Revision request against inadmissibility rulings rejected as inadmissible; appellant liable for costs

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 577 din data de 15 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2017, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1224 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2017.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Înalta Curte a reţinut că cererea de revizuire formulată de A. este îndreptată împotriva deciziei penale nr. 1224 din data de 12.12.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 892 din 15.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017.

A arătat că art. 452 C. proc. pen., având denumirea marginală "Hotărârile supuse revizuirii", prevede următoarele:

(1) Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

(2) Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

A menţionat că atât din conţinutul prevederilor anterior menţionate, cât şi din cuprinsul alin. (2)-(5) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că, sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Aşadar, sub un prim aspect, Înalta Curte a reţinut că revizuirea - cale extraordinară de atac - se poate exercita numai împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive care cuprinde o rezolvare a fondului cauzei, condiţie ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

De asemenea, a menţionat că decizia penală împotriva căreia revizuentul A. a formulat prezenta cale de atac, având ca obiect admisibilitatea în principiu a unei cereri de recurs în casaţie, nu este susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 452 şi urm. din C. proc. pen., deoarece ea nu cuprinde o rezolvare a fondului cauzei.

În aceste condiţii, în care hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi supusă cenzurii prin nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, instanţa nu a putut, eventual, nici recalifica cererea de revizuire formulată în cauză.

În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile strict prevăzute de normele de procedură.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, din lecturarea cererii de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte constată că nu este incident vreunul dintre cazurile de revizuire expres reglementate de art. 453 C. proc. pen.

Simpla nemulţumire a revizuentului faţă de hotărârile instanţelor criticate în cauză, pe care le consideră "erori grave", solicitând rejudecarea cauzelor şi efectuarea de cercetări, nu poate constitui motiv de revizuire.

Împotriva acestei decizii penale a formulat apel revizuentul A., susţinând, în esenţă că i-a fost încălcat dreptul de a crede în justiţie, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la moştenire şi proprietate privată.

Examinând apelul formulat de revizuentul A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerente ce vor fi expuse:

Prealabil analizării apelului formulat de revizuentul A., Înalta Curte va nota limitele şi specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 452-459 C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, în acest sens fiind şi decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunţată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în raport de dispoziţiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 şi art. 465 din noul C. proc. pen. reluând în esenţă cazurile de revizuire din legea veche.

Aplicând aceste consideraţii teoretice în cauză, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei; or, în speţă, revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 1224 din data de 12 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 892 din 15 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017.

Având în vedere că revizuentul a declarat calea extraordinară de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile de reformare, Înalta Curte reţine că, în mod corect că prima instanţă a constatat inadmisibilitatea căii de atac, sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordine de drept.

Pentru considerentele anterior expuse, va respinge, ca inadmisibil apelul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 577 din data de 15 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Va obliga revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil apelul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 577 din data de 15 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23.11.2018.