Inadmissibility of revision against a sentence recognizing foreign criminal judgments and ordering prisoner transfer

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. privind revizuirea sentinţei penale nr. 163/F din 05.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul cu numărul x/2017.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2018 revizuentul condamnat A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 163/F/05.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul cu nr. x/2017, arătând că, urmare a unei erori în traducerea mandatului de executare emis de autorităţile din Spania, Curtea de Apel a recunoscut şi dispus executarea unor alte pedepse decât cele pentru care ar fi fost condamnat în străinătate, invocând dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. sub aspectul admisibilităţii în principiu, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 163/F/05.10.2017 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi având ca obiect cererea autorităţilor judiciare din Spania, privind recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti de condamnare a numitului A. şi transferarea acestuia pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

S-a constat că prin sentinţa penală nr. 126/F/04.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au recunoscute cu autoritate de lucru judecat, următoarele hotărâri:

- sentinţa penală nr. 00212/14.06.2010 a Instanţei Penale nr. 2 din Logrono, Spania, rămasă definitivă la data de 24.02.2011, prin care a fost condamnat A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie;

- sentinţa penală nr. 00366/25.10.2010 a Instanţei Penale nr. 2 din Logrono, Spania rămasă definitivă la data de 04.02.2011, prin care a fost condamnat,A., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie;

- sentinţa penală nr. 00358/04.10.2010 a Instanţei Penale nr. 1 din Logrono, Spania rămasă definitivă la data de 04.02.2011, prin care a fost condamnat A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie;

A fost recunoscută în parte, numai în ceea ce priveşte pedeapsa principală cu închisoarea din sentinţa penală nr. 00154/2012 a Judecătoriei Penale din 1 din Logrono, Spania, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 174 alin. (1) din C. pen. Spaniol.

S-a constat că potrivit legii penale române, fapta reţinută în sarcina condamnatului A., constituie infracţiunea de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 193 C. pen., pentru care pedeapsa maximă prevăzută este de 5 ani închisoare.

A fost recunoscută în parte, numai în ceea ce priveşte pedeapsa principală cu închisoarea sentinţa penală nr. 00172/2011 a Judecătoriei Penale din 1 din Logrono, Spania, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de lucruri cu folosirea forţei, prevăzută de art. 238 alin. (2) şi (3) din C. pen. Spaniol.

S-a constat că potrivit legii penale române, fapta reţinută în sarcina condamnatului A., constituie infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) şi 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare.

S-a recunoscut unificarea condamnărilor privative de libertate dispuse prin cele 5 sentinţe de condamnare faţă de condamnatul A., respectiv Piesa de contopire de pedepse numărul 0000536/2012/001 a Judecătoriei Penale nr. 1 din Logrono, Spania prin care s-a dispus să execute o pedeapsă totală de 9 ani închisoare.

S-a constat că potrivit legii penale române, pedeapsa maximă ce se poate aplica condamnatului A., în urma operaţiunii de contopire a pedepselor este de 15 ani închisoare (7 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie la care se adaugă 1/3 din maximul celorlalte pedepse, respectiv - 2 pedepse de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de lovire şi o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat).

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus transferarea condamnatului A., în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani închisoare, într-un penitenciar din România.

Au fost deduse din pedeapsă perioadele executate într-un penitenciar din Spania: de la 30.09.2008 până la 01.10.2008; de la 30.03.2010 până la 31.03.2010; de la 26.04.2010 până la 23.01.2011; de la 26.04.2010 până la 26.04.2010; de la 24.01.2011 la zi.

În temeiul art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis pe numele condamnatului A. nr. 187/2014 din 17.02.2017 în baza sentinţei penale nr. 126/F/04.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Sentinţa penală nr. 163/F/05.10.2017 a Curţii de Apel Galaţi a rămas definitivă prin neapelare la data de 26.02.2018, fiind emis mandatul de executare nr. x din 15.03.2018.

Totodată, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de către revizuentul condamnat A. este inadmisibilă, întrucât vizează o hotărâre (sentinţa penală nr. 163/F/05.10.2017) ce nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunţată în procedura recunoaşterii şi executării unor hotărâri judecătoreşti străine, şi nu în rezolvarea unei acţiuni penale, în sensul examinării existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, şi fără a se invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 453 C. proc. pen.

În final, s-a concluzionat că hotărârea pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu poate fi supusă revizuirii întrucât nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite, în condiţiile în care nu rezolvă fondul cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanţial prin pronunţarea vreuneia din soluţiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Împotriva sentinţei penale nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat apel revizuentul A., susţinând că nu a contestat cuantumul pedepsei aplicate, ci faptul că infracţiunea de furt prin folosirea forţei din C. pen. spaniol realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat, iar nu al celei de tâlhărie, aşa cum în mod greşit a apreciat instanţa română, aspect care are consecinţe în cazul liberării condiţionate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen.. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

Astfel, Înalta Curte constată că sentinţa penală nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt condiţiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanţial, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoaşterea mai multor hotărâri ale instanţelor spaniole emise pe numele condamnatului A., precum şi transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Mai mult decât atât, analizând motivul indicat de apelant în cererea introductivă la instanţă, Înalta Curte constată că a fost invocat formal cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aceste prevederi legale vizând doar situaţia în care un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals şi acesta a influenţat soluţia pronunţată, ceea ce nu este cazul în speţă.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen.. şi art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A..

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, având în vedere culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 128/F din 30 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 decembrie 2018.