Convicted appellant's annulment appeal inadmissible; annulment rejection stands with costs.

Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 413/Ap din data de 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 796/26.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/2016

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a constatat că, prin sentinţa penală nr. 868/09.05.2017 a Judecătoriei Braşov pronunţată în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 796/Ap/26.10.2017 a Curţii de Apel Braşov, în baza art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. pen.., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 334 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. pen.., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix de 1/3 din pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni, respectiv 6 (şase) luni închisoare, în final acesta având de executat o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt săvârşite în termenul de încercare de 6 (şase) ani stabilit prin sentinţa penală nr. 1969/23.10.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x, definitivă prin decizia penală nr. 142/A/02.04.2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 1969/23.10.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov, care a fost adăugată pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenţie în conformitate cu prevederile art. 60 C. pen.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Curţii de Apel Braşov, persoana condamnată A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 796/Ap/26.10.2017 a Curţii de Apel Braşov, solicitând, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.., admiterea contestaţiei, desfiinţarea deciziei şi rejudecarea apelului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.04.2018, în temeiul art. 431 C. proc. civ. pen.., în considerarea dispoziţiilor art. 428 alin. (2) şi art. 426 lit. a) C. proc. civ. pen.., a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul persoană condamnată A..

Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.., potrivit cărora împotriva hotărârilor definitive se poate face contestaţie în anulare când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Astfel, în temeiul art. 432 C. proc. civ. pen.., Curtea a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 796/26.10.2017 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 noiembrie 2018.

În susţinerea căii de atac, condamnatul a invocat existenţa cazului prevăzut de art. 426 lit. a) din C. proc. civ. pen.., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei penale nr. 796 din 26.10.2017 a Curţii de Apel Braşov şi trimiterea cauzei spre rejudecare, susţinând, în esenţă, că nu au fost respectate normele procedurale cu privire la citarea sa, precizându-se că nu a avut termen în cunoştinţă şi că, instanţa de judecată pe perioada cât era bolnav era obligată să-l citeze la spital, respectiv prin administraţia Spitalului Orăşenesc Rupea. Prin urmare, s-a apreciat că pentru termenul din 28.09.2017 procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

Examinând excepţia inadmisibilităţii apelului declarat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. civ. pen.. sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Conform art. 370 alin. (1) C. proc. civ. pen.. hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţă. Instanţa se pronunţă prin sentinţă şi în alte situaţii prevăzute de lege.

Art. 2 al aceluiaşi text de lege prevede că hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie. Instanţa se pronunţă prin decizie şi în alte situaţii prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că singurele situaţii în care instanţa ce judecă contestaţia în anulare s-ar putea pronunţa prin sentinţă, iar aceasta ar fi supusă căii de atac a apelului, sunt reprezentate de cazurile în care competenţa de soluţionare aparţine instanţei de fond, respectiv cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pen.., când sentinţa a rămas definitivă prin neapelare şi cel prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. pen.., când ultima hotărâre a rămas definitivă prin neexecutarea căii ordinare de atac. În toate celelalte situaţii competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei de apel, iar decizia acesteia este definitivă.

În acest sens, se constată că prin decizia penală nr. 796/Ap/26.10.2017 a Curţii de Apel Braşov în dosarul nr. x s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 868/09.05.2017 pronunţată de Judecătoria Braşov.

Ca atare, în mod corect Curtea de Apel Braşov, ca instanţă de apel, s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, iar potrivit art. 432 alin. (4) teza finală, decizia acesteia este definitivă.

Deopotrivă, se notează că, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. civ. pen.. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, cu respectarea principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

C. proc. civ. pen.. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procesuală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. pen.., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 413/Ap din data de 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen.., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. civ. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 413/Ap din data de 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 decembrie 2018.