Lawyer's forged 44,000 RON fee clause upheld as forgery and attempted fraud; sentence of 8 months' imprisonment with postponed application affirmed.

Deliberând asupra apelurilor, pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 17 din 13.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni închisoare, acesta urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 83, art. 84 alin. (1) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei rezultante de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., da desfiinţat parţial înscrisul intitulat Contract de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005 în ce priveşte menţiunea falsă de la art. 2.1 relativ la onorariul convenit în sumă de 44.000 RON.

În temeiul art. 25 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1357 C. civ., a respins acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B., ca nefondată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanţă, din care suma de 500 RON din cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 276 alin. (5) C. proc. pen., a respins cererea formulată de inculpat privind acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorar avocat, ca nefondată.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. x/2015 din data de 26.02.2016 a fost trimis în judecată inculpatul A. (avocat) pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 (1) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în calitate de avocat, în scopul obţinerii pentru sine a unui un folos patrimonial injust în sumă de 15.000 euro, a falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de asistenţă juridică" nr. x/12.04.2005, atestând în fals că a fost încheiat la data de 12.04.2005 cu B. şi l-a folosit la data de 02.12.2014 drept titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuţi (Dosar x/2014) unde l-a depus odată cu cererea prin care a solicitat şi obţinut învestirea acestuia cu formulă executorie. Înscrisul falsificat învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1000CC/04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi a fost încredinţat de inculpatul A. la data de 09.12.2014 BEJ C. Rădăuţi - care a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/09.12.2014 prin încheierea nr. x/09.12.2014 împotriva debitoarei B. şi a emis încheierea de încuviinţare a executării silite nr. x/12.12.2014 privind obligaţia acesteia de a achita onorariul de succes de 15.000 euro.

Conform actului de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

La data de 28.01.2015 s-a primit la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava plângerea penală formulată de B. domiciliată în jud. Suceava, împotriva avocatului A. din cadrul Baroului Suceava.

În cuprinsul plângerii se arată că la data de 16.01.2015 a primit prin poştă o somaţie emisă de Biroul Executor Judecătoresc C. prin care era somată ca în termen de o zi de la primirea înscrisului să achite un debit de 15.000 euro cu titlu de onorariu de succes şi 1000 RON cheltuieli de executare la stăruinţa creditorului A., avocat. Împreună cu somaţia a primit şi încheierea de încuviinţare a executării silite şi Contractul de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005 învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1000/CC/04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi .

B. susţine că acest contract de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005 este fals, deoarece nu l-a încheiat şi nu l-a semnat, semnătura nu-i aparţine, datele consemnate cu privire la adresa de domiciliu de la rubrica 2 sunt nereale, iar onorariul de la art. 2 din contractul este consemnat în RON (suma de 44.000 RON) în condiţiile în care denominarea monedei naţionale s-a făcut abia la 01.07.2005. B. confirmă că A. i-a fost avocat într-o cauză penală, că i-a plătit suma de 10.000 euro, însă declară că nu a încheiat niciun contract de asistenţă juridică cu acesta.

A mai arătat persoana vătămată B. că la data de 26 iunie 2004 a născut la Spitalul Judeţean Suceava şi că în urma acestei naşteri a necesitat 3 intervenţii chirurgicale, fiind victima unui caz de malpraxis din partea cadrelor medicale. Până în luna decembrie 2004 a întreprins singură demersuri la Colegiul medicilor Suceava şi Ordinul Moaşelor Suceava şi România. Nu a intenţionat ca situaţia sa să conducă la tragerea la răspundere penală a vreunei persoane, întrucât în acea perioadă de timp scopul său era să îşi rezolve situaţia din punct de vedere medical. Declară că nu a găsit sprijin la Colegiul medicilor şi ajunsese într-o situaţie dificilă. În cele din urmă, la data de 22.12.2004, a formulat plângere penală la Parchetul de pe Lângă Judecătoria Suceava împotriva medicului D. şi asistentei E. pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă. Plângerea a conceput-o împreună cu o cunoştinţă.

După depunerea plângerii la Parchet, l-a contactat pe avocatul A. din Rădăuţi, pentru a-l angaja în dosar. S-a întâlnit cu acesta în prezenţa mamei ei şi precizează că fratele avocatului fusese coleg de şcoală militară cu tatăl ei, astfel că îl ştia pe acesta dinainte. La prima întâlnire i-a expus acestuia situaţia în care se afla, demersurile pe care le-a efectuat până la acel moment, după care avocatul A. i-a spus că este de acord să o reprezinte şi că va obţine 500.000 euro cu titlu de daune morale, având în vedere suferinţa la care a fost expusă.

B. a declarat că nu a încheiat atunci şi nici până în ziua de azi vreun contract de asistenţă juridică cu avocatul A. având ca obiect reprezentarea sa în faţa organelor judiciare ori a instanţelor de judecată. De asemenea, nu a discutat cu avocatul A. despre plata vreunui onorariu de succes, dar declară că i-a plătit acestuia suma de 44.000 RON pentru asistenţa juridică acordată.

Astfel, în intervalul aprilie 2005 - decembrie 2011, avocatul A. i-a asigurat asistenţa juridică la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2005 în care s-a emis Rechizitoriu la data de 06.04.2009 şi instanţele de judecată (Judecătoria Suceava, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava).

Avocatul A. a asistat-o la data de 15.04.2005 la audierea în calitate de parte vătămată la Poliţia municipiului Suceava . Cu privire la acest moment, îşi aminteşte că s-a întâlnit cu el la restaurantul de peste drum de Poliţia Municipiului Suceava. Era cu mama sa şi i-a plătit suma de 10.000.000 RON vechi, cu titlu de onorariu. Suma i-a fost cerută de avocat.

La dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Suceava se află Chitanţa nr. x din 15.04.2005 privind încasarea sumei de 10.000.000 RON (în moneda ROL), reprezentând onorariu avocat, de către A. de la B. .

B. a declarat că A. nu i-a spus niciodată că vrea o anumită sumă, dar declară că îi achita acestuia, la fiecare termen de judecată, o sumă de bani. A. afirma mereu că v-a obţine cu siguranţă 500.000 euro, astfel că persona vătămată i-a spus că în momentul în care se termină procesul se vor întâlni şi îi va plăti o sumă de bani.

Prin Decizia nr. 1190/02.12.2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosar nr. x/2010, S.C. F. S.A. Sucursala Suceava a fost obligată la plata către partea civilă B. a sumei de 97.500 euro, iar S.C. G. S.A. a sumei de 52.500 euro, ambele cu titlu de daune morale (un total de 150.000 euro faţă de 275.000 euro cât se stabilise prin sentinţa recurată 364/01.06.2011 a Judecătoriei Suceava).

În luna martie 2012 au început să îi intre în contul deschis la H. sumele de bani de la societăţile de asigurări. În acea perioadă de timp A. o contacta telefonic şi o întreba insistent dacă au intrat banii.

În perioada martie - aprilie 2012 s-a întâlnit cu avocatul A. cu intenţia de a-l răsplăti pentru munca depusă, în sensul oferirii unei sume de bani, dar arată că nu a discutat niciodată cu acesta despre cuantumul vreunei sume, deoarece de fiecare dată când încerca să iniţieze o astfel de discuţie, avocatul îi răspundea că vor vorbi la sfârşit, adică atunci când vor obţine o hotărâre definitivă.

S-a întâlnit la Restaurantul I. din Rădăuţi cu avocatul A. scopul întâlnirii fiind să discute cu A. câţi bani să îi dea. Avea asupra sa suma de 30.000 RON. Declară că s-a gândit să îi ofere iniţial suma de 15.000 euro, sumă care în aprecierea sa ar fi putut să-l mulţumească pe avocat, dar nu i-a comunicat intenţia sa, ci a aşteptat ca el să îi spună ce sumă de bani să îi plătească.

A fost foarte surprinsă când A. i-a cerut un procent de 50 % din întreaga sumă de 150.000 euro dar, probabil ca urmare a reacţiei sale, a continuat şi i-a spus că se mulţumeşte şi cu 25% din suma totală. Discuţia s-a încheiat brusc şi A. a părăsit restaurantul, fără să îi spună ce urmează să facă.

După câteva zile, interval de timp în care a hotărât să îi ofere avocatului suma de 10.000 euro, l-a sunat şi s-au întâlnit. Persoana vătămată era însoţită de soţul ei, iar inculpatul de fratele sau. I-a spus că are la ea suma de 40.000 RON pe care o retrăsese de la bancă şi pe care este dispusă să i-o înmâneze, dar a solicitat o dovadă de predare a banilor. A. i-a reproşat soţului acest fapt, s-a enervat şi a plecat fără a lua banii.

S-au întâlnit după aproximativ o săptămână în faţa catedralei din Rădăuţi. A venit însoţit de fratele lui, J. şi sora acestuia. Persoana vătămată era însoţită de o vecină, K., care a asistat la predarea sumei de 44.000 RON lui A. în maşina sa. A. i-a înmânat o chitanţă pe care nu o mai găseşte.

Persoana vătămată B. a declarat că suma de 44.000 RON reprezintă echivalentul în RON a 10.000 euro. Această sumă a fost plătită la aprecierea ei. A. nu i s-a părut nemulţumit, nu s-a manifestat în niciun fel faţă de suma primită şi nici nu a contactat-o ulterior pentru a-i cere alţi bani. În luna decembrie 2014, nu îşi aminteşte ziua, a primit un apel telefonic de la A. care a întrebat-o dacă este de acord să întreprindă demersuri în instanţă pentru suma de 125.000 euro - reprezentând diferenţa câştigată la Tribunalul Suceava cu titlu de daune morale, dar pe care Curtea de Apel Suceava, în recurs, a micşorat-o cu acest cuantum. I-a răspuns că este de acord, însă de această dată vrea să încheie un contract de asistenţă juridică, prin care să se stipuleze clar ce obligaţii de plată are, pentru a preîntâmpina eventualele neînţelegeri legate de bani.

La data de 16.01.2015 a găsit în cutia poştală o somaţie emisă de Biroul executorului judecătoresc C. din Rădăuţi, prin care era somată ca în termen de o zi de la primirea înscrisului să se prezinte la sediul biroului pentru a achita un debit în sumă de 15.000 euro cu titlu de onorariu de succes creditorului A. şi încă 1000 RON cheltuieli de executare. Împreună cu somaţia a primit o copie a unui Contact de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 şi o serie de acte privind procedura de executare. L-a contactat în acea împrejurare pe avocatul L., căruia i-a adus la cunoştinţă despre această somaţie de plată.

A fost surprinsă de existenţa acestui contract de asistenţă juridică, în condiţiile în care nu a semnat niciodată un astfel de act cu avocatul A.

În conţinutul Contractului de asistenţă juridică redactat olograf cu nr. x din 12.04.2005 care apare încheiat între avocat A. şi B. domiciliată în jud. Suceava şi care are ca obiect activitatea de reprezentare juridică în dosarul penal x/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava se constată că:

- este stipulat la ART. 2.1. Onorariul convenit în sumă de 44.000 RON iar formularul tipizat are prevăzută indicarea monedei în ROL/EURO/USD etc.

- este stipulat la ART. 2.2. Onorariu de succes în sumă de 15.000 euro în cazul obligării inculpaţilor D. şi E. prin asigurator la plata de daune morale peste 130.000 euro;

- la ART. 5 alte clauze este consemnat: Ambele onorarii se vor încasa după obţinerea hotărârii definitive.

Fiindu-i prezentat Contractul de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 învestit cu formulă executorie, B. a declarat că nu are cunoştinţă de existenţa acestui contract, a plătit avocatului A., după cum a arătat suma de 44.000 RON în luna aprilie 2012, nu a stabilit cu acesta niciodată să îi plătească onorariul de succes, semnătura de la rubrica client nu îi aparţine, fiind contrafăcută, la data inserată în contract, de 12.04.2005, domicilia în Mun. Rădăuţi, iar la adresa Rădăuţi locuieşte din data de 21.04.2006, onorariul de la art. 2 din Contractul de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005 este consemnat în RON (suma de 44.000 RON) în condiţiile în care denominarea monedei naţionale s-a făcut abia la 01.07.2005. A mai precizat că A. i-a vorbit tot timpul că va obţine cu titlu de daune morale suma de 500.000 euro. Niciodată nu i-a spus de daune morale de peste 130.000 euro şi precizează că A. nu i-a cerut niciodată un onorariu de succes în cuantum de 15.000 euro. Cu privire la această sumă relatează că la un moment dat a fost dispusă să i-o ofere, însă, în cele din urmă, i-a oferit 10.000 euro, în echivalent RON, în condiţiile descrise.

Din materialul de urmărire penală s-a stabilit că la data de 02.12.2014 (în ultima azi când se putea cere instanţei competente învestirea cu formulă executorie având în vedere iminenţa prescripţiei dreptului de a cere executarea silită prev. de art. 405 C. proc. civ.) este înregistrată la Judecătoria Rădăuţi (Dosarul x/2014 se află integral în copie la dosar şi în original în Anexa 2) cererea formulată de creditorul A. prin care solicită învestirea cu formulă executorie a Contractului de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005.

Înscrisul falsificat este învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1000CC/04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi fiind apoi încredinţat de inculpatul A. la data de 09.12.2014 BEJ C. Rădăuţi care:

- a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/09.12.2014 prin încheierea nr. x/09.12.2014 împotriva debitoarei B.,

- a emis încheierea de încuviinţare a executării silite nr. x/12.12.2014 privind obligaţia acesteia de a achita onorariul de succes de 15.000 euro,

- a emis somaţia către B., în baza titlului executoriu, contract de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1000 C. civ. din 04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi şi prin încheierea nr. 204 din data de 12.12.2014, privind încuviinţarea executării silite a BEJ C. (dosarul de executare nr. x/12.12.2014 se află la dosar).

Ulterior, la data de 12.01.2015, inculpatul A. a solicitat BEJ C., poprirea contului deschis la H., pe numele B. şi a celorlalte conturi deschise. Executorul judecătoresc nu a dat curs acestei cereri de înfiinţare a popririi, deoarece nu se întorsese dovada de comunicare a somaţiei.

La data de 19.01.2015, s-a prezentat la sediul BEJ C. partea vătămată B. care a formulat o solicitare de sistare a demersurilor privind executarea silită în dosar nr. x/12.12.2014, afirmând că acel contract de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1000/CC/04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi este fals.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul nr. x/12.12.2014, precum şi motivele invocate de B., executorul judecătoresc a înaintat cu adresă, la data de 19.01.2015, o solicitare către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, pentru analizarea contractului şi efectuarea cercetările ce se impun şi a sistat orice formă de executare silită în dosarul nr. x/2014, având în vedere cele mai sus prezentate.

La data de 02.02.2015 BEJ C., în urma solicitării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a transmis originalul Contractului de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 (aflat în ANEXA 1, şi în copii la dosar) învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1000/CC/04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi şi în copie conformă cu originalul actele de la Dosarul de executare nr. x/2014.

Prin ordonanţa nr. x/2015 din 03.03.2015, având în vedere în suspiciunile rezonabile cu privire la alterarea conţinutului Contractului de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice.

Potrivit concluziilor raportului de constatare criminalistică grafică nr. x/06.03.2015 al IGPR-IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic:

1. Documentul intitulat "Contract de asistenţă juridică" înregistrat sub nr. x/12.04.2005, prezintă textul redactat în copie realizată cu ajutorul unui copiator monocrom, iar completările identificate în spaţiile libere au fost realizate prin scriere olografă cu pix şi pasta albastră.

2. Scrisul olograf din cuprinsul documentului intitulat "Contract de asistenţă juridică", înregistrat sub nr. x/12.04.2005, a fost executat de o singură persoană.

3. Scrisul olograf din cuprinsul documentului intitulat "Contract de asistenţă juridică", înregistrat sub nr. x/12.04.2005, a fost executat de numitul A.

4. Semnătura din dreptul rubricii "Client/Reprezentant/Semnătura" din finalul documentului intitulat "Contract de asistenţă juridică" înregistrat sub nr. x/12.04.2005 nu a fost executată de numita B.

Probele administrate în cauză, coroborate, au confirmat presupunerea rezonabilă că inculpatul A. - practician al dreptului în calitate de avocat, a urmărit să obţină pentru sine de la clienta sa pe lângă suma de 44.000 RON încasată cu titlu de onorariu şi un folos patrimonial injust în sumă de 15.000 euro prin contrafacerea înscrisului intitulat Contract de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 (mijlocul fraudulos) de care s-a folosit în perioada 02.12.2014-19.01.2015 la Judecătoria Rădăuţi şi BEJ C. în scopul obţinerii unei consecinţe juridice constând în crearea obligaţiei numitei B. la plata unui onorariu de succes pe care aceasta nu-l datora.

Inculpatul A. a susţinut că înainte de data de 15.04.2005, (când a fost citată pentru audieri la Poliţia Mun. Suceava persoana vătămată B.) a încheiat Contractul de asistenţă juridică nr. x la data de 12.04.2005 cu aceasta, în vederea asigurării asistenţei juridice în dosarul penal deja iniţiat, nr. 18/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava. Cu privire la încheierea şi redactarea acestuia, susţine că a fost întocmit la cabinetul său de avocatură din jud. Suceava, în prezenţa numitei B. Aceasta i-a precizat că intenţionează să se constituie parte civilă cu suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale, iar el i-a explicat că suma este prea mică şi având în vedere un caz similar (M.), va solicita instanţei suma maximă de 500.000 euro.

Contractul de asistenţă juridică l-a scris integral el doar rubrica client semnătură indescifrabilă şi numele B. îi aparţin acesteia, fiind executate de ea. Contractul a fost încheiat în două exemplare, un exemplar rămânând la B.

Inculpatul susţine că a acceptat să o reprezinte pe cheltuiala sa, deoarece a înţeles că este într-o situaţie materială precară şi a prevăzut în contract o clauză că ambele onorarii de 44.000 RON şi respectiv de 15.000 euro vor fi achitate după obţinerea hotărârii definitive.

Cu privire la domiciliul numitei B. consemnat în contractul de asistenţă juridică susţine că aceasta i-a solicitat să consemneze la rubrica domiciliu, întrucât primise prin Programul Habitat un lot unde s-a edificat o vilă şi intenţiona să se mute.

Cu privire la menţionarea sumei de 44.000 RON, susţine că legislaţia în vigoare permitea ca de pe data de 1 martie 2005 până la data de 1 iulie 2005 agenţii comerciali să poată folosi ambele monede ROL şi RON, dar numai după 1 iulie 2005 se putea folosi doar RON şi că a consemnat astfel gândindu-se că procesul va dura 2-3 ani, iar onorariul urma evident să fie achitat în RON.

Susţine că a convenit cu B. perceperea unui onorariu de succes în cuantum de 15.000 euro dacă va obţine daune morale în cuantum de peste 130.000 euro şi declară că pe toată perioada procesului, nu a perceput şi nici nu a primit de la B. vreo sumă de bani şi că a acceptat să asigure asistenţa juridică pe cheltuiala sa până la finalizarea procesului .

Procesul s-a finalizat la Curtea de Apel Suceava, la data de 02.12.2011 prin admiterea recursului Spitalului şi a Casei de asigurări, iar suma de 275.000 euro cu titlu de daune morale admisă de instanţa de fond a fost redusă la suma de 150.000 euro. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă.

În continuare a făcut notificări la casele de asigurări, pentru virarea sumelor de bani în contul de la H. sucursala Rădăuţi a numitei B. Acest demers l-a făcut în luna februarie 2012.

Banii au intrat în contul numitei B. cam în luna martie 2012 dar după ce s-a văzut cu banii în cont, B. nu-i mai răspundea la telefon.

În cele din urmă a convenit cu aceasta să se întâlnească la restaurantul N. din Rădăuţi. El a venit la întâlnire însoţit de sora şi fratele său, iar numita B. a venit cu soţul ei. Nu a vrut să intre în restaurant, a intrat el cu fratele său în autoturismul acesteia.

Soţul lui B. avea o foaie pe bordul maşinii prin care îi solicita să semneze că a primit suma de 44.000 RON şi nu mai are nici o pretenţie. I-a replicat că nu semnează nicio hârtie şi că poate tăia o chitanţă, după care a urmat o discuţie contradictorie şi i s-a cerut să coboare din maşină, afirmând că nu-i mai dă niciun leu.

Sora sa a mai sunat-o după câteva zile pe B. şi i-a cerut să vină să aducă banii. Ea a cerut să vină doar el, fără rude şi să-i dea banii în centrul Rădăuţiului, peste drum de catedrală.

Inculpatul a venit cu sora şi fratele, iar ea a venit cu o vecină.

B. şi de această dată avea pregătită o hârtie redactată la calculator, prin care era consemnat că îi dădea 44.000 RON şi nu mai are pretenţii. I-a relatat că soţul ei are pretenţii la jumătate din suma câştigată, de 150.000 euro (cei doi având anterior tentative de divorţ).

Inculpatul a precizat că a refuzat să semneze aşa ceva. A scos chitanţierul pe care îl avea la el şi a completat chitanţa nr. x din 10.04.2012 prin care a consemnat primirea sumei de 44.000 RON -reprezentând onorariu de avocat. După ce a tăiat chitanţa exemplarul verde a rămas la chitanţier, iar cel alb i l-a predat numitei B. A primit banii, în trei teancuri, nu i-a numărat, i-a predat surorii sale care îi ţine contabilitatea şi a plecat la sala de judecată, întrucât avea un proces.

Cu privire la suma de 15.000 euro, declară că B. i-a spus că o să-i mai dea bani, dar fără să ştie soţul ei. A înţeles din discuţia avută cu ea că soţul ei nu este de acord să plătească suma de 15.000 euro pentru că suma este prea mare. Ulterior, nu a mai fost contactat de B. A crezut că s-a operat din nou şi din acest motiv nu l-a mai căutat. Declară că a realizat că B. nu-i va da cei 15.000 euro şi acest fapt l-a determinat să investească cu formulă executorie contractul de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 cu privire la suma de 15.000 euro. A constatat că nu mai găsea contractul de asistenţă juridică pe care l-a încheiat în data de 12.04.2005, pe care îl rătăcise. După ce l-a găsit în original, a mers la executorul judecătoresc C. din Rădăuţi. Acesta i-a explicat că trebuie să investească contractul de asistenţă juridică cu formula executorie la instanţă, urmând ca el să încuviinţeze executarea silită. A înregistrat Cererea de încuviinţare a executării silite la data de 02.12.2014, la Judecătoria Rădăuţi, chiar în ultima zi când se împlinea termenul de prescripţie. Odată cu cererea a depus şi Contractul de asistenţă juridică în original la instanţă, unde a fost învestit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1000 C. civ. din 04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi (înscrisul se află în original în ANEXA 1).

Fiind totul în grabă, nu a citit conţinutul încheierii şi după ce a intrat în posesia ei şi a contractului de asistenţă juridică învestit cu formulă executorie, s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc C. unde s-a format dosarul execuţional nr. x. Ulterior, a constatat că în cuprinsul Încheierii este o eroare, în sensul că s-a consemnat ca fiind debitori inculpaţii din dosar, şi nu partea vătămată, dar atunci nu a constatat acest lucru. Executorul judecătoresc era plecat în concediu, iar după anul nou a format somaţie, a trimis-o prin poştă.

A mai formulat o cerere la executorul judecătoresc, o cerere de înfiinţare a popririi pe conturile deţinute de numita B., la H., însă, surprinzător C. nu le-a înfiinţat. A aflat ulterior că B. s-a prezentat cu un avocat la biroul executorului judecătoresc, unde a formulat o notificare prin care critică integral contractul de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 .

Inculpatul A. declară că nu înţelege de ce B. susţine că acel Contract de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 este fals, deoarece el crede că fosta sa clientă intenţionează să retragă sumele de bani pentru a nu fi executată. În esenţă, refuză să se achite de obligaţia stipulată în contract de plata onorariului de succes, de 15.000 euro.

Cu privire la suma de 44.000 RON, a depus la dosar chitanţa prin care demonstrează că la data de 10.04.2012, prin chitanţa nr. x a încasat suma de 44.000 RON - reprezentând onorariu. Apreciază că probabil, B. susţine că i-a dat suma de 10.000 euro fără chitanţă, pentru că în aceste condiţii primul onorariu ar fi fost achitat şi urma să îi achite şi cel de-al doilea.

În continuare cu privire la această sumă, inculpatul a depus chitanţa seria x nr. x/25.06.2012 privind plata sumei de 75 RON cotă aprilie pe luna aprilie 2012 la Baroul Suceava, chitanţa nr. x din 25.06.2012 -privind plata sumei de 1150 RON - cotă calculată la venitul de 44.000 RON .

Având în vedere susţinerile inculpatului cu privire la încheierea certă la data de 12.04.2005 a Contractului de asistenţă juridică nr. x cu clienta B. s-a solicitat Judecătoriei Suceava dosarul nr. x/2010 privind pe E. şi D., pentru identificarea împuternicirilor avocaţiale ale inculpatului, înscrisuri unde trebuie să se regăsească elemente de identificare ale clientului şi numărul contractului de asistenţă judiciară încheiat.

Demersul a fost necesar pentru a se stabili existenţa reală a contractului de asistenţă juridică din alte înscrisuri, extrinseci contractului, în speţă împuterniciri avocaţiale sau chitanţe.

Au fost identificate o împuternicire avocaţială depusă de inculpat la dosarul de urmărire penală nr. 18/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava în care s-a emis Rechizitoriu la data de 06.04.2009 şi 6 împuterniciri avocaţiale depuse de inculpatul A. la dosarul de instanţă x/2010 al Judecătoriei Suceava (la care se află ataşate dosarele x/2010 al Curţii de Apel Suceava, x/2010, x/2009, x/2009, x/2009 ale Judecătoriei Suceava, 18/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, x/2010, x/2009, x/2010 ale Tribunalului Suceava, x/2009 şi x/2009 ale Curţii de Apel Suceava) .

Situaţia acestora este prezentată în tabelul următor:

Nicio împuternicire avocaţială din cele 7 identificate nu face trimitere la Contractul de asistenţă Juridică nr. x/12.04.2005 ceea ce demonstrează faptul că acesta nu a existat.

În luna aprilie 2005 inculpatul consemnează în Împuternicirea avocaţială din 15.04.2005 şi în chitanţa seria x nr. x din 15.04.2005 domiciliul de la acea vreme al persoanei vătămate respectiv jud. Suceava, în timp ce pe contractul de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005 a consemnat domiciliul valabil al acesteia de la data de 21.04.2006 Rădăuţi.

Începând cu luna mai 2009 inculpatul a consemnat în împuternicirile emise adresa clientei, astfel că este înlăturată şi susţinerea sa că la redactarea contractului la data de 12.04.2005 a avut în vedere viitorul domiciliu al clientei.

La împuternicirea avocaţială din 15.04.2005 - reprezentare Poliţia mun. Suceava, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, este depusă şi chitanţa seria x nr. x din 15.04.2005 (aflată în original din dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Suceava şi în copie la din dosar) eliberată de avocat A. privind încasarea sumei de 10.000.000 RON (ROL) drept onorariu de la B. însă nu este menţionat niciun număr de contract de asistenţă juridică.

Mai mult, deşi înscrisul apare ca fiind eliberat la doar 3 zile după încheierea Contractului de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005 - în care inculpatul declară că a consemnat viitorul domiciliu al clientei sale, adresa de domiciliu consemnată de acesta este cea de atunci din mun. Rădăuţi şi nu se face trimitere la nr. de contract x/12.04.2005.

Aspectul remiterii sumei este descris de persoana vătămată, dar este negat de inculpat. Fiind audiat cu privire la existenţa altor numere de contracte de asistenţă juridică şi încasarea sumei de 10.000.000 RON la data de 15.04.2005 inculpatul A. a declarat că:

"Eu cred că am încheiat mai multe contracte de asistenţă juridică cu B. în anul 2005, pentru că am fost nevoiţi să formulăm plângere împotriva rechizitoriului, a fost trimisă în judecată doar moaşa E., iar medicul nu, în final plângerea a fost admisă, în sensul că şi medicul a fost trimis în judecată.

În perioada 2005-2012 declar că nu am primit bani de la B. pentru asistenţa juridică acordată.

Nu sunt de acord cu încadrarea juridică şi contest constatarea tehnico ştiinţifică a IPJ Suceava.

Susţin că semnătura de pe contractul de asistenţă juridică aparţine numitei B.

Referitor la chitanţa seria x nr. x din 15.04.2005, în valoare de 10.000.000 ROL, reprezentând onorariu avocat aflată din dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Suceava, care mi s-a prezentat în original declar că este reală .

Dar arăt că eu am avut cu B. şi dosare privind pe E. în contencios şi chitanţa, este posibil ca această sumă de bani să fi fost încasată pentru a reprezenta pe B. împotriva contestaţiei de neaplicare a nici unei sancţiuni disciplinare împotriva numitei E., contestaţie care a fost admisă şi moaşa a fost sancţionată. Scrisul de pe chitanţă îmi aparţine, iar suma a fost încasată.

Declar că nici aceşti bani nu i-am încasat şi am tăiat chitanţa pentru că aşa m-a rugat B., ca să crească astfel cuantumul cheltuielilor judiciare. Acesta este adevărul."

Prin cererea înregistrată în data de 08.06.2015 inculpatul A. a solicitat administrarea probei constând în Completarea Raportului de constatare criminalistică grafică nr. x/06.03.2015 a IGPR-IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic. Acesta a susţinut că B. are două tipuri de semnătură una indescifrabilă şi una cu litere lizibile sens în care a depus la 08.06.2015 ca model de comparaţie un înscris datat 07.10.2010 despre care arată că poartă semnătura în original a numitei B.

Având în vedere că potrivit art. 100 (1) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere, prin Ordonanţa nr. x/2015 din 08.06.2015 s-a admis cererea privind administrarea probei solicitate de persona inculpată A. ca fiind relevantă cu obiectul probaţiunii în cauză.

Prin Raportul de constatare criminalistică nr. x/24.08.2015 al IPJ Suceava Serviciul Criminalistic, expertul criminalist a concluzionat că nici semnătura de pe înscrisul adresat Curţii Constituţionale a României datat 07.10.2010 pus la dispoziţie de inculpatul A. nu a fost executată de către numita B. şi că nu se poate stabili dacă autorul grafic al semnăturii este inculpatul fiind vorba despre situaţia unei imitaţii a semnăturii titularului.

Printr-o nouă cerere înregistrată în data de 18.02.2016 inculpatul A. a solicitat în baza art. 178 pct. 8 din Noul C. proc. pen. desemnarea unui expert independent autorizat.

În motivarea cererii inculpatul A. relatează că înscrisul adresat Curţii Constituţionale la data de 07.10.2010, notificarea formulată către BEJ C. la data de 19.01.2015 şi plângerea penală formulată la data de 18.01.2015 au caracterele literelor asemănătoare şi provin de la aceeaşi imprimantă, în opinia sa, de la Liceul tehnic O., unde îşi desfăşura activitatea persoana vătămată.

Inculpatul A. arată că precizările din completarea raportului nu reflectă împrejurările şi condiţiile concrete de executare a semnăturilor, motiv pentru care se consideră determinat să apeleze la serviciile unui expert independent. Chiar dacă semnătura de pe noul înscris depus intitulat Contestaţie ar fi executată de persoana vătămată nu este de natură să schimbe situaţia de fapt din dosar constând în aceea că semnătura de la rubrica CLIENT/REPREZENTANT Semnătura" din finalul documentului intitulat "Contract de asistenţă juridică" înregistrat sub nr. x/12.04.2005 şi care provine de la inculpatul A. nu a fost executată de numita B., astfel că proba nu este relevantă cu obiectul probaţiunii în cauză, iar prin Ordonanţa din 22.02.2016 s-a dispus respingerea cererii de probe.

A reţinut procurorul că situaţia de fapt este dovedită de următoarele mijloace de probă:

- plângere penală, f. 19-20;

- somaţie emisă către B. de B.E.J. "C." Rădăuţi în dosarul nr. x/2014, f. 21;

- probe specimen semnătură executate de persoana vătămată B., f. 22;

- Încheierea nr. 1000 C. civ. din 04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi (dosar nr. x/2014), f. 23;

- încheiere de încuviinţare a executării silite din 12.12.2014 (dosar nr. x/2014 al B.E.J. "C." mun. Rădăuţi), f. 24;

- proces-verbal din 12.12.2014 (dosar nr. x/2014 al B.E.J. "C." mun. Rădăuţi), f. 25

- contract de asistenţă juridică nr. x din aprilie 2005 - avocat A., f.26;

- copie B.I. şi C.I. a numitei B., f. 27-28;

- adresa din 27.07.2005 a Primăriei mun. Rădăuţi către B., f. 29;

- proces-verbal de predare - primire a locuinţei din 30.06.2005, f.30;

- contract de vânzare - cumpărare locuinţă tip habitat, cu plata în rate nr. 17 din 30.06.2005, f.31;

- împuternicire avocaţială seria x - avocat L., f. 32;

- declaraţie de persoană vătămată nr. x/2015 din 24.02.2015 privind pe B., f. 33-35;

- continuarea declaraţiei din 24.02.2015 a persoanei vătămate B., f. 36;

- extras conturi din 31.03.2012 şi 30.04.2012 emise de H. pe numele B., f. 37-41;

- adresa din 12.08.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava către I.P.J. Suceava - Serviciul criminalistic, f. 42;

- continuarea declaraţiilor din 24.02.2015 şi 22.05.2015 a persoanei vătămate B. dată în dosarul nr. x/2015 din 12.08.2015, f.43;

- fişa de evidenţă a numitei B., f. 44,

- adresa din 31.03.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, f.45;

- referat nr. x/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din data de 04.05.2015, f. 46;

- adresa nr. x/VIII/1/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care ne înaintează petiţia formulată de B., f. 47;

- adresa din 19.01.2015 a B.E.J. "C." mun. Rădăuţi către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, f.49;

- notificare depusă de numita B. la B.E.J. "C." mun. Rădăuţi, f. 50-51;

- ordonanţă de începere a urmăririi penale nr. x/2015 din 02.02.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 52;

- ordonanţă de efectuare în continuare a urmăririi penale nr. x/2015 din 16.04.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 53;

- fişa de evidenţă a numitului A., f. 54,

- citaţie nr. x/2015 emisă la data de 16.04.2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru numitul A., f.55-56,

- proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect din 24.04.2015 privind pe A., f. 57;

- declaraţie de suspect nr. x/2015 din 24.04.2015 privind pe numitul A., f.58-59;

- copie CI seria x nr. x a numitului A., f.60;

- continuarea declaraţiei de suspect A. nr. x/2015 din 29.04.2015 dată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 61-64;

- copie chitanţei nr. x din 10.04.2012 emisă de Cabinet de Avocat A. către B., f.65;

- copia chitanţei nr. x din 25.06.2012 emisă de Casa de Asigurări a Avocaţilor - Filiala Suceava către A., f. 66;

- copia chitanţei seria x nr. x emisă de Baroul Suceava către Cabinet de Avocat A., f. 67;

- ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale nr. x/2015 din 13.05.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 69;

- citaţie nr. x/2015 emisă la data de 14.05.2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru inc. A., f. 71,

- proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat din 20.05.2015 privind pe A., f.73;

- declaraţie de inculpat nr. x/2015 din 20.05.2015 privind pe numitul A., f.74-75;

- cerere de consultare a dosarului nr. x/2015 adresata Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava de către numitul A., f.77;

- proces-verbal nr. x/P/2015 din 03.06.2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care a pus la dispoziţie persoanei inculpate A. dosarul cauzei, integral, pentru consultare, f. 78;

- cerere de xerocopiere a raportului de constate criminalistică întocmit de către expertul criminalist P. depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la data de 03.06.2015 de către numitul A., în calitate de inculpat, f. 79,

- cerere formulată la data de 04.06.2015 de A. în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f.80;

- ordonanţă de admiterea cererii nr. x/2015 din 08.06.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f.81;

- cerere formulată la data de 09.06.2015 de A. în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f.82;

- citaţie nr. x/2015 emisă la data de 05.11.2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru inc. A., f. 83

- cerere formulată la data de 12.11.2015 de A. în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 84;

- ordonanţă de extindere a urmăririi penale faţă de suspect nr. x/2015 din 16.02.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f.85;

- proces-verbal de aducere la cunoştinţă a extinderii urmăririi penale nr. x/P/2015 din 18.02.2016, f.87;

- declaraţie de suspect nr. x/2015 din 18.02.2016 privind pe numitul A., f. 88-89;

- ordonanţă de extindere a acţiunii penale nr. x/2015 din 17.02.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 90-91;

- proces-verbal nr. x/P/2015 din 17.02.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a procedat la citarea telefonică a inculpatului A., f. 92;

- proces-verbal de aducere la cunoştinţă a extinderii acţiunii penale nr. x/P/2015 din 18.02.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f.93,

- declaraţie de inculpat nr. x/2015 din 18.02.2016 privind pe numitul A., f. 94-95;

- comunicare către A. a Ordonanţei nr. x/2015 din 22.02.2016 prin care s-a respins cererea de probe, f. 96,

- ordonanţă de respingere a cererii nr. x/2015 din 22.02.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 97-98;

- minuta întâlnirii reprezentanţilor Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie cu preşedinţii secţiilor penale ale curţilor de apel - Braşov, 4-5 iunie 2015, f. 99,

- cerere de desemnare a unui expert independent autorizat formulată la data de 07.10.2010 de A. în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f.100;

- contestaţie formulată la 06.01.2005 de B. către Colegiul Medicilor Suceava depusă de inculpat, f. 101;

- cerere de fixare a termenului de judecată şi soluţionarea excepţiei formulată de B. la data de 07.10.2010 către Curtea Constituţională a României, f.102;

- notificare formulată de B. către BEJ C., f.103;

- contract de asistenţă juridică nr. x din 12 aprilie 2005, f.104;

- adresa din 03.03.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava către I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic, f. 107;

- ordonanţă de efectuare în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice nr. x/2015 din 03.03.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f.108-110;

- adresa din 06.03.2015 a I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 111;

- raport de constatare criminalistică nr. x din 06.03.2015, f.112-127;

- cerere de completare a raportului de constatare criminalistică formulată la data de 08.06.2015 de A. în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 128;

- cerere formulată la data de 07.10.2010 de B. către Curtea Constituţională a României, f. 129;

- proces-verbal nr. x/P/2015 din 22.05.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a procedat la luarea de scripte de comparaţie de la persoana vătămată B., f. 130-131;

- proces-verbal nr. x/P/2015 din 29.06.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a procedat la luarea de scripte de comparaţie de la inculpatul A., f.132-134;

- ordonanţă de efectuare în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice nr. x/2015 din 29.06.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 135;

- adresa din 24.08.2015 a I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f.137;

- raport de constatare criminalistică nr. x din 24.08.2015, f. 138-146;

- proces-verbal nr. x/P/2015 din 19.11.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a pus la dispoziţia persoanei inculpate A. Raportul de constatare criminalistică nr. x din 24.08.2015 a IGPR-IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic, f. 147;

- citaţie de martor nr. x/2015 emisă la data de 16.04.2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru numitul C., f. 148;

- proces-verbal de înştiinţare emis pe numele B.E.J. C., f.149;

- proces-verbal de informare martor nr. x/P/2015 din 21.04.2015, f. 151;

- declaraţie de martor nr. x/2015 din 21.04.2015 privind pe numitul C., f.152-153;

- cerere formulată la data de 12.12.2014 de A. către B.E.J. "Q.", f. 154;

- adresa din 02.02.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava către B.E.J. "C.". f. 156;

- adresa nr. x/12.12.2014 a B.E.J. "C." Rădăuţi către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care se înaintează copia dosarului de executare nr. x/2014 precum şi contractul de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005, f. 158;

- adresa din 19.01.2015 a B.E.J. "C." Rădăuţi către Parchetul de pe lângă Judecătoria Răduţi, f. 159;

- notificare formulată de B. către BEJ C., f.160;

- copii a CI seria x nr. x şi a CI seria x nr. x ale numitei B., f.161-162;

- proces-verbal de predare-primire a locuinţei, f.163;

- adresa din 27.07.2005 a Primăriei mun. Rădăuţi către B., f. 164;

- contract de vânzare - cumpărare locuinţă tip habitat, cu plata în rate nr. x din 30.06.2005, f.165,

- proces-verbal de înmânare nr. x/2014, f. 166;

- somaţie către B. (dosar nr. x/2014 din 12.12.2014), f. 167;

- proces-verbal nr. x/2014 din 12.12.2014 al B.E.J. "C.", f. 168;

- încheierea nr. 204/2014 din 09.12.2014, f. 169;

- încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 204/2014 din 12.12.2014, f. 170;

- cerere de poprire a contului deschis la H. formulată de A. la data de 12.01.2015 către B.E.J. "C.", f. 171;

- cerere de executare silită formulată de A. la data de 02.12.2014, f.172;

- cerere formulată la data de 12.12.2014 de A. către B.E.J. "C.", f. 173;

- cerere formulată la data de 02.12.2014 de A. către Judecătoria Rădăuţi, f. 174;

- contract de asistenţă juridică nr. x din aprilie 2005, f. 175;

- încheierea nr. 1000 C. civ. din 04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi (dosar nr. x/2014), f.176;

- copie după decizia nr. 1190 din 02.12.2011 a Curţii de Apel Suceava (dosar nr. x/2010), f. 177-191;

- proces-verbal nr. x/P/2015 din 08.05.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a procedat la citarea telefonică a numitului R., f. 193;

- proces-verbal de informare martor nr. x/P/2015 din 11.05.2015, f. 194;

- copie C.I. seria x nr. x privind pe numitul R., f.195;

- declaraţie de martor nr. x/2015 din 11.05.2015 privind pe numitul R., f.196-198;

- hotărârea nr. 4 a Judecătoriei Rădăuţi, f. 199;

- hotărârea nr. 8 din 03.02.2014 a Judecătoriei Rădăuţi, f. 200,

- proces-verbal de informare martor nr. x/P/2015 din 12.05.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f.201;

- declaraţie de martor nr. x/2015 din 05.05.2015 privind pe numita S., f. 202-203;

- proces-verbal de informare martor nr. x/P/2015 din 28.05.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, f. 204;

- copie C.I. seria x nr. x privind pe numitul J., f.205;

- declaraţie de martor nr. x/2015 din 28.05.2015 privind pe numitul J., f. 206-208;

- adresa din 02.02.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava către Judecătoria Rădăuţi prin care s-a cerut spre consultare dosarul nr. x/2014, f. 209,

- adresa din 10.02.2015 a Judecătoriei Rădăuţi către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a trimis dosarul nr. x/2014 privind pe A., f. 210;

- copia integrală a dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Rădăuţi filele 211-232, şi anume:

- fişa dosarului, f. 212;

- cerere din data de 02.12.2014 formulată de A. prin care solicită învestirea cu formulă executorie, f. 213;

- chitanţă pentru creanţe ale bugetelor locale seria x nr. x, f. 214;

- decizia nr. 1190 din 02.12.2011 a Curţii de Apel Suceava (dosar nr. x/2010), f. 215-229;

- referat formulat de R. - grefier registrator la Judecătoria Rădăuţi, f.230;

- încheierea nr. 1000 C. civ. din 04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi (dosar nr. x/2014), f. 231;

- cerere formulată de A. pentru aprobarea studierii dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Rădăuţi, f. 232;

- adresa din 02.02.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava către Judecătoria Suceava prin care s-a cerut spre consultare dosarul nr. x/2010, f. 233;

- adresa din 11.02.2015 a Judecătoriei Suceava către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care ne trimite dosarul nr. x/2010, f. 234;

- împuternicire avocaţială din 15.04.2005 - avocat A., f.235;

- chitanţa nr. x din 15.04.2005 a Cabinetului de Avocat A., f. 236;

- declaraţia persoanei vătămate B. din 15.04.2004, f. 237-240;

- referat de terminare a urmăririi penale nr. 18/P/2005 din 23.10.2008 a Poliţiei mun. Suceava - Biroul Cercetări Penale, f. 241-244;

- plângerea numitei B. înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava sub nr. 18/P/2005 din 04.01.2005, f.245-248;

- copia rechizitoriului nr. 18/P/2005 din 06.04.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, f.249-254;

- împuterniciri avocaţiale - avocat A., f. 255-260;

- încheierea din 13.05.2009 a Judecătoriei Suceava (dosar nr. x/2009), f.261;

- plângere împotriva măsurii de scoatere de sub urmărire penală formulată de numita B. prin av. A., f. 262-263;

- încheierea din 30.10.2009 a Judecătoriei Suceava (dosar nr. x/2009), f. 264;

- încheierea din 13.08.2010 a Tribunalului Suceava, secţia penală (dosar nr. x/2010), f.265-266;

- încheierea din 13.05.2009 a Judecătoriei Suceava (dosar nr. x/2009), f.267;

- cerere de recuzare a doamnei preşedinte T. formulată de B. prin av. A., f. 268;

- note scrise din 28.06.2010 formulate de B. către Tribunalul Suceava, secţia penală, f. 269;

- cerere formulată la 03.03.2010 de A. prin care solicită studierea dosarului nr. x/2009, f.270;

- adresa către Judecătoria Suceava nr. x/2010 din 22.02.2011 formulată de B. prin av. A., f. 271;

- note de concluzii scrise formulate de B. prin av. A. către Judecătoria Suceava (dosar nr. x/2010), f. 272-273;

- recurs formulat la 08.06.2011 de B. prin av. A. către Judecătoria Suceava (dosar nr. x/2010), f. 274;

- note de concluzii scrise formulate de B. prin av. A. către Curtea de Apel Suceava (dosar nr. x/2010), f.275-276;

- decizie din 02.12.2011 dată în dosar nr. x/2010, f. 277;

- extras din Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, f.278-279;

- adresa restituire către Judecătoria Suceava a dosarului nr. x/2010 în care s-a pronunţat SP 364/01.06.2011 la care sunt ataşate dosarele x/2010 al Curţii de Apel Suceava, x/2010, x/2009, x/2009, x/2009 ale Judecătoriei Suceava, 18/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, x/2010, x/2009, x/2010 ale Tribunalului Suceava, 0x/2009 şi 00x/2009 ale Curţii de Apel Suceava, fila 280.

A reţinut procurorul că, în drept, faptele inculpatului A. - practician al dreptului în calitate de avocat, care a urmărit să obţină pentru sine un folos patrimonial injust în sumă de 15.000 euro prin contrafacerea înscrisului intitulat Contract de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 (mijlocul fraudulos) de care s-a folosit în perioada 02.12.2014-19.01.2015 la Judecătoria Rădăuţi şi la BEJ C., în scopul obţinerii unei consecinţe juridice constând în crearea obligaţiei numitei B. la plata unui onorariu de succes, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 (1) C. pen. şi

- tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen.

Săvârşirea faptei de falsificarea înscrisului sub semnătură privată Contract de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005 nu poate fi concepută fără preexistenţa unei stări de fapt ori de drept pozitive ori negative, stare în detrimentul căreia se crează o probă falsă prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată. Înscrisul sub semnătură privată fals ar fi inutil şi inofensiv dacă folosirea lui nu ar crea, contrar adevărului, o probă împotriva unei stări de fapt sau de drept existente.

Starea de fapt sau de drept preexistentă în privinţa căreia se urmăreşte alterarea adevărului prin falsificarea înscrisului sub semnătură privată constituie situaţia premisă.

Pentru a constitui obiectul material al falsului în înscrisuri sub semnătură privată, înscrisul Contract de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005 îndeplineşte cele patru cerinţe esenţiale:

a) emană de la o persoană particulară, condiţie care este îndeplinită înscrisul fiind întocmit de o persoană privată avocatul A., este semnat şi datat de aceasta,

b) este producător de consecinţe juridice, adică poate servi ca dovadă a conţinutului său;

c) are putere probatorie, fiind susceptibil de a proba faptul în dovedirea căruia este invocat

d) are semnificaţie juridică în raport cu destinaţia actului.

În literatura juridică se apreciază că semnătura în actele sub semnătură privată, este o menţiune generatoare de efecte de drept, deoarece constituie un element legal al acestora, pentru valabilitate.

Pentru ca un contract de asistenţă juridică să beneficieze de putere executorie, el trebuie să fie mai înainte valabil încheiat ca si convenţie, respectiv ca manifestare (acord) de voinţă a celor două părţi contractante, făcută cu scopul de a produce efecte juridice.

În speţă, inculpatul A. - practician al dreptului în calitate de avocat, a urmărit să obţină pentru sine un folos patrimonial injust în sumă de 15.000 euro prin contrafacerea înscrisului intitulat Contract de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 (mijlocul fraudulos) de care s-a folosit în perioada 02.12.2014-19.01.2015 în scopul obţinerii unei consecinţe juridice constând în crearea obligaţiei numitei B. la plata unui onorariu de succes. Situaţia faptică mai sus prezentată este grefată pe lângă infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 (1) C. pen. şi pe conţinutul juridic al tentativei la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen. faptele aflându-se în concurs prev. de art. 38 C. pen.

În conformitate cu art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a solicitat instanţei desfiinţarea totală a înscrisului intitulat Contract de asistenţă juridică nr. x/12.04.2005, precum şi anularea actelor de executare efectuate în baza acestuia în dosarul de executare nr. x/2015 al BEJ C. şi a încheierii de învestire cu formulă executorie nr. 1000/CC/04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi.

În cauză persoana vătămată B. a declarat că se va constitui parte civilă cu o sumă de bani pe care o va preciza ulterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul prezentei instanţe la data de 29.02.2016 sub nr. x/2016.

Prin încheierea nr. 22 din data de 01.04.2016, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în cauză, dispunându-se începerea judecăţii cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 (1) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în calitate de avocat, în scopul obţinerii pentru sine a unui un folos patrimonial injust în sumă de 15.000 euro, a falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de asistenţă juridică" nr. x/12.04.2005, atestând în fals că a fost încheiat la data de 12.04.2005 cu B. şi l-a folosit la data de 02.12.2014 drept titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuţi unde l-a depus odată cu cererea prin care a solicitat şi obţinut învestirea acestuia cu formulă executorie.

Prima instanţă reţine că inculpatul a asistat-o în calitate de avocat pe numita B. în cadrul dosarului penal nr. x/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, unde aceasta din urmă avea calitatea de parte civilă.

B. a declarat că A. nu i-a spus niciodată că vrea o anumită sumă, dar îi achita acestuia, la fiecare termen de judecată, o sumă de bani. A. afirma mereu că va obţine cu siguranţă 500.000 euro, astfel că persona vătămată i-a spus că în momentul în care se termină procesul se vor întâlni şi îi va plăti o sumă de bani.

Instanţa de fond constată că la dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Suceava se află doar chitanţa nr. x din 15.04.2005 privind încasarea sumei de 10.000.000 RON, reprezentând onorariu avocat încasat de către A. de la B.

Prin decizia penală nr. 1190/02.12.2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosar nr. x/2010, S.C. F. SA Sucursala Suceava a fost obligată la plata către partea civilă B. a sumei de 97.500 euro, iar S.C. G. Sa a sumei de 52.500 euro, ambele cu titlu de daune morale (un total de 150.000 euro faţă de 275.000 euro cât stabilise sentinţa recurată 364/01.06.2011 a Judecătoriei Suceava).

Potrivit contractului de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005 încheiat între avocat A. şi B., domiciliată în jud. Suceava şi care are ca obiect activitatea de reprezentare juridică în dosarul penal x/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, onorariul convenit este în sumă de 44.000 RON (art. 2.1 din contract). La art. 2.2 din acelaşi înscris se menţionează că onorariul de succes este în sumă de 15.000 euro în cazul obligării inculpaţilor D. şi E., prin asigurator, la plata de daune morale peste 130.000 euro, ambele onorarii urmând a se încasa după obţinerea hotărârii definitive.

B. a declarat că nu are cunoştinţă de existenţa contractului de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005, însă recunoaşte că a plătit avocatului A. suma de 44.000 RON în luna aprilie 2012. A mai precizat că nu a stabilit cu acesta niciodată să îi plătească onorariul de succes, semnătura de la rubrica client nu îi aparţine, fiind contrafăcută. Cu privire la domiciliul menţionat în acest înscris, a susţinut că la data inserată în contract domicilia în Mun. Rădăuţi, iar la adresa Rădăuţi locuieşte din data de 21.04.2006. A mai susţinut că A. nu i-a cerut niciodată un onorariu de succes în cuantum de 15.000 euro, însă la un moment dat a fost dispusă să i-l ofere, însă, în cele din urmă, i-a oferit 10.000 euro, în echivalent RON, în condiţiile descrise şi inserate în cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

Cu privire la încheierea şi redactarea contractului, a arătat că acesta a fost întocmit la cabinetul său de avocatură, în prezenţa numitei B., fiind scris integral de el, doar rubrica client semnătură indescifrabilă şi numele B. îi aparţin acesteia, fiind executate de ea. Cu privire la domiciliul numitei B. consemnat în contractul de asistenţă juridică, a susţinut că aceasta i-a solicitat să consemneze la rubrica domiciliu, întrucât primise prin Programul Habitat un lot unde s-a edificat o vilă şi intenţiona să se mute. Cu privire la menţionarea sumei de 44.000 RON, apreciind că dosarul va dura câtiva ani, a consemnat onorariul în RON. Cât priveşte onorariul de succes, a convenit cu numita B. perceperea unui onorariu de succes în cuantum de 15.000 euro dacă va obţine daune morale în cuantum de peste 130.000 euro, astfel încât pe toată perioada procesului nu a perceput şi nici nu a primit de la aceasta, acceptând să asigure asistenţa juridică pe cheltuiala sa până la finalizarea procesului.

A mai arătat inculpatul că la data de 10.04.2012 a primit de la B. suma de 44.000 RON, sumă pentru care a completat chitanţa nr. x din 10.04.2012 . Cu privire la suma de 15.000 euro, motivat de faptul că sus numita nu a înţeles să o achite, a procedat la învestirea cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică nr. x din 12.04.2005.

Din declaraţia inculpatului coroborată cu declaraţiile martorilor J., S. şi U. rezultă că cel dintâi s-a oferit să o asiste pe numita B. în calitate de avocat în dosarul penal menţionat, urmând ca plata să se realizeze la finalizarea procesului.

Cu privire la încheierea unui contract între părţi, martorul J. a susţinut că au fost încheiate două contracte, chiar la locuinţa sa, unul pentru suma de 44.000 RON şi unul pentru suma de 15.000 euro, nefiind însă prezent în momentul semnării lor. Or aceste afirmaţii vin în contradicţie cu cele declarate de inculpat cu privire la împrejurările încheierii contractului.

Din concluziile raportului de constatare criminalistică grafică nr. x/06.03.2015 al IGPR-IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic, rezultă că scrisul olograf din cuprinsul documentului intitulat "Contract de asistenţă juridică", înregistrat sub nr. x/12.04.2005, a fost executat de numitul A., iar semnătura din dreptul rubricii "Client/Reprezentant/Semnătura" nu a fost executată de numita B.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Iaşi (raport nr. x din 01.11.2016-dosar instanţă). Opinia expertului este că scrisul manuscris majoritar prezent pe înscrisul în litigiu, mai puţin menţiunea grafică "B.", a fost executat de inculpat. Scrisul manuscris ce redă menţiunea grafică anterior menţionată şi semnătura poziţionată la rubrica "Client/Reprezentant" au fost executate de numita B. Nu s-au putut formula concluzii cu privire la data la care materialele de scriere au fost aplicate efectiv pe hârtia suport şi nici nu s-a putut preciza dacă toate menţiunile scrise de mână au fost făcute în aceleaşi împrejurări.

Aceleaşi concluzii de mai sus au fost formulate şi de expertul parte al inculpatului (expert criminalist V.-raport de expertiză criminalistică nr. x din 10.12.2016 aflat la dosar instanţă).

Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti nr. x din 30.05.2017, scrisul olograf inserat în cuprinsul textului de pe actul în litigiu a fost executat de inculpat. Însă expertul nu a putut stabili cine a executat scrisul numelui şi prenumelui în clar aflat dedesubtul semnăturii de la finalul contractului, iar semnătura de rubrica "Client/Reprezentant" a fost executată de numita B. Se mai menţionează că menţiunile de mână nu au fost făcute în aceleaşi împrejurări, iar menţiunea "44.000 RON"a fost inserată ulterior de acelaşi scriptor, mai precis după data de 01.07.2005 când a avut loc denominarea monedei naţionale a României.

Prin nota de obiecţiuni nr. x din 16.06.2017, expertul parte al persoanei vătămate, W., a arătat că demonstraţiile din cuprinsul raportului de expertiză nr. x din 30.05.2017 privind semnătura depusă la poziţia "Client/Reprezentant" nu susţin concluzia cert pozitivă formulată în finalul acestuia, apreciind că semnătura a fost falsificată prin imitarea unei semnături autentice executată de B.

Potrivit raportului nr. x din 30.06.2017 întocmit de expert parte V., scrisul caligrafic majoritar inserat în rubricile contractului, cu excepţia semnăturii şi a menţiunii grafice B., a fost executat de inculpat. Cu privire la suma de 44.000 RON, această menţiune sugerează concluzia probabilă, dar imposibil de demonstrat prin expertiză grafică că ea a fost scrisă după data de 01.07.2005. Precizarea caligrafică de la art. 6, în sensul că ambele onorarii se vor încasa după obţinerea hotărârii definitive, sugerează concluzia că această menţiune a fost probabil scrisă la data încheierii contractului, cu folosirea monedei denominate, apreciindu-se că emiterea hotărârii definitive va avea loc după data de 01.07.2005.

Prin adresa nr. x din data de 01.09.2017, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu obiecţiunile formulate de experţii parte, menţinându-şi cele asumate în cadrul raportului nr. x/2017.

În cauză a fost întocmit un nou raport de expertiză criminalistică de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti (raport nr. x din data de 11.12.2017) care a fost efectuată de către o comisie formată din trei experţi.

Din concluziile formulate în cadrul acestei lucrări, instanţa de fond reţine că scrisul olograf de pe actul în litigiu a fost executat de o singură persoană, respectiv inculpatul. Scrierea numelui şi a prenumelui de la rubrica "client/reprezentant", aflate dedesubtul semnăturii de la finalul contractului nu a fost executată de B., aceste grafisme fiind executate de inculpat. Se mai precizează că semnătura de la aceeaşi rubrică a fost executată de B., dar nu a fost dată pentru întreg conţinutul actului, iar menţiunile scrise de mână nu au fost făcute în aceleaşi împrejurări. Toate menţiunile scrise de mână, inclusiv semnătura dată de sus-numita au fost probabil executate la data de 12.04.2005, cu excepţia menţiunii de 44.000 RON care a fost inserată ulterior de acelaşi scriptor, mai precis după data de 01.07.2005, când a avut loc denominarea monedei naţionale a României.

Faţă de toate lucrările efectuate în cauză de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, şi ale căror concluzii curtea şi le însuşeşte având în vedere opiniile exprimate şi care lămureşte aspectele supuse analizei, instanţa de fond reţine că scrisul olograf de pe actul în litigiu a fost executat de inculpat, cu excepţia semnăturii de la rubrica "client/reprezentant" plasată la finalul contractului şi care a fost executată de B.

Aşadar, contrar susţinerilor persoanei vătămate, între părţi s-a încheiat un contract de asistenţă juridică înregistrat sub nr. x din data de 12.04.2005 având ca obiect asistare, reprezentare în faza de urmărire penală, în faţa instanţei de judecată, exercitarea căilor de atac, redactare concluzii scrise, notificare asigurători, relativ la dosarul penal nr. x/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Toate menţiunile din contract au fost realizate la data acolo inserată, mai puţin menţiunea " 44.000 RON", aşa cum au relevat aceleaşi lucrări de specialitate ale căror concluzii au fost avute în vedere de prezenta instanţă în sprijinul celor mai sus reţinute.

Din analiza înscrisului în litigiu se poate constata existenţa unor diferenţe în ceea ce priveşte caracteristicile execuţiei scrisului de la toate rubricile în raport cu cele ale menţiunii onorariului convenit. Sintagma "44.000 RON" este executată mai tremurat, cu o grosime a firului grafic mai mică şi presiune mai redusă, ceea ce conduce la concluzia că înscrisul a fost completat cu această menţiune de către inculpat la o dată ulterioară încheierii actului, fără ca aceasta să fie însoţită de semnătura persoanei vătămate căreia i se opune acest înscris.

Că doar onorariul de succes a fost stabilit în momentul încheierii contractului este susţinut chiar de depoziţia persoanei vătămate în care aceasta arată că la un moment dat intenţiona a plăti inculpatului această sumă.

Inculpatul a susţinut că pe toată perioada procesului nu a perceput şi nici nu a primit de la B. vreo sumă de bani şi că a acceptat să asigure asistenţa juridică pe cheltuiala sa până la finalizarea procesului, prevăzând în contract cele două onorarii al căror cuantum a fost atunci stabilit.

Or, în aceste condiţii, nu se explică faptul pentru care, la doar trei zile de la încheierea contractului, inculpatul primeşte de la persoana vătămată suma de 10.000.000 RON vechi, în condiţiile în care plata urma să se realizeze la finalizarea cauzei şi de ce această sumă nu a fost scăzută din cuantumul onorariului fix. Contrar susţinerilor inculpatului, această sumă nu a fost încasată pentru a reprezenta persoana vătămată într-un dosar având ca obiect contestaţie privind neaplicarea unei sancţiuni disciplinare împotriva numitei E., ci pentru a o asista la data de 15.04.2005 la audierea ei în calitate de parte vătămată la Poliţia mun. Suceava în dosarul nr. x/2005 .

A mai susţinut inculpatul că nu era posibil a se stabili un onorariu de succes fără a se menţiona în prealabil unul convenit de părţi. Mai mult, la punctul 5 din contract se menţionează că ambele onorarii se vor încasa după deţinerea hotărârii definitive, aspect care vine în sprijinul susţinerilor sale.

Este real că potrivit alin. (6) din art. 129 din Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat, onorariu care poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.

Însă lipsa menţiunii privind onorariul fix şi stabilirea doar a unui onorariu de succes nu conduce la nevalabilitatea contractului, în condiţiile în care acesta cuprinde elementele prevăzute de dispoziţiile art. 122 alin. (1) din hotărârea de mai sus.

Instanţa de fond a arătat că nu va da eficienţă motivului invocat de inculpat relativ la cele inserate la punctul 5 din contract, şi care din punctul său de vedere infirmă concluziile expertizelor întocmite de INEC Bucureşti. Valabilitatea contractului de asistenţă juridică şi cu privire la suma de 44.000 Ron nu poate rezulta din consemnarea acestei menţiuni invocate de inculpat, având în vedere cele reţinute cu privire la aceasta.

Cu privire la domiciliul numitei B. consemnat în contractul de asistenţă juridică, chiar dacă la data încheierii lui nu locuia la acea adresă, menţionarea lui se justifică prin aceea că persoana vătămată primise prin Programul Habitat un lot unde s-a edificat o vilă şi intenţiona să se mute.

În concluzie, caracterul fals al înscrisului din prezenta cauză derivă din lipsa de veridicitate a împrejurării consemnate de inculpat în cuprinsul său, respectiv că la data încheierii contractului s-a stabilit şi un onorariu fix, în cuantum de 44.000 RON, menţiune care nu este opozabilă persoanei vătămate. Această modificare este aptă a produce consecinţe juridice, respectiv a genera majorarea obligaţiei de plată a părţii la finalizarea procesului în care aceasta din urmă a obţinut daune morale.

Orice act contractual poate fi modificat ulterior, însă fie prin modificarea pe ambele exemplare şi semnarea de părţi a modificărilor astfel aduse, fie prin întocmirea unui act adiţional celui iniţial, ceea ce în speţă nu s-a realizat.

Ulterior falsificării înscrisului în modalitatea anterior arătată, inculpatul a folosit acest contract în scopul producerii de consecinţe juridice. Astfel, acesta l-a folosit la data de 02.12.2014 drept titlu executoriu, la Judecătoria Rădăuţi (Dosar x/2014) unde l-a depus odată cu cererea prin care a solicitat şi obţinut învestirea acestuia cu formulă executorie.

În raport de toate aceste aspecte, instanţa de fond reţine ca fiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele inculpatului.

Faptele astfel descrise întrunesc atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatului, curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârşite, gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale.

În funcţie de toate circumstanţele reale şi personale, prima instanţă a apreciat că stabilirea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum de 6 (şase) luni închisoare pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 74 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1), (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa de fond va contopi pedepsele stabilite în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea, la care va adăuga o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni închisoare, acesta urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, instanţa de fond reţine că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru incidenţa instituţiei amânării aplicării pedepsei, prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, apreciază instanţa de fond că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unor pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, din fişa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este inferior celui prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a făcut aplicarea disp.art. 83 C. pen., referitoare la amânarea aplicării pedepsei, astfel cum s-a arătat în dispozitivul hotărârii atacate.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa de fond constată că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 11.000 RON daune materiale, (10.000 RON reprezentând onorar avocat şi 1.000 RON cheltuieli deplasare din faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească), precum şi cu suma de 15.000 euro daune morale.

Potrivit contractului de asistenţă juridică din data de 17.01.2015, avocat L. a acordat asistenţă juridică persoanei vătămate din prezenta cauză, redactând în numele ei plângerea penală şi notificarea către executor judecătoresc în vederea sistării executări silite.

Însă persoana vătămată nu a depus la dosar şi chitanţa care să facă dovada acestei plăţi, motiv pentru care instanţa de fond nu a procedat la acordarea ei.

Nu au fost acordate nici celelalte pretenţii formulate cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloare transport. Persoana vătămată nu a făcut dovada acestor pretenţii materiale, neexistând la dosar niciun indiciu obiectiv în funcţie de care instanţa să poată aprecia asupra lor.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate în cauză de persoana vătămată, instanţa de fond reţine că potrivit legislaţiei civile se pot acorda despăgubiri pentru prejudicii de ordin moral. Însă din examinarea actelor şi a probelor existente la dosar, nu reiese că părţii civile i-ar fi fost cauzate astfel de pagube. Chiar dacă împotriva ei s-a declanşat o procedură a executării silite, nu a reuşit să facă dovada unor consecinţe negative pe care actele emise în cadrul acesteia i le-a produs.

A mai arătat instanţa de fond că nu se va proceda la o anulare a actelor de executare efectuate în baza contractului de asistenţă juridică în dosarul de executare nr. x/2015 al BEJ C. şi a încheierii de învestire cu formulă executorie nr. 1000/CC/04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi, aşa cum s-a solicitat prin actul de sesizare a instanţei, contestaţia la executare fiind mijlocul procedural prin care se poate obţine anularea/modificarea unor acte de executare.

Împotriva sentinţei au declarat prezentele apeluri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul A., motivele fiind menţionate în încheierea de dezbateri, care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel că nu se impune reluarea acestora.

1. apelul declarat de inculpatul A. va fi respins ca nefondat pentru următoarele motive:

1.1 în apel, au fost acordate două termene de judecată, la primul termen, din data de 19.06.2018, apelantul-inculpat solicitând amânarea judecăţii pentru angajarea unui avocat şi pregătirea apărării. La al doilea termen de judecată, din data de 25.09.2018, asistat de avocatul ales, apelantul-inculpat A. a menţionat expres că în faţa instanţei de apel se prevalează de dreptul la tăcere, nefiind de acord să fie audiat. De asemenea, în apărare, a solicitat - iar instanţa de apel a admis - depunerea unor înscrisuri, ca probe noi (6 contracte de asistenţă juridică, din anul 2005, acestea neavând însă legătură directă cu faptele deduse judecăţii în prezenta cauză penală).

1.2 Criticile apelantului-inculpat referitoare la pretinsa lipsă de claritate a rechizitoriului - în ce priveşte descrierea situaţiei de fapt şi, mai ales, descrierea faptelor concrete care au constituit obiectul judecăţii - sunt făcute cu depăşirea termenului prevăzut de lege, toate aceste aspecte fiind obiect al procedurii de cameră preliminară (în acest sens, încheierea din data de 01.04.2016 a instanţei de fond).

Cu toate acestea, Înalta Curte - în acord cu instanţa de fond - apreciază că situaţia de fapt, respectiv, faptele concrete pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, sunt descrise detaliat în actul de sesizare a instanţei; de altfel, faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată nu sunt săvârşite pe fondul unei situaţii de fapt complexe şi nu presupun recurgerea la un probatoriu amplu, prin natura infracţiunii probatoriul constând, cu precădere, în înscrisuri, unele dintre acestea formând obiectul mai multor examinări tehnico-ştiinţifice (rapoarte şi expertize criminalistice grafoscopice/grafice) dispuse fie din oficiu de către organele judiciare, fie la cererea inculpatului.

Înalta Curte, de asemenea, contrar apărării apelantului-inculpat, a constatat că nu există ipoteza susţinută de acesta în sensul că ar fi fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a constituit obiectul trimiterii în judecată, instanţa de fond motivând amplu, pe baza probelor administrate, întrunirea tuturor elementelor constitutive ale celor două infracţiuni prin examinarea diverselor concluzii ale probelor ştiinţifice succesiv administrate în cursul urmăririi penale şi, apoi, în cursul judecăţii în primă instanţă (sentinţă, pag. 19-23). Instanţa de fond a examinat toate apărările inculpatului şi, printr-o amplă motivare prin raportare la probele administrate, le-a înlăturat ca neîntemeiate (pag. 20-23 sentinţă). De asemenea, motivat, instanţa de fond a menţionat argumentele pentru care şi-a însuşit concluziile noului raport de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice din Bucureşti (pag. 21 sentinţă), din hotărârea atacată reieşind că au fost examinate şi concluziile celorlalte constatări şi expertize efectuate anterior (pag. 20-21 sentinţă).

Apelantul-inculpat a făcut trimitere, evident în mod subiectiv, mai ales la concluziile expertului-parte, dar şi la raportul de expertiză criminalistică întocmit de Institutul Naţional de Expertize din mun. Iaşi, în etapa apelului solicitând achitarea, în principal, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Cele două temeiuri de achitare sunt însă contradictorii deoarece, în prima ipoteză, se neagă însăşi existenţa faptei în materialitatea ei, iar în a doua ipoteză, se acceptă săvârşirea faptei în materialitatea ei, dar se susţine că această faptă nu ar fi prevăzută de legea penală.

Una din apărările apelantului-inculpat este în sensul că înscrisul respectiv nu ar fi fost de natură să producă consecinţe juridice. Contrar susţinerilor apelantului-inculpat, Înalta Curte - în acord cu instanţa de fond - reţine că acţiunea acestuia (fapta pentru care a fost trimis în judecată) a fost una clar orientată, cu un scop bine definit, consecinţele juridice fiind evidente: obţinerea unui înscris (titlu executoriu) care să poată fi depus la executorul judecătoresc în scopul desfăşurării procedurii execuţionale silite asupra patrimoniului persoanei vătămate.

Înalta Curte, cu referire şi la tentativa de înşelăciune care a făcut obiectul trimiterii în judecată, constată că prezenta cauză este diferită de alte cauze în care o parte, fie singură, fie prin avocat, se adresează instanţei de judecată în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care, ulterior, să constituie titlu executoriu.

În ultima categorie de cauze, instanţa de judecată desfăşoară o amplă şi laborioasă activitate de administrare a probelor pentru legala şi temeinica stabilire a situaţiei de fapt, administrează probe, citează ambele părţi cu interese contrare, acordă cuvântul în dezbateri contradictorii şi, în final, în cursul deliberării, prin coroborarea probelor administrate, emite sentinţa cu privire la pretenţiile reclamantului, legea prevăzând căi ordinare de atac împotriva sentinţei respective.

În prezenta cauză se constată, pe de o parte, că potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 şi art. 124 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică constituie, de drept, titlu executoriu, iar pe de altă, se reţin dispoziţiile legale cu privire la obligaţiile executorului judecătoresc şi, respectiv, cele referitoare la situaţiile în care poate refuza punerea în executare silită a titlurilor executorii (art. 54 şi art. 56 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, respectiv, art. 627 şi art. 664 C. proc. civ.) acesta având o competenţă extrem de restrânsă de a cenzura titlurile executorii, fiind obligat să declanşeze procedura execuţională faţă de debitor (să urmărească bunurile mobile ori imobile ale debitorului).

Or, în aceste condiţii, este evident că tentativa de înşelăciune nu vizează persoana şi patrimoniul executorului judecătoresc, ci vizează persoana şi patrimoniul persoanei vătămate ca parte a contractului de asistenţă juridică falsificat prin inserarea neconformă cu realitatea şi acordul de voinţă a unei sume de bani; executorul judecătoresc, care nu este o instanţă de judecată, reprezintă doar "intermediarul" impus de lege pentru declanşarea procedurii de executare silită, întregul demers urmărind un scop clar definit: obţinerea în condiţii nelegale/necontractuale a unei sume de bani prin urmărirea silită asupra bunurilor mobile şi imobile ale presupusului debitor.

2. apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive:

În sinteză, Ministerul Public a criticat sentinţa cu privire la modalitatea de individualizare a sancţiunii penale solicitând aplicarea efectivă a unor pedepse cu închisoare pentru cele două infracţiuni săvârşite.

Instanţa de fond, la pag. 19-20 din sentinţă, a menţionat toate argumentele care au justificat stabilirea cuantumului pedepselor, dar şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru amânarea aplicării pedepsei.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în raport de persoana inculpatului (avocat), de conduita avută anterior săvârşirii prezentelor infracţiuni şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară.

Având în vedere dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., precum şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 octombrie 2018.

OPINIE SEPARATĂ

Prealabil expunerii considerentelor care fundamentează opinia separată, în acord cu opinia majoritară apreciez că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă cu realitatea, în baza unei aprecieri judicioase a probatoriului administrat în cauză, stabilind în esenţă că inculpatul A., în calitate de avocat, a falsificat contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 12.04.2005, pe care l-a folosit în perioada 02.12.2014 - 19.01.2015 la Judecătoria Rădăuţi şi la Biroul Executorului Judecătoresc C., în scopul obţinerii sumei de 15.000 de euro pe calea executării silite de la numita B.

În dezacord însă cu decizia adoptată prin majoritate de voturi, consider că în cauză s-ar fi impus pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Consecvent orientării jurisprudenţiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reflectată prin deciziile nr. 449/A/2015 şi 245/A/2017, apreciez că prezentarea mincinoasă a unor situaţii de fapt sau de drept în faţa unei autorităţi iese din sfera relaţiilor sociale protejate prin incriminarea înşelăciunii, fiind circumscrisă, eventual, altor infracţiuni, cum sunt, exemplificativ, cele prevăzute de C. pen. (fals în declaraţii, fals privind identitatea) sau de legi speciale (Legea nr. 78/2000, Codul vamal, Legea nr. 241/2005).

Obiectul juridic special al infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 din C. pen. îl constituie acele relaţii sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică buna-credinţă a celor care participă la acestea, infracţiunea fiind inclusă în Titlul II, Partea specială a C. pen., rezervat infracţiunilor contra patrimoniului în general şi, totodată, în Capitolul III al acestui titlu, rezervat infracţiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, în mod particular.

Relaţiile sociale ce intră în sfera de ocrotire a legii penale reprezintă concretizarea raporturilor juridice care iau naştere între subiecţii de drept, iar în funcţie de prezenţa sau absenţa unei autorităţi de stat ca subiect al raportului juridic se conturează două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de autoritate şi raporturi juridice de egalitate.

Raporturile juridice de autoritate sunt acelea in care unul dintre subiecte trebuie sa fie, în mod obligatoriu, statul sau un organ al statului. Specific participării organelor de stat la raporturile juridice de autoritate este faptul că acestea exercită prerogative care sunt corelate cu obligaţii sau îndatoriri ale lor faţă de stat, iar nu drepturi proprii. În acelaşi timp, exercitarea în limite legale a drepturilor de către ceilalţi subiecţi de drept, generează în sarcina organelor de stat obligaţii concrete, a căror refuz de îndeplinire poate determina atragerea răspunderii lor, inclusiv din perspectiva dreptului penal.

Raporturile juridice de egalitate sunt acelea în care subiectele raportului juridic se găsesc în poziţii egale, indiferent de calitatea pe care o au in cadrul raportului juridic respectiv (inclusiv organe de stat), iar exercitarea drepturilor acestora sunt guvernate de principiul disponibilităţii. Subiectele raporturilor juridice civile, indiferent dacă ar fi vorba de persoane fizice sau de persoane juridice şi indiferent dacă ar fi vorba de raporturi patrimoniale sau raporturi nepatrimoniale, se află pe poziţie de egalitate juridică, în sensul că niciuna dintre părţi nu se subordonează celeilalte.

Raportul juridic patrimonial este acel raport social care, datorită conţinutului şi valorii economice, poate fi evaluat pecuniar şi, în funcţie de natura sau felul drepturilor subiective civile care intră în conţinutul lor, pot fi grupate în două categorii: raporturile juridice civile reale, care au în conţinutul lor drepturile subiective reale şi raporturile juridice civile obligaţionale (sau de obligaţii), care au în conţinutul lor drepturile subiective de creanţă, indiferent dacă acestea izvorăsc dintr-un act juridic sau dintr-un fapt juridic.

Concluzionând, în raport de aspectele arătate, în cazul raporturilor juridice de egalitate, drepturile şi obligaţiile părţilor sunt corelative, iar acestea pot dispune de ele după voinţa lor, în timp ce în cazul raporturilor juridice de autoritate, drepturilor uneia dintre părţi îi corespund obligaţii legale sau prerogative de putere ale subiectului de drept învestit cu autoritatea de stat.

Or, având în vedere că situaţia premisă a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 din C. pen. este existenţa unor raporturi de ordin patrimonial între autor şi victimă, în cadrul cărora primul o induce în eroare pe secunda, urmărind să îi creeze o falsă reprezentare a realităţii, în scopul de a o determina să asigure în mod direct - fie autorului, fie altei persoane - un folos patrimonial injust, elementele de tipicitate ale infracţiunii nu sunt întrunite în cadrul unui raport juridic de autoritate.

Concluzia expusă derivă atât din împrejurarea că în cazul raporturilor juridice de autoritate legea penală impune ocrotirea unor valori sociale care vizează mai degrabă autoritatea de stat sau prestigiul de care se bucură subiectul de drept, şi mai puţin raporturile juridice patrimoniale, cât şi din faptul că, în cadrul raporturilor menţionate, persoana asupra căreia se exercită manoperele dolosive nu participă în nume propriu, ci în virtutea unor prerogative legale asociate autorităţii de stat cu care este învestită.

Totodată, în cazul raporturilor juridice de autoritate, încrederea subiectului de drept învestit cu autoritatea de stat faţă de celălalt subiect de drept este exclusă. Noţiunea de încredere semnifică sentimentul de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritatea cuiva. Or, în cazul subiectului de drept învestit cu autoritatea de stat, obligaţiile care îi revin presupun în esenţa lor ca acesta să verifice veridicitatea actelor şi faptelor prezentate de ceilalţi subiecţi de drept înainte de a-şi exercita prerogativele legale, această verificare fiind determinată tocmai de împrejurarea că nu participă la raportul juridic în nume propriu, ci angajează autoritatea de stat cu care este învestit.

Cu alte cuvinte, în cazul raporturilor juridice de autoritate între subiecţii acestui raport nu există relaţii de încredere, specifice raporturilor juridice de egalitate, ci subiectul care este purtător al autorităţii de stat îşi exercită prerogativele ca urmare obligaţiilor legale ce sunt declanşate de exercitarea drepturilor sale de către celălalt subiect de drept implicat.

În ipoteza în care subiectul raportului juridic îşi exercită drepturile prevăzute de lege în mod fraudulos sau abuziv, legea penală ocroteşte cu precădere relaţiile sociale vizând prestigiul, buna funcţionare sau autoritatea de care se bucură organul de stat şi doar în subsidiar, aspectele de ordin patrimonial.

În cazul instituţiilor care fac parte din autoritatea judecătorească este cu atât mai evidentă inexistenţa unor relaţii de încredere între subiecţii de drept care participă la un raport juridic, întrucât subiectul de drept purtător al autorităţii de stat îşi îndeplineşte obligaţiile şi îşi exercită prerogativele în condiţiile impuse de lege, în urma unei proceduri jurisdicţionale de evaluare a probelor sau a elementelor de fapt ce îi sunt prezentate, iar nu ca urmare a poziţiei procesuale sau a susţinerilor uneia dintre părţile litigante.

Revenind la cauza de faţă, din probele administrate a rezultat că inculpatul A. a folosit înscrisul sub semnătură privată atât în faţa unei instanţe, respectiv la momentul învestirii sale cu formulă executorie prin încheierea nr. 1000/CC/04.12.2014 a Judecătoriei Rădăuţi, cât şi câteva zile mai târziu, la data de 09.12.2014, prin depunerea sa la Biroul Executorului Judecătoresc C. din Rădăuţi, urmată de iniţierea procedurii de executare silită împotriva numitei B.

Chiar admiţând că între inculpatul A. şi numita B. au existat raporturi juridice de egalitate de natură patrimonială şi că primul a falsificat contractul de asistenţă juridică încheiat între părţi cu scopul de a obţine în mod injust suma de 15.000 de euro, apreciez că între acelaşi inculpat şi executorul judecătoresc C. au existat doar raporturi juridice de autoritate, care exclud reţinerea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen., fiind întrunite doar elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Reţinând că argumentele expuse anterior în ceea ce priveşte instituţiile care fac parte din autoritatea judecătorească sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cauza de faţă, apreciez că executorul judecătoresc este un organ învestit cu autoritatea de stat pentru a îndeplini actele de procedură şi a lua măsurile legale în vederea asigurării executării silite a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, concluzie ce derivă din conţinutul art. 2 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, potrivit căruia: (1) Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public. (2) Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.

Punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti în materie civilă este guvernată de regulă de principiul disponibilităţii şi se realizează de către autorităţile competente potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. Obligaţia acestor autorităţi, respectiv executorii judecătoreşti, de a pune în executare titlurile executorii, corespunde obligaţiei generale prevăzută de lege de a contribui la efectivitatea activităţii de înfăptuire a justiţiei.

Cu toate acestea, raportul juridic născut între persoana care beneficiază de dispoziţiile executorii din hotărârea judecătorească sau alt titlu executoriu şi organul/autoritatea învestită cu atribuţii de punere în executare a acesteia nu are caracterul unui raport juridic patrimonial de egalitate, ci constituie un raport juridic de autoritate. În concret, dreptului persoanei fizice/juridice care, în virtutea principiului disponibilităţii, solicită realizarea acestui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească îi corespunde obligaţia legală a organului învestit cu autoritatea de stat de a proceda la punerea efectivă în executare a hotărârii, desigur în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.

Din nici o perspectivă nu se poate susţine că între aceste două subiecte de drept există un raport juridic patrimonial circumscris încrederii între participanţi şi a cărei nesocotire să intervină prin manoperele dolosive ale făptuitorului, chiar dacă acesta a urmărit într-adevăr obţinerea în mod injust a unui folos. Practic, în lanţul cauzal al acţiunilor întreprinse de făptuitor, raportul juridic de conformare a fost nesocotit de acesta sub aspectul încrederii acordată înscrisurilor şi a bunei-credinţe pe care trebui să o manifeste în relaţiile cu autorităţile şi doar în plan îndepărtat, mediat, al relaţiilor patrimoniale cu persoana în al cărei patrimoniu s-ar fi produs paguba.

În raport cu aceste considerente, reţinând că între A. şi executorul judecătoresc C. au existat exclusiv raporturi juridice de autoritate, apreciez că fapta inculpatului de a falsifica contractul de asistenţă juridică pe care l-a şi folosit ulterior, depunându-l la Judecătoria Rădăuţi şi la Biroul Executorului Judecătoresc C. din Rădăuţi întruneşte elementele constitutive doar ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., iar nu şi pe cele ale tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen., impunându-se achitarea acestuia în baza art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23.10.2018.