Admissibility of criminal revision based on civil interim presidential order in trademark dispute

Asupra apelului de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 29 din 12 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 459 alin. (3) lit. e) şi art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire a sentinţei penale cu nr. 17/01.03.2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul x/2013, rămasă definitivă la data de 30.06.2017 prin decizia penală nr. 251/A/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, formulată de către condamnatul revizuent A., iar în baza disp. art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 RON.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 16.05.2018, condamnatul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 17 din 01.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2013, invocând în susţinerea cererii cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Prin motivele formulate în scris, ce au fost susţinute şi oral cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 25.06.2018, condamnatul revizuent a invocat următoarele:

În privinţa admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, a arătat că împrejurarea nouă constă în faptul că pe rolul Tribunalului Bucureşti se află înregistrată cauza civilă nr. x/2017, având ca obiect înregistrare marcă - proprietate intelectuală, având ca părţi U.N.B.R. - prin preşedinte B. şi U.N.B.R. - prin reprezentant C., şi, totodată, există şi un dosar având ca obiect ordonanţă preşedinţială - proprietate intelectuală cu nr. x/2017, având aceleaşi părţi, în acest din urmă dosar instanţa dispunând admiterea, în parte, a cererii de ordonanţă preşedinţială şi a obligat U.N.B.R. - prin reprezentant C. să înceteze folosirea mărcii cu denumirea "Uniunea naţională a Barourilor din România" şi reprezentarea grafică ce constituie insigna de avocat care include denumirea "Uniunea naţională a Barourilor din România" U.N.B.R. în orice formă şi suport până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2017 având ca obiect anulare marcă, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a Civilă. A susţinut că prin obligaţia impusă U.N.B.R. - prin reprezentant C. să înceteze folosirea mărcii se recunoaşte faptul că această entitate este titulara exclusivă a mărcii pe care UNBR tradiţională doreşte să şi-o însuşească pe viitor.

A precizat că împrejurarea absolut nouă constă în faptul că UNBR paralelă este titulară mărcii, aspect recunoscut de către reclamanta UNBR tradiţională şi de instanţa de judecată care, soluţionând ordonanţa preşedinţială, a interzis utilizarea mărcii de către titular,or, în opinia sa, nu se poate interzice exercitarea unui drept şi utilizarea unui bun, fie el şi incorporal, decât dacă subiectul de drept în cauză posedă bunul respectiv.

În sensul celor menţionate, a precizat că a dovedit existenţei unor fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute sau de care nu s-a ţinut seama la soluţionarea cauzei penale, împrejurări care probează, cu prisosinţă, netemeinicia hotărâri pronunţate în cauză, adăugând că aceste împrejurări noi subzistă chiar în condiţiile în care instanţa ar dispune în sensul că dreptul la denumiri, adică la marcă, ar înceta, deoarece ceea ce contează este ca la data participării la examen - iunie 2012 - denumirile (marca) să fi fost legal utilizate.

În susţinerea cererii, a depus următoarele înscrisuri: sentinţa penală nr. 17/01.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2013; încheierile penale din 30.05.2017 şi 13.06.2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2013; sentinţa penală nr. 251/A din 30.06.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013; extras de pe portalul instanţelor cu privire la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2017 având ca obiect ordonanţă preşedinţială din 25.01.2018 de Tribunalul Bucureşti; extras de pe portalul instanţelor cu privire la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2016 din 13.12.2017 de Curtea de Apel Craiova; sentinţa penală nr. 1218 din 14.06.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2016; ordonanţa din 11.11.2016 dată în dosarul nr. x/2016 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; extras de pe portalul instanţelor cu privire la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2016 la data de 15.12.2016 de Judecătoria Feteşti; decizia penală nr. 1208 din 07.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014; extras de pe portalul instanţelor cu privire la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2017 la data de 15.12.2017 de Tribunalul Bihor; ordonanţa de clasare din 09.02.2017 dată în dosarul nr. x/2016 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor; referat cu propunerea de clasare din 25.01.2017 din dosarul nr. x/2016 al I.P.J. Bihor - Serviciul de investigare a criminalităţii economice.

Analizând cererea de revizuire din prisma admisibilităţii formulării acestei căi extraordinare de atac, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că prin sentinţa penală nr. 17/01.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul x/2013, rămasă definitivă la data de 30.06.2017 prin decizia penală nr. 251/A/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 din C. pen. din 1969, art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 3000 RON.

În esenţă, în sarcina acestuia s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna iunie 2012 a semnat înscrisurile întocmite de inculpatul D. în care a folosit fără drept denumirile de "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din România", "UNBR", denumiri specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi a însemnelor specifice profesiei, respectiv ştampile, cunoscând că nu sunt respectate prevederile Legii nr. 51/1995 republicată, pentru admiterea în profesia de avocat.

S-a reţinut că potrivit disp. art. 459 alin. (3) lit. a)- f) din C. proc. pen., la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, instanţa are în vedere dacă cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute de lege, dacă cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3), dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea şi dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4), în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute anterior, dispunând, prin sentinţă, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Având în vedere calitatea de inculpat pe care a avut-o revizuentul în cauza cu nr. x/2013, precum şi faptul că cererea de revizuire este în favoarea condamnatului, s-a constatat că aceasta este formulată în termenul prev. de art. 457 alin. (1) din C. proc. pen. şi de o persoană dintre cele prevăzute de lege, respectiv de art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. Totodată, s-a constatat că cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) din C. proc. pen., a fost formulată în scris şi motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., precum şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Instanţa a constatat, însă, că nu este îndeplinită condiţia de admitere în principiu, referitoare la faptul dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea. În concret, referitor la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a constatat că motivarea prezentată pe larg în cuprinsul cererii de către condamnatul A. nu se încadrează în acest caz.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. priveşte situaţia în care s-au descoperi fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. În concret, revizuentul trebuie să invoce descoperirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de fapte sau împrejurări necunoscute instanţei de judecată la soluţionarea cauzei şi nu reinterpretarea aceleiaşi situaţii de fapt. Expresia "fapte sau împrejurări" se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii şi anume orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate conduce la dovedirea netemeiniciei hotărârii, în cazul de faţă a hotărârii de condamnare.

S-a reţinut că deşi condamnatul revizuent a invocat ca împrejurarea nouă faptul că Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017 a dispus admiterea în parte a cererii de ordonanţă preşedinţială şi a obligat U.N.B.R. - prin reprezentant C. să înceteze folosirea mărcii cu denumirea "Uniunea naţională a Barourilor din România" şi reprezentarea grafică ce constituie insigna de avocat care include denumirea "Uniunea naţională a Barourilor din România" U.N.B.R. în orice formă şi suport până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2017 având ca obiect anulare marcă, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a Civilă, s-a constatat că această împrejurare nu este de natură să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauza în care revizuentul a fost condamnat.

Astfel, s-a constatat că pronunţarea asupra unei cereri de ordonanţă preşedinţială, în temeiul disp. art. 997 din C. proc. civ., nu echivalează cu recunoaşterea vreunui drept al reclamantului, şi, cu atât mai puţin, al pârâtului. Potrivit art. 997 din C. proc. civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, ordonanţa fiind provizorie şi executorie.

Aşa fiind, s-a constatat că primul aspect verificat de instanţă este dacă în favoarea reclamantului există aparenţa de drept. În egală măsură, pârâtul nu va putea supune propriul drept analizei instanţei, dar va putea aduce critici relative la aparenţa dreptului afirmat de către reclamant. Dezlegarea problemelor de drept de către judecător, cu ocazia motivării ordonanţei, se va circumscrie stabilirii aparenţei de drept invocate de reclamant, fără a tranşa irevocabil disputa judiciară în favoarea uneia dintre părţi. De altfel, neprejudecarea fondului problemei de drept este o condiţie de admisibilitate, şi care este apreciată prin raportare la existenţa unui litigiu care să tranşeze aspectele de fond ale disputei părţilor.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa de fond a constatat că aprecierea condamnatului revizuent că, prin admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială - în materia proprietăţii intelectuale în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, s-ar fi recunoscut de către instanţă că U.N.B.R. - prin reprezentant C. este titulara exclusivă a mărcii pe care UNBR tradiţională doreşte să şi-o însuşească pe viitor, este fără fundament legal, în condiţiile în care, dimpotrivă, prin hotărârea menţionată s-a verificat şi s-a constatat aparenţa dreptului afirmat de către U.N.B.R. - prin preşedinte B.

Aşa fiind, s-a constatat că motivele dezvoltate de revizuent în cererea adresată şi precizate în faţa instanţei în sprijinul cazului de revizuire prev. de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu pot fi circumscrise acestui caz de revizuire, faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea neconducând, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Faţă de cele arătate, constatând că motivele invocate de către condamnatul A. nu se înscriu între cele expres şi limitativ enumerate de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a dispus, în baza disp. art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă în principiu. Reţinând o culpă procesuală în sarcina revizuentului-condamnat în formularea nejustificată a prezentei cereri de revizuire, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa a dispus obligarea condamnatului A. să plătească statului cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinţei penale nr. 29 din 12 iulie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel revizuentul A.

În esenţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, admiterea în principiu a cererii de revizuire invocând dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., arătând că au intervenit fapte şi împrejurări noi, având în vedere obiectul dosarelor nr. x/2017 şi nr. y/2017 ale Tribunalului Bucureşti, prin care a fost creată premisa existenţei dreptului de a folosi UNBR, marcă înregistrată, în conformitate cu art. 997 şi art. 198 din C. civ. Pe fondul cererii de revizuire a solicitat admiterea cererii cu consecinţa achitării sau încetării procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie, făcând referire şi la utilizarea interceptărilor ilegale

Ulterior, a depus memorii prin care a invocat aspecte de fond, respectiv împlinirea termenului prescripţiei răspunderii juridice penale, un memoriu în legătură cu aspectele relative la utilizarea interceptărilor ilegale în cadrul dosarului nr. x/2013

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Înalta Curte urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 459 din C. proc. pen., având în vedere dispoziţiile invocate prev. de art. 453 lit. a) din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinica hotărârii pronunţate în cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanţa, în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4). Potrivit alin. (5), în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând motivele formulate de apelantul revizuient A., Înalta Curte reţine că a fost invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., motivarea fiind existenţa pe rolul Tribunalului Bucureşti a dosarelor nr. x/2017 şi nr. y/2018 ce au ca obiect proprietate intelectuală şi ordonanţă preşedinţială, prin care a fost creată premisa existenţei dreptului de a folosi UNBR, marcă înregistrată.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., constituie asemenea fapte sau împrejurări orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Prin urmare, pentru a exista cazul de revizuire menţionat, faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în cauză trebuie să fie noi.

Astfel, faţă de motivele invocate de revizuient în cererea introductivă şi reiterate în apel, respectiv obiectul dosarele nr. x/2017 - proprietate intelectuală şi nr. x/2017 - ordonanţă preşedinţială şi faptul că pe cale de ordonanţă preşedinţială s-a dispus încetarea folosirii mărcii UNBR de către entitatea paralelă până la soluţionarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că, susţinerile revizuientului în sensul existenţei unor fapte şi împrejurări noi, respectiv că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză nu-şi găsesc corespondent în criticile pe care le-a subsumat cazului de revizuire prev. de art. 453 lit. a) din C. proc. pen.

Prin urmare, nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de articolul anterior menţionat pronunţarea asupra unor cereri de ordonanţă preşedinţială, care presupun măsuri vremelnice şi nu tranşează probleme de fond şi nu echivalează cu recunoaşterea vreunui drept al revizuientului.

Aşadar, motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât pronunţarea unor sentinţe în procedura ordonanţelor preşedinţiale nu pot fi apte a conduce la revizuirea unor sentinţe penale rămase definitive.

Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 şi art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., aspectele susţinute nu pot conduce la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea, astfel că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A., întrucât susţinerile acesteia nu se circumscriu cazului de revizuire invocat, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 453 lit. a) din C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că simpla invocare a unor temeiuri de revizuire nu pot conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile cu privire la existenţa cazului de revizuire prev de art. 453 lit. a) din C. proc. pen. Prin urmare, constată că, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că, în raport de dispoziţiile art. 997 C. civ., pronunţarea asupra unei cereri de ordonanţă preşedinţială nu echivalează cu recunoaşterea vreunui drept al reclamantului şi cu atât mai puţin al pârâtului şi a constatat că motivele dezvoltate în sprijinul cazului de revizuire prev. de art. 453 lit. a) din C. proc. pen. nu pot fi circumscrise acestui caz de revizuire, faptele şi mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire neconducând, în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Faţă de aceste considerente, instanţa de control judiciar constată că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen. prin raportare la lit. e) al aceluiaşi articol.

Constatând că motivul invocat de revizuent nu se încadrează în cazul de revizuire expres prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 29 din data de 12 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuient la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 29 din data de 12 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06.11.2018.