Incitement to Abuse in Office: Consummation at Agreement vs. Principal's Attempt and Applicability of Constitutional Ruling on Attempted Corruption

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2522/F din data de 01.11.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală s-a dispus condamnarea mai multor inculpaţi, printre care şi inculpatul A., după cum urmează:

1. În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (trei acte materiale), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată (trei acte materiale), la pedeapsa de 11 (unsprezece) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals în formă continuată (trei acte materiale), la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (zece acte materiale), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată (zece acte materiale), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals în formă continuată (zece acte materiale), la pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, la pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, la pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, la pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (şapte acte materiale), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 din C. pen. rap la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată (şapte acte materiale), la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi art. 5 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, sporită cu 6 (şase) luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

A dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenţie în conformitate cu prevederile art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice) C. pen. din 1969.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 a scăzut din pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta, perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 14.12.2012 până la data de 11.01.2013.

Pe baza probelor administrate în cauză, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 16.11.2012 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi infracţiuni de corupţie de către mai multe persoane, printre care şi funcţionari din cadrul Administraţiei Pieţelor Sector 3 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub numărul x/2012.

În cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu s-a reţinut că numitul B., numit prin dispoziţia Primarului Sectorului 3 în funcţia de director interimar la Administraţia Pieţelor Sector 3, a solicitat Consiliului Local Sector 3 Bucureşti în luna septembrie 2012, rectificarea bugetului pe anul 2012 aferent instituţiei pe care o conduce, în vederea executării unor lucrări de reparaţii în pieţele administrate de instituţie, executării unor investiţii şi în vederea achiziţionării de obiecte de inventar.

În baza documentaţiei prezentate, Consiliului Local Sector 3 Bucureşti a aprobat prin Hotărâre, modificarea bugetului Administraţiei Pieţelor Sector 3, suplimentându-l cu suma de aproximativ 2.000.000 RON, din care suma de 1.545.000 RON era destinată achiziţiei publice de lucrări de reparaţii/modernizare a pieţelor aflate în administrare, pentru perioada octombrie - decembrie 2012.

Ulterior, după aprobarea bugetului, Administraţia Pieţelor Sector 3 Bucureşti a încheiat mai multe contracte de achiziţie publică cu atribuire directă către diverse societăţi comerciale, contracte care nu respectă dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

În derularea rezoluţiei infracţionale, B. s-a deplasat în perioada septembrie - noiembrie 2012, atât la sediul instituţiei cât şi în pieţele administrate, împreună cu inculpatul A., pe care l-a prezentat funcţionarilor ca fiind o persoană de încredere, care va ocupa în viitor funcţia de director al Administraţiei Pieţelor Sector 3, aspect care a reieşit în mod explicit din declaraţiile inculpaţilor B. şi C., precum şi a martorilor D., E., F., G., şi H.

B. a dat ordin personalului TESA, din cadrul Administraţiei Pieţelor Sector 3 Bucureşti (denumită în continuare A.P.S. 3.), să pună la dispoziţia inculpatului A. toate documentele din cadrul instituţiei, solicitate de către acesta (organigramă, ROF, decizii) şi a dat dispoziţie să i se execute inculpatului A. un rând de chei cu care acesta a avut acces în toate birourile instituţiei, deşi nu îndeplinea oficial nici o funcţie in cadrul A.P.S. 3.

Inculpatul A. a venit ulterior la sediul Administraţiei Pieţelor Sector 3 Bucureşti, însoţit de I. (pe care l-a prezentat ca fiind consilier în cadrul Consiliului Local Sector 3) şi în prezenţa lui B. a comunicat salariaţilor instituţiei că trebuie să cheltuiască până la sfârşitul anului 2012, suma aprobată prin rectificare bugetului A.P.S 3.

Ulterior A. împreună cu directorul interimar B. au început să facă presiuni asupra salariaţilor TESA ai instituţiei, în vederea încheierii unor contracte de lucrări de reparaţii, cu toate că nu exista documentaţia necesară în vederea demarării procedurilor de achiziţie publică.

Mai mult, inculpatul A. împreună cu inculpatul B., ca modalitate de fraudare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, au hotărât ca lucrările de reparaţii să fie împărţite în mai multe etape, iar fiecare etapă a lucrării să fie atribuită direct unor societăţi pe care aceştia le agreau.

Prin acest mijloc lucrarea de reparare/renovare a unei pieţe, care depăşea suma de 15.000 euro, a fost împărţită în mai multe lucrări, fiecare lucrare (cum ar fi reparaţii acoperiş, reparaţii pereţi, etc.) fiind atribuită direct unei societăţi comerciale agreate, iar valoarea fiecărei lucrări în parte nedepăşind cuantumul de 15.000 Euro, pentru a nu fi obligaţi să parcurgă procedurile publice aferente unei licitaţii.

În acest mod au fost încălcate dispoziţiile art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006, republicată care prevede că:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în raport cu anumite praguri valorice."

De asemenea, în O.U.G. nr. 34/2006, la capitolul 2, intitulat "Reguli comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică", secţiunea a 2-a, intitulată "Reguli de estimare a valorii contractului de achiziţie publică", la art. 26 se prevede că:

"Valoarea estimată a contractului de achiziţie publică trebuie să fie determinată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului respectiv. Această valoare trebuie să fie valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunţului de participare sau, în cazul în care procedura de atribuire nu presupune publicarea unui astfel de anunţ, la momentul transmiterii invitaţiei de participare".

În acest sens A. şi B. au adus la Administraţia Pieţelor Sector 3 Bucureşti, mai mulţi reprezentanţi ai unor firme agreate de către inculpatul A., printre care J., K., L., M., N. şi inculpata O., persoane care reprezintă în fapt S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L., cu care inculpatul B. a semnat din partea A.P.S. 3 contracte de atribuire directă de lucrări pentru pieţele x şi y.

Împotriva sentinţei penale nr. 2522 din data de 1 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii C., M., K., O., T. şi A. şi părţile responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L., S.C. U. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L.

În apel, au fost reaudiaţi nemijlocit de Curte inculpatul A. (de două ori), martorii din acte şi din oficiu, martorii V. şi W.

Parchetul a criticat soluţia primei instanţe sub următoarele aspecte:

- În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T., pentru greşita sa achitare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, contra intereselor publice în formă continuată (zece acte materiale) şi temeiul greşit de achitare pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la abuz în serviciu în formă continuată (şase acte materiale) şi, respectiv greşita individualizare a sancţiunii penale aplicate acestuia;

- Pentru inculpatul K., omisiunea aplicării art. 65 alin. (1) C. pen. 1969 constând în aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969;

- Desfiinţarea înscrisurilor, proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor;

Prin extinderea orală a apelului, în favoarea inculpaţilor C., M., O., reprezentanta Parchetului a solicitat achitarea acestora, ca efect al aplicării Deciziei nr. 458/2017 a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.. pentru infracţiunea de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 20 şi art. 15 din vechiul C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Totodată, extinderea orală l-a vizat şi pe inculpatul A., reprezentanta Parchetului solicitând schimbarea încadrării juridice reţinută în sarcina sa în legătură cu infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată în infracţiunea de instigare la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi ca efect al aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Motivele de apel ale inculpatul A. au vizat următoarele aspecte:

- Constatarea dezincriminării infracţiunii de abuz în serviciu prin Decizia nr. 392/2017 a Curţii Constituţionale;

- Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată în infracţiunea de instigare la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, iar în baza Deciziei nr. 458/2017 a Curţii Constituţionale achitarea inculpatului pentru această faptă în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

- Schimbarea încadrării juridice pentru restul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului dintr-o infracţiune unică şi achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Pe latura civilă a cauzei, acelaşi avocat a solicitat diminuarea prejudiciului urmare a înlăturării TVA-ului şi înlăturarea obligaţiilor solidare a inculpatului cu administratorul S.C. X. S.R.L., pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În subsidiar, avocatul inculpatului a solicitat redozarea pedepselor aplicate de instanţa fondului, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

Avocatul ales al inculpatului A. a solicitat desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în considerarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie rap. la art. 6 din C.E.D.O. cu referire la art. 103 rap. la art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul nemotivării hotărârii de către instanţa fondului.

Prin decizia penală nr. 964/A din data de 13 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii C., O., M. şi părţile responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. S. S.R.L s-a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (şapte acte materiale), prev. de art. 20 din C. pen. şi art. 15 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata O. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. art. 26 rap. la 20 C. pen. şi art. 15 rap. la art. 132din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (trei acte materiale), prev. de art. art. 26 rap. la 20 C. pen. şi art. 15 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I a C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul T. pentru complicitate la tentativă la abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. art. 26 C. pen. din 1969 rap. art. 20 din C. pen. din 1969 şi art. 15 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969), (şase acte materiale).

În baza 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul T. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, (zece acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul T. la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals intelectual în formă continuată (zece acte materiale).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul T. la o pedeapsă de 7 (şapte) luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals intelectual în formă continuată (şase acte materiale).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 86 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, pe o durată de 5 (cinci) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 C. pen. din 1969.

În baza art. 86 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. din 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă Datele prevăzute la art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen. din 1969 se comunică Serviciului de Probaţiune Brăila.

În baza art. 359 C. proc. pen.. se vor comunica inculpatului, măsurile de supraveghere la care este supus.

În baza art. 864 C. pen. din 1969 cu referire la art. 83 C. pen. din 1969 s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului K. cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat obligarea în solidar cu inculpaţii a părţilor responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. S. S.R.L la plata despăgubirilor civile, astfel:

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi O. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 58.406,33 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi M. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 57.789,96 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi K. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 42.002,72 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi O. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 63.370,12 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi M. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 59.502,56 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 01.11.2012)

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi K. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 59.643,18 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 06.11.2012).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi M. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 69.390,27 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 07.11.2012).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi O. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 61.537,33 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 08.11.2012).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi M. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 56.087,85 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 09.11.2012).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., T. şi K. la plata către partea civilă de despăgubiri în cuantumul sumei de 58.199,37 RON, cu titlu de daune materiale (contractul de lucrări nr. x din 09.11.2012).

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen.. cu referire la art. 249 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. s-a instituit sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului T. până la concurenţa sumelor la care acesta a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare datorate statului.

În baza art. 397 alin. (3) cu referire la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea proceselor-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpaţii A., T. şi K.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar inculpaţii K. şi T. la câte 350 RON cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea cauzei în apel.

În motivarea hotărârii cu privire la inculpatul A., instanţa de apel a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte solicitarea comună a Parchetului şi a apelantului - inculpat A., de schimbare a încadrării juridice a faptei de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 5 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) în instigare la tentativă la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, Curtea a reţinut că, raportat la aspectul intenţional, instigarea s-a făcut de către instigator, inculpatul A., pentru ca autorul, inculpatul B., să săvârşească fapta aşa cum au convenit, ceea ce presupune infracţiune consumată. Împrejurarea absolut conjuncturală că fapta nu s-a săvârşit şi a rămas în faza de tentativă, nu are nicio relevanţă cu privire la implicarea infracţională a instigatorului, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a desfăşurat deja în timp, consumându-se instantaneu în momentul instigării, deci în momentul acordului între instigator şi autor.

S-a reţinut că, şi sub aspect procedural, o asemenea teză este inaplicabilă pentru că în raport de exigenţele art. 386 alin. (1) C. proc. pen., pentru a face aplicarea Deciziei nr. 458/2017 a Curţii Constituţionale în cazul inculpatului A., se impune ca o chestiune prealabilă, schimbarea încadrării juridice. Or, aceste dispoziţii au în vedere o altă situaţie, respectiv aceea a schimbării încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, urmare a administrării probelor sau în dezbateri. În cauza dedusă judecăţii, încadrarea juridică a faptei de instigare săvârşită de inculpatul A. este aceeaşi, schimbarea încadrării juridice fiind solicitată doar pentru a face posibilă aplicarea deciziei Curţii Constituţionale, ceea ce ar excede şi încălca dispoziţiile art. 386 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând apelul declarat de inculpatul A. şi din perspectiva celorlalte motive invocate, Curtea a constatat că prin decizia nr. 392/2017 a Curţii Constituţionale nu a fost dezincriminată infracţiunea de abuz în serviciu, aceasta interpretând sintagma prevăzută atât în reglementarea nouă a abuzului în serviciu de la art. 297 C. pen. anterior "îndeplineşte în mod defectuos", cât şi în cea prevăzută de art. 246 C. pen. anterior, ca reprezentând infracţiunea de abuz în serviciu doar neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce se realizează prin încălcarea legii. Pe de altă parte, ipotetica încălcare a atribuţiilor sale de Curtea Constituţională prin adoptarea acestei decizii de "lege lata", nu poate fi constatată de nici un organism sau autoritate care să fie abilitate să cenzureze hotărârile Curţii Constituţionale, care trebuie aplicate astfel cum au fost pronunţate;

Sub aspectul probelor incriminatorii care confirmă temeinicia acuzaţiilor aduse împotriva sa, Curtea a considerat că acestea sunt suficiente şi convingătoare, fiind apte să conducă la concluzia, mai presus de orice îndoială, că inculpatul A. a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.

S-a reţinut că amplul material probator administrat în cauză atestă fără putinţă de tăgadă aportul inculpatului A. în crearea şi derularea activităţii infracţională desfăşurată în perioada octombrie - noiembrie 2012 în cadrul A.P.S.3 şi conivenţa infracţională a acestuia cu ceilalţi coinculpaţi. Astfel că nu este justificată solicitarea de achitarea a sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. Este corectă reţinerea formei continuate pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, inculpatul A. luând pentru săvârşirea fiecărei infracţiuni câte o rezoluţie infracţională distinctă, astfel că nu se imune schimbarea încadrării juridice, în sensul celor solicitate de inculpat.

Din perspectiva desfiinţării hotărârii apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare pentru nemotivarea hotărârii de către prima instanţă, Curtea consideră că această critică este neîntemeiată, în considerentele hotărârii regăsindu-se evaluările primei instanţe cu referiri punctuale la aspectele invocate în apărare, ca şi argumentele pentru care acestea nu au fost luate în considerare. În opinia Curţii, hotărârea instanţei fondului este temeinic şi corespunzător motivată în fapt şi în drept, judecătorul fondului dând dovadă de rol activ, fiind administrate în cursul cercetării judecătoreşti toate probele necesare justei soluţionări a cauzei şi aflării adevărului, iar materialul probator existent este în măsură să justifice şi să susţină soluţia de condamnare a inculpatului A. pronunţată în fond. Din acest punct de vedere, s-a constatat că motivarea hotărârii este pertinentă, completă, omogenă, convingătoare şi accesibilă, cuprinzând, de asemenea, exigenţele prezentării unor succesiuni logice a faptelor deduse judecăţii şi a normelor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv. În acest sens, nu au fost identificate neregularităţi sau încălcări ale normelor de drept material sau procesual. Or, faptul că judecătorul fondului a validat situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu în sarcina inculpatului A. nu conduce la concluzia lipsei propriei analize asupra datelor cauzei.

În privinţa solicitării subsidiare de redozare a pedepsei aplicate inculpatului A. atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare Curtea a constatat aceasta este just cuantificată, reflectând în mod echilibrat şi adecvat toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior.

Împotriva deciziei penale nr. 965/A din data de 13 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A., criticând-o prin aceea că în mod greşit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce-l priveşte, din infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă consumată şi continuată în infracţiunea de instigare la tentativă de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, cu consecinţa achitării sale faţă de dispoziţiile deciziei nr. 458 din 22 iunie 2017 a Curţii Constituţionale.

A susţinut inculpatul că infracţiunea de instigare la abuz în serviciu trebuie raportată la infracţiunea de tentativă reţinută în sarcina autorului care este inculpatul B., iar faţă de decizia Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 132 din aceeaşi lege cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituţionale, se impunea achitarea sa întrucât nu este posibilă tentativa la infracţiunea respectivă.

A solicitat admiterea recursului în casaţie, achitarea inculpatului pentru infracţiunea de instigare la tentativă la abuz în serviciu în formă continuată ca efect al deciziei Curţii Constituţionale şi reindividualizarea pedepselor aplicate pentru celelalte infracţiuni.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Art. 434 C. proc. pen.. prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Totodată, Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpatul A. nu se încadrează în cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", ci se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

În cauza de faţă, inculpatul A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă consumată şi continuată în infracţiunea de instigare la tentativă de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, cu consecinţa achitării sale faţă de dispoziţiile deciziei nr. 458 din 22 iunie 2017 a Curţii Constituţionale.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a susţinut că fracţiunea reţinută în sarcina sa trebuie raportată la infracţiunea de tentativă reţinută în sarcina autorului, care este inculpatul B., iar faţă de decizia nr. 458 din 22 iunie 2017 a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 132 din aceeaşi lege, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, au fost declarate neconstituţionale.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen., reţinându-se în sarcina sa că a conceput întreaga activitate infracţională în calitate de instigator, împreună cu inculpatul B. în calitate de autor.

Rezultă de asemenea că intenţia inculpatului A. a fost aceea de a instiga pe inculpatul B. la comiterea unei fapte consumate, dar împrejurarea că fapta a rămas în faza de tentativă nu are relevanţă cu privire la activitatea infracţională a instigatorului. Fapta s-a consumat instantaneu, în momentul acordului între instigator şi autor.

De altfel, potrivit doctrinei penale, condiţia instigării este îndeplinită chiar dacă executarea a rămas în faza tentativei şi indiferent dacă autorul faptei este pedepsit sau nu.

Raportat la dispoziţiile art. 386 alin. (1) C. proc. pen.. referitor la schimbarea, în cursul judecăţii, a încadrării juridice dată faptei prin actul de trimitere în judecată, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile Deciziei nr. 458/2017 a Curţii Constituţionale nu pot fi aplicabile în speţă, întrucât se impune, ca o chestiune prealabilă, schimbarea încadrării juridice urmare a administrării probelor sau cu ocazia dezbaterilor.

Or, în cauza dedusă judecăţii, încadrarea juridică a faptei de instigare săvârşită de inculpatul A. este aceeaşi, schimbarea încadrării juridice fiind solicitată doar pentru a face posibilă aplicarea deciziei Curţii Constituţionale, ceea ce ar încălca dispoziţiile art. 386 alin. (1) C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A., practic solicită o reevaluare a probelor administrate, situaţie nepermisă în calea de atac a recursului în casaţie, întrucât aspectele menţionate vizează critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 79/A din 29 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 964/A din 13 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C., Y., K., Z., M., O. şi B. (decedat prin moştenitori) în sumă de câte 260 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi pentru intimaţii inculpaţi T. şi AA., în sumă de câte 65 RON rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2019.