Legality of sentencing after half-reduction of statutory limits under witness protection law and recalculation of combined prison terms in organized crime and fraud convictions

Asupra recursurilor în casaţie de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 107 din 13.03.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2016, printre altele, cu privire la inculpata A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. rap la art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a), 78 C. pen. (persoana vătămată B.), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) 78 C. pen. (persoana vătămată C.), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 luni.

În baza art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a), art. 78 C. pen. (persoana vătămată D.) a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 luni.

În baza art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. (persoana vătămată E.), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 luni.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei A., pedeapsa de 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 ani, în final, dispunându-se să execute pedeapsa închisorii de 8 ani şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 399 C. proc. pen, a fost menţinută măsura controlului judiciar şi totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii preventive.

În apel, prin decizia penală nr. 1163 din 21.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, cu privire la inculpata A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata A. din infracţiunile prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 C. pen. (persoana vătămată B.), de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 C. pen. (persoana vătămată C.), de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 C. pen. (persoana vătămată D.), de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. (persoana vătămată E.), în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 36 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 78 C. pen.

Au fost reţinute în favoarea inculpatei A. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 36 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 78 C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatei A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv de 1 an închisoare, dispunându-se ca, în final, inculpata A. să execute în regim de detenţie pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile privind pedeapsa accesorie.

Împotriva deciziei din apel, au formulat recursuri în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, la data de 11.01.2018, şi inculpata A., prin avocat, la data de 28.12.2017 (decizia atacată fiind comunicată la 18.12.2017), ambele cereri fiind exercitate în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Recurenţii au invocat incidenţa art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Sub aspectul motivelor de recurs, prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a învederat că, prin decizia atacată au fost reţinute în favoarea inculpatei A., dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, fără ca instanţa de control judiciar să dea eficienţă cauzei de reducere în raport cu ambele infracţiuni pentru care a dispus condamnarea acesteia, respectiv, nu numai cu privire la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ci şi pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat-, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, a învederat parchetul, a fost pronunţată o hotărâre nelegală sub aspectul sancţiunii stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat-, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. Astfel, chiar dacă pedeapsa pentru infracţiunea menţionată a fost redusă în apel, de la 4 ani la 3 ani închisoare, a fost aplicată într-un cuantum ce depăşeşte maximul special, de 2 ani şi 6 luni închisoare, ce rezultă prin reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, în absenţa oricăror cauze de agravare a răspunderii penale.

În acest context, Ministerul Public a susţinut în cuprinsul cererii de recurs în casaţie că nelegalitatea pedepsei pentru această infracţiune, concurentă cu cea de înşelăciune, are consecinţe şi cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată de către instanţa de apel, de 5 ani închisoare, întrucât sporul de 1/3 din pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. (de un an închisoare), adiţionat pedepsei celei mai grele, este, în mod firesc, mai mare decât cel care s-ar fi impus în situaţia în care pedeapsa principală pentru această infracţiune ar fi fost corect stabilită.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei instanţei de apel şi înlăturarea greşitei aplicări a legii.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpata A. a arătat că, în urma aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele speciale de pedeapsă cuprinse între un an de închisoare şi 5 ani închisoare, pentru ambele infracţiuni cu privire la care s-a dispus condamnarea sa, prev. de art. 244 alin. (1), (2) şi art. 367 alin. (1) din C. pen., trebuiau reduse la jumătate, pedepsele principale urmând a fi stabilite în aceste noi limite, fără a putea depăşi 2 ani şi 6 luni închisoare.

Totodată, a susţinut că aplicarea unor pedepse nelegale a avut efect şi asupra pedepsei rezultante.

Instanţa de apel, potrivit art. 439 alin. (2) C. proc. pen., a dispus comunicarea cererilor de recurs în casaţie către părţi, la dosar regăsindu-se dovada comunicării către Parchet a recursului formulat de inculpată la fila x din volumul conţinând recursurile în casaţie, respectiv dovada comunicării către inculpata A. a recursului procurorului aflată la fila x din acelaşi volum.

La data de 15.01.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a depus la dosarul cauzei concluzii scrise asupra recursului în casaţie formulat de inculpata A..

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la data de 12.04.2018 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul nr. x/2016, când Completul de filtru C10 a stabilit termen la data de 15.06.2018 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., iar la data de 11.06.2018 a fost întocmit raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Constatând că cererile de recurs în casaţie formulate de Parchet şi de către inculpată au fost declarate în termen legal şi îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de art. 434 - 437 C. proc. pen., prin încheierea din data de 15 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au fost admise în principiu, dispunându-se trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acesteia.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 05.10.2018, ocazie cu care, Înalta Curte a luat concluziile apărării şi acuzării asupra recursurilor în casaţie, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În cauză, recurenţii au susţinut că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat-, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., este nelegală întrucât, deşi s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea de Apel Constanţa a aplicat o pedeapsă care depăşeşte maximul special, de 2 ani şi 6 luni închisoare, rezultat prin reducerea cu jumătate a limitei speciale maxime privind pedeapsa de 5 ani închisoare, prevăzută pentru infracţiunea menţionată anterior.

Recurenta inculpată a precizat, suplimentar, că şi în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., maximul special al pedepsei, rezultat ca efect al reducerii prin aplicarea cauzei de reducere, era tot de 2 ani şi 6 luni închisoare, însă pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru această infracţiune este legală.

Totodată, având în vedere că instanţa a constatat existenţa unui concurs de infracţiuni şi a aplicat dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., recurenţii au învederat nelegalitatea pedepsei rezultante, în contextul în care una dintre pedepsele contopite a fost aplicată într-un cuantum care depăşeşte limita legală.

Prin cererile de recurs în casaţie formulate în cauză, atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cât şi de inculpata A. a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită. De asemenea, cuantumul nelegal al pedepsei poate fi consecinţa nerespectării dispoziţiilor legale care permit aplicarea unei pedepse cu depăşirea limitelor speciale (minimă ori maximă) prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a reţinut că inculpata A. a acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale pentru inducerea în eroare a mai multor persoane vătămate, situaţie în raport cu care a dispus schimbarea încadrării juridice din patru infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 C. pen. (persoana vătămată B.), de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 C. pen. (persoana vătămată C.), de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 C. pen. (persoana vătămată D.), de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. (persoana vătămată E.) într-o infracţiune unică de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 36 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 78 C. pen.

În continuare, instanţa de control judiciar a procedat la o nouă individualizare a pedepsei aplicată inculpatei A. după schimbarea încadrării juridice, luând în considerare gradul concret de pericol social al faptei comise şi periculozitatea socială concretă a acesteia, rezultată din analiza circumstanţelor reale în care s-au comis faptele, astfel cum au fost reliefate atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel, şi a circumstanţelor sale personale.

Totodată, a apreciat că, în mod corect instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., întrucât, faţă de gravitatea deosebită a infracţiunilor comise, de amploarea activităţii infracţionale, de prejudiciile cauzate persoanelor vătămate prin acţiunile repetate de inducere în eroare, persoanele vătămate vizate, de vârstă înaintată, îndrăzneala deosebită de care au dat dovadă atât membrii grupului infracţional cu care inculpata s-a asociat şi despre ale căror acţiuni avea cunoştinţă, dar chiar şi inculpata care s-a prezentat la domiciliile persoanelor vătămate arogându-şi calitatea de mamă a persoanelor presupus accidentate, asocierea cu persoane care erau în executarea unor pedepse privative de libertate, exclude practic reţinerea oricărei circumstanţe atenuante.

Aspectele legate de încheierea unor acorduri de mediere, angajarea în muncă şi atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului penal au fost avute în vedere la stabilirea unui cuantum al pedepselor mai redus.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut incidenţa, în cauza dedusă judecăţii, a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât inculpata A. a formulat un denunţ în baza căruia s-a format dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, în care s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la comiterea infracţiunilor de luare de mită şi dare de mită, prev. de art. 289 şi art. 290 din C. pen., astfel cum rezultă din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, din data de 15.11.2017.

În consecinţă, în baza art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., art. 36 C. pen., art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Totodată, a fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, "persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Din interpretarea textului de lege anterior menţionat rezultă că incidenţa cauzei de reducere şi aplicarea beneficiului de drept penal substanţial derivat din aceasta trebuie valorificate în cauza în care recurenta inculpată a înţeles să se prevaleze de instituţia reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, aşadar, în legătură cu ambele infracţiuni.

De altfel, în apel, instanţa a reţinut în favoarea inculpatei A. incidenţa cauzei de reducere şi a dat efecte normei legale cu privire la ambele infracţiuni concurente, însă, în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat-, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., deşi nu a reţinut în mod expres art. 19 din Legea nr. 682/2002, în încadrarea juridică a faptei, a redus cuantumul pedepsei aplicate de instanţa de fond de la 4 ani la 3 ani închisoare.

Înalta Curte, analizând regimul sancţionator al infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. se constată că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat- este sancţionată cu pedeapsa închisorii între 1 an - 5 ani şi interzicerea unor drepturi, iar limitele de pedeapsă în situaţia reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002 sunt cuprinse între 6 luni şi 2 ani şi 6 luni închisoare.

În aceste condiţii, în situaţia în care, maximul special al pedepsei închisorii prevăzut pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat- reţinută în sarcina inculpatei este de 2 ani şi 6 luni închisoare, se constată că, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acesteia este nelegală.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea menţionată anterior, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză din C. proc. pen.. şi, astfel înlăturând greşita aplicare a legii sub acest aspect, va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatei A. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat-, de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., se va reţine că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată este legală, având în vedere că textul de incriminare prevede ca sancţiune pedeapsa închisorii între 1 an - 5 ani, iar limitele de pedeapsă în situaţia reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 77 lit. a) C. pen., art. 36 C. pen., în ordinea menţionată la art. 79 alin. (3) C. pen. sunt cuprinse între 6 luni şi 6 ani şi 4 luni închisoare.

În continuare, la stabilirea pedepsei principale rezultante în caz de concurs de infracţiuni, cum este cazul în speţă, în baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., alături de pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare aplicată inculpatei A. pentru infracţiunea de înşelăciune, va adăuga un spor de 10 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat-, astfel cum a fost redusă de la 3 ani închisoare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1163 din data de 21.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va casa în parte decizia penală atacată şi rejudecând, va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatei A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Astfel, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

De asemenea, în baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune, la care se adaugă un spor de 10 luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta, dispunându-se ca, în final, inculpata A. să execute pedeapsa principală de 4 ani şi 10 luni închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Va deduce perioada executată de la 23.11.2017 la zi şi, totodată, va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 234 din 22.11.2017 al Tribunalului Constanţa emis în baza sentinţei nr. 107 din 13.03.2017 a aceleiaşi instanţei, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispoziţiilor acestei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1163 din data de 21.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatei A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune, la care se adaugă un spor de 10 luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta, urmând ca, în final, inculpata A. să execute pedeapsa principală de 4 ani şi 10 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Deduce perioada executată de la 23.11.2017 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 234 din 22.11.2017 al Tribunalului Constanţa emis în baza sentinţei nr. 107 din 13.03.2017 a aceleiaşi instanţei şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispoziţiilor prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursurilor în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata A., în cuantum de 90 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2018.