează:

De asemenea, prin comparare numelor persoanelor înscrise în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite cu numele persoanelor cărora le-au fost virate sume de bani din contul deschis la S., se constată că din cele 26 de persoane înscrise în tabel, un număr de 15 persoane (XX., SSS., MM., GGG., TTT., FFF., MMM., UUU., EEE., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA.), nu se regăsesc printre persoanele cărora le-au fost virate sume de bani, deşi sunt înscrise în tabelul justificativ, iar pentru celelalte 11 persoane ce se regăsesc în tabele, sumele sunt mult inferioare celor înscrise în tabelul justificativ.

Spre exemplificare, în Tabelul Nominal cu primele acordate, numitul UU. figurează cu suma primită de 142.040 RON, iar din cuprinsul extrasului de cont se poate constata că suma care i-a fost virată a fost de 77.040 RON; un alt exemplu, este reflectat de situaţia numitului WW., care figurează că ar fi primit suma de 142.040 RON, când în realitate, conform extrasului de cont, a încasat suma de 59.920 RON.

Deşi în Tabelul Nominal cu primele acordate, se regăsesc înscrise un număr de 15 persoane care ar fi încasat diferite sume de bani, între care spre exemplu XX. cu suma de 142.040 RON, MM. cu suma de 142.040 RON, GGG. cu suma de 142.040 RON, etc., în realitate, conform extrasului de cont, aceste sume nu au fost virate către aceste persoane.

Referitor la efectuarea acestei din urmă plăţi de 2.150.000 RON, de către Consiliul Judeţean Timiş în contul x deschis la S. de către S.C. K. S.A. (fostă S.C. L. S.A.), din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, se poate constata că acest cont a fost deschis la data de 22.12.2010, singura persoană autorizată să efectueze operaţiuni pe acest cont, fiind inculpatul M.

Deşi numărul de cont al clientului bancar S.C. K. S.A. (fostă S.C. L. S.A.) a fost atribuit la data de 22.12.2010, pe formularul Ordonanţare de plată a sumei de 2.150.000 RON din data de 20.12.2010 emis de Consiliul Judeţean Timiş se regăseşte înscris olograf numărul contului deschis la S., situaţie care conduce la o anticipare cu două zile a numărului de cont ce urma a fi atribuit de S. către clientul bancar S.C. L. S.A. împrejurare care, coroborată cu faptul că ordinul de plată a fost emis în data de 23.12.2010, demonstrează faptul că numărul de cont de pe ordonanţarea la plată nr. x a fost completat ulterior emiterii ordonanţării.

Efectuarea plăţii sumei de 2.150.000 RON în contul deschis la S., în neconcordanţă şi contradicţie cu primele 5 plăţi efectuate în contul deschis la Trezoreria Timişoara, este justificată prin faptul că A.N.A.F. prin Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Timiş a înaintat către S.C. K. S.A. adresele de înfiinţare a popririlor bancare: nr. x/17.11.2010 până la concurenţa sumei de 611.941 RON, fiind înaintate adrese către Trezoreria operativă a Municipiului Timişoara instituţiilor bancare la care în acel moment S.C. L. S.A. avea conturi deschise, respective U., T. S.A., BBBB. S.A. şi Q. S.A.; nr. x/18.11.2010 până la concurenţa sumei de 2.755.252 RON, fiind înaintată adresă către T. S.A.; nr. x/18.11.2010 până la concurenţa sumei de 117.933 RON, fiind înaintată adresă către T. S.A.; nr. x/18.11.2010 până la concurenţa sumei de 3.471.670 RON, fiind înaintată adresă către T. S.A.

Existenţa adreselor de înfiinţare a popririlor bancare asupra sumelor existente, precum şi a celor viitoare, a determinat identificarea de către inculpaţii M. şi N. a unui artificiu pentru a beneficia de sumele pe care Consiliul Judeţean Timiş urma să le vireze S.C. K. S.A. (fostă S.C. L. S.A.).

În acest sens, inculpatul M. a procedat la deschiderea unui nou cont bancar în data de 22.12.2010 la S., cont în care a fost virată de către Consiliul Judeţean Timiş suma de bani aprobată prin Ordonanţarea la plată nr. 17195/20.12.2010 (avizată de inculpaţii D. şi E.) în cuantum de 2.150.000 RON, cu sprijinul inculpatului E., care a avizat din punct de vedere financiar preventiv documentul "justificativ" şi Ordonanţarea la plată.

Ajutorul dat de către ceilalţi coinculpaţi implicaţi în derularea acestei operaţiuni s-a concretizat prin acceptarea de către inculpaţii D. şi E. a obţinerii de către S.C. K. S.A. (fostă S.C. L. S.A.) a sumei de 2.150.000 RON, care în această modalitate a putut fi utilizată în totalitate, necondiţionat de beneficiarul S.C. L. S.A. a fost realizată prin evitarea practică a indisponibilizării sumei pentru plata datoriilor faţă de bugetul general al statului de S.C. K. S.A. (fostă S.C. L. S.A.) pentru stingerea unor datorii faţă de Consiliul Judeţean Timiş şi plata salariilor angajaţilor, dovedeşte indubitabil intenţia acestora de a asigura un folos pentru clubul de fotbal S.C. K. S.A. (fostă S.C. L. S.A.).

Astfel, s-a putut constata că în data de 20.12.2010 a fost emisă Ordonanţarea la plată a sumei de 2.150.000 RON, pentru contul deschis ulterior în data de 23.12.2010 în care a fost virată suma de 2.150.000 RON de către Consiliul Judeţean Timiş, iar în data de 24.12.2010 respectiva sumă de 2.150.000 RON a fost utilizată aproape în integralitate pentru efectuarea diverselor plăţi, cu încălcarea clauzelor contractuale, respectiv în alte scopuri decât pentru "premierea" performanţelor stabilite prin protocolul de colaborare.

Din datele dosarului a rezultat că la data încheierii protocolului de colaborare, respectiv la data de 03.04.2008, S.C. L. S.A. înregistra datorii restante faţă de Consiliul Judeţean Timiş şi către Direcţia de Prestări Servicii din cadrul acestei instituţii.

Această împrejurare cunoscută inclusiv de Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, astfel după cum rezultă din datele aflate la dosar, făcea imposibilă semnarea protocolului de colaborare.

Totodată, din datele comunicate de Trezoreria municipiului Timişoara, a rezultat că sumele, reprezentând venituri proprii ale bugetului judeţean (din închirierea bazei sportive"Y.")au fost încasate pe seama aceluiaşi buget judeţean, S.C. L. S.A. achitând obligaţiile, reprezentând chirii datorate bugetului judeţean din sumele alocate de Consiliul Judeţean Timiş în baza protocolului de colaborare încheiat.

Aceeaşi situaţie, ca în cazul Direcţiei de Prestări Servicii, se regăseşte şi pe relaţia directă pe care S.C. L. S.A. o avea cu judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş, în sensul că, deşi societatea înregistra întârzieri la plata chiriilor datorate (exemplu fiind plata efectuată de către societate la data de 01.04.2010 a sumei de 101.559,02 RON, reprezentând contravaloarea chiriilor pentru perioada 2009-2010, precum şi a celorlalte sume prezentat în situaţia anterior expusă), din sume de bani primite de la bugetul judeţean, Consiliul Judeţean nu şi-a respectat obligaţia asumată de a denunţa unilateral şi imediat protocolul de colaborare şi de a încasa sumele alocate prin restituirea lor de către societatea pe acţiuni.

Din coroborarea documentelor existente la dosarul cauzei a mai rezultat că, deşi se cunoştea de situaţia datoriilor înaintea încheierii protocolului de alocare a primei sume de bani din bugetul Consiliului Judeţean Timiş către S.C. L. S.A., pactul comisoriu din art. 7 ce prevedea desfiinţare de drept a Protocolului de colaborare în condiţiile nerespectării obligaţiilor de către S.C. L. S.A., nu a fost uzitat de Consiliul Judeţean Timiş, cu toate că ar fi avut ca efect restituirea sumelor plătite din bugetul judeţean până în momentul în care se constata existenţa datoriilor acestei din urmă societăţi comerciale şi întreruperea finanţării cu sumele achitate ulterior.

Aşadar, a rezultat că în condiţiile în care Protocolul de colaborare cu S.C. L. S.A. s-a încheiat cu încălcarea legislaţiei în materie, nici măcar respectarea clauzei de desfiinţare a protocolului nu a fost realizată.

În cauză, în faza de cercetare judecătorească s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert V., cu participarea experţilor CCCC. - încuviinţată la solicitarea inculpatului M., DDDD. - încuviinţată la solicitarea inculpatului N. şi EEEE. - încuviinţată la solicitarea inculpatului J.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert V. şi experţii asistenţi menţionaţi, înregistrat la Tribunalul Timiş la data de 09.09.2016, s-au reţinut următoarele concluzii:

1. Suma totală justificată în baza Tabelului nominal I din 17.12.2008 cu primele acordate pentru performanţe sportive înaintate de către S.C. K. S.A. către Consiliul Judeţean Timiş cu adresa nr. x/17.12.2008 (prima tranşă de finanţare) este de 1.801.356,00 RON, iar suma care rezultă plătită persoanelor indicate în Tabelul nominal I este de 1.816.935,00 RON din care: 1.620.720,00 RON plata netă - sume efectiv plătite persoanelor indicate în tabelul nominal I. Din suma de 1.620.720,00 RON, suma de 1.538.520,00 RON a fost plătită cu titlu de "primă" şi suma de 82.200,00 RON a fost plătită cu titlu "c/v dr. cuvenite"; 196.215,00 RON impozit cu reţinere la sursă. În baza fişei sintetice totale a S.C. L. S.A. la 14.09.2011 rezultă că impozitul cu reţinere la sursă aferent perioadei 01.01.2008-31.12.2010 a fost achitat integral la data de 14.09.2011.

2. Suma totală justificată în baza Tabelului nominal II cu primele acordate pentru performanţe sportive înaintate de către S.C. K. S.A. către Consiliul Judeţean Timiş cu adresa nr. x/15.06.2010 (a doua tranşă de finanţare) este de 2.270.658,00 RON (respectiv 2.270.655,00 RON), iar suma care rezultă plătită persoanelor indicate în Tabelul nominal II este de 2.270.655,00 RON din care: 2.043.592,00 RON plata netă - sume efectiv plătite persoanelor indicate în tabelul nominal II. Din suma de 2.043.592,00 RON, suma de 1.811.922,00 RON a fost plătită cu titlu de "primă" şi suma de 231.600,00 RON a fost plătită cu titlu "c/v dr. cuvenite"; 224.063,00 RON impozit cu reţinere la sursă. În baza fişei sintetice totale a S.C. L. S.A. la 14.09.2011 rezultă că impozitul cu reţinere la sursă aferent perioadei 01.01.2008-31.12.2010 a fost achitat integral la data de 14.09.2011.

3. Suma totală justificată în baza Tabelului nominal III cu primele acordate pentru performanţe sportive înaintate de către S.C. K. S.A. către Consiliul Judeţean Timiş cu adresa nr. x/24.08.2009 (a treia tranşă de finanţare) este de 1.860.420,00 RON, iar suma care rezultă plătită persoanelor indicate în Tabelul nominal III este de 1.860.420,00 RON, astfel că expertiza nu a constatat diferenţe nejustificate/neplătite persoanelor indicate în tabelul nominal III. Întreaga sumă de 1.860.420,00 RON, a fost plătită cu titlu de " rata contr."/"conv. civ."/"rată conv. Civ.".

4. Suma totală justificată în baza Tabelului nominal IV cu primele acordate pentru performanţe sportive înaintate de către S.C. K. S.A. către Consiliul Judeţean Timiş cu adresa nr. x/15.06.2010 (a patra tranşă de finanţare) este de 1.513.680,00 RON, iar suma care rezultă plătită persoanelor indicate în Tabelul nominal IV este de 1.513.680,00 RON, astfel că expertiza nu a constatat diferenţe nejustificate/neplătite persoanelor indicate în tabelul nominal IV. Întreaga sumă de 1.513.680,00 RON, a fost plătită cu titlu de " primă".

5. Suma totală justificată în baza Tabelului nominal V înregistrată sub nr. x/31.05.2011 cu primele acordate pentru performanţe sportive înaintate de către S.C. K. S.A. către Consiliul Judeţean Timiş cu adresa nr. x/02.07.2010 (a cincea tranşă de finanţare) este de 972.056,00 RON iar suma care rezultă plătită persoanelor indicate în Tabelul nominal V este de 972.056,00 RON, astfel că expertiza nu a constatat diferenţe nejustificate/neplătite persoanelor indicate în tabelul nominal V. Întreaga sumă de 972.056,00 RON, a fost plătită cu titlu de "c/v conv.civ.".

6. Suma totală justificată în baza Tabelului nominal VI cu primele acordate pentru performanţe sportive înaintate de către S.C. K. S.A. către Consiliul Judeţean Timiş cu adresa nr. x/28.12.2010 (a şasea tranşă de finanţare) este de 2.142.980,00 RON, iar suma care rezultă plătită persoanelor indicate în Tabelul nominal VI este de 2.142.980,00 RON, astfel că expertiza nu a constatat diferenţe nejustificate/neplătite persoanelor indicate în tabelul nominal VI. Întreaga sumă de 2.142.980,00 RON, a fost plătită cu titlu de "primă".

7. Din suma totală de 9.950.000,00 RON vărsată de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. K. S.A., au fost prezentate de către S.C. K. S.A. cele şase Tabele nominale pentru suma de 10.561.147,00 RON, iar suma care rezultă nejustificată de către S.C. K. S.A. ca fiind virată persoanelor enumerate în cele şase tabele nominale, precum şi reţinută cu titlu de impozit cu reţinere la sursă aferent convenţiilor civile, este de 10.576.729,00 RON, astfel: 7.007.172,00 RON - prime; 3.569.554,00 RON - cv. dr.cuvenite/conv.civ./rata contr./rata conv.civ. "

Prin acelaşi raport s-au mai reţinut şi următoarele concluzii:

La data întocmirii şi înaintării către Consiliul Judeţean Timiş a celor şase Tabele nominale justificative, sumele de bani prezentate în cadrul acestora erau deja încasate de către S.C. K. S.A. de la Consiliul Judeţean Timiş.

Expertiza referitoare la stabilirea cuantumului sumelor alocate de către Consiliul Judeţean Timiş Societăţii Comerciale L. S.A. în baza Protocoalelor din 2008, 2009 şi 2010 şi datele calendaristice la care aceste sume au fost achitate efectiv, a stabilit:

Expertiza a stabilit că din lista cheltuielilor de recuperat prezentate de către S.C. L. S.A. în sumă totală de 10.576.726,00 RON, suma de 9.604.670,00 RON reprezintă cheltuieli conforme Protocolului de colaborare nr. x/2008. În ceea ce priveşte suma de 972.056,00 RON având în vedere: plăţile s-au făcut cu titlu de"c/v conv.civ.", în Convenţiile civile drepturile cuvenite jucătorilor includ rate, prime, avansuri, contravaloare cheltuieli susţinute de jucători (v. art. 3 şi respectiv 10 din Convenţiile civile). Expertiza nu este în măsură să stabilească cu certitudine la care din elementele prevăzute în Convenţiile civile sunt referite plăţile prevăzute în Tabelul nominal V, deci expertiza nu este în măsură să stabilească dacă sunt sau conforme protocolului de colaborare nr. x/2008.

La obiectivul de expertiză privind stabilirea dacă la data la care au fost efectuate cheltuielile pentru susţinerea echipei de fotbal S.C. L. S.A., contul acesteia era alimentat de către Consiliul Judeţean Timiş conform Protocoalelor de mai sus, respectiv dacă cheltuielile lunare având această destinaţie puteau fi acoperite din sumele virate de Consiliul Judeţean Timiş în baza acestor Protocoale, expertiza a stabilit că din suma totală de 9.950.000,00 RON au fost calculate cheltuieli totale de 39.672.015,00 RON, a fost stabilită suma de 22.466.502,77 RON - convenţii civile şi suma totală de 46.322.232,19 RON - plăţi totale în luna în care suma CJT a fost vărsată. Expertiza a arătat că S.C. L. nu putea să-şi acopere cheltuielile lunare cu convenţiile civile din sumele vărsate de CJ Timiş în baza Protocolul de colaborare nr. x/2008.

Prin acelaşi raport de expertiză la obiectivul privind "analizarea documentelor care atestă efectuarea plăţilor de către Consiliul Judeţean către echipa de fotbal S.C. L. S.A. şi identificare modalităţii sumelor primite", s-a reţinut următoarea concluzie: din suma de 9.950.000,00 RON primită, S.C. L. S.A. plăteşte către persoanele indicate în cele şase Tabele nominale prezentate suma de 10.576.726,00 RON din care: 10.153.448,00 RON direct persoanelor indicate în cele şase Tabele nominale; 423.278,00 RON, reprezintă impozitul cu reţinere la sursă aferent Convenţiilor civile încheiate de către S.C. L. S.A. cu persoanele indicate în cele şase Tabele nominale.

La obiectivul privind "analizarea documentelor care atestă efectuarea plăţilor de către Consiliul Judeţean către echipa de fotbal S.C. L. S.A. şi identificare sumelor primite de aceasta din urmă în relaţiile comerciale desfăşurate cu Consiliul Judeţean Timiş ", raportul de expertiză a stabilit că: sumele plătite de către Consiliul Judeţean Timiş către echipa de fotbal S.C. L. S.A. în relaţiile comerciale desfăşurate sunt sumele plătite în baza OP-urilor nr. x/13.05.2008 (1.800.000,00 RON), nr. x/17.12.2008 (1.900.000,00 RON), nr. x/04.06.2009 (1.750.000,00 RON), nr. x/01.04.2010 (1.500.000,00 RON), nr. x/30.06.2010 (850.000,00 RON), nr. x/23.12.2010 în sumă totală de 9.950.000,00 RON şi care în contabilitatea S.C. L. S.A. sunt înregistrate ca şi"Subvenţii" - cont 445.02 - împrumut nerambursabil Consiliul Judeţean Timiş. În ceea ce priveşte plăţile efectuate de către S.C. L. S.A. către Consiliul Judeţean Timiş în baza relaţiilor comerciale desfăşurate, motivat de faptul că nu este precizată perioada la care se face referire expertiza nu a formulat răspuns.

La obiectivul de expertiză privind" stabilirea modalităţii de înregistrare din punct de vedere contabil a plăţilor efectuate", s-a stabilit concluzia că sumele plătite de către S.C. L. S.A. la persoanele enumerate în cele şase Tabele nominale, respectiv la bugetul de stat, au fost corect înregistrate în evidenţele contabile ale S.C. L. S.A.

În răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, s-a precizat că se menţin opiniile formulate la obiectivele de expertiză, astfel cum au fost prezentate în raportul de expertiză contabilă judiciară. În opinia separată formulată la răspunsul la obiecţiuni, ec. expert EEEE. a concluzionat că decontarea, eliberarea sumelor de către Consiliul Judeţean pe tranşe de finanţare a servit MMM., aşa cum rezultă din extrasele de cont bancare, pe de-o parte, la plata parţială a unor noi tranşe de prime pe de altă parte la reîntregirea sumelor pe care MMM. le-a plătit cu titlu de prime anterior încasării finanţării (conform justificativelor prezentate) materializată în fapt în plata altor obligaţii rămase restante. Acest mod de decontare a indus aparenţa unor plăţi fără legătură cu protocolul dat, însă aceasta este doar o aparenţă, în realitate acele alte plăţi au fost efectuate din fondurile băneşti ale entităţii din care făceau parte şi aceste finanţări, venite să acopere total sau parţial sumele folosite de către societate pentru plata primelor. MMM. a plătit aceste prime de joc, aşa cum s-a arătat expres, cu titlu de exemplu, la obiectivul 1 şi 2 din surse proprii, înainte de orice plată efectuată de către Consiliul Judeţean, urmând ca la încasarea sumelor de la Consiliul Judeţean să fi onorat alte obligaţii care au rămas nedecontate, fie datorită alocării sumelor către plăţi aferente primelor, fie din alte considerente, ceea ce nu poate induce ipoteza că aceste sume provenite de la Consiliul Judeţean au fost deturnate în alte scopuri, atâta vreme cât per ansamblu, reiese din documente contabile ca suma plătită de către MMM. jucătorilor săi este mai mare decât cea încasată de la Consiliul Judeţean.

Instanţa nu şi-a putut însuşi concluziile raportului de expertiză, în condiţiile în care concluziile formulate la obiectivele de expertiză ce au vizat analizarea documentelor care atestă efectuarea plăţilor de către Consiliul Judeţean către echipa de fotbal S.C. L. S.A. şi identificarea modalităţii de utilizare a sumelor primite şi analizarea documentelor care atestă efectuarea plăţilor de către Consiliul Judeţean către echipa de fotbal S.C. L. S.A. şi identificare sumelor plătite de aceasta din urmă în relaţiile comerciale desfăşurate cu Consiliul Judeţean Timiş, se observă că sunt contrare ansamblului probelor dosarului şi raportului de constatare întocmit în faza de urmărire penală.

În acest sens, contrar celor stabilite prin raportul de expertiză întocmit în faza de cercetare judecătorească, instanţa reţine că din ansamblul probelor dosarului rezultă că sumele efectiv plătite jucătorilor de către S.C. L. S.A. sunt mai mici decât cele primite de la Consiliul Judeţean Timiş şi că persoane care apar în tabelele nominale cu sume încasate (tabele folosite ca documente justificative pentru efectuarea plăţilor) nu se regăsesc în extrasele de cont de la Trezoreria Timişoara (existând neconcordanţe între sumele din Tabelele nominale cu prime acordate pentru performanţe sportive deosebite şi extrasele de cont, aferente celor 6 tranşe). De asemenea, s-a mai observat că din analiza extraselor de cont, rezultă că o parte din banii primiţi de către S.C. L. S.A. de la Consiliul Judeţean Timiş s-au întors la această instituţie sau au fost viraţi Direcţiei de Prestări Servicii Timiş ori folosiţi pentru plata altor datorii ale clubului şi doar o parte s-au alocat plăţii primelor către jucători.

Astfel, în sensul celor reţinute de instanţă, s-a observat că referitor la suma de 1.800.000 RON -virată de Consiliul Judeţean Timiş către SCFotbal Club Timişoara S.A.,cu OP nr. x/13.05.2008, reprezentând "acoperire cheltuieli echipa fotbal - Protocol x/2008", în contul x deschis la Trezoreria Timişoara, sumă pentru care s-a depus decontul justificativ, constând în "Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive", semnat de preşedintele Consiliului Director, J. şi directorul economic N., din analiza tabelului rezultă că au fost acordate sume de bani cu titlu de premiere unui număr de 28 de persoane, în valoare totală de 1.801.356 RON.

Or, prin confruntarea numelor persoanelor înscrise în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite cu numele persoanelor cărora le-au fost virate sume de bani din contul deschis la U., se constată că un număr de 4 persoane (JJ., KK., LL. şi MM.) din cele 28 nu se regăsesc printre persoanele cărora le-au fost virate sume de bani, deşi sunt înscrise în tabelul justificativ, iar pentru celelalte 24 de persoane sumele sunt mult inferioare celor înscrise în tabelul justificativ. Spre exemplu, se observă că în Tabelul Nominal cu primele acordate, numitul NN. figurează cu suma primită de 107.044 RON, iar din cuprinsul extrasului de cont se poate constata că suma care i-a fost virată a fost de 7.000 RON, numitului OO., figurează că ar fi primit suma de 129.222 RON, iar în realitate, conform extrasului de cont, a încasat suma de 1.400 RON.

De asemenea, din verificarea extrasului de cont aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., se poate constata că suma de 1.800.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, nu a fost utilizată integral pentru premierea jucătorilor, cum eronat a fost prezentat acest aspect în decontul justificativ, ci suma de 1.800.000 RON, a fost utilizată, conform explicaţiilor extrasului de cont, fiind indisponibilizată titlu executoriu (suma de 53.878,00 RON), pentru plata unor facturi pe anii 2006, 2007, 2008 la Consiliul Judeţean Timiş (suma de 136.692,14 RON), plata unor facturi pe anii 2006, 2007, 2008 către Direcţia de Prestări Servicii din cadrul Consiliului Judeţean Timiş (suma de 907.351,18 RON), iar o parte din sumă respectiv 686.000,00 RON a fost transferată la U. în baza a 14 ordine de plată.

Suma de 37.400 RON transferată din contul x deschis la U. în contul x, deschis la aceeaşi bancă, a fost utilizată după cum urmează: suma de 37.400,00 RON a fost plătită către PP., suma de 10.000,00 RON a fost ridicată numerar de M., iar suma de 27.100,00 RON a fost transferată GG. S.A. - Q.

Referitor la a doua tranşă în sumă de 1.900.000 RON - virată de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. K. S.A., cu OP nr. x/17.12.2008 reprezentând "acoperire cheltuieli echipa fotbal" în contul x deschis la Trezoreria Timişoara, s-a depus decont de justificare a utilizării sumelor acordate, constând în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K.", semnat de preşedintele Consiliului Director, J. şi directorul economic N. Deşi potrivit acestui Tabel nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fondurile Consiliului Judeţean Timiş, un număr de 24 persoane, au încasat suma totală de 2.270.658 RON, din corelarea datelor acestui tabel cu extrasele de cont, rezultă neconcordanţe în sensul că nicio parte din suma de 1.900.000 RON nu a fost acordată persoanelor înscrise în tabel. În acest sens se observă că numitul UU. figurează înscris în tabel cu suma de 122.253 RON, VV. cu suma de 125.564 RON, OO. cu suma de 140.987 RON, WW. cu suma de 150.907 RON, XX. cu suma de 118.907 RON, însă în realitate, conform extrasului de cont, aceste sume nu au fost virate către aceste persoane. Din analiza extrasului de cont aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., rezultă că suma de 1.900.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A. pentru plata datoriilor către Consiliul Judeţean Timiş, precum şi pentru plata datoriilor către bugetul general al statului, urmare a executării silite a sumelor din cont ca urmare a înfiinţării popririi de către organele fiscale.

Referitor la suma de 1.750.000 RON, virată de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. K. S.A., cu OP nr. x/04.06.2009, reprezentând "Protocol de colaborare Hot. Nr. 55/26.05.2009, Act adiţional x/200T în contul x deschis la Trezoreria Timişoara, se constată că pentru această sumă s-a depus decontul de justificare reprezentat de Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K.", semnat de preşedintele Consiliului Director, J. Potrivit Tabelului nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite în perioada martie - aprilie 2009 pentru anul competiţional 2008-2009, un număr de 24 persoane, au încasat suma totală de 1.860.420 RON.

Conform extrasului de cont aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 1.750.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., pentru efectuarea unor plăţi către CJT Direcţia Prestări Servicii - contravaloare facturi prestări servicii 2009, plăţi către Consiliul Judeţean Timiş - factura x, o parte din sumă (1.531.500,00 RON) fiind transferată pentru plată salarii în Q.

Dar, prin confruntarea numelor persoanelor înscrise în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite cu numele persoanelor cărora le-au fost virate sume de bani din contul deschis la Q., s-a constatat că un număr de 14 persoane (YY., OO., ZZ., AAA., XX., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ.) din cele 24, nu se regăsesc printre persoanele cărora le-au fost virate sume de bani, deşi sunt înscrise în tabelul justificativ, iar pentru celelalte 10 persoane sumele sunt mult inferioare celor înscrise în tabelul justificativ. De exemplu, în Tabelul Nominal cu primele acordate, numitul UU. figurează cu suma încasată de 114.900 RON, iar din cuprinsul extrasului de cont se poate constata că suma care i-a fost virată a fost de 62.892 RON, iar numitul WW., care figurează că ar fi primit suma de 114.900 RON, în realitate, conform extrasului de cont, a încasat suma de 20.964 RON.

4. Referitor la suma de 1.500.000 RON,virată de Consiliul Judeţean Timiş conform OP nr. x/01.04.2010 în contul ROI x deschis la Trezoreria Timişoara, s-a depus de către S.C. K. S.A. decontul de justificare a utilizării sumelor acordate pentru anul 2009, în a doua tranşă de finanţare de 1.500.000 RON plătită în luna aprilie 2010, constând în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K.", semnată de directorul executiv, M. şi directorul economic N. Deşi potrivit acestui tabel un număr de 20 persoane, au încasat suma totală de 1.513.680 RON, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că în realitate doar suma de 812.000 RON a fost transferată din contul de trezorerie în contul unei bănci comerciale, în scopul efectuării diverselor plăţi.

Prin compararea numelui persoanelor înscrise în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite cu numele persoanelor cărora le-au fost virate sume de bani din contul deschis la Q., s-a constatat că KKK. este singura persoană din cele 20 înscrise în tabel, căreia i-a fost virată o sumă de bani (11.081 RON), însă net inferioară celei înscrise în tabel (57.240 RON), iar în cazul celorlalte 19 persoane care se regăsesc în tabel, nu le-au fost virate sume de bani, aşa cum eronat este prezentat în tabelul justificativ depus la Consiliul Judeţean Timiş de către S.C. K. S.A.

Aşadar, deşi în Tabelul Nominal cu primele acordate, se regăsesc înscrise persoane care ar fi încasat diferite sume de bani, ca de exemplu, UU. cu suma de 112.360 RON, MM. cu suma de 112.360 RON, WW. cu suma de 112.360 RON, XX. cu suma de 112.360 RON, etc, în realitate, conform extrasului de cont, aceste sume nu au fost virate către aceste persoane.

Din extrasul de cont aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 1.500.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A. pentru plata către Consiliul Judeţean Timiş Direcţia Prestări Servicii, facturi, prestări servicii 2009, 2010, pentru plata către Consiliul Judeţean Timiş - chirie 2009, 2010, iar o parte din sumă (respectiv 812.000,00 RON) a fost transferată la Q. fiind utilizată pentru efectuarea diverselor plăţi însă doar suma de 11.081 RON a fost virată numitului KKK.

5. Referitor la suma de 850.000 RON, virată de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. K. S.A., conform OP nr. x/30.06.2010 în contul x deschis la Trezoreria Timişoara s-a depus decontul de justificare a utilizării sumelor acordate pentru anul 2010, în primă tranşă de finanţare de 850.000 RON plătită în luna iunie 2010, şi parţial din tranşa a doua pentru anul 2010 constând în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K., semnat de directorul executiv M. şi director economic N. Potrivit acestui tabel un număr de 20 persoane, au încasat suma totală de 972.056 RON.

Analizând datele înscrise în acest Tabel şi datele ce rezultă din extrasul de cont, s-a constatat că nicio persoană din cele 20 înscrise în tabel, nu a beneficiat de vreo sumă de bani din cei 850.000 RON, viraţi de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. K. S.A. cu scopul susţinerii activităţii sportive, ci aceştia au fost utilizaţi în alte scopuri. Deşi în Tabelul Nominal cu primele acordate, se regăsesc înscrise persoane care ar fi încasat diferite sume de bani, ca de exemplu, OOO. cu suma de 64.200 RON, PPP. cu suma de 64.200 RON, QQQ. cu suma de 68.480 RON, RRR. cu suma de 64.200 RON, etc, în realitate, conform extrasului de cont, aceste sume nu au fost virate către aceste persoane.

Din extrasul de cont aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 850.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., pentru plata către CJT Dir. Prest. Servicii Timişoara unor penalităţi (suma de 495.511,38 RON), a unor facturi prestări servicii martie - iunie 2010 (suma de 141.436,04 RON), plata către Consiliul Judeţean Timiş a unor penalităţi (suma de 24.877,96 RON), plata către LLL. S.R.L. - c/v factură parţială (suma de 32.912,96 RON), plată rate contract MMM. (suma de 1.769,00 RON), plată QQ. SRL (suma de 25.000,00 RON).

6. Referitor la suma de 2.150.000 RON, plătită de Consiliul Judeţean Timiş virată către S.C. K. S.A. conform OP nr. x/23.12.2010, în contul x deschis la S., s-a depus de către S.C. K. S.A. decontul de justificare a utilizării sumelor acordate pentru anul 2010, parţial pentru tranşa a doua din anul 2010 constând în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive la echipa de fotbal K.", semnat de directorul executiv, M. şi directorul economic N. Potrivit acestui Tabel un număr de 26 persoane, au încasat suma totală de 2.142.980 RON.

Potrivit extrasului de cont aferent contului x deschis la S. de S.C. K. S.A., suma de 2.150.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A.

Din examinarea numelor persoanelor înscrise în Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite şi a numelor persoanelor cărora le-au fost virate sume de bani din contul nr. x deschis la S., de S.C. K. S.A., s-a constatat că din cele 26 de persoane înscrise în tabel, un număr de 15 persoane (XX., SSS., MM., GGG., TTT., FFF., MMM., UUU., EEE., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA.), nu se regăsesc printre persoanele cărora le-au fost virate sume de bani, deşi sunt înscrise în tabelul justificativ, iar pentru celelalte 11 persoane sumele sunt mult inferioare celor înscrise în tabelul justificativ.

Astfel, spre exemplu, în Tabelul Nominal cu primele acordate, numitul UU. figurează cu suma primită de 142.040 RON şi din cuprinsul extrasului de cont se poate constata că suma care i-a fost virată a fost de 77.040 RON, iar numitul WW., figurează că ar fi primit suma de 142.040 RON, când în realitate, conform extrasului de cont, a încasat suma de 59.920 RON.

Deşi în Tabelul Nominal cu primele acordate, se regăsesc înscrise persoane care ar fi încasat diferite sume de bani, ca de exemplu, XX. cu suma de 142.040 RON, MM. cu suma de 142.040 RON, GGG. cu suma de 142.040 RON, etc, în realitate, conform extrasului de cont, aceste sume nu au fost virate către aceste persoane.

Referitor la efectuarea plăţii sumei de 2.150.000 RON,de către Consiliul Judeţean Timiş în contul x deschis la S. de către S.C. L. S.A., din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, s-a putut constata că acest cont a fost deschis la data de 22.12.2010, singura persoană autorizată să efectueze operaţiuni pe acest cont, fiind numitul M.

Efectuarea plăţii sumei de 2.150.000 RON în contul deschis la S., în condiţiile în care celelalte 5 plăţi au fost făcute în contul deschis la Trezoreria Timişoara, se justifică prin existenţa unor adrese de înfiinţare a unor popriri bancare de către ANAF prin Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Timiş, asupra contului L. S.A.

Aşadar, în considerarea acestor explicaţii rezultate din analiza evidenţelor şi documentelor contabile referitor la modul de utilizare şi documentele justificative privind sumele de bani virate în cele şase tranşe în baza protocolului de colaborare de către Consiliul Judeţean Timiş în contul S.C. L. S.A., instanţa a reţinut ca fiind neconcludente concluziile Raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert V., cu participarea experţilor mai sus menţionaţi încuviinţaţi la solicitarea inculpaţilor.

Fiind audiaţi în faza de cercetare judecătorească, inculpaţii au susţinut că nu sunt vinovaţi pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

În declaraţia dată, inculpatul A. a susţinut că a semnat protocolul de colaborare pentru că a semnat hotărârea de consiliu şi era obligat să semneze în calitatea pe care o avea de preşedinte al Consiliului Judeţean, scopul fiind de a premia performanţa. A mai arătat că nu a verificat întreaga documentaţie care a stat la baza finanţării pentru că nu avea cum să verifice toate documentele şi nu cunoştea că din sumele alocate clubului de fotbal au fost achitate datorii ale clubului către Consiliul Judeţean, că interesa doar respectarea protocolului şi ca în momentul când se făcea premierea să nu existe datorii ale clubului către Consiliul Judeţean. În protocol era menţionat că sumele sunt pentru cheltuielile echipei de fotbal, prin cheltuieli înţelegându-se inclusiv chirii, deplasări, dar pentru Consiliul Judeţean cheltuielile au însemnat exclusiv premierea jucătorilor, iar sumele alocate erau avans spre decontare. Decontul se încheia în momentul în care din partea clubului venea lista cu decontul cu cheltuielile de la jucătorii premiaţi. A precizat că nu s-a făcut nicio premiere până nu s-a trimis de la club lista cu jucătorii premiaţi. Sumele corespundeau integral cu cele alocate de Consiliul Judeţean pentru premiere.

În declaraţia inculpatului B., acesta a arătat că a avizat proiectul de hotărârea Consiliului Judeţean nr. 39/2008 însă viza sa era doar un aviz consultativ, fiind în acord cu legea administraţiei publice locale şi este conform cu legea sportului în care se arată că statul garantează autorităţile publice şi domeniul privat şi sprijină participarea autorităţilor publice în societăţile comerciale în ceea ce priveşte sportul. Nu se poate spune că finanţarea este nelegală atâta timp cât hotărârea nu a fost atacată, contestată şi declarată de către nimeni. Ceea ce a stabilit la momentul avizării proiectului de hotărâre a fost demonstrat în dosarul de u.p., la dosar fiind chiar şi alte documente pe care nici nu le-am cunoscut la momentul avizării cu referire la o adresă a Camerei de Comerţ Timiş către Curtea de Conturi a României în care se arătă că finanţarea s-a făcut legal şi se face referire la un înscris din 2010 către Curtea de Conturi a României către Curtea de Conturi Timiş. Precizează că în acest înscris se recunoaşte o asemenea asociere inclusiv cu o societate comercială. Într-o altă adresă de la Curtea de Conturi a României către Curtea de Conturi Timiş se precizează în mod expres că se permit asemenea finanţări. Deşi în rechizitoriu se invocă că ar fi semnat protocolul de colaborare, arată că nu a semnat un asemenea protocol, precizează că prin hot. Nr. 39 s-a aprobat doar forma protocolului de colaborare.

În declaraţia inculpatului D., acesta a susţinut că nu este vinovat, ca şi funcţionar public şi-a îndeplinit îndatoririle în conformitate cu hotărârile CJ. În vederea acordării avansurilor a susţinut că documentele erau întocmite de terţe persoane, el nefăcând altceva decât să confirme sau să infirme că sumele sunt prevăzute în hotărâri, nu are atribuţii contabile şi doar a avizat în documentele la care se face referire în dosar că sumele din acele documente sunt în concordanţă cu hotărârile C.J. A mai arătat că în anul 2010 în timp ce se afla în Germania la o deplasare a avut o convorbire telefonică cu inc. I. în legătură cu semnarea unor documente şi întrucât ea mă înlocuia atunci când lipseam, i-a spus că dacă este vorba despre o hotărâre de C.J poate să semneze, fiind vorba despre o ordonanţare de plată. La acest moment exista o dispoziţie scrisă în sensul că atunci când lipseşte este înlocuit de inc. I.

În declaraţia inculpatului E., acesta a susţinut că este nevinovat, a vizat din punctul de vedere al controlului financiar, două tabele privind finanţarea sumelor acordate pentru performanţe sportive din fondul C.J. şi pentru sumele care sunt prevăzute din acele tabele răspund cei care au semnat acele tabele, nu este atribuţia funcţionarului din CJ să verifice şi să răspundă pentru datele respective. Când a avizat tabelele, plăţile din tabelele respective au fost deja efectuate, atât de la Consiliul Judeţean către club, cât şi de la club către sportivi. Deci controlul financiar preventiv nu mai avea ce să prevină pentru că plăţile erau deja efectuate. În legătură cu ordonanţarea din iunie 2010 despre care se face referire în rechizitoriu, precizează că la acea ordonanţare nu aveam drept de control financiar preventiv. Despre ordonanţarea din decembrie 2010 a recunoscut semnătura de pe acest document, pe care l-a semnat el şi nu inc. G. A precizat că până la ordonanţarea din 2010 unde a semnat de control financiar preventiv, au mai existat 5 hotărâri în legătură cu finanţarea în baza protocolului existent, care nu au fost atacate de către Prefectură şi pe care Curtea de Conturi le-a considerat legale, la fel ca şi finanţarea. În aceste condiţii a avizat ultima ordonanţare şi nu avea nicio îndoială referitor la legalitatea plăţilor.

În declaraţia inculpatului G., acesta nu a recunoscut fapta, susţinând că nu s-a ţinut cont de atribuţiile de serviciu şi că viza de control preventiv pe care eu am aplicat-o pe cele patru ordonanţări de plată reprezintă avansuri spre decontare; au fost respectate toate fazele şi CJ avea posibilitatea să le revendice până la sfârşitul anului dacă nu se depunea decontul justificativ, adică este vorba de acele tabele. Consideră că plata avansului a avut ca bază protocolul de colaborare şi hotărârea C.J. A precizeat că a aplicat viza de control financiar preventiv după ce a verificat şi a constat că sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa vizei de specialitate sport, cultură referitor la necesitate, oportunitate, realitate şi de la compartimentul de contabilitate privind încadrarea în prevederile bugetare şi a celorlalte condiţii care erau trecute în protocolul de colaborare.

În declaraţia inculpatului H., acesta nu a recunoscut acuzaţiile, susţinând că a procedat corect la avizarea pentru controlul financiar preventiv a ordonanţării de plată din 01.03.2010. Avizul din punctul de vedere al controlului financiar se referă la aviz de legalitate că suma era prevăzută în protocolul de colaborare, aviz din pct. de vedere bugetar - că suma era alocată şi nu putea să fie alocată dacă nu ar fi fost prevăzută în protocol, verificarea dacă există disponibilităţi băneşti ca să se facă plata. Susţine că a făcut toate aceste chestiuni. Arată că nu avea cunoştinţă despre cum a utilizat clubul banii, fiind răspunderea clubului, el verificând doar decontul care venea de la club. A precizat că atunci când a aplicat viza de control financiar preventiv pe ordonanţare, aceasta avea viza de la compartimentele de specialitate, de la compartimentul de cultură şi sport, contabilitatea, viza contabilităţi vizând existenţa banilor şi nu avea niciun motiv să refuz aplicarea vizei de control financiar preventiv.

În declaraţia inculpatei I., aceasta a susţinut că este nevinovată, precizând că era funcţionar în cadrul serviciului relaţii cu publicul şi întrucât şeful serviciului numitul D. era plecat într-o delegaţie a lăsat ştampila pentru a rezolva problemele urgente. În data de 16.03.2010 când a semnat ordonanţarea de plată, aceasta a fost scrisă de colegul său FFFF. şi la insistenţele numiţilor H. şi E. după convorbirea telefonică cu şeful ei numitul D., căruia i-a spus că i s-a cerut să semnez ordonanţarea în valoare de 1.5000.000 RON, şeful ei i-a spus să semneze că nu este niciun fel de problemă. A precizat că a aplicat ştampila şi a semnat "pentru şeful serviciului", pentru D. A arătat că nu a deţinut şi nu a avut cunoştinţă despre vreun document în sensul că l-ar înlocui pe şeful său D., că ar exercita atribuţiile de serviciu în lipsa lui, nu i s-a adus la cunoştinţă nicio dispoziţie cu privire la exercitarea unor atribuţii de serviciu a altor persoane. Conform fişei postului nu avea atribuţii de a completa, ori semna ordonanţări de plată în domeniul de care răspundea.

În declaraţia inculpatului J., a susţinut că este nevinovat, că nu a participat nici la elaborarea şi nici întocmirea protocolului. Referitor la fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a precizeat că prin înscrisurile pe care le-a emis a arătat cum au fost cheltuiţi banii CJ, iar ceea ce a afirmat prin acele înscrisuri este conform cu realitatea. În fotbal anul fiscal începe la 1 iulie şi se încheie la 31 mai al anului următor şi până s-au primit banii de la CJ trebuia să se facă plăţi pentru jucători, etc. inclusiv să-i stimuleze pe jucători pentru a obţine obiectivele propuse. Tabele erau doar o informare a modului cum s-au cheltuit acei bani pe care i-au primit de la C.J. Sumele şi numele trecute în tabele corespund cu ordinele de plată care au trecut prin bancă şi vizate de bancă.

În declaraţia inculpatului M., a susţinut că este nevinovat, că după ce proiectul de colaborare a fost semnat de toate autorităţile competente, s-a procedat la executarea proiectului prin atribuţiile pe care le aveam fiind director pe partea de executare administrativă, a semnat diferite acte, respectiv adrese prin care justifica conform contractului de colaborare activitatea, acte în care a explicat exactitatea datelor, a arătat ce sume s-au cheltuit cu susţinerea echipei de fotbal. Susţine că nu a făcut niciun fals prin actele pe care le-am semnat pentru că tabelele nu produceau consecinţe juridice şi nu determinau o plată, întrucât plata era deja făcută; tabelele reprezentau doar o informare care atesta ce se întâmpla deja cu banii daţi; nu putea să fie complice pentru că protocolul a fost semnat în 2008, iar tabelele în 2010. A arătat că toate sumele primite de la CJ au fost efectiv cheltuite cu susţinerea echipei de fotbal.

În declaraţia inculpatului N., acesta a susţinut că este nevinovat. În calitatea pe care o avea de director executiv al GGGG. era responsabil cu activitatea economico-financiară a clubului de la 01.06.2008, adică ulterior protocolului de colaborare la care se face referire în dosar şi ulterior primirii primei tranşe de bani de la CJ la societate şi nu putea să influenţeze în vreun mod încheierea protocolului. Atribuţiile sale erau strict legate de activitatea internă a clubului şi organizarea contabilităţii, întocmirea situaţiilor financiare şi fiscale ale clubului. Tabelele semnate de el erau tabele justificative prin care sumele primite de la CJ, aveau corespondent conform protocolului. A afirmat că acele documente justificative sunt reale, fiind dovedit acest lucru prin ordinele de plată care au stat la baza întocmirii acelor tabele. Susţine că nu se poate face o comparaţie între sumele înscrise în tabelele menţionate şi sumele care se regăsesc în rulajele de cont ale clubului comparativ cu acele tabele, pentru că acele sume din tabele sunt reale, au intrat la un moment dat în conturi şi au fost transferate din contul clubului în conturile jucătorilor.

În apărarea inculpatului A. s-a susţinut în esenţă că inculpatul nu a comis încălcările de lege imputate, pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosar.

În apărarea inculpatului B., s-a invocat că şi-a îndeplinit atribuţia de avizare a unor hotărâri ale Consiliului Judeţean Timiş în mod legal cu respectarea fişei postului şi a dispoz. art. 117 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a Administraţiei Publice Locale şi nu s-a dovedit că a încălcat legea, conform motivelor arătate în concluziile depuse la dosar.

Instanţa nu şi-a putut însuşi apărările inculpaţilor B. şi A. în sensul că s-au respectat dispoziţiile legale în ce priveşte avizarea şi încheierea protocolului de colaborare prin care Consiliul Judeţean se obliga să aloce sume pentru susţinerea echipei de fotbal L. S.A.

Astfel, instanţa a reţinut că demersurile inculpaţilor B. şi A. în sensul celor arătate nu pot fi considerate legale, ci dimpotrivă, s-a apreciat că respectivele demersuri exterioare procesului legislativ s-au realizat cu încălcarea normelor legale în vigoare care prevăd imposibilitatea finanţării activităţii cluburilor sportive profesioniste, organizate ca societăţi comerciale pe acţiuni ce realizează venituri proprii în ramura sportivă care face obiectul licenţei obţinute din partea federaţiei sportive naţionale, emisă în conformitate cu statutele şi regulamentele federaţiilor internaţionale (şi nu din alocaţii din bugetele publice) şi îşi gestionează propriul patrimoniu potrivit reglementărilor aplicabile pentru societăţile comerciale, precum şi faptul că finanţarea structurilor sportive de drept privat din bugetele publice este limitată strict la entităţile fără scop lucrativ, fiind excluse, deci, societăţile comerciale pe acţiuni al căror scop este obţinerea de profit.

Deşi în apărarea inculpaţilor A. şi B. s-a susţinut şi faptul că fotbalul fiind o activitate de interes public, ar fi îndeplinite cerinţele legale care reglementează posibilitatea colaborării, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 36 alin. (7) lit. a) din Lega nr. 215/2001. Astfel, s-a reţinut că argumentul în apărarea inculpaţilor este lipsit de relevanţă, întrucât nu se circumscrie noţiunii de proiect serviciu sau acţiune de interes public. Pe de altă parte, contractul de cooperare sau de asociere cu o persoană juridică, trebuie să aibă ca obiect finanţarea sau realizarea în comun de acţiuni publice de interes local. Or, în cauză nu s-a putut reţine că s-a finanţat acţiuni de interes public local, ci s-au acordat sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal, pentru premierea unor sportivi pentru care au fost întocmite ca şi documente justificative, procese-verbale ce conţin date nereale.

De asemenea, s-a apreciat că nu pot fi reţinute nici susţinerile în apărare privind neatacarea hotărârii de aprobarea "Protocolului de colaborare" de către Prefect, instanţa reţinând că lipsa atacării la instanţa de contencios-administrativ nu conferă legalitate "Protocolului de colaborare", ori prelungirilor ulterioare ale protocolului, iar omisiunea atacării în contencios nu poate justifica comiterea unei fapte penale.

S-a mai invocat în apărarea inculpatului B. că opinia sa de legalitate a Hotărârii Consiliului Judeţean nr. 39/2008 şi a Protocolului de colaborare este susţinută şi de existenţa rapoartelor Camerei de Conturi Timiş, de adresele Curţii de Conturi a României existente la dosar prin care s-a apreciat că Protocolul de colaborare în vederea susţinerii exclusive a echipei de fotbal pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal cu specificarea criteriilor de performanţă care trebuie realizate şi care au dus la alocarea unor sume din bugetul judeţului Timiş, nu au fost încheiate cu fraudarea legi.

Referitor la această apărare, instanţa a reţinut că omisiunea constatării de către auditorii Camerei de Conturi a nelegalităţii Protocolului de colaborare şi a efectuării unor plăţi nelegale pe baza protocolului în perioada 2008-2010 din bugetul Consiliului Judeţean Timiş către L. S.A. nu exclude răspunderea penală a persoanei care a semnat Protocolul de colaborare cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a persoanei care a avizat pentru legalitate acest demers.

De altfel, s-a constatat că poziţia Curţii de Conturi a României în legătură cu contracte de colaborare a fost exprimată prin Raportul nr. x/2012 al Comisiei pentru aplicarea unitară a prevederilor legale, stabilindu-se că Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 69/2000 dau dreptul la asocierea, însă fondurile trebuie cheltuite potrivit condiţiilor stabilite prin contractele încheiate între părţi, chiar dacă fondurile transferate trec din sectorul bugetar în sectorul privat.

Prin acelaşi raport în ce priveşte invocarea H.G. 1447/28.11.2007 privind aprobarea normelor financiare pentru activitatea sportivă, Cap. V, art. 25, Premii pentru sportivi, pentru performanţele deosebite obţinute în competiţii sportive, Ministrul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile sportive naţionale, HHHH., ministerele şi alte instituţii centrale care au în subordine structuri sportive pot acorda sportivilor, în funcţie de valoarea performanţei, de importanţa şi amploarea competiţiei, de contribuţia personală şi în limita bugetului aprobat, premii/recompense în RON şi/sau în obiecte, până la valoarea sume precizate în acel act normativ, s-a concluzionat că această dispoziţie legală nu este aplicabilă consiliilor judeţene.

Nu au putut fi însuşite de către instanţă nici argumentele în apărarea inculpatului B. cu referire la O.G. nr. 58/2014 în condiţiile în care instanţa a observat că dispoziţiile legale invocate se referă la premierea în condiţiile legii a performanţelor deosebite obţinute la competiţiile sportive internaţionale oficiale, deci vizează premiere cu respectarea dispoziţiilor legale în contradicţie cu datele dosarului care relevă că sumele din bugetul local au fost alocate cu încălcarea normelor legale care prevăd imposibilitatea finanţării activităţii societăţilor comerciale pe acţiuni care realizează venituri proprii.

Referitor la inculpatul B., s-a observat că înscrisurile aflate la dosar relevă că acesta a semnat şi referatul nr. x/13.05.2008 prin care era propusă acordarea sumei de 500 mii euro stabilită prin Protocolul de colaborare, pentru derularea procedurii de ordonanţare şi efectuarea plăţii cu ordinul nr. 6034/13.05.2008, precum şi referatul nr. x/17.12.2008 în care s-a consemnat că obiectivul de performanţă stabilit prin Protocolul de colaborare a fost îndeplinit şi deoarece şi celelalte obligaţii asumate au fost realizate s-a propus alocarea şi plata sumei de 500 mii euro, fiind emisă ordonanţarea de plată FN pentru suma de 1.900.000 RON. Aşa cum s-a arătat în cuprinsul stării de fapt şi în acest referat se făcea menţiunea că a fost ataşat clasamentul Ligii I publicat în HH. şi ordine de plată nr. x/2008, însă aceste documente nu au fost ataşate.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, tribunalul a apreciat că aceasta se stabileşte în cauză pornind de la dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/21.05.2015. Ca atare, procedând la analiza globală a tuturor instituţiilor incidente, a efectelor acestora, respectiv analiza condiţiilor de incriminare, condiţiile sancţionatorii şi consecinţele condamnării, tribunalul a constatat ca fiind mai favorabilă legea nouă. În acest sens, s-a reţinut că sunt mai favorabile limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) N. C. pen., majorate, în raport, cu dispoz. art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 309 N. C. pen., art. 78 al 2 C. pen., în raport, cu limitele de pedeapsă prevăzută pentru această infracţiune conform reglementărilor anterioare. Observând şi limitele de pedeapsă pentru forma complicităţii prev. de art. 48 C. pen., şi pentru celelalte infracţiuni prev. de art. 322 C. pen., de care sunt acuzaţi inculpaţii, precum şi condiţiile sancţionatorii pentru forma continuată a infracţiunii şi concursului de infracţiuni, instanţa a constatat că într-adevăr legea nouă apare ca fiind mai favorabilă.

În considerarea motivelor mai sus descrise, instanţa a reţinut că fapta inculpatului A., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat documentul intitulat "Protocol de colaborare" în baza căruia au fost plătite unei societăţi comerciale private mai multe sume de bani în cuantum total de 9.950.000 RON, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată activitatea unei firme private - L. S.A., iar ulterior, în calitate de ordonator principal de credite a semnat un număr de 6 ordine de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) şi documentele ce au stat la baza aprobării acelor ordine de plată, fără ca la baza acelor ordine de plată să existe documentele justificative legale şi fără ca plăţile dispuse să poată fi efectuate potrivit dispoziţiilor legale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale).

Fapta inculpatului B. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ulterior procesului legislativ, a avizat H.C.J. Timiş nr. 39/03.04.2008 prin care a fost adoptat "Protocol de colaborare" şi hotărârile ulterioare de prelungire a acestui protocol în baza căruia au fost plătite unei societăţi comerciale private mai multe sume de bani în cuantum total de 9.950.000 RON, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permisă finanţarea activităţii unei firme private, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de abuz în serviciu fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000, în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Potrivit art. 309 C. pen., dacă faptele prevăzute în art. 297 C. pen., au produs consecinţe deosebit de grave limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, se majorează cu jumătate.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 517/08.07.2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoz. art. 246 C. pen. din 1969, art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, s-a stabilit că dispoziţiile art. 246 C. pen. din 1969, art. 297 alin. (1) C. pen., sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma " îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora, se înţelege" îndeplineşte cu încălcare legii".

În considerarea acestei decizii referitor la atribuţiile de serviciu încălcate de inculpatul A., instanţa constată că potrivit art. 104 alin. (1) lit. c) rap. la art. 104 alin. (4) din Legea nr. 215 din 23.04.2001, a administraţiei publice locale "preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte atribuţii privind bugetul propriu al judeţului, art. 103 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale "preşedintele consiliului judeţean asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi Ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative". Se constată că au fost încălcate de inculpatul A.:

- dispoz. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 350/2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, potrivit cărora"Pentru a putea participa la procedura privind atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, solicitanţii trebuie să fie persoane fizice sau persoane juridice fără scop patrimonial - asociaţii ori fundaţii constituite conform legii - sau culte religioase recunoscute conform legii", art. 5 atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă se face exclusiv pe baza selecţiei publice de proiecte, procedură care permite atribuirea unui contract de finanţare nerambursabilă din fonduri publice, prin selectarea acestuia de către o comisie, cu respectarea principiilor prevăzute la art. 4", art. 10 atribuirea de contracte de finanţare nerambursabilă se va face în limita fondurilor publice alocate programelor aprobate anual în bugetele autorităţilor finanţatoare";

- Legea nr. 69 din 28 aprilie 2000 a educaţiei fizice şi sportului,respectiv: art. 67, alin. (3), lit. b)"Bugetul anual cuprinde .. bugetul de stat sau bugetele locale acordate de organele administraţiei publice centrale sau locale pentru finanţarea programei or sportive realizate de structuri sportive de drept privat, fără scop lucrativ, de utilitate publică", art. 67 alin. (4) lit. b) " Bugetul anual al structurilor sportive se aprobă după cum urmează: .. de organele administraţiei publice centrale sau locale în subordinea cărora se află, pentru structurile sportive de drept public", art. 69 alin. (1) Structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic Român, în condiţiile prezentei legi, pot sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz";

- Art. 91 alin. (6) din Legea nr. 215 din 23.04.2001, a administraţiei publice locale, potrivit căruia "în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), consiliul judeţean: a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine, inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean";

- Dispoziţiile Legii nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, respectiv: art. 3, alin. (2): "Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanţarea administraţiei publice locale, programelor, proiectelor, activităţilor, acţiunilor, obiectivelor şi altele asemenea, potrivit scopurilor prevăzute în legi şi alte reglementări.. ", art. 14, alin. (3): "Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectivă cheltuială", art. 23 alin. (1): "Ordonatorii de credite au obligaţia de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale";

- Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32 din 19 mai 1994, privind sponsorizarea, potrivit cărora: instituţiile şi autorităţile publice, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat şi regiile autonome nu pot efectua activităţi de sponsorizare, având ca beneficiari persoane fizice şi a asociaţiilor familiale care îşi desfăşoară activitatea conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, precum şi societăţi comercial cu capital privat";

- Dispoziţiile din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, respectiv art. 43 alin. 1 funcţionari publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririlor de serviciu şi să abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici", art. 45 alin. (1):

" funcţionari publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate";

- Art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/31.10.2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, potrivit cărora: "instituţiile publice ", efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unităţile trezoreriei statului în a căror rază sunt înregistrate fiscal….".

- Prevederile art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare, care prevăd că instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de finanţare a cheltuielilor, au obligaţia să respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale execuţiei bugetare a cheltuielilor, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, precum şi să organizeze, să conducă evidenţa şi să raporteze angajamentele bugetare şi legale începând cu anul bugetar 2003.

Inculpatul A. în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, în mod abuziv şi prin încălcarea prevederilor legale menţionate a dispus alocarea în perioada 2008-2011 din bugetul judeţului Timiş a sumei de 9.950.000 RON în contul S.C. K. S.A., (fostă S.C. L. S.A., astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Prin activitatea infracţională, deşi inculpatul A. avea obligaţia gestionării fondurilor în scopul exclusiv al intereselor comunităţii, sumele alocate din bugetul Consiliului Judeţean Timiş nu au servit în niciun caz intereselor comunităţii, ci doar pe cele ale S.C. L. S.A., finanţarea fiind ilegală.

Referitor la încălcarea atribuţiilor specifice funcţiei de secretar al judeţului, de către inculpat B., instanţa a reţinut că potrivit art. 117 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215 din 23.04.2001, a administraţiei publice locale "Secretarul unităţii administrativ-teritoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean". Au fost încălcate de către inculpat:

- Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32 din 19 mai 1994, privind sponsorizarea, potrivit cărora: instituţiile şi autorităţile publice, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat şi regiile autonome nu pot efectua activităţi de sponsorizare având ca beneficiari persoane fizice şi a asociaţii familiale care îşi desfăşoară activitatea conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, precum şi societăţi comerciale cu capital privat";

- Dispoziţiile Legii nr. 350 din 2 decembrie 2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, respectiv: art. 3 alin. (1) "Pentru a putea participa la procedura privind atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, solicitanţii trebuie să fie persoane fizice sau persoane juridice fără scop patrimonial - asociaţii ori fundaţii constituite conform legii - sau culte religioase recunoscute conform legii", art. 5 atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă se face exclusiv pe baza selecţiei publice de proiecte, procedură care permite atribuirea unui contract de finanţare nerambursabilă din fonduri publice, prin selectarea acestuia de către o comisie, cu respectarea principiilor prevăzute la art. 4";

- Dispoziţiile Legii nr. 69 din 28 aprilie 2000, a educaţiei fizice şi sportului,respectiv: art. 67, alin. (3), lit. b) "Bugetul anual cuprinde .. bugetul de stat sau bugetele locale acordate de organele administraţiei publice centrale sau locale pentru finanţarea programei or sportive realizate de structuri sportive de drept privat, fără scop lucrativ, de utilitate publică";

- Dispoziţiile din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, respectiv art. 43 alin. 1 funcţionari publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririlor de serviciu şi să abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici", art. 45 alin. (1):

" funcţionari publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate".

- Prevederile art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ale art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi ale art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare, instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de finanţare a cheltuielilor, au obligaţia să respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale execuţiei bugetare a cheltuielilor, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, precum şi să organizeze, să conducă evidenţa şi să raporteze angajamentele bugetare şi legale începând cu anul bugetar 2003.

Inculpatul B. în calitate de secretar al Judeţului Timiş, în mod abuziv prin încălcarea prevederilor legale menţionate, a avizat pentru legalitate hotărârea prin care s-a aprobat şi prelungit protocolul de colaborare de alocare în perioada 2008-2011 din bugetul judeţului Timiş a sumei de 9.950.000 RON în contul S.C. K. S.A., (fostă S.C. L. S.A., fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul laturii subiective instanţa a reţinut că inculpaţii au acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe conform dispoz. art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât au prevăzut rezultatul faptelor lor şi au urmărit producerea unui asemenea rezultat prin săvârşirea faptei.

În realizarea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul A., acesta a fost sprijinit de coinculpaţii E., G., H. şi I., care în calitate de angajaţi ai instituţiei din care făcea parte inc. A., au întocmit, cu încălcarea dispoziţiilor legale, documentele necesare punerii în aplicarea efectivă a rezoluţiei infracţionale, etapă în care, pentru a da o aparenţă de legalitate, toţi aceştia au fost sprijiniţi de ceilalţi coinculpaţi J., M. şi N., în calitatea pe care o aveau de reprezentanţi, respectiv angajaţi ai societăţii comerciale beneficiare a fondurilor provenite de la bugetul statului.

Astfel, inculpaţii E., G., H. şi I., angajaţi ai Consiliului Judeţean Timiş, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 - privind statutul funcţionarilor publici: "Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici." Conform art. 45 alin. (1) din acelaşi act normativ, "funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate", iar potrivit alin. (3) din acest articol, "Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii."

Din starea de fapt mai sus descrisă, a rezultat complicitatea inculpaţilor E., G., H. şi I. prin întocmirea, respectiv avizarea documentelor necesare efectuării plăţilor, ordonanţarea şi plata sumelor alocate din fondurile Consiliului Judeţean Timiş către S.C. L. S.A., cu nesocotirea dispoziţiilor legale şi încălcarea atribuţiilor de serviciu pe care le aveau, sprijinindu-l, astfel pe inc. A. în comiterea faptei de abuz în serviciu.

Potrivit art. 48 C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Din probele aflate la dosar a rezultat că inculpatul D. l-a sprijinit pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata unor sume în sensul că inc. D., a avizat din punct de vedere al realităţii, regularităţii şi legalităţii ordonanţările de plată şi documentele ce au stat la baza plăţilor efectuate de Consiliul Judeţean Timiş prin Ordinele de plată nr. x din data de 13.05.2008 pentru suma de 1.800.000 RON, nr. X din data de 17.12.2008 pentru suma de 1.900.000 RON, nr. x din data de 04.06.2009 pentru suma de 1.750.000 RON, nr. x din data de 01.04.2010 pentru suma de 1.500.000 RON, nr. X din data de 30.06.2010 pentru suma de 850.000 RON şi nr. x din data de 23.12.2010 pentru suma de 2.150.000 RON, menţionate în cuprinsul descrierii stării de fapt anterior expusă, prin care a fost plătită suma totală de 8.450.000 RON către S.C. L. S.A., avizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea documentele justificative legale. Această faptă a inc. D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 din C. pen. comb.cu art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

În realizarea complicităţii de către inc. D., prin ajutorul acordat inc. A., se reţine că inc. D., a încălcat dispoz. art. 3 din Legea nr. 32/1994, privind sponsorizarea, art. 3 alin. (1), art. 5, art. 10, art. 13, art. 21 alin. (1) lit. a), art. 37 alin. (1) din Legea nr. 350 din 2 decembrie 2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, art. 49 alin. (8), alin. (2), art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, art. 67, alin. (3), lit. b), art. 67 alin. (4) lit. b), art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69 din 28 aprilie 2000, a educaţiei fizice şi sportului, art. 43 alin. (1), art. 45 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/31.10.2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare.

Inculpatul E. l-a sprijinit pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata unor sume în sensul că inc. E. care a avizat din punct de vedere controlului financiar preventiv documentele justificative ce au stat la baza ordinelor de plată nr. x din data de 30.06.2010 pentru suma de 850.000 RON şi nr. x din data de 23.12.2010 pentru suma de 2.150.000 RON menţionate în descrierea stării de fapt anterior expusă, prin care a fost plătită suma totală de 3.000.000 RON către S.C.L. S.A., avizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea documentele justificative legale, sprijinind în acest fel pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata sumei anterior menţionate. Această faptă a inc. E. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 din C. pen. comb.cu art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

În realizarea complicităţii, prin ajutorul acordat inculpatului A. de către inc. E., acesta a încălcat dispoz. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32 din 19 mai 1994, privind sponsorizarea, art. 3 alin. (1), art. 5, art. 10, art. 13, art. 21 alin. (1) lit. a), art. 37 alin. (1) din Legea nr. 350 din 2 decembrie 2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, art. 49 alin. (8), alin. (2), art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, art. 67 alin. (3), lit. b), art. 67 alin. (4) lit. b), art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69 din 28 aprilie 2000, a educaţiei fizice şi sportului, art. 43 alin. (1), art. 45 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/31.10.2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare.

Inculpatul G. l-a sprijinit pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata unor sume în sensul că inc. G. care a avizat din punct de vedere al controlului financiar preventiv documentele ce au stat la baza ordinelor de plată nr. x din data de 13.05.2008 pentru suma de 1.800.000 RON, nr. x din data de 17.12.2008 pentru suma de 1.900.000 RON, nr. x din data de 04.06.2009 pentru suma de 1.750.000 RON şi nr. x din data de 30.06.2010 pentru suma de 850.000 RON, menţionate în descrierea stării de fapt anterior expusă prin care a fost plătită suma totală de 7.800.000 RON către S.C.L. S.A., avizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea documentele justificative legale. Această faptă a inc. G. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 din C. pen. comb.cu art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale).

În realizarea complicităţii, prin ajutorul acordat inculpatului A. de către inc. G., acesta a încălcat dispoz. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32 din 19 mai 1994, privind sponsorizarea, art. 3 alin. (1), art. 5, art. 10, art. 13, art. 21 alin. (1) lit. a), art. 37 alin. (1) din Legea nr. 350 din 2 decembrie 2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, art. 49 alin. (8), art. 2 alin. (2), art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, art. 67 alin. (3), lit. b), art. 67 alin. (4) lit. b), art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69 din 28 aprilie 2000, a educaţiei fizice şi sportului, art. 43 alin. (1), art. 45 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/31.10.2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare.

În ceea ce priveşte controlul financiar preventiv, acesta a fost reglementat de O.G. nr. 119/1999 ce defineşte această activitate ca fiind acţiunea prin care se verifică, înainte de aprobarea acestora, legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice.

În scopul unei judicioase utilizări a fondurilor publice, art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999 stabileşte obligaţia ca persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

Obiectul controlului financiar preventiv îl constituie, printre altele ordonanţarea cheltuielilor şi se exercită prin viză, de persoane din cadrul compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens, de către conducătorul entităţii publice.

În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de operaţiuni se prezintă însoţite de documentele justificative corespunzătoare, certificate în privinţa realităţii şi legalităţii prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care iniţiază operaţiunea respectivă.

Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund, potrivit legii, pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate.

În speţă, calitatea de ordonator principal de credite o avea inculpatul A. fiindu-i conferită de lege şi prin adresele Consiliului Judeţean Timiş nr. x şi y din data de 22.06.2015 au fost comunicate numele persoanelor desemnate în urmărirea, derularea finanţării, efectuarea plăţilor acordarea semnăturii şi menţiunii "bun de plată" precum şi cea de control financiar preventiv, calităţi pe care le aveau inculpaţii D., G. şi E.

Cu privire la justificarea cu documente legal întocmite de S.C.L. S.A., a sumelor alocate de la bugetul judeţean Timiş, din documentele puse la dispoziţie de către Consiliul Judeţean Timiş, nu a rezultat ce documente legale întocmite au stat la baza operaţiunilor de lichidare a cheltuielilor angajate de entitate prin protocolul de colaborare cu S.C.L. S.A., tabelele utilizate ca documente justificative pentru avizarea ordonanţărilor de plată neputând fi considerate documente justificative legale suficiente în sensul prevederilor O.M.F.P. nr. 1792/2002.

Aşadar, a rezultat că ordonanţarea şi plata sumelor alocate din bugetul judeţean în contul S.C.L. S.A., s-au realizat cu încălcarea prevederilor legale, atât din punct de vedere al existenţei documentelor de justificare a sumelor alocate, cât şi al realităţii, regularităţii şi legalităţii sumelor utilizate, în condiţiile în care între destinaţiile stabilite prin protocolul de colaborare a sumelor alocate (sume cu destinaţie specială "exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal) şi utilizarea lor efectivă, conform datelor din Trezoreria Timişoara, nu există corespondenţă, fiind deturnate altor scopuri (plăţi de penalităţi contractuale şi chirii, în relaţia cu Consiliul Judeţean Timiş, plăţi prin executare silită pentru datorii anterioare la bugetul statului, executare efectuată de organele fiscale ale Ministerului Finanţelor Publice).

În apărarea acestor inculpaţi - D., E. şi G., s-a susţinut nevinovăţia acestora invocându-se faptul că au verificat legalitatea, realitatea, regularitatea operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv şi a documentaţiei justificative şi că tabelele prezentate beneficiarului sumelor corespund cu realitatea. Aceste susţineri sunt contrare ansamblului probelor dosarului prin care s-a dovedit că acordarea vizei de control financiar preventiv s-a făcut contrar dispoziţiilor legale, în raport, cu faptul că verificarea legalităţii operaţiunilor contabile şi a documentelor în ce priveşte ordonanţarea de plată pentru sumele virate din contul Consiliului Judeţean Timişoara în contul S.C.L. S.A., ar fi impus refuzul vizei în condiţiile în care raportat la datele ce rezultă din probele dosarului, se reţine că finanţarea structurilor sportive de drept privat din bugetele publice, este limitată la entităţile fără scop lucrativ prin excluderea societăţilor comerciale pe acţiuni care au ca scop obţinerea de profit cu caracter patrimonial. Aşadar, problema ilegalităţii efectuării plăţilor, în raport, cu documentele în baza cărora se efectuau plăţile, trebuia şi putea fi observată, sesizată şi de către inculpatul D., E. şi G., în calităţile pe care le aveau, atât la momentul avizării, semnării documentelor de efectuarea plăţilor, cât şi ulterior la primirea tabelelor documente justificative ce conţineau date nereale.

Referitor la complicitatea inculpatei I. şi H. la sprijinirea acţiunilor ilicite desfăşurate de inc. A., instanţa a apreciat că în sarcina acestor inculpaţi nu poate fi reţinută intenţia sub forma vinovăţiei, astfel că în lipsa acestui element constitutiv al infracţiunii nu poate fi antrenată răspunderea penală pentru fapta de complicitate la abuz în serviciu.

Astfel, în acuzarea inculpatei I. s-a susţinut că aceasta a avizat din punct de vedere al realităţii, regularităţii şi legalităţii ordonanţarea ce a stat la baza ordinului de plată nr. x din data de 01.04.2010 pentru suma de 1.500.000 RON, menţionat în descrierea stării de fapt anterior expusă prin care a fost plătită suma de 1.500.000 RON către S.C. L. S.A., avizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea documentele justificative legale, sprijinind în acest fel pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata sumei anterior menţionate, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000. S-a susţinut că inculpata a încălcat dispoz. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32/1994, privind sponsorizarea, art. 3 alin. (1), art. 5, art. 10, art. 13, art. 21 alin. (1) lit. a), art. 37 alin. (1) din Legea nr. 350 din 2 decembrie 2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, art. 49 alin. (8), art. 3 alin. (2), art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, art. 67 alin. (3), lit. b), art. 67 alin. (4) lit. b), art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69 din 28 aprilie 2000 a educaţiei fizice şi sportului, art. 43 alin. (1), art. 45 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/31.10.2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare.

Instanţa a reţinut că inculpata I. îndeplinea atribuţii de inspector de specialitate în cadrul Serviciului Relaţii Publice, serviciu care avea competenţă în domeniu sport, cultură şi învăţământ. În cadrul acestui serviciu revenea inculpatului D. obligaţia de avizare din punct de vedere al realităţii, regularităţii şi legalităţii ordonanţărilor de plată şi documentelor ce stau la baza plăţilor efectuate. La data de 16.03.2010, dată fiind lipsa şefului serviciului D., care era plecat într-o delegaţie, inculpata I. a semnat ordonanţarea de plată pentru suma de 1.500.000 RON.

Din ansamblul probelor dosarului a rezultat că iniţial inculpata a refuzat semnarea formularului ordonanţare la plată şi doar după ce l-a contactat telefonic pe superiorul său, numitul D. care a asigurat-o că ordonanţarea este legală, inculpata a procedat la semnarea ordonanţării. Formularul de ordonanţare la plată nu a fost completat de inculpată, ci de un coleg de birou al acesteia, inculpata depunând doar semnătura pe respectivul formular.

De asemenea, instanţa a reţinut că din fişa postului inculpatei rezultă, că, deşi aceasta funcţiona ca inspector de specialitate în cadrul Serviciului Relaţii Publice, serviciu ce avea competenţă în domeniu sport, cultură, învăţământ, inculpata nu avea atribuţii în domeniul sportului, din probele dosarului, nerezultând că s-ar fi ocupat de relaţia cu S.C. L.

Deşi, în acuzare se susţine că inculpatul D. era înlocuit în cazul imposibilităţii exercitării atribuţiilor de serviciu de către inculpata I., instanţa a reţinut că din probele dosarului rezultă că inculpata I. a fost delegată verbal şi prin remiterea ştampilei de la şeful de serviciu inculpatul D. În legătură cu asemenea modalitate de delegare verbală a atribuţiilor de serviciu, se observă că la dosar s-a depus adresa nr. x/04.06.2016 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în care se arată că potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 funcţionarii publici răspund de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin în funcţia publică pe care o deţin, precum şi atribuţiilor ce le sunt delegate. În ce priveşte delegarea de atribuţii, aceasta poate fi dispusă prin emiterea unui act administrativ sau prin completarea fişei postului al cărui titular este funcţionarul public căruia îi sunt delegate noi atribuţii.

Dar instanţa a observat că în cauză nu s-a depus un act de delegare şi nici nu s-a procedat la modificarea, completarea fişei postului inculpatei, în sensul că pe lângă atribuţiile din domeniul învăţământului să-i fie delegate atribuţiile în domeniul sportului.

În considerarea acestor motive, instanţa a apreciat că în lipsa intenţiei infracţionale a inculpatei, nu pot fi reţinute elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte complicitatea inculpatului H. în sprijinirea faptei de abuz în serviciu a inculpatului A., s-a constatat că în acuzarea inculpatului H. se susţine că acesta a avizat din punct de vedere al controlului financiar preventiv documentele ce au stat la baza ordinului de plată nr. x din data de 01.04.2010 pentru suma de 1.500.000 RON, menţionat în descrierea stării de fapt anterior expusă prin care a fost plătită suma de 1.500.000 RON către S.C. L. S.A., avizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea documentele justificative legale, sprijinind în acest fel pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata sumei anterior menţionate. S-a precizat în acuzare că inculpatul a încălcat dispoz. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32 din 19 mai 1994, privind sponsorizarea, art. 3 alin. (1), art. 5, art. 10, art. 13, art. 21 alin. (1) lit. a), art. 37 alin. (1) din Legea nr. 350 din 2 decembrie 2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, art. 49 alin. (8), art. 2 alin. (2), art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, art. 67, alin. (3), lit. b), art. 67 alin. (4) lit. b), art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69 din 28 aprilie 2000, a educaţiei fizice şi sportului, art. 43 alin. (1), art. 45 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/31.10.2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare.

Instanţa a reţinut că, deşi examinarea ansamblul probelor dosarului confirmă că inculpatul H. a aplicat viza de control financiar preventiv privind ordonanţarea de plată nr. X/16.03.2010, pentru suma de 1.500.000 RON fără a exista un document justificativ al efectuării plăţii, s-a putut aprecia de către instanţă că această încălcare singulară a atribuţiilor de serviciu de către inculpat, nu poate justifica reţinerea vinovăţiei sub forma intenţiei inculpatului în comiterea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, în condiţiile în care datele dosarului nu relevă şi alte dovezi în sensul existenţei unei implicări anterioare ori concomitente de susţinere a activităţii infracţionale privind finanţarea cheltuielilor echipei de fotbal S.C. L. din fondurile Consiliului Judeţean Timiş.

Astfel, în considerarea faptului că în acuzare în sarcina inculpatului H. nu s-a reţinut forma continuată a complicităţii ci o singură acţiune de complicitate, instanţa a apreciat că nu poate îmbrăca forma unei intenţii infracţionale demersul inculpatului de a aviza ordonanţarea de plată fără a exista la acel moment documente justificative, aşa zise-le tabele justificative fiind depuse ulterior.

Aşadar, instanţa a apreciat că dată fiind existenţa unei singure acţiuni ilicit de încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inculpatul H., nu se poate reţine că această acţiune a fost realizată de către inculpat prin intenţia de a facilita săvârşirea faptei de către autor, ori că inculpatul H. ar fi urmărit - prin semnarea ordonanţării de plată menţionate, ca autorul să comită fapta.

În considerarea acestor motive reţinându-se existenţa în cauză a impedimentului privind exercitarea acţiunii penale, prev. de art. 16 lit. b) teza II C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, s-a dispus achitarea inculpaţilor H. şi I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen., rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Lega nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

Inculpatul J. a fost director executiv şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.C.L. S.A., l-a sprijinit pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, în alocarea de către Consiliul Judeţean Timiş a sumei totale de 9.950.000 RON către S.C. L. S.A., prin transmiterea documentelor intitulate "Tabel cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fonduri CJT", ce atestau utilizarea sumelor de 1.801.356 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 1.800.000 RON), 1.860.420 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 1.750.000 RON) a sumei 1.513.680 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 1.500.000 RON) către persoane aflate în relaţii contractuale cu S.C. K. S.A.,documente ce au fost utilizate în scopul de a da o tentă de legalitate operaţiunilor financiare întocmite de către inculpaţii A., D. şi E., iar prin aceasta a ajutat la alocarea sumei totale de 5.050.000 RON, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen., rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Totodată, inculpatul J. în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, a semnat documentele anterior menţionate ce conţineau date nereale care le-a utilizat şi trimis Consiliului Judeţean Timiş, în scopul folosirii lor, de către inculpaţii A., D. şi E., în scopul de a da o tentă de legalitate operaţiunilor financiare întocmite de către inculpaţii A., D. şi E., fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

În realizarea complicităţii inculpatul M., prin ajutorul acordat inculpatului A., de către inc. M., acesta, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de director executiv al S.C. L. S.A. a sprijinit alocarea acestei societăţi de către Consiliul Judeţean Timiş a sumei de 9.950.000 RON, prin transmiterea documentelor intitulate "Tabel cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fonduri CJT", în care era menţionată plata sumelor de 1.513.680 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 1.500.000 RON) şi 972.056 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 850.000 RON) şi 2.142.980 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 2.150.000 RON), ce conţineau date nereale, ce au fost utilizate în scopul de a da o tentă de legalitate operaţiunilor financiare întocmite de către inculpaţii A., D. şi E., iar prin acestea a sprijinit alocarea sumei totale de 4.500.000 RON, astfel că se reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

De asemenea, fapta inculpatului M. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat documentele anterior menţionate ce conţineau date nereale care le-a utilizat şi trimis Consiliului Judeţean Timiş, în scopul folosirii lor, de către inculpaţii A., D. şi E., în scopul de a da o tentă de legalitate operaţiunilor financiare întocmite de către inculpaţii A., D. şi E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului N. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de director executiv al S.C. L. S.A., a sprijinit alocarea acestei societăţi de către Consiliul Judeţean Timiş a sumei de 8.050.000 RON, prin transmiterea unor documente ce atestau plata sumelor de 1.801.356 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 1.800.000 RON), 1.750.000 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 1.750.000 RON), 1.513.680 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 1.500.000 RON), 972.056 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 850.000 RON) şi 2.142.980 RON (pentru plata de către C.J. Timiş a sumei de 2.150.000 RON), ce au fost utilizate în scopul de a da o tentă de legalitate operaţiunilor financiare întocmite, de către inculpaţii A., D. şi E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. comb. cu art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

Fapta inculpatului N. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat documentele menţionate anterior ce conţineau date nereale care le-a utilizat şi trimis Consiliului Judeţean Timiş, în scopul folosirii lor, de către inculpaţii A., D. şi E., în scopul de a da o tentă de legalitate operaţiunilor financiare întocmite de către inculpaţii A., D. şi E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

În realizarea complicităţii, prin ajutorul acordat inculpatului A., de către inc. J., M. şi N., reprezentanţi ai S.C. L. S.A., aceştia au ignorat, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, dispoz. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32/1994, privind sponsorizarea, art. 3 alin. (1), art. 5, art. 10, art. 13, art. 21 alin. (1) lit. a), art. 37 alin. (1) din Legea nr. 350 din 2 decembrie 2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, art. 49 alin. (8), art. 2 alin. (2), art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, art. 67, alin. (3), lit. b), art. 67 alin. (4) lit. b), art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69 din 28 aprilie 2000, a educaţiei fizice şi sportului, art. 43 alin. (1), art. 45 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/31.10.2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 322 C. pen., constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

În apărarea inculpaţilor J. şi M. s-a susţinut că nu sunt vinovaţi de săvârşirea faptelor, că plăţile efectuate nu au fost consecinţa tabelelor, informaţiile cuprinse în tabele sunt conforme cu realitatea, cu privire la raportul de expertiză arată că legiuitorul obligă la eficientizarea acestei probe. Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, arată că nu au semnat Protocolul de colaborare, că au existat controale ale Camerei de Conturi Timiş pe anii 2008, 2009, 2010 şi nu s-au constatat ilegalităţi privind colaborarea şi finanţarea. Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, se arată că nu inculpaţii au întocmit aceste tabele, aceste situaţii contabile au fost întocmite de serviciul de contabilitate, iar ei doar au semnat adresele de înaintare şi nu au realizat înscrisurile reclamate ca false. Se susţine că respectivele tabele nu produceau consecinţe juridice, nu determinau plata care era deja efectuată. Se arată că tabelele reprezintă deconturi justificative care cuprind cheltuielile făcute într-un interval de timp în concordanţă cu, clauzele protocolului şi care certifică că sumele alocate au fost cheltuite, respectând contracte.

Instanţa nu a putut reţine argumentele invocate în apărarea inculpaţilor J. şi M. cu privire la valoarea probatorie a expertizei din faza de cercetare judecătorească, având în vedere motivele invocate de instanţă, mai sus descrise cu privire la neconcludenţa acestei expertize.

Referitor la susţinerile în apărarea acestor inculpaţi privind forma de complicitate, instanţa a observat că din examinarea stării de fapt reţinută, în raport, cu ansamblul probelor dosarului rezultă că acţiunile ilicite desfăşurate de inculpaţi reprezintă o complicitate concomitentă ce s-a materializat în activităţile desfăşurate de aceşti inculpaţi, de ajutare a comiterii faptei continuată de către autor.

În ce priveşte argumentele în apărarea acestor inculpaţi privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în sensul că inculpaţii nu au întocmit aceste tabele, doar au semnat adresele de înaintare şi nu au realizat înscrisurile reclamate ca false, instanţa a observat că acuzaţia adusă acestor inculpaţi susţinută de ansamblul probelor dosarului, se referă la faptul că inculpaţii au semnat tabelele şi adresele de înaintare a respectivelor tabele ce conţineau date nereale, în sensul, că în realitate sumele plătite jucătorilor erau mai mici decât cele primite de la Consiliu Judeţean Timiş sau unele persoane care apar în tabel cu sume încasate (conform menţiunilor din tabelele justificative pentru efectuarea plăţilor) nu se regăsesc în extrasele de cont, astfel că prin aceste acţiuni ale inculpaţilor care au produs consecinţe juridice este realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În apărarea inculpatului N., s-a susţinut că nu există probe că a săvârşit infracţiunile, neexistând complicitate posterioară. S-a arătat că inculpatul N. a fost angajat al S.C. L. S.A. în baza contractului de menegement din 01.06.2008 în calitate de director cu atribuţii exclusiv de activitate financiar contabilă, nu reprezenta societatea în relaţia cu terţii, nu avea atribuţii în ceea ce priveşte finanţarea activităţii, contractele încheiate cu instituţii publice sau de drept privat sau realizarea unor venituri din activităţi de sponsorizare şi la data când a fost dată Hotărârea nr. 39 de către Consiliul Judeţean Timiş, inculpatul N. nu era angajat al MMM. În aceste condiţii nu se poate reţine o presupusă acţiune a inculpatului care să înlesnească săvârşirea faptei de abuz în serviciu de către funcţionarii publici din cadrul Consiliului Judeţean Timiş. Susţine că deconturile întocmite reflectă realitatea din tabelele nominale întocmite, sumele arătate în acestea sunt în concordanţă cu înregistrările contabile.

Cu privire la această apărare, instanţa a reţinut faptul că inculpatul a fost angajat al S.C. L. S.A. ulterior aprobării Protocolului de colaborare dintre Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A., nu poate duce la concluzia că acesta nu a săvârşit faptele, instanţa, observând că în sarcina inculpatului nu a fost reţinut coautoratul la fapta de abuz în serviciu. Contrar celor susţinute în apărare se constată că ansamblul probelor dosarului dovedesc neîndoielnic conform celor arătate în cuprinsul stării de fapt reţinută în dosar că inculpatul a fost implicat în activitatea infracţională, demersurile inculpatului contând în sprijinul acordat constând în emiterea, semnarea şi transmiterea documentelor ce conţineau date nereale pentru justificarea plăţilor. De altfel, ajutorul dat de către acest inculpat reprezintă forma unei complicităţi concomitentă, activităţile desfăşurate de inculpat intervenind în timpul infracţiunii continuată a autorului faptei de abuz în serviciu. În speţă, este realizat elementul material al laturii obiective al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât s-a dovedit că documentele justificative ce atestau plăţile sumelor de 1.801.356 RON, 1.750.000 RON, 1.513.680 RON, 972.056 RON şi 2.142.980 RON.

Având în vedere faptele mai sus descrise reţinute în sarcina inculpaţilor A., B., D., E., G., J., M. şi N., văzând criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările concrete şi modul de comitere a infracţiunilor de către fiecare inculpat, gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, natura şi gravitatea consecinţelor faptelor comise, gradul de implicare concretă a fiecărui inculpat în faptele comise, observând limitele de pedeapsă fixate pentru fiecare infracţiune comisă de către inculpaţi, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de nerecunoaştere a faptelor pe parcursul procesului penal, precum şi coordonatele ce caracterizează pozitiv persoana fiecărui inculpat, nivelul de educaţie, vârsta, conduita socială, atitudinea profesională şi în general privită, în raport, cu întreg contextul relaţiilor sociale, faptul că inculpaţii sunt persoane bine integrate social şi profesional şi au manifestat un comportament conform normelor sociale anterior faptelor, aspecte ce ţin de situaţia personală a fiecărui inculpat, astfel cum sunt relevate de datele dosarului, tribunalul, raportat la aceste criterii a condamnat pe fiecare inculpat pentru faptele comise la pedepse care să fie proporţionale cu fiecare faptă comisă, iar pedeapsa rezultantă să reflecte respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al fiecărui inculpat.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că prin adresa nr. x/30.06.2015 Consiliul Judeţean Timiş în faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă cu suma de 9.950.000 RON. Prin aceeaşi adresă Consiliul Judeţean Timiş a precizat că această sumă reprezintă "sume utilizate în alte scopuri decât cel prevăzut în Protocolul de colaborare dintre Judeţul Timiş şi S.C. L. S.A.", la care se adaugă suma de 1.529.376,04 RON - "foloase necuvenite prejudiciului de 9.950.000 RON", suma totală cu care Consiliul Judeţean Timiş a susţinut că o solicită pe latură civilă fiind de 11.479.376,04 RON, identică cu cea stabilită prin Decizia Curţii de Conturi nr. 79/22.08.2012.

Prin adresa nr. x/3/09.12.2016 partea civilă Consiliul Judeţean Timiş a precizat constituirea de parte civilă pentru suma de 12.136.950,17 RON la care a solicitat să se adauge dobânda legală până la data plăţii în conformitate cu dispoz. O.G. nr. 9/2000 în vederea recuperării sumelor acordate către S.C. L. S.A., reprezentând paguba şi beneficiul nerealizat până la date recuperării integrale a prejudiciului.

În speţă, în raport cu, infracţiunile de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu, calitatea de parte civilă revine Consiliului Judeţean Timiş.

Din probele aflate la dosar, raportul de constare ştiinţifică întocmit în faza de urmărire penală, a rezultat că prejudiciul creat prin acţiunile ilicite ale inculpaţilor A., B., D., E., G., J., M. şi N., este în sumă de 9.950.000 RON, sumă virată de Consiliul Judeţean Timiş către S.C. L. S.A. cu încălcarea dispoziţiilor legale, prin care fost prejudiciat bugetul judeţului Timiş.

Potrivit art. 1349 C. civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile pe care legea le impune, cel care încalcă această îndatorire răspunde de prejudiciile cauzate fiind obligat să le repare integral. Totodată, se reţine că potrivit art. 1382 C. civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă, sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat. Aşadar, participaţia penală, contribuţiile conjugate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu generează răspundere solidară.

În raport cu dispoz. art. 1383 C. civ., între cei care răspund solidar sarcina reparării prejudiciului se împarte proporţional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului.

Având în vedere motivele mai sus arătate, instanţa a obligat în solidar inculpaţii A. şi B. şi partea responsabilă civilmente S.C. L. S.A., la plata sumei de 9.950.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, din care în solidar cu inculpatul D. pentru suma de 8.450.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul E. pentru suma de 3.000.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul G. pentru suma de 7.800.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul J. pentru suma de 5.050.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul M. pentru suma de 4.500.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul N. pentru suma de 8.050.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii despăgubiri civile către partea civilă Consiliul Judeţean Timiş.

Totodată, reţinând incidenţa dispoz. art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen., fapta nefiind săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege de către inculpaţii I. şi H., a fost respinsă acţiunea civilă faţă de inculpaţii H. şi I.

Având în vedere obligaţia acoperirii prejudiciului cauzat prin infracţiunile de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu, pentru asigurarea recuperării prejudiciului, au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanţele procurorului asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor, după cum urmează: inculpatul A. cota de 50% din bunurile: clădire - altă destinaţie (93,20 mp suprafaţă construită), clădire - locuinţă (323,53 mp suprafaţă construită), clădire - altă destinaţie (29,96 mp suprafaţă construită) şi teren intravilan (692,00 mp) situate în Timişoara, înscrise în CF x, nr. cadastru x şi măsurile asigurătorii asupra conturilor inculpatului A. deschise la O.

S.A., P. S.A., Q. S.A., R. S.A. şi S. S.A., până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată; inculpatul B., cota de 50% asupra imobilului situat în Timişoara, înscris în CF nr. x, nr. cadastru x şi măsura asiguratorie aplicată prin ordonanţa din data de 20.04.2015 asupra conturilor bancare deschise pe numele inculpatului B. la T. S.A., U. şi R. S.A., până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată; inculpatul D. asupra cotei parte de 50 % din imobil: clădire-locuinţă, clădire-altă destinaţie şi teren intravilan situate în Timişoara, nr. CF x, nr. cadastru x, până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată; inculpatul E., asupra cotei parte de 50 % din imobil: clădire-locuinţă şi subsol sau demisol altă destinaţie situată în Timişoara, nr. top x, nr. CF x, până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată; inculpatul G., asupra cotei parte de 50 % din imobile:- clădire-locuinţă situată în Timişoara, CF x, nr. top x, clădire-locuinţă, clădire-altă destinaţie şi teren intravilan situat în Timişoara, nr. CF x, nr. cadastru x, până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată; inculpatul N., asupra cotei parte de 50 % din clădire-locuinţă, clădire-altă destinaţie şi teren intravilan situate în Timişoara, nr. top x, nr. CF x (x) până la concurenţa sumelor la care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.

Prin decizia penală nr. 1/A din 03 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii A., B., D., E., G., J., M. şi N. împotriva sentinţei penale nr. 554/30.12.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Timiş.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând cauza:

I. În baza art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., şi art. 76 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A., pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, pentru inculpatul A., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

II. În baza art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., şi art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B. (având funcţia de secretar al Judeţului Timiş la momentul săvârşirii faptei) pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, pentru inculpatul B., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

III. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., şi art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul D. (angajat la Consiliul Judeţean Timiş la data comiterii faptei, pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani faţă de inculpatul D., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Regia Autonomă de Transport cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

IV. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., şi art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani faţă de inculpatul E., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la S.C. F. S.A. cu sediul în Timişoara sau Regia de Transport Timişoara, cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

V. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., şi art. 76 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani pentru inculpatul G., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

VI. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. prin înlăturarea art. 309 C. pen. a condamnat pe inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii complicitate la abuz în serviciu la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani pentru inculpatul H., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

VII. În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. prin înlăturarea art. 309 C. pen. a condamnat pe inculpata I., pentru săvârşirea infracţiunii complicitate la abuz în serviciu la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani pentru inculpata I., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatei să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoz. art. 97 C. pen.

VIII. În baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen. rap la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, pentru inculpatul J., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la D.G.A.S.P.C. Neamţ sau Biblioteca Judeţeană G.T. Kirileanu pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

IX. În baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen. rap la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, pentru inculpatul M., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

X. În baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen. rap la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., şi art. 76 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul N., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară prev. de art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, pentru inculpatul N., conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, cu sediul în Timişoara sau S.C. C. S.A., cu sediul în Timişoara, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap.la art. 96 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 97 C. pen.

În baza art. 25, 397 C. proc. pen., art. 1349 C. civ., art. 1382 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii A. şi B. şi partea responsabilă civilmente S.C. L. S.A., la plata sumei de 9.950.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, din care în solidar cu inculpatul D. pentru suma de 8.450.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul E. pentru suma de 3.000.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul G. pentru suma de 6.300.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul J. pentru suma de 5.050.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul M. pentru suma de 4.500.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu inculpatul N. pentru suma de 8.050.000 RON (cu accesoriile legale aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu H. pentru suma de 1.500.000 RON (cu accesoriile aferente), actualizată la data plăţii, în solidar cu I. pentru suma de 1.500.000 RON (cu accesoriile aferente), actualizată la data plăţii despăgubiri civile către partea civilă Consiliul Judeţean Timiş.

A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelurile declarate de inculpaţii H. şi I. şi părţile civile Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş şi Consiliul Judeţean Timiş împotriva sentinţei penale nr. 554/30.12.2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că în cadrul motivelor de apel, Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Timişoara a arătat următoarele:

1. Greşita achitare a inculpaţilor H. şi I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 din C. pen. comb.cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, pentru a pronunţa achitarea celor doi inculpaţi, instanţa a apreciat că în sarcina acestora nu poate fi reţinută intenţia sub forma vinovăţiei şi, în lipsa acestui element constitutiv al infracţiunii, nu poate fi antrenată răspunderea penală pentru fapta de complicitate la abuz în serviciu.

Cu privire la inculpata I. s-a arătat că îndeplinea atribuţii de inspector de specialitate în cadrul Serviciului Relaţii Publice, serviciu care avea competenţă în domeniul sport, cultură şi învăţământ. În cadrul acestui serviciu, revenea inculpatului D. obligaţia de avizare din punct de vedere al realităţii, regularităţii şi legalităţii ordonanţărilor de plată şi documentelor ce stau la baza plăţilor efectuate.

La data de 16.03.2010, dată fiind lipsa şefului serviciului D., care era plecat într-o delegaţie, inculpata I. a semnat ordonanţarea de plată pentru suma de 1.500.000 RON.

Din probe a rezultat că, iniţial, inculpata a refuzat semnarea formularului ordonanţare la plată şi doar după ce l-a contactat telefonic pe superiorul său, numitul D., care a asigurat-o că ordonanţarea este legală, a procedat la semnarea ordonanţării. Formularul de ordonanţare la plată nu a fost completat de inculpată, ci de un coleg de birou al acesteia, inculpata aplicând doar semnătura pe respectivul formular.

Instanţa a mai reţinut că potrivit fişei postului, deşi aceasta funcţiona ca inspector de specialitate în cadrul Serviciului Relaţii Publice, serviciu ce avea competenţă în domeniu sport, cultură, învăţământ, inculpata I. nu avea atribuţii în domeniul sportului, ea neocupându-se de relaţia cu S.C. L.

S-a mai arătat că inculpata I. a fost delegată verbal să exercite atribuţiile de serviciu ale şefului de serviciu, inculpatul D., fiindu-i remisă ştampila de către acesta.

În legătură cu asemenea modalitate de delegare verbală, se observă că la dosar s-a depus adresa nr. x/04.06.2016 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în care se arată că potrivit art. 45 alin. l din Legea nr. 188/1999 funcţionarii publici răspund de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin în funcţia publică pe care o deţin, precum şi atribuţiilor ce le sunt delegate. In ce priveşte delegarea de atribuţii aceasta poate fi dispusă prin emiterea unui act administrativ sau prin completarea fişei postului al cărui titular este funcţionarul public căruia îi sunt delegate noi atribuţii.

Instanţa a constatat că, în cauză, nu s-a depus un act de delegare şi nici nu s-a procedat la modificarea, completarea fişei postului inculpatei în sensul că, pe lângă atribuţiile din domeniul învăţământului, să-i fie delegate atribuţiile în domeniul sportului.

În considerarea acestor motive, instanţa a apreciat că, în lipsa intenţiei infracţionale a inculpatei, nu pot fi reţinute elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte infracţiunea săvârşită de inculpatul H., s-a reţinut că, deşi ansamblul materialului probator administrat, confirmă că acesta a aplicat viza de control financiar preventiv privind ordonanţarea de plată nr. X/16.03.2010, pentru suma de 1.500.000 RON, fără a exista un document justificativ al efectuării plăţii, această încălcare singulară a atribuţiilor de serviciu nu poate justifica reţinerea vinovăţiei sub forma intenţiei inculpatului în comiterea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, în condiţiile în care datele dosarului nu relevă şi alte dovezi în sensul existenţei unei implicări anterioare ori concomitente de susţinere a activităţii infracţionale privind finanţarea cheltuielilor echipei de fotbal S.C. L. din fondurile Consiliului Judeţean Timiş.

Astfel, în considerarea faptului că în sarcina inculpatului H. s-a reţinut o singură acţiune de complicitate, instanţa a apreciat că demersul inculpatului de a aviza ordonanţarea de plată fără a exista, la acel moment documente justificative, nu poate îmbrăca forma unei intenţii infracţionale

Prin urmare, în considerarea motivelor expuse, instanţa a apreciat a fi incident în cauză, în ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi, H. şi I., impedimentul privind exercitarea acţiunii penale, prev. de art. 16 lit. b) teza II C. proc. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, astfel că, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor H. şi I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii dc complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., rap. la art. 309 C. pen., rap. la art. 132 din Lega nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

Faţă de întreg materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, s-a apreciat că instanţa de fond a interpretat în mod eronat starea de fapt descrisă şi confirmată de probe, considerând că faptele inculpaţilor I. şi H. nu au fost săvârşite cu intenţie.

Chiar dacă inculpata a fost delegată în locul inculpatului D. şeful de serviciu, nu se poate aprecia că a săvârşit fapta fără intenţie, întrucât, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, era obligată a se raporta la dispoziţiile legale. Or, prin acţiunile întreprinse, inculpata I. a sprijinit pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata sumei anterior menţionate, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 din C. pen. comb.cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

A reţinut instanţa de apel că, probele administrate au evidenţiat faptul că inculpatul H. a avizat, fără a avea documentele justificative legale, ordinul de plată indicat mai sus sprijinindu-l pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata sumei de 1.500.000 RON.

Fapta a fost săvârşită cu intenţie de funcţionarul public H., întrucât acesta, prin avizarea din punct de vedere al controlului financiar preventiv a documentelor care au stat la baza ordinului de plată nr. x, cu încălcarea dispoziţiilor legale expres menţionate, a avut reprezentarea faptului că, prin acţiunea sa, îl sprijină pe ordonatorul principal de credite, A., în demersul acestuia de a plăti o sumă de bani unei societăţi comerciale private, S.C. L. S.A.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că, în etapa de efectuare a plăţilor s-au implicat şi inculpaţii: E., G., H. şi I., care, în calitate de funcţionari publici, angajaţi ai Consiliului Judeţean Timiş, au avizat din punct de vedere al realităţii, regularităţii şi legalităţii ordonanţările de plată şi documentele care au stat la baza plăţilor efectuate de Consiliul Judeţean, avizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea documente justificative legale, ajutându-l, astfel pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata sumelor indicate mai sus.

Prin urmare, s-a apreciat că, în mod greşit, instanţa a stabilit că inculpaţii H. şi I. au acţionat fără vinovăţie şi a dispus achitarea acestora.

2. Sentinţa penală este nelegală sub aspectul pedepselor aplicate inculpaţilor: B., E., G., D., J., N., M., pedepse stabilite sub minimul special prevăzut de lege

S-a constatat că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor B., E., G., D., J., N., M. sunt: abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, în baza art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi complicitate la abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 297 din C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969).

Potrivit art. 297 alin. l C. pen., constituie infracţiunea de abuz în serviciu fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, faptă care se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Potrivit art. 309 C. pen., dacă faptele prevăzute în art. 297 C. pen., au produs consecinţe deosebit de grave limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, se majorează cu jumătate.

Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000, în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Prin urmare, reţinând la fiecare dintre inculpaţi dispoziţiile art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, se constată că minimul special al pedepsei este de 4 ani, astfel că, în mod greşit, instanţa de fond a stabilit pedepse de 3 ani sau 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, respectiv complicitate la abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, fapte ce au produs consecinţe deosebit dc grave.

S-a apreciat că regimul sancţionator stabilit de instanţa de judecată nu este unul proporţional cu gravitatea faptelor săvârşite de inculpaţi. Mai mult, pedepsele aplicate sunt nelegale, fiind orientate sub minimul special.

De asemenea, s-a considerat că aplicarea unor pedepse neprivative de libertate inculpaţilor B., E., D. şi G. nu asigură atingerea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii penale, că modalitatea de executare a pedepselor nu reflectă nici gravitatea faptelor săvârşite, nici persoana inculpaţilor.

S-a arătat că în lipsa aplicării unor pedepse ferme, societatea ar percepe o slăbiciune a autorităţilor ori o abandonare a acţiunilor de reprimare a faptelor de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Atât pedeapsa, cât şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.

Lezarea relaţiilor sociale a căror desfăşurare este dependentă de încrederea, autoritatea şi prestigiul de care trebuie să se bucure persoane publice şi, de altfel, de care trebuie să se bucure orice persoană care lucrează în aparatul administrativ al statului impune înlăturarea oricărei suspiciuni în ceea ce priveşte corectitudinea, onestitatea şi probitatea acestora.

Săvârşirea faptelor de abuz în serviciu nesancţionate cu o pedeapsă fermă, ar genera credinţa că făptuitorii pot persista în sfidarea legii, fiind de natură să inducă opiniei publice convingerea că legea se aplică altfel cu privire la aceste persoane.

Calitatea de funcţionari cu atribuţii în gestionarea banului public la nivel judeţean, presupune că aceştia au capacitatea şi pregătirea necesară să conştientizeze faptul că adoptarea unui comportament contrar normelor dc drept poate avea consecinţe în plan social şi profesional. Calitatea de funcţionar public al Statului Român presupune standarde înalte de conduită, conform cu onoarea şi demnitatea profesiei şi care obligă la garantarea supremaţiei legii şi a statului de drept, care trebuie să apere prestigiul autorităţii publice şi să întărească încrederea publică şi integritatea acesteia printr-un comportament adecvat.

Este datoria funcţionarului public să respecte standarde înalte de conduită, dar să şi participe la stabilirea, menţinerea şi susţinerea colectivă a acestor standarde. Ori de câte ori un funcţionar public încalcă legea, prejudiciază nu numai reputaţia funcţiei sale, a profesiei sale, dar poate încuraja nerespectarea legii şi poate afecta încrederea publicului în integritatea autorităţii publice administrative. Pe de altă parte, încrederea în corpul funcţionarilor publici se bazează nu numai pe competenţa şi străduinţa membrilor acestuia, dar şi pe integritatea şi moralitatea acestora.

Faţă de cele expuse, s-a criticat hotărârea pronunţată sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate inculpaţilor, pe care le-a apreciat ca fiind prea blânde, în raport, cu gravitatea faptelor comise, atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare.

3. Greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului A. sub aspectul cuantumului.

În sarcina inculpatului A., s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat documentul intitulat "Protocol de colaborare" în baza căruia au fost plătite unei societăţi comerciale private mai multe sume de bani, în cuantum total de 9.950.000 RON, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată activitatea unei firme private, iar, ulterior, în calitate de ordonator principal de credite a semnat un număr de 6 ordine de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) şi documentele ce au stat la baza aprobării acelor ordine de plată, fără ca, la baza acelor ordine de plată, să existe documentele justificative legale şi fără ca plăţile dispuse să poată fi efectuate potrivit dispoziţiilor legale

În ceea ce priveşte elementele circumstanţiale avute în vedere de instanţă la individualizare, s-a impus precizarea că perspectiva reeducării inculpatului şi a corijării acestuia este improbabilă în lipsa unei sancţiuni severe care să determine atingerea scopurilor legale ale pedepsei.

"Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptei comise" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 167/06.06.2014, dosar nr. x/2014).

4. În mod greşit nu s-a aplicat ca pedeapsă complementară inculpaţilor şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. g) C. pen., respectiv "dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii".

În prezenta cauză, pe lângă pedepsele principale, s-au aplicat şi pedepse complementare inculpaţilor.

Astfel, în baza art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a). b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Având în vedere că infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite de funcţionari din cadrul Consiliului Judeţean Timiş, respectiv de persoane cu funcţii de conducere în cadrul S.C. L. S.A., s-a apreciat că se impunea a se dispune interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară şi a dreptului de a exercita profesia sau meseria, de a desfăşura activitatea de care s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunii, prev. de art. 66 lit. g) C. pen.

Pregătirea profesională a inculpaţilor trebuia să-i determine pe aceştia să se abţină de la orice acte contrare deontologiei profesionale şi, cu atât mai mult, de la săvârşirea unor fapte cu caracter infracţional cu scopul obţinerii de foloase.

Astfel,s-a apreciat că era oportună îngrădirea drepturilor inculpaţilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., întrucât numai aşa pedeapsa complementară poate, alături de pedeapsa principală, să conducă la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, la formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

În cadrul motivelor de apel, inculpatul A. a solicitat a se dispune achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., arătând faptul că protocolul a fost încheiat în mod valabil, nu a fost atacat în instanţă, nu a fost anulat şi s-au parcurs toate etapele de legalitate.

De asemenea, s-a arătat faptul că CJT a decis premierea jucătorilor, iar în speţă nu s-a făcut dovada încălcărilor atribuţiilor de serviciu, putându-se vorbi despre o astfel de încălcare numai în situaţia în care refuza să pună în aplicare hotărârea de consiliu judeţean.

În ceea ce privesc sumele plătite, s-a aratat faptul că acestea au fost acordate cu titlu de avans spre decontare, înainte de a fi depuse documentele justificative, respectiv tabelul cu sumele plătite jucătorilor de fotbal.

Inculpatul B. a arătat faptul că viza asupra proiectului de hotărâre 39/2008 a CJT reprezenta doar un aviz consultativ, iar la momentul avizării, finanţarea s-a făcut în mod legal, iar hotărârea nu a fost nicicând atacată în contencios administrativ.

S-a mai aratat faptul că finanţarea nu s-a realizat potrivit dispoziţiilor privind finanţarea din Legea Educaţiei Fizice şi Sportului, ci pe baza unui proiect definit ca fiind "protocol" şi reprezentând o finanţare numai pentru performanţe sportive.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu s-a aratat faptul că aceasta şi-a încetat efectele, ca urmare a deciziei CCR nr. 405/2016, astfel că în cauză se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, s-a aratat faptul că inculpatul nu a încălcat prevederile Legii 69/2000 şi nici ale Legii 32/1994, iar în speţă nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între avizul consultativ acordat de către inculpatul B. şi paguba produsă de CJT.

În motivarea apelului, inculpatul D. a arătat faptul că judecătorul fondului nu a motivat în concret care dintre atribuţiile de serviciu au fost exercitate contrar legii, iar actele normative indicate de către parchet şi pretins a fi încălcate de către inculpatul D. nu se referă în concret la sarcinile acestuia de serviciu.

În apărarea sa, inculpatul a arătat că nu a participat la emiterea HCJ nr. 39/2008, iar el trebuia doar să verifice periodic corectitudinea sumelor de plată acordate, prima instanţă, reţinând în mod greşit că a aplicat viza de control financiar preventiv.

Inculpatul a arătat faptul că nu a stabilit el sumele de plată, acestea fiind prevăzute prin hotărârea de consiliu judeţean şi prin protocol.

Se mai arată faptul că prin decizia internă nr. 297/2005 în ceea ce priveşte controlul financiar preventiv nu a fost nominalizat ca persoană cu atribuţii, iar în cauză nu trebuiau să ataşeze documente justificative necesare aprobării şi vizării unor plăţi, astfel că s-a solicitat a se dispune achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul E. a solicitat a se dispune achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., arătând faptul că a fost trimis în judecată pentru o singură ordonanţare, a fost judecat pentru două ordonanţări şi condamnat pentru 3 ordonanţări.

De asemenea, instanţa nu a indicat atribuţiile de serviciu care rezultă dintr-o legislaţie primară ce nu au fost respectate, încălcându-se astfel dispoziţiile şi considerente obligatorii ale deciziei nr. 405/2016 a CCR.

Se mai arată faptul că raţionamentul primei instanţe este profund viciat din punct de vedere logic şi sfidează realitatea dosarului şi chiar raportul specialistului DNA, deoarece nu se observă că nu a avizat ordonanţările în baza tabelelor, pentru simplul motiv că acestea au fost depuse la 6 luni după efectuarea plăţilor.

Tot în legătură cu tabelele se arată faptul că acestea nu au fost avizate din punct de vedere al controlului financiar preventiv, deoarece la momentul la care acestea au fost depuse plata era deja efectuată, iar pe de altă parte acestea nu reprezentau nişte documente justificative care să se supună controlului preventiv.

În ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică se arată faptul că aceasta a fost efectuată fără a fi pusă în discuţia părţilor şi fără a se pronunţa în mod direct pe o asemenea de încadrare juridică.

În ceea ce priveşte expertiza întocmită în cauză se arată faptul că aceasta în mod corect a stabilit că informaţiile cuprinse în tabelele ce au fost înaintate către CJT sunt conforme cu realitatea.

Nu în ultimul rând se arată faptul că procurorul din rechizitoriu caracterizează faptele inculpatului E., apreciind că acesta are calitatea de complice la inculpaţii A. şi B., iar instanţa l-a condamnat, reţinând numai calitatea de complice al inculpatului A.

Inculpatul G. arată faptul că hotărârea atacată este nelegală, deoarece nu a încălcat atribuţiile de serviciu, în cauză neanalizându-se în concret care sunt elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu.

Acordarea de către inculpat a vizei de control financiar preventiv a avut în vedere hotărârile CJT prin care au fost aprobate bugetele anuale, inclusiv rectificările ce conţin sumele înscrise în protocolul de colaborare nr. x/2008 ce au fost emise numai de plenul CJT la care inculpatul nu a avut drept de vot. Se arată faptul că protocolul se aprobă în plen, se publică în M.Of. al CJT şi devine astfel cadrul legal şi pe cale de consecinţă el constituie atribuţie de serviciu pentru funcţionarul public din cadrul CJT. În cadrul aceloraşi motive de apel inculpatul G. arată că este nevinovat şi mai mult decât atât, arată că legislaţia naţională nu interzice asocierea autorităţilor publice locale pentru finanţarea activităţilor sportive desfăşurate de unităţi cu personalitate juridică de drept privat, ca acţiuni de interes public.

Se mai arată faptul că sentinţa penală conţine contradicţii între considerente şi dispozitiv, având în vedere faptul că la pagina 56 din hotărâre se reţine complicitatea inculpaţilor E., G., H. şi I. pentru ca în dispozitiv la pagina 79 să se dispună achitarea inculpatului H. pentru complicitate la abuz în serviciu, soluţie ce trebuia aplicată în cadrul tuturor inculpaţilor, iar considerentele să fie adaptate în consecinţă.

În ceea ce priveşte latura civilă se arată faptul că în mod greşit prima instanţă l-a obligat în solidar cu inculpatul A. la plata sumei de 7.800.000 RON, deşi totalul sumelor ordinelor de plată pe care le-a avizat este de 6.300.000 RON.

Inculpata I., în motivarea apelului declarat arată că achiesează la hotărârea primei instanţe sub aspectul soluţiei de achitare, însă o consideră nelegală sub aspectul reţinerii exclusive a temeiului achitării prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen., în cauză trebuind a se dispune achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), respectiv art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (există o cauză justificativă). În acest sens se arată faptul că fapta nu a fost comisă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, deoarece aceasta avea atribuţii de serviciu în cadrul Serviciului de relaţii publice, reorganizat ulterior în Direcţia Cooperare şi Informatică şi avea competenţă în domeniul Sport, Cultură şi Învăţământ, iar inculpatul D. era persoana responsabilă cu avizarea din punct de vedere al realităţii, regularităţii şi legalităţii ordonanţărilor de plată şi documentelor ce stau la baza plăţilor efectuate în cadrul serviciului.

Se arată faptul că nu a făcut decât să îndeplinească o obligaţie impusă de superiorii ierarhici şi nu putea cenzura solicitările adresate şi nici ignora hotărârile CJT pe care era obligată să le pună în executare.

De asemenea, în cauză nu s-a arătat care anume obligaţii prevăzute de lege au fost încălcate de către această inculpată.

Inculpatul N. a solicitat a se dispune achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., arătând în motivare faptul, că în cauză nu există elementele caracteristice complicităţii respectiv lipsa intenţiei deoarece el a fost angajatul S.C. L. S.A. şi nu a participat la luarea niciunei decizii în ceea ce priveşte încheierea sau prelungirea protocolului.

Mai mult decât atât, la momentul încheierii protocolului el nici măcar nu era angajat în cadrul S.C. L. S.A. iar intenţia complicelui trebuie dovedită în cauză, în speţă nefăcându-se dovada coeziunii psihice între complice şi autor.

Referitor la HCJ 39/2008 arată faptul că aceasta este legală şi nu a fost anulată niciodată, iar protocolul a fost încheiat în urma unei colaborări cu o firmă de consultanţă de specialitate.

În ceea ce privesc probele administrate (tabelele privind plata jucătorilor) se arată faptul că acestea în mod greşit au fost anulate, aceştia, reprezentând sumele reale plătite fotbaliştilor, expertiza întocmită în cauză, confirmând acest fapt şi cu toate acestea, această expertiză a fost înlăturată cu toate că aceasta este susţinută de către ansamblul probelor administrate în cauză.

Inculpaţii J. şi M. în cadrul motivelor de apel depuse la dosar solicită a se dispune achitarea lor în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., arătând în motivare faptul că în cauză în mod greşit judecătorul fondului a înlăturat raportul de expertiză judiciară întocmit pentru că ar contraveni raportului specialistului DNA, făcând o analiză succintă, superficială, trunchiată şi profund falsă a stării de fapt în ceea ce privesc tabelele şi plăţile.

Se mai arată faptul că nu a fost indicată atribuţia de serviciu care rezultă dintr-o legislaţie primară, încălcându-se astfel dispoziţiile şi considerentele obligatorii ale deciziei nr. 405/2016 a CCR, iar plăţile efectuate de către CJT nu au fost consecinţa tabelelor depuse, deoarece acestea, deşi sunt conforme cu realitatea, au fost înaintate către CJT după aproximativ 6 luni de zile.

În cadrul aceloraşi motive inculpaţii arată că nu au calitatea de funcţionari publici, iar protocolul a fost semnat de către numitul BB., ei nefăcând altceva decât să semneze şi să înainteze tabelele privind sumele plătite jucătorilor.

Referitor la inculpatul H., acesta a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) sau art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., arătând în motivare, faptul că inculpatul nu poate fi responsabil de faptul că a aplicat viza de control financiar preventiv, precum şi pentru modul în care CJT a justificat acea sumă, şi abia în situaţia în care inculpatul nu ar fi făcut acea avizare atunci putea fi acuzat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Controlul financiar preventiv nu verifică realitatea sumelor din documentul justificativ privind decontarea sumelor avansate de CJT către MMM. în temeiul hotărârilor de consiliu privind forma şi conţinutul protocolului de colaborare şi a hotărârilor de consiliu privind alocarea sumelor în bugetul CJT în conformitate cu prevederile specificate în protocolul de colaborare.

Prin apelul declarat de către Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş şi Consiliul Judeţean Timiş, acestea au criticat hotărârea sub aspectul modalităţii de soluţionare a laturii civile, arătând faptul că inculpaţii trebuiau obligaţi la plata sumei de 12.136.950,17 RON la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plăţii având în vedere faptul că aceasta este suma actualizată conform adresei nr. x/21.09.2015 a Biroului Venituri din cadrul Direcţiei Buget Finanţe.

Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor de apel formulate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în temeiul art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a găsit întemeiate în parte apelurile declarate de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii A., B., D., E., G., J., M. şi N. admiţându-le şi ca nefondate apelurile declarate de H. şi I. şi părţile civile Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş şi Consiliul Judeţean Timiş, urmând a le respinge pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel a reţinut că, în vederea desfăşurării activităţii sportive, prin contractul înregistrat la CJ Timiş cu nr. x/21.07.2006, a fost închiriat stadionul Y. către S.C. GG. S.A., chiria fiind stabilită la suma de 8292 RON lunar. De asemenea, chiriaşul a fost obligat să asigure accesul gratuit pe bază de legitimaţii la toate meciurile din programul intern şi internaţional al echipei de fotbal pentru conducerea executivă şi consilierii judeţeni din cadrul CJT într-un sector special amenajat la tribuna oficială a stadionului. Acest contract a fost prelungit succesiv până în anul 2011.

În cursul anului 2007 S.C. L. S.A. (denumire ce a fost schimbată din S.C. GG. SA) a propus CJ Timiş participarea la majorarea capitalului social cu suma de 2.500.000 euro.

Cererea a fost înscrisă pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a CJ Timiş din data de 30.10.2007 la punctul 17, generând numeroase discuţii între participanţi, astfel cum rezultă din transcrierea listingului şedinţei, consilierii evidenţiind faptul că se propunea efectuarea unei investiţii (majorare de capital) la o societate comercială fără a se cunoaşte pentru ce anume urmau a fi plătiţi banii.

Cu aceeaşi ocazie a fost pusă în discuţie şi situaţia datoriilor pe care S.C. L. S.A. le avea faţă de CJT, în raport, cu închirierea stadionului Y., şi cu toate că societatea comercială avea datorii restante de mai mult timp, inculpatul A. (astfel cum rezultă din transcrierea şedinţei) şi-a manifestat expres susţinerea pentru firma privată în scopul favorizării acesteia, arătând faptul că "avem în acest moment un angajament de plată scris din partea clubului sportiv că începând cu luna noiembrie, în decurs de 6 luni toată datoria va fi achitată".

Aceeaşi atitudine de sprijin pentru firma privată în scopul obţinerii de către aceasta a unor sume de bani de la Consiliul Judeţean Timiş a manifestat-o şi inculpatul B., care, în alocuţiunea avută, a recunoscut imposibilitatea acordării unei sume de bani unei persoane juridice de drept privat cu care Consiliul Judeţean Timiş nu avea niciun fel de scop comun şi nici beneficii rezultate din desfăşurarea activităţii acelei firme în condiţiile în care suma de bani putea fi utilizată discreţionar de S.C. "L. S.A" fără niciun control din partea Consiliului Judeţean Timiş şi în scopul obţinerii de către beneficiar patrimonial, sens în care cităm susţinerea acestuia:

"Consiliul reprezentanţi în Comitetul director al K. care a fost o asociaţie non-profit. Odată cu înfiinţarea societăţii comerciale cu titulatura pe care dumneavoastră o aveţi, această asociaţie non-profit a devenit acţionar în cadrul societăţii comerciale, care de fapt, mai mulţi acţionari, persoane fizice şi juridice, deci din acest punct de vedere în noul consiliul de administraţie al noii societăţi care poartă denumirea de L. S.A., consiliul judeţean nefiind acţionar în, nu avem nici un reprezentant şi, mi se pare corect să nu avem' reprezentant în Consiliul:de administraţie din moment ce;. repet, nu suntem acţionari."

În baza deciziei luate în cadrul şedinţei din data de 30.10.2007, a fost emisă Hotărârea Consiliului Judeţean Timiş nr. 118/30.10.2007, prin care a fost aprobată iniţierea procedurii prealabile stabilirii condiţiilor de participare a judeţului Timiş la majorarea capitalului social al S.C. "L. S.A.", sens în care pentru analizarea situaţiei şi a posibilităţii participării la majorarea capitalului social au fost desemnaţi un număr de 5 consilieri judeţeni.

Activitatea grupului de 5 consilieri desemnaţi s-a concretizat în contacte desfăşurate cu reprezentanţi ai S.C. "L. S.A." în cursul cărora aceştia din urmă au prezentat situaţia financiară a firmei, întâlniri în urma cărora cei 5 consilieri au întocmit Raportul nr. x/2007 prin care, în urma analizei documentelor puse la dispoziţie din care "rezultă explicit situaţia economico-financiară a societăţii şi motivele care au condus la situaţia prezentată, precum şi o serie de argumente care ar putea conduce în viitor la stabilitatea economico-financiară şi formarea unei echipe de fotbal competitive pe plan intern şi internaţional", au propus acceptarea în principiu a invitaţiei de participare la majorarea capitalului social.

Argumentele ce au stat la baza propunerii formulate de comisie nu au fost susţinute în concret cu documente justificative de natură a demonstra afirmaţiile formulate, aspect ce nu putea de altfel a fi susţinut, întrucât S.C. "L. S.A." nu era deloc afirmativă din punct de vederea al stabilităţii economico-financiare şi slab sustenabilă, în lipsa unor investiţii financiare substanţiale, pentru derularea în continuare a activităţii sportive şi departe de a putea asigura performanţa internaţională.

Raportul a fost aprobat, fiind emisă H.C.J Timiş nr. 136/28.11.2007 prin care a fost exprimat acordul de principiu cu privire la invitaţia formulată de S.C. "L." S.A. de participare la majorarea capitalului social. Prin acelaşi act administrativ a mai fost desemnată o comisie în vederea analizării şi negocierii condiţiilor care priveau calitatea de posibil acţionar al Consiliului Judeţean Timiş la S.C. "L." S.A. Comisia era formată din:

- preşedintele Consiliului Judeţean Timiş;

- vicepreşedinţii Consiliului Judeţean Timiş;

- secretarul judeţului Timiş;

- directorul Direcţiei Buget - Finanţe din cadrul Consiliului Judeţean

- liderii grupurilor de consilieri judeţeni.

Prin faptul că obiectul de activitate al comisiei era acela de negociere rezultă clar că intenţia de finanţare nu consta doar în acordarea unei sau unor sume de bani, ci era ţintită pentru a asigura printr-o modalitate ce urma să fie identificată a unui folos nejustificat.

În vederea stabilirii situaţiei financiare a S.C. "L. S.A." a fost efectuat un audit de S. C. Z. S.R.L., prin raportul întocmit fiind evidenţiate o serie de deficienţe în ceea ce priveşte disciplina financiar contabilă, precum şi o situaţie financiară precară a acestei societăţi comerciale.

Potrivit art. 19 din Codul fiscal, profitul reprezintă diferenţa între venituri şi cheltuieli, iar din raportul de audit rezultă că pentru anul financiar 2007 rezultatul financiar este unul negativ, iar S.C. "L. S.A. înregistra pierderi de 40.083.539 RON.

De asemenea, situaţia financiară era una negativă, iar S.C. "L. S.A." se afla practic în incapacitate de plată, stare din care nu putea ieşi, prin absurd, nici chiar prin transformarea tuturor imobilizărilor în lichidităţi, respectiv nici chiar prin vânzarea drepturilor de joc asupra jucătorilor echipei.

În aceste condiţii, eventuala participare a Judeţului Timiş la majorarea capitalului social prin cooptarea ca acţionar în cadrul societăţii comerciale prezenta cel puţin în perioada respectivă un risc deosebit ce nu putea fi asumat indiferent de motivele luate în considerare, urmând a se propune declinarea invitaţiei societăţii comerciale de a participa ca viitor acţionar la majorarea capitalului social.

Finalizat la data de 19.02.2008, Raportul de audit a fost analizat abia în data de 25.03.2008 de comisia specială, desemnată prin H.C.J. nr. 136/28.11.2007 simultan cu solicitarea nr. x/24.03.2008 a S.C L. S.A. de prelungire a contractului de închiriere a stadionului Y.

Concluziile raportului nr. x/26.03.2008 întocmit de comisia anterior menţionată, cu privire la propunerea de participare la majorarea capitalului social al S.C L. S.R.L. au fost negative, propunerea fiind respinsă, în motivarea acestei soluţii fiind preluate concluziile auditului efectuat de S. C. Z. S.R.L., respectiv aspectele rezultate din analiza indicatorilor economico-financiari:

- totalul cheltuielilor de exploatare a fost negativ, existând o pierdere netă de 40.276.810 RON, determinată de venituri totale de 14.693.379 RON şi cheltuieli totale de 54.646.189 RON;

- societatea nu are organizat un sistem de control intern, nu a efectuat inventarierea patrimoniului şi nu a respectat disciplina de casă privind încasările şi plăţile în numerar;

- lichiditatea curentă, lichiditatea imediată şi lichiditatea rapidă au niveluri sub limitele acceptabile;

- rata de gestiune a clienţilor, rata de gestiune a furnizorilor şi rata îndatorării globale sunt necorespunzătoare, în raport, cu valoarea optimă, respectiv nivelul maxim acceptat.

Deşi propunerea formulată prin raportul întocmit de comisia specială constituită prin HCJ nr. 136/28.11.2007 era una cât se poate de nefavorabilă, în sensul că, aşa cum a fost subliniat de unul din consilierii judeţeni în cadrul şedinţei în care a fost discutat raportul de audit "în aceste condiţii, eventuala, participare a judeţului Timiş la majorarea capitalului social prin cooptarea ca acţionar a Consiliului Judeţean Timiş în cadrul societăţii comerciale prezintă, cel puţin în această perioadă un risc deosebit care nu poate fi luat în considerare indiferent de motivele luate în considerare", inculpaţii A. şi B. au întreprins demersuri în vederea adoptării unei hotărâri prin care să fie plătite sume de bani către S.C. "L." S.A.

În acest sens pentru a evita posibilitatea de analizare amănunţită a raportului întocmit de comisia specială, el nu a fost introdus pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a Consiliului Judeţean Timiş ce urma să aibă loc peste 2 zile.

Astfel, pe ordinea de zi a şedinţei ordinare din data de 28.03.2008 existau 20 de puncte ce urmau a fi discutat, ultimul având ca obiect "Diverse".

În cursul desfăşurării şedinţei, a fost introdus în locul acestui punct, la solicitarea verbală formulată în timpul şedinţei a preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş, inculpatul A. discutarea proiectului de hotărâre privind stabilirea unor măsuri în legătură cu SC "L." S.A., punctul 20 iniţial de pe ordinea de zi devenind punctul 21.

Acest proiect nu a fost însă prezentat, întrucât nu a existat într-o formă scrisă, obiectul lui fiind unul prezentat verbal de inculpatul A.

Cu toate că raportul nr. x/26.03.2008 întocmit de comisia anterior menţionată nu avea ca obiect acest subiect, ci declinarea participării la majorarea capitalului social al S.C. L. S.R.L. şi prelungirea contractului de închiriere a stadionului Y., punctul introdus la propunerea inculpatului A. avea cu totul alt conţinut.

Poziţia adoptată de inculpatul A. a fost una pro causa, în alocuţiunile acestuia încercând să convingă consilierii judeţeni să voteze o hotărâre prin care să fie finanţată activitatea echipei de fotbal, deşi avea cunoştinţă că nu era posibilă alocarea unei sume de bani acestei societăţi comerciale în condiţii legale, afirmând chiar el în şedinţă că:

"de când MMM. s-a transformat din O.N.G. în societate comercială, consiliul judeţean nu a mai contribuit cu nimic pentru că nu i-a permis legea".

Imposibilitatea finanţării echipei de fotbal a fost susţinută şi întărită şi de afirmaţia făcută cu aceeaşi ocazie de către EE. - vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş din acel moment care a susţinut că "ştim cu toţii că, deşi iubim fotbalul, nu putem încălca legea şi aş vrea ca domnul B. - secretar al judeţului Timiş să găsească prin juriştii din subordinea domniei sale, toate căile legale prin care să putem să sprijinim atât pe MMM. cât şi alte echipe sportive din judeţul Timiş, astfel încât, atunci când vom încheia acest mandat, peste două luni sa plecăm liniştiţi şi să nu dăm "cu subsemnatul" reproşându-ne că am făcut ilegalităţi".

În motivarea iniţiativei sale infracţionale, inculpatul A. a argumentat juridic "exemplul Consiliul local al municipiului Timişoara", arătând că în mod legal acesta a reuşit să realizeze o asociere cu Clubul S.C. L. S.A. prin care să finanţeze activitatea sportivă desfăşurată de acesta.

În cadrul şedinţei din data de 28.03.2008 nu s-a adoptat o soluţie şi nici nu s-a dat un răspuns cu privire la cererea formulată de către clubul sportiv, însă inculpatul A. a insistat în luarea unei decizii favorabile în vederea finanţării clubului de fotbal în cel mai scurt timp, afirmând că acest lucru "ar trebui să se întâmple în zilele ce urmează, având în vedere că trebuie să dăm un răspuns final ce poate fi dat în plenul consiliului judeţean în luna aprilie".

Amânarea luării unei decizii în Şedinţa din data de 28.03.2008 cu privire la finanţarea S.C L. S.R.L. a fost determinată de raportul comisiei constituită în baza H.C.J. nr. 136/2007 şi de raportul de audit anterior menţionat întocmit de S. C. Z. S.R.L., ce a fost invocat în cursul şedinţei, prin H.C.J. nr. 38/28.03.2008 fiind declinată invitaţia de participare la majorarea capitalul social, fără a fi stabilit un termen pentru rediscutarea finanţării echipei de fotbal.

Imposibilitatea de finanţare expusă pe larg şi dezbătută în şedinţa ordinară a Consiliului Judeţean Timiş din data de 28.03.2008, a fost supusă la doar 3 zile lucrătoare, deşi situaţia de fapt şi condiţiile existente nu suferiseră modificări, analizei Comisiei specială constituită în baza H.C.J. nr. 136/2007. Raportul nr. x/02.04.2008 întocmit de acea comisie, din care făceau parte inculpaţii A. şi B., fără niciun document justificativ a propus "colaborarea" cu S.C. L. S.A., în justificarea propunerii fiind invocate motive nesusţinute de o stare de fapt stabilită obiectiv şi nesustenabilă financiar, având în vedere raportul de audit întocmit de S. C. Z. S.RL.

În fapt, s-a învederat că "echipa de fotbal are nevoie şi de o susţinere financiară adecvată pentru asigurarea condiţiilor de pregătire şi joc, astfel încât să obţină performanţe care să o propulseze în clasamentul Ligii I", sprijinul fiind necesar, având în vedere că "în ultimii ani, fotbalul a devenit un fenomen social, colectivităţile locale fiind direct interesate în susţinerea sportului de performanţă, motiv pentru care putem aprecia că susţinerea singurei echipe de fotbal din Liga I pentru accederea în elita naţională şi competiţiile UEFA constituie un proiect de interes public judeţean".

În şedinţa CJT din 03.04.2008 la punctul 1 pe ordinea de zi s-a aflat proiectul de hotărâre privind aprobarea protocolului de colaborare dintre Judeţul Timiş şi S.C. L. S.A.

Proiectul iniţiat şi susţinut de inculpaţii A. şi B. a fost adoptat fiind emisă HCJ 39/03.04.2008 prin care a fost aprobat protocolul de colaborare dintre CJT şi S.C. L. S.A.

Trebuie observat faptul că această poziţie a fost luată de către inculpatul B. care este de formaţie juridică şi are reprezentarea relaţiilor juridice ce i-au naştere între părţi, deşi protocolul ce urma a se încheia se realiza cu o societate comercială care urmărea obţinerea unui profit şi nu cu o organizaţie nonprofit.

Scopul urmărit de inculpaţii A. şi B. este expres recunoscut şi menţionat în cuprinsul aceluiaşi raport întocmit de comisia specială din care aceştia făceau parte, în sensul că, deşi se propunea o "colaborare", noţiune ce implică o relaţie în cursul căreia fiecare din părţile participante urmăresc realizarea, fie a unui scop individual, fie a unui scop comun, finalitatea acordării unei sume de bani S.C. L. S.A. era realizarea doar de către această societate comercială a unui folos necuvenit, respectiv a unui beneficiu, fără ca finanţatorul Consiliul Judeţean Timiş sa obţină o contrapartidă.

Încălcarea legii urmărită de inculpaţii A. şi B. a continuat prin impunerea în dezbaterea plenului şedinţei extraordinare a Consiliului Judeţean Timiş din data de 03.04.2008 a iniţiativei cuprinsă în raportul comisiei speciale din care aceştia făceau parte, respectiv a unui "Proiect de hotărâre privind aprobarea Protocolului de colaborare dintre judeţul Timiş şi S.C L. S.R.L." susţinut cu argumente nefondate juridic, în sensul că există şi a fost identificată calea legală prin care S.C. L. S.A. putea fi finanţată din bani publici, modalitate concretizată într-o "colaborare", fără a se arăta în mod concret care ar fi respectiva cale legală identificată.

În dezbaterea acestui punct Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş A. a susţinut în mod fals, în scopul obţinerii unei hotărâri favorabile, argumente de ordin social, apte în viziunea acestuia să susţină activitatea sportivă în principiu, dar diferite de cele inserate în protocolul suspus dezbaterii, precum că "ceea ce dorim noi din acest protocol nu înseamnă restricţii şi condiţii imposibil de realizat, ci venind pe ideea de a premia pe aceia care reprezintă cu cinste simbolurile Banatului şi a Timişoarei. Acestea au fost principiile care au stat la baza propunerii noastre".

Diferenţa între noţiunile care s-a încercat a fi utilizate ("colaborare" propusă în raportul comisiei speciale; premiere" - propusă în cadrul şedinţei şi "susţinere" .- cuprinsă în "Protocolul de colaborare" suspus dezbaterii) arată intenţia reală urmărită de inculpaţii A. şi B. de a obţine, un folos necuvenit, de. către S.C. L. S.A.,. destinaţia sumelor ce urmau să fie plătite pentru "colaborare" fiind unidirecţională şi strict stabilită în cuprinsul protocolului supus dezbaterii: "exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal".

Imposibilitatea de a plăti sume de bani din bugetul Judeţului Timiş a fost sesizată de participanţi în cursul discuţiilor purtate în şedinţa din data de 03.04.2008 de consilierul IIII., care a susţinut: "cred că s-a strecurat o greşeală, şi anume la articolul 7 trebuie înlocuit cuvântul «asocierea» cu cuvântul «colaborarea»". Sesizarea a fost confirmată de inculpatul A. care a recunoscut faptul că o noţiunea de asociere presupune punerea de comun a două entităţi în vederea desfăşurării unor activităţi menite a aduce beneficii ambelor părţi: "Observaţia domnului consilier judeţean este corectă şi în spiritul discuţiilor purtate ieri în Comisia specială nu este intenţionată ci doar a fost o scăpare pe care o vom remedia imediat după şedinţă."

Interesul consilierilor locali pentru acordarea unor privilegii pe care aceştia le-au solicitat (acordarea unor "MMM.-carduri" - mijloace electronice ce le permiteau consilierilor accesul gratuit la meciurile echipei de fotbal în sectorul special destinat stabilit prin contractul de închiriere a stadionului Y. nr. x/21.07.2006, prezentat anterior) a fost speculat de către inculpatul A., în scopul obţinerii unui vot pozitiv pentru propunerea de colaborare formulată.

În acest sens, pentru a evita şi a înlătura eventuale speculaţii cu privire la modul fraudulos de acordare a finanţării prin interpretarea votului că preferenţială în schimbul obţinerii acelor "MMM.-carduri", activitate ilicită recunoscută de către consilierul judeţean JJJJ. ("măcar atâta merită consiliul judeţean şi consilierii care de fiecare dată au fost de acord să dea bani la o societate"), inculpatul A. a achiesat la obţinerea de către consilieri a accesului gratuit pe stadionul Y., însă a încercat din nou să dea o tentă de legalitate acţiunii de finanţare ilegală prin inserarea facilităţii în contractul de închiriere a stadionului (contract-oneros cu privire la care se putea susţine că facilitatea a fost obţinută în urma negocierii) şi excluderea acelei facilităţi din contractul de colaborare (cu titlu gratuit, care prevedea obligaţii pecuniare unilaterale doar din partea Consiliului Judeţean Timiş).

Forma protocolului de colaborare semnat în numele Judeţului Timiş de către preşedintele A. prevedea ca şi obiectiv susţinerea echipei de fotbal L. pentru realizarea proiectului de ridicare a nivelului performanţei sportive şi asigurarea condiţiilor de accedere şi participare la competiţiile de club UEFA.

În cuprinsul protocolului la art. 3 se prevedeau ca şi obligaţie a CJT alocarea către clubul de fotbal a sumei de 1000 mii euro pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal în două tranşe, respectiv 500 mii euro pentru ocuparea unui loc în clasamentul ligii 1 care asigură participarea în competiţiile de club UEFA şi 500 mii euro în luna decembrie 2008 pentru ocuparea cel puţin a locul 5 în clasamentul ligii I la finele turului de campionat 2008-2009 pe bază de documente justificative, iar ca şi obligaţie principală a clubului de fotbal era aceea să folosească suma alocată în mod exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal, iar art. 6 condiţiona alocarea sumelor prevăzute în art. 3 "de îndeplinirea obligaţiilor de plată restante şi la termen ale S.C. L. S.A. faţă de Consiliul Judeţean Timiş şi Direcţia de Prestări Servicii Timiş, potrivit contractelor în vigoare."

În cuprinsul aceluiaşi protocol, la art. 7 era prevăzută clauza rezolutorie, constând în aceea că "în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. 4 şi condiţiilor prevăzute la art. 7, colaborarea se desfiinţează de drept, fără somaţie şi punerea în întârziere, S.C. L. S.A. asumându-şi obligaţia de a restitui sumele alocate fără intervenţia instanţelor de judecată".

Dovada că iniţiativa de finanţare nu a fost avută în vedere şi nu a fost agreată de la început de consilierii judeţeni, ci a fost una urmărită şi impusă de inculpaţii A. şi B. este demonstrată de faptul că în bugetul pentru anul 2008 adoptat prin H.C.J. nr. 3/31.01. 2008,. nu a fost prevăzută o sumă de bani care să fie plătită către S.C. "L. SA", după aprobarea Hotărârii Consiliului Judeţean Timiş în baza căruia a fost încheiat "Protocolul de colaborare" fiind necesară rectificarea bugetului aferent anului 2008, măsură adoptată în şedinţa Consiliului Judeţean Timiş din data de 17.04.2008 prin excluderea unui obiectiv din lista de investiţii, obiectiv care la începutul anului fusese prevăzut în lista de investiţii.

Protocolul a fost prelungit fiind invocat interesul public şi în cursul anilor 2009 şi 2010, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de transcriere a celor discutate în şedinţa ordinară a CJTimiş din 26.05.2009, fiind astfel încheiat în cursul anului 2009, Protocolul de colaborare înregistrat la C.J. Timiş cu nr. x/2008, încheiat între Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. "L." S.A., a fost prelungit şi modificat printr-un "Act adiţional" emis în baza H.C.J. Timiş nr. 55/26.05.2009) după cum urmează:

- art. 1. "în cuprinsul Protocolului denumirea S.C. L. S.A. se înlocuieşte cu S.C. K. S.A.;

- art. 2. Colaborarea se face pe durata anului 2009;

- art. 3. Consiliul Judeţean Timiş se obligă să aloce suma de 2.250.000 RON pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal K., respectiv suma de 1.750.000 RON în luna iunie 2009 pentru participarea în Europa League şi Cupa României .. şi 500.000 RON în luna decembrie 2009, pentru ocuparea, cel puţin, a locului 3 în clasamentul Ligii I la finele turului campionat 2009-2010, pe bază de documente justificative.

În cursul aceluiaşi an 2009, Protocolul de colaborare nr. x/2008, încheiat între Consiliul Judeţean Timiş S.C. L. S.A., a fost prelungit şi modificat în baza H.C.J. Timiş nr. 142/2009 prin Actul adiţional nr. x/27.05.2009 " după cum urmează:

- art. 3. "Consiliul Judeţean Timiş se obligă să aloce suma de 3.250.000 RON pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal K., respectiv 1.750.000 RON în luna iunie 2009 pentru participarea în Europa League şi Cupa României .. şi 1.500.000 RON în luna decembrie 2009, pentru participarea în grupele Europa League şi ocuparea în clasamentul Ligii I la finele turului campionat a unui loc care permite atacarea cu şanse în returul campionatului 2009-2010 a titlului de campioană, pe bază de documente justificative".

În cursul anului 2010, Protocolul de colaborare nr. x/2008, încheiat între Consiliul Judeţean Timiş S.C. L. S.A., prelungit şi modificat prin Actul adiţional nr. x/2009 a fost prelungit şi modificat prin H.C.J. Timiş nr. 67/2010, prin Act adiţional, după cum urmează:

- art. 2. "Colaborarea se face pe durata anului 2010"

- art. 3. "Consiliul Judeţean Timiş se obligă să aloce suma de 1.250.000 RON pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal K., respectiv 850.000 RON în luna iulie 2010 pentru participarea în Europa League ..şi 400.000 RON în luna decembrie 2010 pentru ocuparea, cel puţin, locului 3 în clasamentul Ligii I la finele turului de campionat 2010-2011, pe bază de documente justificative".

Tot în cursul anului 2010, Protocolul de colaborare nr. x/2008, încheiat între Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. L. S.A., prelungit şi modificat prin Actele adiţionale anterior menţionate a fost modificat şi prelungit prin H.C.J. Timiş nr. 149/2010, prin Act adiţional, după cum urmează:

- art. 2. "Colaborarea se face pe durata anului 2010";

- art. 3. "Consiliul Judeţean Timiş se obligă să aloce suma de 3.000.000 RON pentru susţinerea exclusivă a echipei de fotbal K., respectiv 850.000 RON în luna iulie 2010 pentru participarea în Europa League şi 2.150.000 RON pentru ocuparea locului 2 în clasamentul Ligii I la finele turului de campionat 2010-2011";

- "sumele pot fi folosite numai pentru cheltuieli de transport, cazare, masă, achiziţionarea de echipament sportiv şi premierea sportivilor şi antrenorilor echipei de fotbal, pe bază de documente justificative".

În cauză inculpatul A. a solicitat în special a se dispune achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., arătând faptul că protocolul a fost încheiat în mod valabil în urma parcurgerii tuturor etapelor de legalitate prevăzute de lege, iar până în prezent nu a fost anulat, CJT decizând premierea jucătorilor şi nu finanţarea clubului sportiv.

De asemenea, inculpatul a arătat că nu a încălcat niciun moment dispoziţiile legale şi nici atribuţiile de serviciu şi doar atunci când nu ar fi semnat şi nu ar fi pus în aplicare dispoziţiile CJT s-ar fi putut trece la tragerea sa la răspundere penală pentru nerespectarea legii.

S-a mai arătat faptul că inculpatul A. nu a semnat ordine de plată şi nu a avut atribuţii în verificarea legalităţii operaţiunilor de plată, sumele de bani ce au fost virate către echipa de fotbal pentru jucători fiind virate cu titlu de avans spre decontare înainte de a fi depuse documentele justificative (tabel cu sumele de bani ce au fost acordate fiecărui jucător din cadrul echipei).

Pentru a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. trebuie ca fapta comisă, de către inculpat să nu fie prevăzută de legea penală.

În speţa dedusă judecăţii, atât iniţial prin rechizitoriu, cât şi ulterior printr-un memoriu separat organele de urmărire penală au arătat dispoziţiile legale încălcate de către inculpatul A., atât la momentul iniţierii derulării şi adoptării hotărârii de consiliu local ce prevedea încheierea protocolului, cât şi ulterior cu ocazia prelungirii protocolului pentru anii 2009 şi 2010.

Referitor la atribuţiile de serviciu încălcate de inculpatul A., instanţa a constatat că potrivit art. 104 alin. (1) lit. c) rap. la art. 104 alin. (4) din Legea nr. 215 din 23.04.2001, a administraţiei publice locale "preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte atribuţii privind bugetul propriu al judeţului, art. 103 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale "preşedintele consiliului judeţean asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi Ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative". S-a constatat că au fost încălcate de inculpatul A.:

- dispoz. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 350/2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, potrivit cărora "Pentru a putea participa la procedura privind atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, solicitanţii trebuie să fie persoane fizice sau persoane juridice fără scop patrimonial - asociaţii ori fundaţii constituite conform legii - sau culte religioase recunoscute conform legii", art. 5 atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă se face exclusiv pe baza selecţiei publice de proiecte, procedură care permite atribuirea unui contract de finanţare nerambursabilă din fonduri publice, prin selectarea acestuia de către o comisie, cu respectarea principiilor prevăzute la art. 4", art. 10 atribuirea de contracte de finanţare nerambursabilă se va face în limita fondurilor publice alocate programelor aprobate anual în bugetele autorităţilor finanţatoare";

- Legea nr. 69 din 28 aprilie 2000,a educaţiei fizice şi sportului,respectiv: art. 67 alin. (3), lit. b)"Bugetul anual cuprinde .. bugetul de stat sau bugetele locale acordate de organele administraţiei publice centrale sau locale pentru finanţarea programei or sportive realizate de structuri sportive de drept privat, fără scop lucrativ, de utilitate publică", art. 67 alin. (4) lit. b) "Bugetul anual al structurilor sportive se aprobă după cum urmează: .. de organele administraţiei publice centrale sau locale în subordinea cărora se află, pentru structurile sportive de drept public", art. 69 alin. (1) Structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic Român, în condiţiile prezentei legi, pot sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz";

- Art. 91 alin. (6) din Legea nr. 215 din 23.04.2001 a administraţiei publice locale, potrivit căruia "în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), consiliul judeţean: a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine, inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean";

- Dispoziţiile Legii nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, respectiv: art. 3, alin. (2): "Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanţarea administraţiei publice locale, programelor, proiectelor, activităţilor, acţiunilor, obiectivelor şi altele asemenea, potrivit scopurilor prevăzute în legi şi alte reglementări.. ", art. 14, alin. (3): "Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectivă cheltuială", art. 23 alin. (1): "Ordonatorii de credite au obligaţia de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale";

- Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32 din 19 mai 1994, privind sponsorizarea, potrivit cărora: instituţiile şi autorităţile publice, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat şi regiile autonome nu pot efectua activităţi de sponsorizare având ca beneficiari persoane fizice şi a asociaţiilor familiale care îşi desfăşoară activitatea conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, precum şi societăţi comerciale cu capital privat";

- Dispoziţiile din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, respectiv art. 43 alin. 1 funcţionari publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririlor de serviciu şi să abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici", art. 45 alin. (1):

" funcţionari publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate";

- Art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/31.10.2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, potrivit cărora: "instituţiile publice ", efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unităţile trezoreriei statului în a căror rază sunt înregistrate fiscal….".

- Prevederile art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare, care prevăd că instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de finanţare a cheltuielilor, au obligaţia să respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale execuţiei bugetare a cheltuielilor, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, precum şi să organizeze, să conducă evidenţa şi să raporteze angajamentele bugetare şi legale începând cu anul bugetar 2003.

Inculpatul A. în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, în mod abuziv şi prin încălcarea prevederilor legale menţionate a dispus alocarea în perioada 2008-2011 din bugetul judeţului Timiş a sumei de 9.950.000 RON în contul S.C. K. S.A., (fostă S.C. L. S.A., astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Prin activitatea infracţională, deşi inculpatul A. avea obligaţia gestionării fondurilor în scopul exclusiv al intereselor comunităţii, sumele alocate din bugetul Consiliului Judeţean Timiş nu au servit în niciun caz intereselor comunităţii, ci doar pe cele ale S.C. L. S.A., finanţarea fiind ilegală.

În apărarea sa, inculpatul A. a arătat faptul că protocolul a fost încheiat în mod valabil şi nu a fost atacat în instanţă, nu a fost anulat fiind parcurse toate etapele de legalitate.

Curtea a constatat faptul că din decizia civilă nr. 1029/11.02.2015 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara rezultă faptul că CJT nu a indicat la momentul întocmirii şi aprobării protocolului şi nici ulterior niciun proiect de interes public judeţean care să se fi realizat în comun cu societatea comercială, dar chiar şi dacă un astfel de proiect ar fi existat este necontestat că suma de 9.950.000 RON nu a fost investită în proiect, ci a fost virată direct către S.C. MMM.. Chiar dacă s-ar accepta că participarea echipei locale de fotbal (L.) la competiţiile de club UEFA, la care face referire protocolul dintre Judeţul Timiş şi S.C. MMM. (anexă la HCJ Timiş nr. 39/03.04.2008 prelungit prin hotărârea nr. 55/26.05.2009 şi însoţit de act adiţional) ar putea reprezenta un astfel de proiect, instanţa secţiei de contencios administrativ a reţinut că"Judeţul Timiş nu a finanţat proiectul ci o societate comercială care are un interes economic în acelaşi sens".

Mai mult decât atât, prin aceeaşi decizie civilă s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că nu poate fi primită apărarea bazată pe aceea că protocolul în temeiul căruia s-a făcut plata nu a fost anulat, această apărare fiind lipsită de relevanţă, deoarece respectivul protocol nu putea reprezenta temei al plăţii în lipsa unei dispoziţii legale în acest sens.

În cadrul aceleiaşi decizii civile s-a arătat faptul că plata a fost de fapt un transfer de mijloace financiare dinspre Consiliul Judeţean Timiş către S.C. MMM. şi a reprezentat o formă de sponsorizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 32/1994.

Într-adevăr, sponsorizarea poate viza "susţinerea unei activităţi fără scop lucrativ" (conform art. 1 alin. (1) din lege); or beneficiarul este o societate comercială), nu poate fi efectuată din "surse obţinute de la buget" (conform art. 3 alin. (1) din lege; or, tocmai astfel de surse au fost folosite) şi poate fi acordată numai anumitor persoane (beneficiarii sponsorizării) din categoria cărora S.C. MMM. nu făcea parte.

În cauză inculpatul A. în apărare a arătat faptul că Consiliul Judeţean a decis premierea jucătorilor, iar el nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, acest fapt putându-se realiza numai în situaţia în care refuza să pună în aplicare hotărârea Consiliului Judeţean în ceea ce priveşte protocolul.

Curtea a constatat faptul că o astfel de apărare nu poate fi reţinută în cauză din moment ce astfel cum mai sus am arătat, din cuprinsul transcrierilor şedinţelor de consiliu judeţean anterioare adoptării protocolului rezultă faptul că inculpatul A. împreună cu inculpatul B. au fost cei care au susţinut constant că trebuie realizată o formă de colaborare cu S.C. L. pentru a ajuta clubul să obţină performanţe sportive mărite.

În speţă, s-a reţinut că nu se poate afirma faptul că procurorul sau judecătorul fondului au făcut o anumită descriere a activităţii inculpaţilor A. şi B. în ceea ce priveşte încheierea protocolului, procurorul şi instanţa de judecată nefăcând altceva decât să adune din transcrierile şedinţelor de consiliu judeţean cele afirmate de către inculpatul A., respectiv susţinerile acestora, făcute cu diferite ocazii spre a obţine o anumită finanţare către S.C. MMM.

Mai mult decât atât, astfel cum mai sus s-a arătat, atât inculpatul A., cât şi inculpatul B. (care este de profesie jurist) cunoşteau încă de la început că nu se poate realiza în mod legal finanţarea unei societăţi comerciale, în speţă S.C. MMM., în afara dispoziţiilor legale, au dorit să transfere răspunderea pe umerii consilierilor judeţeni prin supunerea la vot a unui proiect de colaborare, astfel încât sub aparenţa încheierii protocolului să poată fi dată o notă de legalitate acordării sumei de 9.950.000 RON către L.

Chiar şi în situaţia în care Protocolul ar fi fost încheiat în mod valabil şi sumele ar fi fost virate de către CJT în mod legal, acestea nu au fost folosite de către clubul de fotbal în scopul pentru care au fost alocate.

Astfel, din analizarea operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., s-a constatat că suma de 1.800.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, nu a fost utilizată integral pentru plata primelor acordate jucătorilor, cum în mod nereal a fost prezentat acest aspect în tabelul - document justificativ, suma de 1.800.000 RON, fiind folosită, conform explicaţiilor din extrasul de cont, după cum urmează:

Din analiza operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. L. S.A., fostă S.C. K.), suma de 1.900.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., după cum urmează:

Potrivit operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 1.750.000 RON ce a fost încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., după cum urmează:

Potrivit înregistrărilor contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 1.500.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., după cum urmează:

Potrivit extrasului de cont aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 850.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată după cum urmează:

Potrivit operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la S. de S.C. K. S.A., din suma de 2.150.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, de către de S.C. K. S.A., următoarele sume au fost utilizate pentru achitarea datoriilor către Consiliul Judeţean Timiş, după cum urmează:

Din cuprinsul tabelelor mai sus arătate a rezultat faptul că, în speţă, nu a fost respectat nici măcar Protocolul încheiat de către părţi, deoarece clubul sportiv avea datorii către CJT rezultate din neplata chiriei pentru folosinţa stadionului.

De asemenea, sumele de bani alocate, astfel cum au rezultat din tabelele mai sus arătate, nu au fost folosite în mod exclusiv pentru premierea judecătorilor, ci au fost plătite mai multe persoane, fie ele fizice sau juridice, cu care clubul sportiv se afla în relaţii contractuale.

În ceea ce priveşte susţinerile unor inculpaţi referitoare la avansurile spre decontare, Curtea a constatat faptul că în speţă nu poate fi vorba despre asemenea avansuri spre decontare, atât datorită definiţii uzuale a sumelor acordate cu titlu de "avans spre decontare" cât şi datorită faptului că Protocolul încheiat prevedea termene clare la care urma să se facă plata sumelor, sume ce nu au fost achitate "în avans", ci la împlinirea termenului şi de asemenea trebuia să se facă anterior efectuării plăţii dovada locului în clasament ce permitea participarea clubului sportiv în competiţiile UEFA.

Referitor la încălcarea atribuţiilor specifice funcţiei de secretar al judeţului de către inculpat B., instanţa a reţinut că potrivit art. 117 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215 din 23.04.2001, a administraţiei publice locale "Secretarul unităţii administrativ-teritoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean". Au fost încălcate de către inculpat:

- Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32 din 19 mai 1994, privind sponsorizarea, potrivit cărora: instituţiile şi autorităţile publice, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat şi regiile autonome nu pot efectua activităţi de sponsorizare având ca beneficiari persoane fizice şi asociaţii familiale care îşi desfăşoară activitatea conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, precum şi societăţi comerciale cu capital privat";

- Dispoziţiile Legii nr. 350 din 2 decembrie 2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, respectiv: art. 3 alin. (1) "Pentru a putea participa la procedura privind atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, solicitanţii trebuie să fie persoane fizice sau persoane juridice fără scop patrimonial - asociaţii ori fundaţii constituite conform legii - sau culte religioase recunoscute conform legii", art. 5 atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă se face exclusiv pe baza selecţiei publice de proiecte, procedură care permite atribuirea unui contract de finanţare nerambursabilă din fonduri publice, prin selectarea acestuia de către o comisie, cu respectarea principiilor prevăzute la art. 4";

- Dispoziţiile Legii nr. 69 din 28 aprilie 2000 a educaţiei fizice şi sportului,respectiv: art. 67, alin. (3), lit. b) "Bugetul anual cuprinde .. bugetul de stat sau bugetele locale acordate de organele administraţiei publice centrale sau locale pentru finanţarea programei or sportive realizate de structuri sportive de drept privat, fără scop lucrativ, de utilitate publică";

- Dispoziţiile din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici, respectiv art. 43 alin. 1 funcţionari publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririlor de serviciu şi să abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici", art. 45 alin. (1):

" funcţionari publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate".

- Prevederile art. 19 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ale art. 17 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi ale art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 301/2002, cu modificările ulterioare, instituţiile publice, indiferent de subordonare şi de modul de finanţare a cheltuielilor, au obligaţia să respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale execuţiei bugetare a cheltuielilor, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, precum şi să organizeze, să conducă evidenţa şi să raporteze angajamentele bugetare şi legale începând cu anul bugetar 2003.

Inculpatul B. în calitate de secretar al Judeţului Timiş, în mod abuziv prin încălcarea prevederilor legale menţionate, a avizat pentru legalitate hotărârea prin care s-a aprobat şi prelungit protocolul de colaborare de alocare în perioada 2008-2011 din bugetul judeţului Timiş a sumei de 9.950.000 RON în contul S.C. K. S.A., (fostă S.C. L. S.A.), fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În apărarea sa inculpatul B. a arătat faptul că el trebuia doar să aplice viza asupra proiectelor de hotărâre a Consiliului Judeţean, fapt ce l-a făcut şi pentru hotărârea nr. 39/2008, iar în calitatea pe care acesta o deţinea la momentul respectiv avizul pe care el îl dădea era un aviz consultativ, fiind în acord cu legea administraţiei publice locale şi legea sportului.

La momentul avizării finanţarea s-a făcut în mod legal, hotărârea nefiind atacată, contestată sau declarată nelegală de către nimeni.

Se mai arată faptul că finanţarea nu s-a realizat potrivit dispoziţiilor privind finanţarea din legea educaţiei fizice şi sportului, ci pe baza unui proiect definit în protocol finanţare numai pentru performanţe.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, arată că aceasta şi-a încetat efectele ca urmare a deciziei CCR 405/2016, iar el nu a încălcat dispoziţiile Legii 69/2000 sau pe cele ale Legii nr. 32/1994.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între avizul consultativ dat de către el şi eventuala pagubă produsă.

Instanţa de apel a mai reţinut că, într-adevăr inculpatul B. (care este de profesie jurist) a dat un aviz consultativ, însă acesta trebuia să arate în mod clar şi să explice posibilitatea finanţării clubului sportiv numai în condiţiile legii.

Mai mult decât atât, la momentul redactării proiectului de protocol, cât şi la momentul votului inculpatul trebuia să prezinte situaţia financiară reală a clubului sportiv, precum şi existenţa datoriilor echipei, astfel încât cei care hotărau cu privire la alocarea către echipă a unor sume de bani să poată cunoaşte nu doar destinaţia sumelor, ci şi situaţia reală a clubului, precum şi eventualele consecinţe rezultate din neplata sumelor angajate.

În ceea ce priveşte hotărârea de Consiliu Judeţean în baza căreia s-a făcut finanţarea, s-a arătat mai sus, atunci când s-a analizat situaţia inculpatului A., faptul că printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că nu doar finanţarea, ci şi încheierea Protocolului s-a făcut în mod nelegal.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului B., precum şi în raport cu apărările formulate de către acest inculpat, Curtea a constatat faptul că în urma deciziei CCR 405/2016, parte din elementul material al acestei infracţiuni a fost limitat la încălcarea legislaţiei primare, astfel că nu se poate afirma că aceste infracţiuni i-au încetat efectele.

Până ce definiţia infracţiunii de abuz în serviciu nu va fi modificată de legiuitor, actualul text va continua să-şi producă efectele în noile limite stabilite de către Curtea Constituţională.

Cum în speţă mai sus s-a arătat faptul că inculpatul în cadrul atribuţiilor de serviciu a încălcat o serie de dispoziţii cuprinse în legislaţia primară, Curtea a apreciat faptul că în ceea ce priveşte pe inculpatul B. infracţiunea de abuz în serviciu este pe deplin dovedită.

În ceea ce priveşte efectuarea plăţilor, Curtea a reţinut faptul că pentru a se putea face în mod legal o anumită plată de către instituţia bugetară trebuiau parcurse mai multe etape.

În acest sens Ordonatorii de credite ale bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 sunt autorizaţi să angajeze, să lichideze şi să ordonanţeze cheltuieli pe parcursul exerciţiului bugetar, în limita creditelor bugetare aprobate, iar plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă denumirea generică de contabil.

Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice.

Ordonatorii de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop.

Actele de delegare a atribuţiilor desemnează persoanele din cadrul instituţiilor publice împuternicite să semneze pentru şi în numele ordonatorilor de credite.

Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Înainte de a angaja şi a utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sănătos, în special ale economiei si eficienţei cheltuielilor.

Aceste proiecte de angajamente legale nu pot fi aprobate de către ordonatorul de credite decât dacă au primit în prealabil viză de control financiar preventiv propriu în condiţiile legii.

Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.

La instituţiile publice la care operaţiunile sunt supuse controlului financiar preventiv delegat, angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează şi cu viza prealabilă a controlorului delegat, conform legislaţiei în vigoare.

Proiectul de angajament legal se prezintă pentru viza de control financiar preventiv propriu împreună cu formularul "Propunere de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor de angajament" sau împreună cu formularul "Propunere de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor bugetare", după caz, potrivit modelelor cuprinse în norme metodologice.

Ordonatorii de credite nu pot încheia niciun angajament legal cu terţe persoane fără viza de control financiar preventiv propriu.

În vederea respectării acestei cerinţe, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate, precedă angajamentul legal.

Angajamentul bugetar individual se prezintă la viză persoanei desemnate să exercite controlul financiar preventiv propriu în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal individual. Plata obligaţiilor financiare stabilite prin angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris privind angajamentul bugetar individual şi angajamentul bugetar global, prin care se certifică existenţa unor credite bugetare disponibile.

Propunerile de angajamente se înaintează din timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv, pentru a da posibilitate acesteia să îşi exercite atribuţiile conform legii.

Propunerile de angajare a cheltuielilor trebuie însoţite de toate documentele justificative aferente şi, dacă este cazul, de orice alte documente şi informaţii solicitate de către, persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu.

La finele anului persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu analizează modul de realizare a cheltuielilor care au făcut obiectul angajamentelor bugetare globale, precum şi dacă totalul angajamentelor legale individuale aferente acestora este la nivelul angajamentelor legale provizorii.

Avizarea proiectelor de angajamente legale se poate face după îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) proiectul de angajament legal a fost prezentat în conformitate cu prezentele norme metodologice;

b) existenţa creditelor bugetare disponibile la subdiviziunea

c) proiectul de angajament legal se încadrează în limitele angajamentului bugetar, stabilite potrivit legii;

d) proiectul de angajament legal respectă toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării sale (controlul de legalitate):

e) proiectul de angajament legal respectă sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de cheltuieli din care fac parte (controlul de regularitate).

Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu poate să refuze acordarea vizei dacă consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus.

După avizarea angajamentului bugetar individual sau global, după caz, de către persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu, acesta se semnează de ordonatorul de credite şi se transmite compartimentului de contabilitate pentru înregistrare în evidenţa cheltuielilor angajate.

Lichidarea cheltuielilor este faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor "se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică" condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunile respective.

Verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea "serviciului efectuat" (bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau, după caz, existenţa unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de grant etc).

Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau din care reies obligaţii de plată certe se vizează pentru "Bun de plată" de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirmă că serviciile au fost prestate şi au fost respectate alte condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite.

Prin acordarea semnăturii şi menţiunii "Bun de plată", se atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost verificate.

Condiţiile de exigibilitate a obligaţiei se verifică pe baza datelor cuprinse în angajamentele legale, care trebuie să cuprindă şi date cu privire la termenele de plată a obligaţiei.

Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor verifică personal documentele justificative şi confirmă pe propria răspundere că această verificare a fost realizată.

Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza înregistrării în contabilitatea patrimonială a instituţiei publice pentru reflectarea serviciului efectuat şi a obligaţiei, de plată faţă de terţii creditori.

După parcurgerea acestei etape, urmează ordonanţarea cheltuielilor, ce reprezintă faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată. Persoana desemnată de ordonatorul de credite confirmă că există o obligaţie certă şi o sumă datorată, exigibilă la o anumită dată, şi în acest caz ordonatorul de credite bugetare poate emite "Ordonanţarea de plată" pentru efectuarea plăţii.

Ordonanţarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispoziţie conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) să întocmească instrumentele de plată a cheltuielilor.

Ordonanţarea de plată este datată şi semnată de ordonatorul credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii.

Ordonanţarea de plată va fi însoţită de documentele justificative în original şi va purta viza persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care să confirme corectitudinea sumelor de plată, livrarea şi recepţionarea bunurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, existenţa unui alt titlu care să justifice plata, precum şi, după caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea instituţiei şi în contabilitatea acesteia.

În cazuri excepţionale, când nu este posibilă prezentarea documentelor justificative în original, vor fi acceptate şi copii ale documentelor justificative, certificate pentru conformitatea cu originalul de către ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii.

La emiterea ordonanţării de plată finale ordonatorul de credite confirmă că operaţiunea s-a finalizat.

Înainte de a fi transmisă compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată ordonanţarea de plată se transmite pentru avizare persoanei desemnate să exercite controlul financiar preventiv propriu.

Scopul acestei avizări este de a stabili că:

- ordonanţarea de plată a fost emisă corect; .

- ordonanţarea de plată corespunde cu cheltuielile angajate şi suma respectivă este exactă;

- există credite bugetare disponibile;

- documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare.

Nicio ordonanţare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu a acordat viza.

Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu se asigură că ordonanţările supuse vizei se referă la angajamente de cheltuieli deja vizate şi că sunt îndeplinite condiţiile de lichidare a angajamentelor.

Ordonanţările de plată nevizate de persoana împuternicită să exercite control financiar preventiv sunt nule şi fără valoare pentru conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) care urmează să facă plata, dacă nu sunt autorizate în condiţiile prevăzute de lege.

După aprobare, ordonanţarea de plată împreună cu toate documentele justificative în original se înaintează conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată.

Primele trei faze ale procesului execuţiei bugetare a cheltuielilor se realizează în cadrul instituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor împuternicite să exercite această calitate prin delegare, potrivit legii.

Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- există toate documentele justificative care să justifice plata;

- semnăturile de pe documentele justificative aparţin ordonatorului de credite sau persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuţii ce decurg din procesul executării cheltuielilor bugetare, potrivit legii.

În ceea ce priveşte controlul financiar preventiv, acesta a fost reglementat de O.G. nr. 119/1999 ce defineşte această activitate ca fiind acţiunea prin care se verifică, înainte de aprobarea acestora, legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice.

În vederea derulării acestei activităţi O.G. nr. 119/1999 stipulează faptul că legalitatea reprezintă caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia, iar regularitatea este caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care face parte.

Obiectivele generale ale controlului intern au, printre altele, protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei şi respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii unei instituţii publice.

Conducătorul entităţii publice trebuie să asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern, precum şi asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către persoane special împuternicite în acest sens.

În scopul unei judicioase utilizări a fondurilor publice, art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999 incumbă obligaţia ca persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

Obiectul controlului financiar preventiv îl constituie, printre altele ordonanţarea cheltuielilor şi se exercită prin viză, de persoane din cadrul compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de către conducătorul entităţii publice.

Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura persoanelor în drept, competente în acest sens, potrivit prezentei ordonanţe şi prin aplicarea de către acestea a sigiliului personal şi atestă îndeplinirea condiţiilor legale, a regularităţii şi încadrării în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, a proiectelor de operaţiuni supuse aprobării ordonatorului de credite.

În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de operaţiuni se prezintă însoţite de documentele justificative corespunzătoare, certificate în privinţa realităţii şi legalităţii prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care iniţiază operaţiunea respectivă.

Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund, potrivit legii, pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate.

În ceea ce priveşte aceste persoane, în cazul de faţă, în timp ce calitatea legală de ordonator principal de credite pe care o avea inculpatul A. este conferită de lege, prin adresele Consiliului Judeţean Timiş nr. x şi y din data de. 22.06.2015 au fost comunicate numele persoanelor desemnate în urmărirea, derularea finanţării, efectuarea plăţilor acordarea semnăturii şi menţiunii "bun de plată" precum şi cea de control financiar preventiv, calităţi pe care le aveau inculpaţii D., G. şi E.

În mod corect judecătorul fondului a stabilit că inculpatul D. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a avizat din punct de vedere al realităţii, regularităţii şi legalităţii ordonanţările de plată şi documentele ce au stat la baza plăţilor efectuate de Consiliul Judeţean Timiş prin Ordinele de plată nr. x din data de 13.05.2008 pentru suma de 1.800.000 RON, nr. x din data de 17.12.2008 pentru suma de 1.900.000 RON, nr. x din data de 04.06.2009 pentru suma de 1.750.000 RON, nr. x din data de 30.06.2010 pentru suma de 850.000 RON şi nr. x din data de 23.12.2010 pentru suma de 2.150.000 RON, menţionate în cuprinsul descrierii stării de fapt anterior expusă, prin care a fost plătită suma totală de 8.450.000 RON către S.C. L. S.A., avizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea documentele justificative legale, sprijinind în acest fel pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata sumei anterior menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) rap. la art. 309 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul D. a solicitat a se dispune achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., arătând faptul că prima instanţă nu a motivat în concret care anume dispoziţii de lege au fost încălcate de către inculpat, iar indicarea unor texte de lege, atât în cuprinsul rechizitoriului, cât şi ulterior în precizarea depusă de către procuror sau în motivarea instanţei, nu se referă în concret la sarcinile sale de serviciu.

Mai arată faptul că nu a participat la emiterea hotărârii de Consiliu Judeţean prin care a fost aprobat Protocolul sau prelungit Protocolul, el trebuind doar să verifice periodic corectitudinea sumelor de plată acordate, instanţa reţinând greşit că a aplicat viza de control financiar preventiv pe ordonanţările de plată, întrucât nu a stabilit sumele alocate către clubul sportiv, ele fiind prevăzute prin hotărârea consiliului Judeţean şi protocoale, iar prin decizia internă x/2005, având ca obiectul controlul financiar preventiv el nu este nominalizat ca persoana cu această atribuţie şi de asemenea nu se stabileşte obligativitatea ataşării documentelor justificative necesare aprobării şi vizării unor plăţi.

În cauză au fost arătate în mod concret procedurile ce trebuiau a fi urmate în cadrul operaţiunilor specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor, proceduri ce astfel mai sus am arătat, nu au fost respectate de către inculpatul D. şi care au dus la înlesnirea săvârşirii de către inculpatul A. a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

Deşi inculpatul D. a arătat faptul că nu a participat la emiterea hotărârii de Consiliu Judeţean prin care a fost aprobat Protocolul încheiat între CJT şi clubul sportiv, acesta a fost cercetat şi trimis în judecată nu pentru modalitatea de încheiere a Protocolului, ci pentru modalitatea de derulare a Protocolului respectiv pentru faptul că în mod nelegal a avizat din punct de vedere al realităţii, regularităţii şi legalităţii ordonanţările de plată şi documentele ce au stat la baza plăţilor efectuate de către CJT către clubul sportiv.

Curtea nu a putut reţine nici faptul că inculpatul trebuia doar să verifice periodic corectitudinea sumelor de plată, inculpatul netrebuind doar să observe dacă suma solicitată la plată corespunde cu suma trecută în Protocol, ci astfel cum mai sus am arătat, trebuia parcursă întreaga etapă pentru a verifica, atât realitatea, cât şi legalitatea ordonanţărilor de plată şi a documentelor ce stăteau la baza plăţii.

Ca urmare a celor mai sus arătate, Curtea a fost în imposibilitate de a dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat, pe motiv că fapta nu există, deoarece în cele mai sus arătate s-a arătat faptul că inculpatul nu şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, fapt care a permis efectuarea în mod nelegal a plăţilor către clubul sportiv.

În ceea ce priveşte pe inculpatul E., Curtea a reţinut faptul că acesta a fost trimis în judecată, deoarece în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a avizat din punct de vedere al controlului financiar preventiv documentele justificative ce au stat la baza ordinelor de plată nr. x din data de 30.06.2010 pentru suma de 850.000 RON şi nr. x din data de 23.12.2010 pentru suma de 2.150.000 RON menţionate în descrierea stării de fapt anterior expusă, prin care a fost plătită suma totală de 3.000.000 RON către S.C. L. S.A., avizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea documentele justificative legale, sprijinind în acest fel pe inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, să aprobe plata sumei anterior menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap .la art. 309 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

În cadrul cererii de apel inculpatul E. a solicitat a se dispune achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., arătând faptul că a fost trimis în judecată pentru o singură ordonanţare, a fost judecat pentru două ordonanţări şi a fost condamnat pentru 3 ordonanţări.

În speţă judecătorul fondului nu a indicat atribuţiile de serviciu ce au fost încălcate, tabelele ce dovedesc sumele de bani ce au fost plătite jucătorilor provenind după 6 luni după ordonanţare, deoarece, în speţă au fost acordate avansuri spre decontare, tabelele depuse nereprezentând documente justificative care să se supună controlului preventiv.

De asemenea, se critică faptul că în cauză s-a produs o schimbare de încadrare juridică fără a fi pusă în discuţie, deoarece procurorul a reţinut că el a reacţionat ca şi complice pentru inculpaţii A. şi B., însă instanţa l-a condamnat numai ca şi complice al inculpatului A.

În ceea ce priveşte expertiza întocmită în cauză, arată faptul că informaţiile cuprinse în tabelele depuse reprezintă realitatea.

Modalitatea în care trebuia realizat controlul financiar preventiv a fost mai sus arătată la momentul la care s-a analizat activitatea infracţională a inculpatului D.

Cu privire la justificarea cu documente legal întocmite de S.C. L. S.A. a sumelor alocate de la bugetul judeţean Timiş, din documentele puse la dispoziţie de către Consiliul Judeţean Timiş, nu a rezultat ce documente legale întocmite au stat la baza operaţiunilor de lichidare a cheltuielilor angajate de entitate prin protocolul de colaborare cu S.C L. S.R.L., tabelele utilizate ca documente justificative pentru avizarea ordonanţărilor de plată neputând fi considerate acte suficiente în sensul celor prevăzute de O.M.F.P. nr. 1792/2002.

Conform celor mai sus arătate rezultă că ordonanţarea şi plata sumelor alocate din bugetul judeţean în contul S.C. "L." S.A., s-au realizat cu încălcarea prevederilor legale, atât din punct de vedere al existenţei documentelor de justificare a sumelor alocate, cât şi al realităţii, regularităţii şi legalităţii sumelor utilizate, în condiţiile în care între destinaţiile stabilite prin protocolul de colaborare a sumelor alocate (sume cu destinaţie specială "exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal) şi utilizarea lor efectivă, conform datelor din Trezoreria Timişoara, nu există corespondenţă, fiind deturnate altor scopuri (plăţi de penalităţi contractuale şi chirii, în relaţia cu Consiliul Judeţean Timiş, plăţi prin executare silită efectuată de organele fiscale ale Ministerului Finanţelor Publice).

Aşa cum a fost stabilit şi prin raportul de constatare întocmit de specialistul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din sumele alocate de Consiliul Judeţean Timiş pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal, beneficiarul sumelor a achitat sume care nu privesc această activitate, printre care datorii anterioare, "istorice", la bugetul consolidat al statului prin executare silită efectuată de organele fiscale ale Ministerului Finanţelor Publice - D.G.F.P. Timiş.

Astfel, la data de 17.12.2008 a fost executată silit suma de 1.452.738 RON, prin care erau achitate obligaţii, reprezentând taxă pe valoare adăugată restantă şi obligaţii restante de plată datorate bugetul de stat şi bugetelor de asigurărilor sociale de stat pentru sumele plătite de S.C L. S.R.L. cu titlul de venituri de natură salarială. De menţionat că suma de mai sus face parte dintr-un total de 1.900.000 RON alocată la data de 17.12.2008 de Consiliul Judeţean Timiş în baza Protocolului de colaborare.

Din datele furnizate de D.G.F.P. Timiş, respectiv din fişa pe plătitor a contribuabilului S.C L. S.R.L., rezultă că această societate înregistra la finele exerciţiilor financiare 2008, 2009 şi 2010 obligaţii fiscale datorate bugetului consolidat al statului şi neachitate astfel:

- la 31.12.2008 suma de 224.416 RON (în condiţiile în care la data de 17.12.2008 s-a executat silit de Ministerul Finanţelor Publice suma de 1.452.738 RON, aşa cum s-a prezentat în detaliu mai sus);

- la 31.12.2009 suma de: 3.050.094 RON debite, 755.036 RON dobânzi şi 15.000 RON amenzi; '

- la 31.12.2010 suma de -.6:853.034 RON debite, .t.276.465 RON dobânzi şi 23.740 RON amenzi.

Mai mult, acele documente cu denumirea generică de "Tabelul nominal cu primele acordate pentru performanţe sportive deosebite finanţate din fondurile Consiliului Judeţean Timiş, pe lângă faptul că nu pot fi considerate documente justificative legale, nici nu au existat în momentul efectuării etapelor de lichidare şi ordonanţare a plăţilor, în toate situaţiile fiind transmise de beneficiarul S.C L. S.R.L. ulterior primirii sumelor de bani ce au format obiectul ordonanţărilor, într-un caz chiar cu o întârziere de 11 luni de zile.

Inculpatul E. recunoaşte că tabele cu sumele plătite jucătorilor au fost înaintate către CJT după aproximativ 6 luni după ordonanţare şi nu reprezentau documente justificative în sensul legii, şi deşi nu recunoaşte în mod direct săvârşirea faptei, acesta recunoaşte în mod implicit faptul că nu a respectat dispoziţiile legale la momentul efectuării controlului financiar preventiv şi al aplicării vizei.

În cadrul apărărilor formulate, inculpatul a arătat că procurorul a reţinut faptul că acesta a fost complice pentru inculpaţii A. şi B., însă instanţa l-a condamnat numai pentru complicitate la activitatea inculpatului A.

Curtea a constatat faptul că la fila 56 verso în vol. I dosarul primei instanţe în capitolul dedicat încadrării juridice se arată infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E., deoarece l-a sprijinit pe inculpatul A., fără a se face vorbire de inculpatul B., iar judecătorul fondului l-a condamnat pe inculpatul E., astfel cum rezultă la fila 152 alin. (2), (3) din hotărârea primei instanţe, precum şi dinaceeaşi hotărâre pentru complicitate la infracţiunea comisă de către inculpatul A.

Referitor la trecerea în cuprinsul motivării a faptului că inculpatul E. a fost condamnat pentru 3 acte materiale, Curtea a apreciat faptul că aceasta reprezintă o simplă eroare materială din moment ce pe toată durata derulării procesului, precum şi în cuprinsul hotărârii se face vorbire numai la două acte materiale reţinute în sarcina inculpatului E.

În ceea ce priveşte expertiza contabilă întocmită în cauză în faţa primei instanţe, Curtea a constatat faptul că din cuprinsul acesteia rezultă că au fost plătite sume de bani jucătorilor de fotbal ai K., însă nu se arată în mod concret care a fost destinaţia sumelor plătite de către CJT ştiut fiind faptul că, K. a beneficiat pe lângă sume plătite de către CJT şi de o finanţare din partea Consiliului Local Timişoara şi de asemenea, a obţinut sume de bani din vânzarea drepturilor de televiziune precum şi din încasările de bilete.

Practic, s-a afirmat că prin acordarea sumelor de bani, atât de către CJT, CL Timişoara şi obţinerea drepturilor băneşti ca urmare a televizării meciurilor, K. a fost finanţat în această perioadă numai din aceste sume de bani, fără o intervenţie din partea societăţii comerciale S.C. MMM. S.A.

În cadrul apărărilor formulate de către inculpatul G., acesta a arătat faptul că nu a încălcat atribuţiile de serviciu şi a aplicat viza de control financiar preventiv pe baza hotărârii de consiliu judeţean şi a protocolului încheiat, iar legea nu interzice asocierea între public şi privat.

De asemenea, s-a mai arătat că judecătorul fondului nu a analizat în concret elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, existând contradicţii între considerente şi dispozitiv, hotărârea fiind de asemenea nelegală în latura ei civilă, deoarece l-a obligat la plata unei sume de 7.800.000 RON în loc de 6.300.000 RON, trebuind a se ţine cont şi de faptul că prejudiciul a fost parţial recuperat.

Nu în ultimul rând se solicită a se avea în vedere faptul că viza a fost aplicată pentru avansuri spre decontare.

Aspectele reţinute la momentul analizării infracţiunii săvârşite de către inculpatul E. se regăsesc şi la situaţia inculpatului G., Curtea a arătat în mod detaliat procedura ce trebuia urmată şi de către inculpatul G. în cadrul controlului financiar preventiv, procedură ce a fost nerespectată, inculpatul, acordând viza fără existenţa documentelor justificative.

Şi în cazul inculpatul G. ca şi în cazul inculpaţilor E., H. şi I. în cadrul controlului financiar preventiv, s-a apreciat că aceştia puteau refuza acordarea vizei dacă considerau că nu sunt îndeplinite condiţiile legale, condiţii ce au fost mai sus arătate de către Curte, la momentul analizării angajării şi ordonanţării cheltuielilor.

Apărarea inculpatului în ceea ce priveşte avansurile spre decontare nu poate fi reţinută de către instanţă, fiind înlăturată cu aceeaşi motivare ca şi în cazul mai sus arătat atunci când a fost analizată această apărare făcută de către inculpatul A.

Cu totul alta este situaţia inculpatului G. în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a laturii civile, judecătorul fondului obligând pe acesta în solidar cu inculpatul A. în mod greşit la plata sumei de 7.800.000 RON (plus accesoriile aferente) din moment ce inculpatul G. a aplicat viza de control financiar preventiv pe documentele ce au stat la baza ordinelor de plată nr. x din data de 13.05.2008 pentru suma de 1.800.000 RON, nr. x din data de 17.12.2008 pentru suma de 1.900.000 RON, nr. x din data de 04.06.2009 pentru suma de 1.750.000 RON şi nr. x din data de 30.06.2010 pentru suma de 850.000 RON, menţionate în descrierea stării de fapt anterior expusă prin care a fost plătită suma totală de 6.300.000 RON către S.C.L. S.A.

În ceea ce priveşte pe inculpata I., aceasta a solicitat a se dispune achitarea sa pe temeiul art. 16 lit. b) teza I şi lit. d) C. proc. pen. motivat pe aceea că fapta nu a fost comisă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aceasta având atribuţii de serviciu pe sectorul învăţământ şi sport, iar în cauză nu s-a arătat care obligaţii prevăzute de lege au fost încălcate.

Curtea nu a reţinut motivarea primei instanţe în ceea ce priveşte achitarea inculpatei I., însă nici solicitarea acestei inculpate de a se dispune achitarea sa având în vedere faptul că şi în situaţia în care aceasta a fost delegată în mod nelegal şi numai formal să semneze ordonanţarea, aceasta trebuia să-şi îndeplinească în mod legal noile atribuţii de serviciu specifice funcţiei pentru care a fost delegată, putând foarte simplu să refuze efectuarea unei munci ce nu intra în atribuţiile sale de serviciu.

S-a reţinut că nu poate fi vorba despre o lipsă a intenţiei atâta timp cât inculpata I. cunoştea faptul că delegarea s-a făcut în mod verbal, fiind astfel nelegală, şi cu toate acestea a fost de acord să aplice viza de legalitate fără a efectua un minim control, după ce a luat legătura telefonic cu inculpatul D.

Asumarea aplicării vizei de control înseamnă nu doar o simplă semnătură şi aplicarea ştampilei pe respectivul document, ci asumarea efectuării tuturor verificărilor pentru a vedea dacă respectivul înscris îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi aprobat.

Prin faptul că inculpata I. a fost de acord cu preluarea verbală a atribuţiilor de serviciu ale inculpatului D. şi de a aplica ştampila şi semnătura pe ordonanţarea de plată, s-a apreciat că înseamnă că aceasta a fost de acord şi cu preluarea întregilor obligaţii ale inculpatului D., precum şi cu răspunderea acestuia, astfel că aceasta prin neefectuarea verificărilor a încălcat nu doar atribuţiile de serviciu ale inculpatului D., ci şi dispoziţiile legii.

Ca urmare a celor mai sus arătate, Curtea nu a reţinut apărările inculpatei I., dispunând condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

Referitor la inculpatul H., acesta a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 lit. a) sau art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., arătând în motivare faptul că inculpatul nu poate fi responsabil de faptul că a aplicat viza de control financiar preventiv, precum şi pentru modul în care CJT a justificat acea sumă, şi abia în situaţia în care inculpatul nu ar fi făcut acea avizare atunci putea fi acuzat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Controlul financiar preventiv nu verifică realitatea sumelor din documentul justificativ privind decontarea sumelor avansate de CJT către MMM. în temeiul hotărârilor de consiliu privind forma şi conţinutul protocolului de colaborare şi a hotărârilor de consiliu privind alocarea sumelor în bugetul CJT în conformitate cu prevederile specificate în protocolul de colaborare.

Curtea a apreciat faptul că în speţă nu va putea fi reţinută motivarea primei instanţe în cadrul căreia s-a arătat faptul că inculpatul H. a încălcat dispoziţiile legii la momentul efectuării controlului financiar preventiv dar fiind vorba despre o singură ordonanţare s-a apreciat că în speţă nu poate fi vorba despre intenţie.

Aşa cum s-a arătat şi în cazul celorlalţi inculpaţi complici ai inculpatului A., mai sus analizaţi în ceea ce priveşte operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor, s-a apreciat că şi inculpatul H. a încălcat dispoziţiile legale la momentul aplicării vizei fără a efectua verificările legale înainte de a-şi pune semnătura pe documentele înaintate spre plată.

Curtea nu a reţinut apărarea inculpatului prin care acesta arată că abia în situaţia în care nu ar fi aplicat viza atunci ar fi putut fi acuzat de abuz în serviciu din moment ce inculpatul în urma verificării legalităţii documentelor depuse spre avizare ar fi refuzat motivat aplicarea vizei însă inculpatul nici măcar nu a cercetat legalitatea înscrisurilor prezentate spre avizare şi nici nu a verificat dacă acestea sunt însoţite de documente justificative. S-a observat faptul că prejudicierea bugetului CJT s-a realizat ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale iniţial de către inculpatul A. şi inculpatul B., iar ulterior, în etapa de efectuare a plăţilor, de către inculpaţii D., E., G., H. şi I. care în calitate de funcţionari publici angajaţi ai CJT au avizat din punct de vedere al realităţii, regularităţii şi legalităţii ordonanţările de plată şi documentele care au stat la baza plăţilor efectuate de CJT, avizare efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea documente justificative.

Ca urmare a celor mai sus arătate, Curtea a apreciat faptul că în mod greşit judecătorul fondului a dispus achitarea inculpatului H. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., în cauză impunându-se a se dispune condamnarea acestuia sub aspectul de săvârşire a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte pe inculpatul N., acesta a solicitat a se dispune achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. arătând în motivare faptul că acesta l-a momentul adoptării HCJ 39/2008 nici măcar nu era angajat al K., nu a participat la luarea HCJ 39/2008 şi nici ulterior la prelungirea protocolului, fiind angajat la clubul sportiv pe funcţia de director financiar contabil.

Se mai arată faptul că instanţa nu a analizat elementele caracteristice complicităţii, intenţia complicelui trebuind dovedită, iar în cauză nu există o conexiune specifică între complice şi autor, judecătorul fondului înlăturând în mod greşit expertiza întocmită în cauză, precum şi tabelele depuse la dosar, apreciind greşit că acestea ar fi false.

Potrivit disp. art. 48 C. pen. "complice este persoana care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală."

În cadrul infracţiunii dedusă judecăţii pentru inculpatul N., s-a apreciat că, atât literatura juridică, cât şi practica de specialitate sunt unanime în a aprecia faptul că atunci când legea cere o anumită calitate specială pentru autorul infracţiunii, această calitate "specială" nu este necesară şi pentru complicele infractorului.

Inculpatul N. nu a fost angajatul CJT, ci angajatul clubului sportiv acţionând în calitate de complice prin semnarea şi înaintarea către CJT a tabelelor privind plăţile efectuate din sumele alocate de către CJT în baza protocolului, cu toate că din sumele acordate au fost efectuate plăţi şi în alte scopuri decât în scopul acordării acestora.

Pentru a fi în prezenţa complicităţii trebuie să existe îndeplinite cumulativ mai multe condiţii.

Una dintre acestea este săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de o altă persoană în calitate de autor, fapt regăsit în speţa noastră atunci când am analizat activitatea infracţională a inculpatului A.

Săvârşirea de către complice a unor activităţi de înlesnire sau ajutor la comiterea faptei de către autor.

În speţa dedusă judecăţii, s-a reţinut că ajutorul se referă la actele îndeplinite de complice care a semnat şi înaintat către CJT tabelele din care rezulta faptul că sumele alocate de către CJT au fost plătite numai jucătorilor de fotbal din cadrul clubului, deşi complicele N. cunoştea faptul că respectivele sume au fost folosite numai în parte pentru plata jucătorilor.

Contribuţia complicelui să fi folosit efectiv autorului în săvârşirea faptei prevăzută de legea penală; este adevărat faptul că complicele N. nu a fost angajatul CJT, nu a participat la momentul adoptării HCJ 39/2008, la încheierea protocolului sau la prelungirile ulterioare, fiind angajatul clubului sportiv, însă protocolul prevedea faptul că sumele alocate de către CJT trebuiau folosite în mod exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal, şi condiţionat de îndeplinirea obligaţiilor de plată restante şi la termen ale clubului sportiv faţă de CJT - Direcţia de Prestări Servicii Timiş, şi cu toate acestea inculpatul N. care cunoştea situaţia financiară a clubului sportiv, a întârzierilor la plată către CJT, precum şi a faptului că din sumele alocate parte din bani au fost destinaţi efectuării de plăţi către alte persoane cu care clubul sportiv avea diferite contracte, a fost de acord să semneze şi să înainteze (spre justificare) faptul că din sumele alocate s-au efectuat plăţi numai către jucătorii de fotbal.

Ca urmare a acţionării în această manieră Curtea a apreciat faptul că în speţă se poate afirma că actul de complicitate a fost efectuat cu intenţie, complicele N. cunoscând încă de la început faptul că tabelele înaintate către CJT nu reprezintă realitatea cheltuirii sumelor alocate de către CJT pentru premierea jucătorilor de fotbal.

În acest sens s-a amintit faptul că din cuprinsul tabelelor ce reprezintă analizarea operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., se constată că suma de 1.800.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, nu a fost utilizată integral pentru plata primelor acordate jucătorilor, cum în mod nereal a fost prezentat acest aspect în tabelul - document justificativ, suma de 1.800.000 RON, fiind folosită, conform explicaţiilor din extrasul de cont, după cum urmează:

Din analiza operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. L. S.A., fostă S.C. K.), suma de 1.900.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., după cum urmează:

Potrivit operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 1.750.000 RON ce a fost încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., după cum urmează:

Potrivit înregistrărilor contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 1.500.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată de S.C. K. S.A., după cum urmează:

Potrivit extrasului de cont aferent contului x deschis la Trezoreria Timişoara de S.C. K. S.A., suma de 850.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, a fost utilizată după cum urmează:

Potrivit operaţiunilor consemnate în extrasul aferent contului x deschis la S. de S.C. K. S.A., din suma de 2.150.000 RON încasată de la Consiliul Judeţean Timiş, de către de S.C. K. S.A., următoarele sume au fost utilizate pentru achitarea datoriilor către Consiliul Judeţean Timiş, după cum urmează:

Având în vedere cele mai sus arătate, a rezultat faptul că tabelele justificative înaintate către CJT nu reprezintă realitatea folosirii sumelor alocate de către CJT în scopul prevăzut în protocol.

Curtea nu a contestat faptul că fotbaliştilor din cadrul K. nu le-au fost plătite sumele trecute în cuprinsul tabelelor înaintate către CJT ci faptul că respectivele plăţi nu au fost efectuate din sumele acordate de către CJT.

În acest sens s-a amintit faptul că pe lângă sumele de bani plătite de către CJT K. a mai primit bani şi de la CLM Timişoara, precum şi din drepturile de televiziune iar plăţile către fotbalişti s-au realizat aproape lunar, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, şi nu doar de 2 ori pe an adică la momentul efectuării plăţii de către CJT.

Prin avizarea şi înaintarea către CJT cu sumele plătite fotbaliştilor, cunoscând faptul că respectivele sume au primit cu totul altă destinaţie decât cea pentru care a fost prevăzută, inculpatul a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Aceste înscrisuri falsificate au fost înaintate către CJT în scopul justificării sumelor acordate prin protocol.

Cu toate acestea, Curtea a constatat faptul că, în raport, cu data comiterii ultimului act material săvârşit de către inculpat în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată raportat la data pronunţării prezentei hotărâri (03.01.2018), în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie, astfel că urmează ca faţă de această infracţiune să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen.

Referitor la inculpaţii J. şi M., aceştia au solicitat a se dispune achitarea lor în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., motivat de faptul că protocolul a fost semnat de către BB. şi nu de către ei, aceştia nu au calitatea de funcţionari publici fiind angajaţi în cadrul clubului sportiv, iar judecătorul fondului nu a indicat care atribuţii de serviciu au fost încălcate, înlăturând în mod greşit raportul de expertiză judiciară, deşi trebuia înlăturat raportul întocmit de către expertul DNA.

Cele arătate în cazul inculpatului N. s-a reţinut că sunt pe deplin aplicabile şi inculpaţilor J. şi M. ce au fost angajaţi în cadrul K. şi nu ai CJT.

S-a apreciat că întradevăr faptul că protocolul a fost semnat din partea K. de către BB., însă inculpaţii J. şi M. au fost cercetaţi, trimişi în judecată şi condamnaţi nu pentru vreo activitate de-a lor legată de încheierea protocolului, ci pentru modul în care au înţeles să arate modalitatea în care au fost cheltuite sumele acordate de CJT, banii fiind destinaţi efectuării de plăţi către jucători şi cu toate acestea parte dintre sumele alocate au primit o cu totul altă destinaţie.

Astfel cum mai sus s-a arătat, în cauză urmează a se face aplicabilitatea disp. art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. referitoare la încetarea procesului penal, în raport, cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar cele arătate în cazul inculpatului N., inclusiv în ceea ce priveşte motivarea pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu fiind pe deplin aplicabile şi inculpaţilor J. şi M.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea a reţinut faptul că DNA a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor B., E., G., D., J., N. şi M. sunt nelegale, deoarece au fost stabilite sub minimul special prevăzut de lege.

În acest sens se arată faptul că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor B., E., G., D., J., N., M. sunt: abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, în baza art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi complicitate la abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau ncpatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 297 din C. pen. (fost art. 248 din C. pen. comb. cu art. 2481 din C. pen. din anul 1969).

Potrivit art. 297 alin. l C. pen., constituie infracţiunea de abuz în serviciu fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, faptă care se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Potrivit art. 309 C. pen., dacă faptele prevăzute în art. 297 C. pen., au produs consecinţe deosebit de grave limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, se majorează cu jumătate.

Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000, în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Prin urmare, reţinând la fiecare dintre inculpaţi dispoziţiile art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, s-a constatat că minimul special al pedepsei este de 4 ani, astfel că, în mod greşit, instanţa de fond a stabilit pedepse de 3 ani sau 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, respectiv complicitate la abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, fapte ce au produs consecinţe deosebit de grave.

De asemenea, a fost criticată greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului A. sub aspectul cuantumului pedepsei.

În sarcina inculpatului A., s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat documentul intitulat "Protocol de colaborare" în baza căruia au fost plătite unei societăţi comerciale private mai multe sume de bani, în cuantum total de 9.950.000 RON, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată activitatea unei firme private, iar, ulterior, în calitate de ordonator principal de credite a semnat un număr de 6 ordine de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) şi documentele ce au stat la baza aprobării acelor ordine de plată, fără ca, la baza acelor ordine de plată, să existe documentele justificative legale şi fără ca plăţile dispuse să poată fi efectuate potrivit dispoziţiilor legale

În ceea ce priveşte elementele circumstanţiale avute în vedere de instanţă la individualizare, s-a impus precizarea că perspectiva reeducării inculpatului şi a corijării acestuia este improbabilă în lipsa unei sancţiuni severe care să determine atingerea scopurilor legale ale pedepsei.

"Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptei comise" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 167/06.06.2014, dosar nr. x/2014).

Curtea a constatat faptul că aceste critici apar a fi îndreptăţite, în raport, cu motivarea dată de către judecătorul fondului hotărârii, însă în cauză nu se poate trece cu vederea faptul că toţi inculpaţii sunt persoane bine integrate social şi s-au bucurat în societate de o bună apreciere atât la locul de muncă cât şi în viaţa de zi cu zi.

Astfel că individualizarea pedepselor pentru toţi inculpaţii a fost analizată prin prisma dispoziţiilor art. 74 C. pen.

Nu în ultimul rând Curtea a apreciat faptul că în speţă pentru inculpaţi pot fi reţinute dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 C. pen., dispoziţii care să permită coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.

În acest sens s-a avut în vedere nu doar faptul că inculpaţii au eludat dispoziţiile legii la momentul determinării acordării şi prelungirii finanţării, cât şi la momentul derulării finanţării şi efectuarea plăţilor, ci şi faptul că în cauză inculpaţii nu au beneficiat pentru ei de niciun fel de sume de bani dintre cele acordate de către CJT, ci au dorit să găsească o modalitate de sprijinire şi susţinere a echipei de fotbal L. pentru realizarea proiectului de ridicare a nivelului performanţei sportive şi asigurarea condiţiilor de accedere şi participare la competiţiile de club UEFA.

Curtea a constatat faptul că din probatoriul administrat a rezultat faptul că clubul sportiv şi-a îndeplinit obiectivele pe plan sportiv ajungând să participe în competiţiile UEFA chiar dacă sumele ce i-au fost alocate în acest sens au fost dobândite ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale şi de asemenea acestea au fost plătite şi altor persoane decât celor destinate prin protocolul încheiat, însă aceste aspecte pot fi imputate şi celor ce au elaborat şi votat hotărârea de consiliu local şi care nu au prevăzut criterii clare în ceea ce priveşte alocarea şi verificarea efectuării plăţii sumelor.

Mai mult decât atât, Curtea nu a putut să nu remarce faptul că în cauză au fost efectuate de către Curtea de Conturi două controale în ceea ce priveşte hotărârea de Consiliu Judeţean şi protocolul încheiat, controale ce au apreciat ca fiind legale cele două documente şi abia ulterior în urma celui de-al treilea control au fost descoperite neregulile, atât de la momentul încheierii protocolului, cât şi cele ulterioare legate de finanţare, nereguli care dacă ar fi fost observate încă de la primul control ar fi avut posibilitatea stopării finanţării nelegale, sau cel puţin ar fi atras atenţia celor implicaţi asupra modului de derulare a finanţării.

Ca urmare a celor mai sus arătate, Curtea a apreciat faptul că acestea reprezintă împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii, astfel că în mod justificat se pot reţine dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Referitor la aplicabilitatea art. 66 lit. g) C. pen. făcută în cuprinsul motivelor de apel ale DNA, Curtea a apreciat faptul că pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă alături de pedeapsa principală sunt menite să ducă la reeducarea inculpatului şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Sancţiunile aplicate de către instanţă (condamnarea inculpaţilor şi obligarea la plata despăgubirilor civile) au fost apreciate ca fiind suficiente, iar prin aplicarea pedepselor complementare şi accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. este menită să determine pe inculpaţi să se abţină de la orice acte contrare deontologiei profesionale sau cu caracter infracţional, inculpaţii urmând a purta pe lângă aceste sancţiuni şi stigmatul de a fi fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu comisă în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de către Judeţul Timiş şi Consiliul Judeţean Timiş, Curtea le-a respins, având în vedere faptul că aceste două entităţi au solicitat obligarea inculpaţilor în solidar la întregul prejudiciu cauzat şi nu doar la plata sumei de 9.950.000 RON (sumă ce a fost acordată de CJT), iar prin hotărârea de condamnare a inculpaţilor în cadrul soluţionării laturii civile, judecătorul fondului în mod corect a arătat că inculpaţii urmează a fi obligaţi, atât la plata prejudiciului cauzat, cât şi la accesoriile aferente acestui prejudiciu, urmând ca suma să fie actualizată la data plăţii.

Prin folosirea acestei expresii judecătorul fondului a mers mult mai departe cu stabilirea sumelor ce urmează a fi plătite de către inculpaţi, având în vedere faptul că până la acest moment nu a fost achitată niciun fel de sumă şi nu se cunoaşte momentul exact al achitării despăgubirilor civile, ci doar cuantumul sumelor acordate, suma întreagă ce urmează a fi plătită, urmând a fi compusă din suma de 9.950.000 RON plus accesoriile aferente respectiv actualizată în funcţie de data plăţii pentru fiecare dintre inculpaţi.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii N., G., D., H., M., I., E., J. şi A. arătând, în esenţă, următoarele:

- A. a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, soluţia instanţei de apel fiind rezultatul unei interpretări eronate a dispoziţiilor din legislaţia primară.

- D. a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., arătând că fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa nu este prevăzută de lege, instanţa de control judiciar neinvocând nicio dispoziţie legală pe care ar fi încălcat-o în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

- J. a solicitat admiterea recursului în casaţie, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., precum şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu motivarea că fapta reţinută în sarcina sa şi pentru care s-a dispus condamnarea, prin hotărâre definitivă, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii şi, în mod greşit, a fost încadrată în sfera ilicitului penal.

S-a mai arătat că infracţiunea de abuz în serviciu a fost dezincriminată urmare a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, astfel că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

- M. a solicitat admiterea recursului în casaţie, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, arătând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acesteia, invocându-se dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016.

- N. a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, motivând în sensul că nu a acţionat cu intenţie, nu a urmărit a-i ajuta pe inculpaţii A., D. şi E., să comită infracţiunea de abuz în serviciu, prin finanţarea ilegală a K., acesta a mai invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., respectiv faptul că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal de către instanţa de apel, care a omis a face aplicarea dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen.

- E. a solicitat admiterea recursului în casaţie, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia şi fapta reţinută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală.

- G. a solicitat admiterea recursului în casaţie, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, argumentând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acesteia, prin raportare şi la dispoziţiile deciziilor Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

- H. a solicitat, de asemenea, admiterea recursului în casaţie, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acesteia, arătând că instanţa de apel a interpretat, în mod eronat, dispoziţiile din legislaţia primară, pe care le-ar fi încălcat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

- I. a solicitat admiterea recursului în casaţie, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 dm Legea nr. 78/2000, arătând că fapta ce i-a fost imputată nu a fost săvârşită în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi nu este consecinţa încălcării unor obligaţii prevăzute de lege.

Prin încheierea din 04 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015 între altele, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii N., G., D., H., M., I., E., J. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din data de 03 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii N., G., D., H., M., I., E., J. şi A., cu citarea părţilor, pentru termenul din 01 noiembrie 2018.

La termenul din 01 noiembrie 2018, au fost admise cererile de amânare formulate de recurenţii inculpaţi N., E., M. şi J. şi s-a fixat termen de judecată la data de 29 noiembrie 2018, Completul 9, ora 09:00, Sala secţiei Penale.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen., doar pentru inculpatul N., Înalta Curte apreciază cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii N., G., D., H., M., I., E., J. şi A. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

În speţă, indicând cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpaţii au arătat că, în mod nelegal, instanţa de apel a decis condamnarea lor, pentru autorat respectiv complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în condiţiile în care nu erau întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale acestor fapte făcând trimitere şi la deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

În prezenta cauză inculpaţii A., D., J. M., N., E., G., H. şi I. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În timpul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, investită cu rechizitoriul nr. x/2014 din data de 13.08.2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie Serviciul Teritorial Timişoara, a fost adoptată decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din data de 15.06.2016, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen., constatându-se că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii."

Din actele dosarului, rezultă că, la data de 24.10.2016, s-au depus de către reprezentantul Ministerului Public Note de şedinţă, prin care s-au indicat, în mod expres,dispoziţiile legale încălcate de fiecare dintre cei 10 funcţionari publici, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpaţi în cauză.

Raportat la materialul probator administrat, se constatată că dispoziţiile legale încălcate se regăsesc în legislaţia primară, respectiv legi şi ordonanţe ale Guvernului, astfel că nu se poate admite susţinerea inculpaţilor-recurenţi că faptele pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare ar fi dezincriminate sau nu ar mai fi prevăzute de legea penală.

Pentru a verifica dacă inculpaţii au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În acest sens este şi practica instanţei supreme, relevante fiind deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 453/RC/17.11.2017 şi nr. 465/RC/23.11.2017.

Motivele invocate de recurenţi vizează, de fapt, analizarea circumstanţelor comiterii faptelor, o reinterpretare a probelor administrate şi pe cale de consecinţă, a stabilirii vinovăţiei ceea ce excede procedurii recursului în casaţie, întrucât cauza se examinează numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. verificându-se exclusiv legalitatea hotărârii atacate. (în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 186/RC/03.05.2017).

Scopul legiferării recursului în casaţie în noul C. proc. pen. a fost acela de a atribui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie un mijloc procesual extraordinar prin intermediul căruia, la cererea părţilor sau a procurorului, instanţa supremă poate casa hotărârile judecătoreşti definitive, intrate în puterea lucrului judecat, pentru situaţiile expres şi limitativ prevăzute de lege prin pronunţarea unor soluţii unitare, exclusiv în drept.

În altă ordine de idei, instanţa supremă poate casa o hotărâre definitivă, exclusiv pentru cazuri de (ne)legalitate, analiza faptelor nefiind posibilă prin promovarea recursului în casaţie. În acest sens sunt prevederile imperative ale art. 447 din C. proc. pen., conform cărora,"instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate prin cerere de procuror sau de părţi, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate".

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. pen., invocat de recurentul N., Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente aceste dispoziţii legale. Împrejurarea că instanţa de apel, pronunţând soluţia încetării procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., a omis a face aplicarea dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen., excede unor verificări de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casaţie.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, poate fi supusă analizei instanţei supreme pentru cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de lege, iar cenzura instanţei supreme se referă exclusiv la aplicării legii de către instanţa de apel, la momentul judecării cauzei de către aceasta.

Aşadar, în prezenta cauză, fapta de abuz în serviciu şi complicitate la această infracţiune pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţă, vizează încălcări ale legislaţiei primare, acestea fiind, cu precădere, menţionate în rechizitoriu şi în hotărârile atacate, aşa cum s-a arătat anterior.

Împrejurarea că au fost invocate dispoziţiile Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, nu este de natură a justifica concluzia incidenţei deciziei invocate şi, corespunzător, soluţia achitării în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (dezincriminarea faptelor/faptele nu sunt prevăzute de lege), atâta timp cât în legislaţia primară (legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă) sunt prevăzute obligaţii/îndatoriri fundamentale, de esenţă pentru unele domenii de activitate a autorităţilor şi instituţiilor publice, care revin funcţionarilor publici ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora şi, respectiv, pentru anumite categorii de funcţionari publici, iar detalierea/concretizarea acestora pentru fiecare funcţionar/funcţie intervine ulterior, prin intermediul actelor normative subsecvente legii (hotărâri de guvern, ordine al ministrului, norme de aplicare, etc.) ori a celor interne (ordine, ordine de serviciu, decizii, norme interne, fişa postului, etc.). De altfel, în elaborarea legislaţiei se utilizează frecvent metoda prevederii în chiar legea, ordonanţa ori ordonanţa de urgenţă respectivă, a unui text care stabileşte expres obligaţia emiterii unui act normativ subsecvent (unei legislaţii secundare) prin care să se detalieze, printre altele, obligaţiile/îndatoririle de serviciu ori profesionale.

Aşa fiind, în condiţiile în care condamnarea inculpaţilor H., N., A., G., M., D., I., E. şi J. a avut în vedere săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma încălcării legislaţiei primare, nu pot fi primite aspectele invocate de recurenţi prin cererile de recurs în casaţie, faptele comise, astfel cum au fost reţinute în mod definitiv de instanţa de apel, întrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., sub forma autoratului sau complicităţi.

Prin urmare, se constată că dispoziţiile Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale nu operează în prezenta cauză de vreme ce acuzaţia de abuz în serviciu a vizat încălcarea unor norme cu putere de lege, iar nu doar a unor acte normative secundare.

Astfel că susţinerile inculpaţilor că fapta pentru care au fost condamnaţi inculpaţii nu este prevăzută de legea penală, întrucât normele juridice a căror încălcare li se impută nu sunt reglementate într-o legislaţie primară, ci sunt doar acte administrative, Înalta Curte arată, pe de o parte, că aspectele nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut la pct. 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen., în condiţiile în care, potrivit considerentelor cuprinse în Decizia nr. 405/2016 a instanţei de contencios constituţional cu privire la sfera actelor normative la care organele judiciare se pot raporta în aprecierea atribuţiilor de serviciu, ordonanţele Guvernului (inclusiv ordonanţele de urgenţă) nu reprezintă o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material, conţin norme de reglementare primară, având o forţă juridică asimilată cu a legii.

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte constată că faptele de abuz în serviciu sub forma autoratului sau a complicităţii pentru care au fost condamnaţi inculpaţii H., N., A., G., M., D., I., E. şi J., întrunesc toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii H., N., A., G., M., D., I., E. şi J. împotriva deciziei penale nr. 1/A din data de 03 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, şi, având în vedere culpa lor procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu urmând a fi plătite din fondul Ministerului Justiţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii H., N., A., G., M., D., I., E. şi J. împotriva deciziei penale nr. 1/A din data de 03 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi H., N., A., G., M., D., I., E. şi J. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 65 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29.11.2018.