Temporary surrender under a European Arrest Warrant rejected due to lack of domestic legal guarantee ensuring custodial return for ongoing sentence execution

Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, în baza înscrisurilor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 13/FCJI din 23 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori- noul C. proc. pen.-CCJI, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 107, art. 112 alin. 1şi 2 raportat la art. 58 alin. (1)-(5) şi 7 din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a respins cererea formulată de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A., cetăţean bulgar, în prezent aflat în stare de deţinere în Penitenciarul Iaşi, în executarea mandatului european de arestare emis la data de 13 aprilie 2017, în dosarul penal nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, de judecător C., întemeiat pe Hotărârea Tribunalului Penal Specializat din 5 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2916, prin care s-a dispus măsura preventivă a arestării, în vederea cercetării penale/judecării persoanei solicitate în dosar nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru comiterea infracţiunii de participaţie la o organizaţie infracţională, prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar.

Cheltuielile judiciare în sumă de 300 RON au rămas în sarcina statului. În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei. În baza dispoziţiilor art. 273 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., art. 7 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 178/1997, raportat la Ordinul comun al Ministerului Justiţiei nr. 772/C din 5 martie 2009 şi al Ministerului Finanţelor nr. 414/2009, s-au fost admise cererile formulate de traducătorul autorizat de limbă engleză D., pentru serviciile de traducere efectuate din limba română în limba engleză şi din limba engleză în limba română, şi s-a dispus plata următoarelor sume: 50,34 RON, potrivit facturii nr. x din 19.12.2017; 33,56 RON, potrivit facturii nr. x din 22.12.2017; 67,12 RON, potrivit facturii nr. x din 11.01.2018, 100,68 RON, potrivit facturii nr. x din 23.01.2018, 67,12 RON, potrivit facturii nr. x din 13.02.2018 şi 100,68 RON, potrivit facturii nr. x din 20.02.2018.

În baza dispoziţiilor art. 273 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., art. 7 alin. (1), (2) şi 3 lit. a) şi c) şi art. 10 din Legea nr. 178/1997, raportat la Ordinul comun al Ministerului Justiţiei nr. 772/C din 5 martie 2009 şi al Ministerului Finanţelor nr. 414/2009 s-au admis, în parte, cererile formulate de traducătorul autorizat de limbă bulgară, E. şi s-a dispus plata către traducătorul autorizat de limbă bulgară, E., a următoarelor sume: suma de 69,45 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară şi din limba bulgară în limba română, în şedinţa de judecată din data de 28.12.2017; suma de 190 RON, reprezentând cheltuielile privind cazarea pentru data de 27.12.2017, la F., Iaşi; suma de 16,84 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la Aeroportul Iaşi la F.

Iaşi; suma de 759 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul aerian pe ruta Bucureşti-Iaşi, Iaşi-Bucureşti, pentru data de 28.12.2017; sume cuprinse în factura nr. x/28.12 2017; suma de 69,45 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară şi din limba bulgară în limba română, în şedinţa de judecată din data de 12.01.2018, sumă cuprinsă în factura nr. x/12.01.2018; suma de 138,90 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară şi din limba bulgară în limba română, în şedinţa de judecată din data de 16.01.2018; suma de 7,40 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanţă, sume cuprinse în factura nr. x/16.01.2018; suma de 138,90 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară şi din limba bulgară în limba română, în şedinţa de judecată din data de 31.01.2018; suma de 6,93 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanţă, sume cuprinse în factura nr. x/31.01.2018; suma de 138,90 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară şi din limba bulgară în limba română, în şedinţa de judecată din data de 31.01.2018; - suma de 6,93 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanţă, sume cuprinse în factura nr. x/31.01.2018; suma de 23,67 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanţă, sume cuprinse în factura nr. x/31.01.2018; suma de 69,45 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară şi din limba bulgară în limba română, în şedinţa de judecată din data de 20.02.2018; suma de 190 RON, reprezentând cheltuielile privind cazarea pentru data de 19.02.2018, la F., Iaşi; suma de 721 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul aerian pe ruta Bucureşti-Iaşi, Iaşi-Bucureşti, pentru data de 20.02.2018; sume cuprinse în factura nr. x/20.02.2018: suma de 18,92 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la Aeroportul Iaşi la F.

Iaşi la data de 19.02.2018; suma de 138,90 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară şi din limba bulgară în limba română, în şedinţa de judecată din data de 23.02.2018; suma de 190 RON, reprezentând cheltuielile privind cazarea pentru data de 22.02.2018, la F., Iaşi; suma de 791 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul aerian pe ruta Bucureşti-Iaşi, Iaşi-Bucureşti, pentru data de 23.02.2018; sume cuprinse în factura nr. x/23.02.2018; suma de 15,05 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la Aeroportul Iaşi la F.

Iaşi la data de 22.02.2018; suma de 8,37 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanţă la data de 20.02.2018.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pe rolul Curţii de Apel Iaşi a fost înregistrată, sub nr. x/2017, din data de 07 noiembrie 2017, cererea formulată de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, privind executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Penal Specializat din Sofia la data de 13 aprilie, în dosar nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, persoana solicitată A. fiind cercetată/judecată pentru comiterea infracţiunii de participaţie la o organizaţie infracţională, prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar, prin predarea temporară pentru maximul de un an.

Mandatul european de arestare a fost înaintat instanţei în limba română şi în limba bulgară. După primirea mandatului european de arestare, la termenul de judecată din 14 noiembrie 2014, s-a adus la cunoştinţa persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, conţinutul şi efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitent, punându-i-se în vedere caracterul irevocabil al consimţământului dat şi caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimţământului dat, precum şi drepturile persoanei private de libertate în procedura de executare a unui mandat european de arestare, un exemplar al informării fiindu-i înmânată şi un exemplar se află la dosar.

S-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., acesta declarând că este de acord să fie predat temporar autorităţii judiciare Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, emitentă a mandatului european de arestare. Totodată, persoana solicitată a declarat că nu renunţă la regula specialităţii, că a înţeles conţinutul regulii specialităţii şi efectele consimţământului la predare. A declarat că nu a mai fost urmărit penal, judecat sau condamnat pentru aceleaşi fapte ca acelea care motivează mandatul european de arestare în alte state membre sau state terţe.

În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, s-a constatat că Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, prin judecător C., a emis mandatul european de arestare la data de 13 aprilie 2017, în dosar nr. x/2016, pe numele persoanei solicitate A., prin care se solicită arestarea şi predarea temporară a persoanei solicitate care este judecată de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru săvârşirea infracţiunii de "participaţie la o organizaţie infracţională", prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar.

Fapta este încadrată juridic în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar. S-a reţinut că faptele sunt astfel descrise, în cuprinsul mandatului european de arestare:

"În perioada, începând cu data neidentificată în cursul anului 2009 până în luna august 2011, pe raza mun. Sofia, persoana în cauză a participat la un grup infracţional organizat pe o durată continuu, compus dintrei persoane B., G. şi H., în scop de a comite infracţiuni coordonate pe teritoriul ţării, prev. de art. 321 alin. (1) şi art. 214 alin. (1) din C. pen., furtul fiind format din motive interesate - însuşire de bunuri patrimoniale - infracţiune prev. de art. 321 alin. (3), par. 2, pt. 2 rap. cu alin. (2) din C. pen."

S-a reţinut că infracţiunea este marcată de autoritatea judiciară emitentă în categoria "participare la o organizaţie infracţională", situaţie ce exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări. Mandatul european de arestare se bazează pe mandatul de arestare emis prin hotărârea Tribunalului Penal Specializat din 5 aprilie 2017 în legătură cu dosarul penal nr. x/2016. Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracţiunea comisă este de 10 ani închisoare. Tribunalul Penal Specializat Sofia, Bulgaria, a solicitat predarea temporară a persoanei solicitate, motivat de faptul că până la executarea pedepsei aplicate inculpatului A. de instanţa română, prescripţia urmăririi penale a persoanei solicitate va expira. Autoritatea judiciară bulgară a solicitat o predare temporară a inculpatului pe durata de un an şi Tribunalul Penal Specializat are sarcina de a garanta că nu îl va elibera pe inculpat şi îl va trimite către România după soluţionarea dosarului.

La solicitarea Curţii, în legătură cu garanţiile privind returnarea persoanei solicitate în stare de deţinere, în caz de modificare a măsurii arestării preventive în procedurile interne bulgare sau a eventualei achitări în proces a persoanei solicitate (adresa fila 10 vol. II instanţă), autoritatea judiciară emitentă a transmis următoarele informaţii: s-a precizat în adresă că reformarea măsurii preventive ar putea fi dezbătută în orice moment în timpul acţiunilor în instanţă şi această hotărâre are drept de apel şi protest în cadrul Curţii de Apel Criminal Specializat şi, în acest caz, tribunalul de primă instanţă nu ar putea interveni şi nici nu ar putea garanta o hotărâre judiciară în apel.

La solicitarea instanţei (adresa fila 10 dosar, vol II) dacă perioada de un an, pentru care se solicită predarea temporară a persoanei solicitate, acoperă toate fazele procesuale, judecata în fond, apel, căi de atac; în transpunerea art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care sunt obligaţiile autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare cu privire la persoana predată temporar, în stare de deţinere, având în vedere că persoana solicitată se află în executarea pedepsei de 17 ani închisoare şi cum urmează să procedeze pentru returnarea persoanei solicitate în România, dacă autorităţile judiciare bulgare îl pun în libertate din măsura arestării preventive în cursul procesului penal sau în situaţia în care ar interveni achitarea sa în procesul penal din Bulgaria.

Autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare a comunicat instanţei că perioada de un an, pentru care se solicită predarea temporară a persoanei solicitate, se referă la judecarea cauzei la instanţa de fond. În caz că procesul ar parcurge una dintre procedurile simplificate prevăzute de Codul de procedură bulgar, acest termen ar putea să cuprindă şi judecarea sa la instanţa de fond, la cea de apel şi de recurs. În caz că termenul de un an ar expira şi cauza nu s-a încheiat la instanţa de fond, Tribunalul Penal Specializat, în aceste împrejurări ar urma să îl dea pe inculpatul A.

înapoi în România. În cadrul procedurii simplificate, soluţionarea cauzei s-ar putea încheia foarte repede, în cadrul a două luni. În aplicarea art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene, obligaţiile instanţei bulgare, Tribunalul Specializat Penal, în privinţa inculpatului, urmează a fi reglementate printr-un acord scris cu instanţa română. În cazul în care măsura preventivă aplicată inculpatului A. în cauza penală din Bulgaria ar fi schimbată în una mai uşoară, nu ar urma ca persoana privată de libertate să fie eliberată din arest/penitenciar, întrucât acesta are un statut de persoană privată de libertate, predată temporar către autorităţile bulgare pentru a fi judecat.

Conform legilor bulgare nu sunt prevăzute expres proceduri viitoare, referitoare la înapoierea persoanei temporar predate în statul respectiv, acesta urmând a fi specificate în acord. Totodată, autoritatea bulgară a precizat că în caz că autoritatea judiciară bulgară ar schimba măsura preventivă aplicată persoanei în cauza penală bulgară sau că ar fi justificată în timpul procesului de judecată în Bulgaria, persoana solicitată va rămâne reţinută în arest/penitenciar, întrucât există un alt motiv pentru reţinerea sa, anume acela că a fost condamnată de o instanţă română, fiindu-i aplicată pedeapsa de 17 ani închisoare.

Urmează să fie predată în România pentru executarea pedepsei, după expirarea termenului de atacare a sentinţei în cadrul termenului de un an indicat de instanţa bulgară, în caz că instanţa română ar permite predarea lui. Fiecare organ judiciar din Bulgaria, după aprecierea situaţiei juridice a inculpatului, A., se obligă a lua în considerare faptul că acesta din urmă a fost condamnat, fiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoare de 17 ani în România (dosar C.A. - semnată de judecătorul emitent al mandatului european de arestare).

Prin adresa, persoana de contact, judecător la Tribunalul Penal Specializat Sofia, a arătat că perioada de un an pentru care se solicită predarea temporară a persoanei solicitate, acoperă toate etapele procesuale, fond, recurs, proces-casaţie. Persoana solicitată va fi predată pentru o perioadă temporară, conform condiţiilor şi pentru un anumit termen, conform acordului dintre organele emitente, conform art. 50 din Statutul pentru extrădări şi mandate europene de arestare şi în baza art. 24 paragraful 2 din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară emitentă trebuie să îşi asume obligaţia că atunci când se va soluţiona procesul să îl înapoieze în România. Tribunalul de primă instanţă competent, Tribunalul Specializat, are sarcina de a garanta că acest tribunal nu îl va elibera pe inculpat şi îl va remite autorităţii judiciare competente din România, după soluţionarea cazului. Reformarea măsurii arestului preventiv a inculpatului ar putea fi discutată în orice moment în timpul procedurilor Tribunalului, conform art. 270 C. pen. bulgar. Această hotărâre ar putea avea drept de apel şi întâmpinare la Curtea de Apel Penal Specializat. În acest caz, prima instanţă nu ar putea interveni şi nici nu ar putea garanta hotărârea judiciară în apel. Sunt puţine şanse pentru Curtea de Apel să elibereze inculpatul deoarece fiecare cameră de proces estimează probele în cauză şi dacă dovezile din dosar indică un adevărat pericol ca inculpatul s-ar putea sustrage sau ar putea comite o infracţiune .

În urma precizărilor autorităţii judiciare bulgare, s-a încheiat cu autoritatea emitentă a mandatului european de arestare, judecător C., următorul acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate A., semnat şi de autoritatea judiciară bulgară, versiunea în limba română şi în limba engleză, după cum urmează:

"Art. 1 Acordul se încheie în baza art. 112 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată, ce reglementează predarea amânată sau temporară.

Potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile art. 58 alin. (1)-(5) şi 7 se aplică în mod corespunzător. Condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru Româna, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

Preluarea persoanei predate şi returnarea acesteia se fac de către autorităţile competente ale statului emitent, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea şi returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent.

Potrivit art. 58 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată, executarea pedepsei de 17 ani închisoare, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 din 02.03.2017 emis de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, în baza sentinţei penale nr. 579/CPP/2016 din data de 13 iunie 2016 a Tribunalului Iaşi, modificată prin decizia penală nr. 154 din data de 02 martie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, se consideră suspendată începând cu data la care persoana solicitată, A., este preluată de statul emitent până la data returnării acesteia în România, pentru continuarea executării pedepsei, pe durata predării temporare de 1(un) an a persoanei solicitată.

Art. 2 Autoritatea judiciară de executare, Curtea de Apel Iaşi, dispune predarea temporară a persoanei solicitate A. către Tribunalul Penal Specializat din Sofia, emitent al mandatului european de arestare, în următoarele condiţii:

2.1 Predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea judecării cauzei penale nr. x/2016, aflată pe rolul Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) C. pen. bulgar, în baza mandatului european de arestare din 13 aprilie 2017, emis în dosarul penal nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, judecător C.

2.2. Predarea temporară a persoanei solicitate A. se acordă pe o perioadă de 1 (un) an începând cu data preluării, predare temporară pentru care acesta şi-a dat consimţământul.

2.3 Persoana solicitată nu renunţă la regula specialităţii, conform art. 115 din Legea 302/2004, modificată.

2.4 Predarea persoanei solicitate, pe teritoriul României, se va efectua de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, conform art. 111 alin. (1) din Legea 302/2004, modificată.

2.5 Convenim ca toate autorităţile judiciare bulgare implicate în procedurile penale de judecată, în primă instanţă şi în căi de atac, care motivează mandatul european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, A., la data de 13 aprilie 2017, de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, judecător C., respectă termenul, de un an şi perioada de predare temporară, începând cu data preluării de către autoritatea judiciară emitentă a prezentului mandat european de arestare.

2.6 Autoritatea judiciară bulgară se obligă la returnarea persoanei solicitate după curgerea termenului de predare temporară, de 1 (un) an, în stare de deţinere, pentru continuarea executării pedepsei de 17 ani închisoare, într-un penitenciar din România, în executarea căreia se afla la momentul predării temporare.

2.7 Cheltuielile aferente preluării şi, ulterior, returnării persoanei solicitate A. vor fi suportate de statul bulgar.

Art. 3 Dispoziţiile prezentului acord vor fi incluse în dispozitivul hotărârii de predare temporară a persoanei solicitate A.

Art. 4 Alte precizări ale autorităţii judiciare de emitere (dacă este cazul)…

Art. 5 Autoritatea judiciară de emitere este de acord cu clauzele de mai sus."

S-a reţinut că persoana solicitată A. se află în executarea pedepsei de 17 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 579/13 iunie 2016 a Tribunalului Iaşi, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 154/2 martie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 628/2 martie 2017 de Tribunalul Iaşi, şi a fost arestat preventiv la 26 aprilie 2015, perioada de executare a pedepsei fiind: 25 aprilie 2015 şi expiră la 24 aprilie 2022.

Conform art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, prin excepţia de la alin. (1) - care prevede cazurile de predare amânată - la cererea expresă a statului solicitant, persoana solicitată poate fi predată temporar pe o durată stabilită de comun acord cu autorităţile române şi statul solicitant. Textul este transpunerea art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru. Prin urmare, predarea temporară este cererea principală şi nu subsecventă unei amânări de predare, fiind motivată şi determinată de curgerea prescripţiei răspunderii penale până la executarea pedepsei la care A. a fost condamnat în România. Condiţiile de validitate şi de fond pentru emiterea şi executarea mandatului european de arestare sunt îndeplinite în cauză.

S-a reţinut că din declaraţia persoanei solicitate şi examinarea actelor dosarului, rezultă că nu este incident în cauză nici un motiv de refuz, obligatoriu sau facultativ, a executării mandatului european de arestare. După încheierea acordului pentru predare temporară, instanţa de judecată, constatând inadvertenţe în garanţiile oferite de autoritatea judiciară bulgară privind returnarea persoanei solicitate în România, în stare de detenţie, pentru executarea pedepsei la care a fost condamnat în România, a revenit, solicitând instanţei bulgare următoarele informaţii:

"În urma analizei informaţiilor transmise de autoritatea judiciară bulgară anterior şi în vederea încheierii acordului de predare temporară, instanţa română consideră necesar să ne comunicaţi dacă în legislaţia penală bulgară sau în legislaţia naţională de transpunere a deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între state membre, există o dispoziţie legală conform căreia o persoană predată temporar, în stare de deţinere, rămâne în stare de deţinere, în cursul procedurilor penale din Bulgaria, pe motiv că este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate în statul membru de executare, întrucât din adresa semnată de dumneavoastră, transmisă instanţei române pentru termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2018 situaţia condamnării persoanei solicitate în statul de executare ar constitui motiv de menţinere a persoanei solicitate în stare de arest/penitenciar, însă din adresa comunicată instanţei române pentru acelaşi termen de judecată, semnată de judecător I., persoană de contact în EJN în activităţile de terorism şi crimă organizată, rezultă că măsura preventivă a arestării, în procedura penală din Bulgaria, poate fi discutată în orice moment în timpul procedurilor, inculpatul-persoană solicitată având la dispoziţie căi de atac, la Curtea de Apel Penal Specializat şi că prima instanţă nu ar putea interveni şi nici nu ar putea garanta hotărârea judiciară pronunţată în apel asupra detenţiei persoanei solicitate, în cadrul procedurii penale interne. Pentru predarea temporară a persoanei solicitate, având în vedere cuantumul mare al pedepsei aplicată de instanţa română, în executarea căreia persoana solicitată se află, s-a apreciat că este necesar ca instanţa bulgară să ofere garanţii ferme legale instanţei române că aceasta va fi returnată în România, după trecerea timpului de predare temporară, în stare de deţinere, pentru continuarea executării pedepsei, pentru evitarea riscului imposibilităţii returnării acesteia în stare de deţinere.

Exemplificând, în legea română de cooperare judiciară internaţională (art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată), în cazul în care mandatul european de arestare este emis de autorităţile române pentru predare temporară "Persoana predată temporar va rămâne în detenţie până la returnarea sa, cu excepţia cazului în care autorităţile statului de executare solicită punerea în libertate şi, în acest caz, numai dacă persoana nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei. Punerea în libertate a persoanei private de libertate se realizează şi atunci când, la expirarea unui termen de cel mult 18 zile de la data revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive sau de la data pronunţării încheierii prin care s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive, persoana predată nu a fost preluată de autorităţile statului de executare. Până la expirarea termenului de 18 zile, persoana predată va rămâne în detenţie, la dispoziţia autorităţilor statului de executare."

Autoritatea judiciară bulgară emitentă a mandatului european de arestare a transmis instanţei române că nu există dispoziţii explicite conform cărora o persoană care urmează a fi predată pentru o perioadă interimară şi care se află deja în detenţie, va continua să fie în detenţie pe timpul procedurilor penale în Republica Bulgaria pe motiv că a fost condamnat în statul de executare cu o pedeapsă privativă de libertate. Totodată, legislaţia bulgară nu are o dispoziţie explicită similară cu dispoziţia art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată.

S-a comunicat că potrivit art. 270 paragraful 1 din C. proc. pen. bulgar, "problema măsurii arestului preventiv poate fi discutată în orice moment în timpul şedinţelor din instanţă deoarece o nouă cerere a măsurii de detenţie în instanţă relevant poate fi depusă în cazul în care se schimbă circumstanţele. Dreptul de a solicita o modificare a măsurii arestului preventiv este garantat prin lege pentru orice inculpat indiferent dacă aceeaşi cerere a fost depusă în instanţa bulgară pe baza unui Mandat de Arestare European." .

Prin adresa respectivă, Tribunalul Penal Specializat garantează ferm faptul că persoana solicitată va fi predată în România, garanţiile bazându-se pe acordul semnat între autorităţile judiciare bulgare, Tribunalul Penal Specializat, şi române, Curtea de Apel Iaşi, şi că în temeiul punctului 2.6 al acordului, autoritatea judiciară bulgară are obligaţia de a preda persoana solicitată când se termină perioada de un an, în condiţii de detenţie, pentru a continua executarea pedepsei de 17 ani închisoare într-un penitenciar din România, în care se află la momentul transmiterii (predării) sale temporare. Acordul semnat în acest fel ar trebui să fie luat în considerare de Curtea de Apel Penal Specializat, care este şi instanţă finală în procedurile pentru revizuirea măsurii de detenţie a inculpatului. Chiar în situaţia în care măsura de detenţie a inculpatului A. în dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Penal Specializat ar fi schimbată cu o măsură mai blândă, instanţa bulgară garantează că persoana nu va fi eliberată din arest (închisoare) deoarece persoana este în detenţie pentru alt motiv, şi anume acela că trebuie să execute pedeapsa de 17 ani închisoare în România.

Examinând garanţiile oferite de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanţa de fond a reţinut că, în situaţia predării temporare, conform art. 24 alin. (2) ultima teză din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare în statele membre, "Acordul se face în scris, iar toate autorităţile statului membru emitent sunt obligate să respecte condiţiile acestuia".

De asemenea, a reţinut că acordul încheiat între autorităţile judiciare nu ţine locul menţinerii măsurii arestării preventive în procedurile penale în statul emitent. S-a apreciat că este necesar ca acordul să fie dublat de dispoziţii legale interne ale statului membru emitent care să asigure natura custodială a returnării persoanei solicitate în statul membru de executare, în stare de detenţie, similar dispoziţiilor art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, text care asigură returnarea persoanei solicitate în stare de detenţie, în situaţia în care mandatul european de arestare este emis de autorităţi române pentru predare temporară.

De asemenea, s-a reţinut că acordul de predare temporară nu are, prin el însuşi, natură custodială pentru returnarea persoanei solicitate, dacă nu este susţinută de dispoziţii legale interne. Prin urmare, a reţinut instanţa de fond că acordul încheiat nu este suficient pentru menţinerea persoanei solicitate în stare de detenţie, pe durata predării temporare, acesta neputând ţine loc de măsură de arestare sau mandat de executare a pedepsei.

Pe de altă parte, s-a precizat, raportat la garanţiile oferite, că executarea pedepsei de 17 ani închisoare în România este suspendată pe durata predării temporare până la returnarea persoanei solicitate, astfel că, în această perioadă autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare ar trebui să asigure menţinerea persoanei solicitate în stare de detenţie. Faţă de gravitatea pedepsei la care a fost condamnat în România şi în executarea căreia persoana solicitată se află, returnarea în România pentru continuarea executării pedepsei, în stare de detenţie, s-a apreciat că este absolut necesară.

În lipsa unor dispoziţii legale interne în statul membru emitent, care să asigure returnarea persoanei solicitate în stare de detenţie, garanţiile oferite de autoritatea judiciară bulgară emitentă a mandatului european de arestare, s-a apreciat ca nefiind suficiente pentru a se asigura returnarea persoanei solicitate în stare de deţinere în România, măsura arestării sale preventive în procedura penală bulgară putând fi oricând reevaluată în baza dispoziţiilor legale interne. Astfel, s-a apreciat că există riscul imposibilităţii returnării persoanei solicitate în România pentru continuarea executării pedepsei de 17 ani închisoare, în executarea căreia se află.

Cu privire la concluziile procurorului, în sensul dispunerii executării mandatului european de arestare şi amânarea predării persoanei solicitate, determinat de executarea pedepsei de 17 ani închisoare, instanţa a reţinut că autoritatea judiciară bulgară a solicitat expres, emiţând mandat european de arestare faţă de persoana solicitată, predarea sa temporară şi nu predarea şi amânarea predării. S-a menţionat că instanţa română nu poate califica, din oficiu, sesizarea autorităţii judiciare bulgare, care a emis mandatul european de arestare pentru predare temporară şi care este explicită şi motivată de faptul că răspunderea penală a persoanei solicitate în cauza penală bulgară se prescrie, până la executarea pedepsei la care a fost condamnat în România, în solicitarea de executare şi amânare predare, cel puţin în baza principiului curtoaziei internaţionale.

Totodată, s-a constatat că sunt aplicabile art. 112 alin. (2) raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, şi care, în fapt, reprezintă transpunerea art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene, conform cărora în loc să amâne predarea autoritatea judiciară de executare poate preda temporar persoana solicitată, la cererea expresă a statului solicitant.

În concluzie, având în vedere necesitatea returnării persoanei solicitate în România pentru executarea pedepsei şi riscul ca aceasta să nu poată fi returnată în stare de detenţie, în ipoteza în care s-ar modifica măsura preventivă custodială sau în ipoteza achitării în urma judecăţii, raportat la răspunsul autorităţii judiciare bulgare, conform art. 112, art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a respins cererea de predare temporară formulată de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A., cetăţean bulgar, în prezent aflat în stare de deţinere în Penitenciarul Iaşi, în executarea mandatului european de arestare emis la data de 13 aprilie 2017, în dosarul penal nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, de judecător C., întemeiat pe Hotărârea Tribunalului Penal Specializat din 5 aprilie 2017 în dosar nr. x/2916, prin care s-a dispus măsura preventivă a arestării, în vederea cercetării penale/judecării persoanei solicitate în dosar nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru comiterea infracţiunii de participaţie la o organizaţie infracţională, prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi persoana solicitată A.

În argumentarea contestaţiei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în esenţă, a criticat hotărârea pe un motiv de nelegalitate în raport de conţinutul art. 112 cu referire la art. 58 din Legea nr. 302/2004, respectiv, soluţia corectă este de respingere, însă trebuia respinsă cererea de predare şi nu de predare temporară, aşa cum s-au purtat, ulterior emiterii mandatului european relaţii între statul solicitant şi statul naţional. Prin sentinţa nr. 44 din 16 august 2016, Curtea de Apel Iaşi a dispus amânarea predării până la încetarea procedurilor care-l privesc pe acesta. Acordul încheiat în prezenta cauză între România şi Bulgaria nu oferă garanţii legale şi nu ţine loc de mandat de arestare, în sensul că, odată predat, ar putea fi recerut şi predat în acelaşi timp de către Bulgaria în vederea continuării executării pedepsei. Pentru acest motiv, în raport de dispoziţiile prevăzute de legiuitor, a solicitat, în baza art. 4251alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestaţiei şi înlocuirea dispoziţiei, în sensul respingerii cererii de predare temporară cu respingerea cererii de mandat european.

Contestatorul persoană solicitată A., în esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei considerând, conform dispoziţiilor art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, că cererea formulată de statul solicitant este admisibilă şi poate fi predat temporar pe o durată stabilită de comun acord cu autorităţile române. A precizat că sunt îndeplinite condiţiile de validitate şi de fond pentru emiterea şi executarea mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că este de acord să fie predată temporar autorităţii judiciare, respectiv Tribunalul Penal specializat din Sofia. Totodată, acesta a declarat că nu renunţă la regula specialităţii şi că nu a mai fost urmărit penal, judecat sau condamnat pentru aceleaşi fapte care motivează mandatul european de arestare în alte state membre sau state terţe.

Deşi instanţa de fond a considerat că acordul încheiat în vederea predării temporare conform art. 24 alin. (2) ultima teză din Decizia-cadru nr. 2002 din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene nu oferă garanţii suficiente şi nu ţine locul menţinerii măsurii arestării preventive în procedurile penale în statul emitent, că totuşi, tribunalul penal specializat, prin adresa de la filele 175 din volumul I, garantează ferm faptul că persoana solicitată va fi predată în România, garanţiile bazându-se pe acordul semnat între autorităţile judiciare bulgare şi române şi că, în temeiul pct. 6 al acestui acord, autoritatea judiciară bulgară are obligaţia de a preda persoana solicitată când se termină perioada de 1 an în condiţii de detenţie pentru a continua executarea pedepsei de 17 ani care este reţinută în acest moment.

Examinând sentinţa contestată atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte apreciază contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi persoana solicitată A., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în cazul amânării predării persoanei solicitate în vederea executării unui mandat european de arestare, la cererea expresă a statului solicitant, persoana poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant. Astfel, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.

Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că nu sunt îndeplinite prevăzute de lege în vederea predării temporare a persoanei solicitate autorităţilor bulgare şi, totodată, nu există interesul acesteia pentru a fi predată temporar autorităţilor bulgare.

Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. se află în executarea pedepsei de 17 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 579 din 13 iunie 2016 a Tribunalului Iaşi, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 154/2 martie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 628 din 2 martie 2017 de Tribunalul Iaşi, perioada de executare a pedepsei fiind 25 aprilie 2015 şi expiră la 24 aprilie 2022.

Prin cererea formulată de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, privind executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Penal Specializat din Sofia la data de 13 aprilie, în dosar nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, persoana solicitată A. fiind cercetată/judecată pentru comiterea infracţiunii de participaţie la o organizaţie infracţională, prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar, s-a solicitat predarea temporară pentru maximul de un an.

Astfel, se reţine că Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria a emis mandatul european de arestare la data de 13 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2016, pe numele persoanei solicitate A., prin care se solicită arestarea şi predarea temporară a persoanei solicitate care este judecată de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru săvârşirea infracţiunii de "participaţie la o organizaţie infracţională", prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar.

Conform art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare în statele membre, în loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului membru emitent persoana căutată, în condiţii care urmează a fi stabilite de comun acord între autorităţile judiciare de executare şi emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autorităţile statului membru emitent sunt obligate să respecte condiţiile acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, privind predarea amânată sau temporară alin. (1) prevede că dispoziţiile art. 58 alin. (1)-(5) şi 7 se aplică în mod corespunzător, iar alin. (2) - condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. 1-5 şi 7: (1) În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. (2) Predarea poate fi amânată atunci când:

a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;

b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;

c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată. (3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. (4) Prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant. (5) Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de preşedintele secţiei penale a curţii de apel care a soluţionat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu.

La cererea preşedintelui secţiei penale a curţii de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanţa de executare transmite informaţiile solicitate. (6) Condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate. Preluarea persoanei extrădate şi returnarea acesteia se fac de către autorităţile competente ale statului solicitant, pe teritoriul României.

Cheltuielile privind preluarea şi returnarea persoanei extrădate sunt suportate de statul solicitant. (7) Dacă persoana extrădată potrivit alin. (4) se află în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia.

Înalta Curte reţine, din actele existente la dosar, că autoritatea judiciară bulgară a comunicat că perioada de un an pentru care se solicită predarea temporară se referă la judecarea cauzei la instanţa de fond. De asemenea, s-a mai comunicat că în cazul în care procesul ar parcurge una dintre procedurile simplificate prevăzute de Codul de procedură bulgar, acest termen ar putea să cuprindă şi judecarea în instanţa de fond, instanţele de apel şi recurs.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, în cauză, a fost încheiat un acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate A. cu autoritatea emitentă a mandatului european de arestare, judecător C., semnat şi de autoritatea judiciară bulgară, fiind ataşat la dosar.

În raport de dispoziţiile anterior menţionate, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că acordul de predare temporară nu are garanţia privind returnarea persoanei solicitate, dacă nu este susţinută de dispoziţii legale interne, fiind insuficient pentru menţinerea persoanei solicitate în stare de detenţie, pe durata predării temporare şi nu poate ţine loc de măsură de arestare sau mandat de executare a pedepsei. În acelaşi sens, Înalta Curte are în vedere adresa comunicată instanţei române de fond, semnată de judecător I., persoană de contact în EJN în activităţile de terorism şi crimă organizată, din care rezultă că măsura preventivă a arestării, în procedura penală din Bulgaria, poate fi discutată în orice moment în timpul procedurilor, inculpatul-persoană solicitată având la dispoziţie căi de atac la Curtea de Apel Penal Specializat şi că prima instanţă nu ar putea interveni şi nici nu ar putea garanta hotărârea judiciară pronunţată în apel asupra detenţiei persoanei solicitate, în cadrul procedurii penale interne.

De altfel, din actele aflate la dosar rezultă că reformarea măsurii arestului preventiv a inculpatului ar putea fi discutată în orice moment în timpul procedurilor Tribunalului, conform art. 270 C. pen. bulgar şi în acest caz, prima instanţă nu ar putea interveni şi nici nu ar putea garanta hotărârea judiciară în apel.

În art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, se prevede, în mod expres, că persoana predată temporar va rămâne în detenţie până la returnarea sa, cu excepţia cazului în care autorităţile statului de executare solicită punerea în libertate şi, în acest caz, numai dacă persoana nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei. Punerea în libertate a persoanei private de libertate se realizează şi atunci când, la expirarea unui termen de cel mult 18 zile de la data revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive sau de la data pronunţării încheierii prin care s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive, persoana predată nu a fost preluată de autorităţile statului de executare. Până la expirarea termenului de 18 zile, persoana predată va rămâne în detenţie, la dispoziţia autorităţilor statului de executare.

Similar dispoziţiilor art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte apreciază că este necesar ca acordul să fie dublat de dispoziţii legale interne ale statului membru emitent care să asigure returnarea persoanei solicitate în statul membru de executare, în stare de detenţie, or, conform C. pen. bulgar nu există dispoziţii explicite.

Astfel, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că nu sunt oferite suficiente garanţii de către de autoritatea judiciară bulgară emitentă a mandatului european pentru a se asigura returnarea persoanei solicitate B. în stare de deţinere în România, măsura arestării sale preventive în procedura penală bulgară putând fi oricând reevaluată în baza dispoziţiilor legale interne, iar în această perioadă autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare ar trebui să asigure menţinerea persoanei solicitate în stare de detenţie, fiind necesară returnarea persoanei solicitate în stare de detenţie în România pentru continuarea executării pedepsei.

Prin urmare, se constată că este necesar să se ofere garanţii ferme, având în vedere pedeapsa de 17 ani în a cărei executare se află persoana solicitată, pentru evitarea riscului imposibilităţii de returnare a acesteia, în ipoteza în care s-ar modifica măsura preventivă, întrucât nu există dispoziţii explicite conform C. pen. bulgar, garanţiile bazându-se doar pe acordul încheiat.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu există interesul persoanei solicitate pentru a fi predată temporar autorităţilor bulgare, având în vedere în această perioadă pentru care se solicită predarea, de un an, executarea pedepsei se suspendă până la returnarea persoanei solicitate, or, interesul acesteia este să-şi execute pedeapsa, având în vedere finalitatea procesului penal.

În ceea ce priveşte critica parchetului, se reţine că pentru cele două instituţii, respectiv predarea temporară şi amânarea predării, Legea nr. 302/2004 prevede proceduri şi reglementări distincte de soluţionare. În cererea formulată de autoritatea bulgară nu s-a solicitat amânarea predării, ci s-a solicitat, în mod expres, emiterea mandatului european de arestare şi predarea temporară, astfel încât, în mod corect a constatat instanţa de fond că nu poate dispune recalificarea din oficiu a solicitării formulate de autorităţile bulgare.

Faţă de ansamblul datelor obiective ale cauzei raportat la gravitatea pedepsei de 17 ani în executarea căreia se află, în raport de art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (1)-(5) şi alin. (7) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că nu există nici interesul persoanei solicitate A. întrucât executarea pedepsei se suspendă pe durata predării de un an, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, a dispus instanţa de fond respingerea cererii de predare temporară în vederea cercetării persoanei solicitate în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Specializat din Sofia Bulgaria, având în vedere scopul procesului penal şi finalitatea acestuia ce constă inclusiv în asigurarea executării pedepsei.

Pentru considerentele expuse, apreciind că sentinţa penală contestată este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 4251alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 13/FCJI/2018 din data de 23 februarie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 13/FCJI/2018 din data de 23 februarie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24.04.2018.