Withdrawal of enforcement contestation against final criminal conviction for organized crime group membership and extortion.

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 25/F/12 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu de instanţa de judecată şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. prin reţinerea dispoziţiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior (în prezent art. 41 alin. (1) C. pen.).

În baza art. 16 a. 1 lit. b) (teza I) C. proc. civ. pen.. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (fapta din octombrie 2011 - persoana vătămată B.).

În baza art. 864 C. pen. anterior s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. anterior pe o durată de 1 an aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 496/2009 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 4519/14.12.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă care se execută alăturat celei aplicate prin prezenta, în final inculpatul executând 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia conform sentinţei penale nr. 496/2009, respectiv 02.11.2006-23.10.2007, precum şi prevenţia în cauză, 16.12.2011-20.01.2012 şi 22.02.2013-13.03.2013.

Pentru a pronunţa această hotărâre, cu privire la inculpatul A., Curtea de apel a reţinut că în data de 29.09.2011, persoana vătămată B. a fost implicată într-un accident de circulaţie care a presupus un impact între mopedul folosit de acesta şi autoturismul condus de numita C., din accident rezultând vătămarea corporală a persoanei vătămate.

Persoana vătămată şi-a exprimat disponibilitatea de a renunţa la o eventuală plângere penală împotriva numitei C., fiica inculpatului D., în măsura în care îi vor fi satisfăcute pretenţiile materiale formulate.

Astfel, la câteva zile de la accident, persoana vătămată a fost contactată telefonic de inculpatul E., care s-a recomandat ca fiind E., fratele numitei C., solicitând o întâlnire în vederea unei înţelegeri privind pretenţiile civile pentru vătămările suferite în urma accidentului rutier. În urma acordului exprimat de persoana vătămată, în data de 12.10.2011, în jurul orelor 18:30, aceasta, însoţită de G., avocat, s-a întâlnit la restaurantul "H." cu inculpatul E., care era însoţit de inculpatul I., zis "J." (prezentat drept vărul acestuia).

Persoana vătămată i-a comunicat inculpatului E. că pretenţiile sale civile se ridică la suma de aproximativ 6.500 RON. Astfel, i-a prezentat acestuia o listă cu pagubele suferite, inculpatul urmând a se consulta cu tatăl său, inculpatul D..

La plecarea din restaurant, inculpatul I., însoţit de A., împreună cu alte persoane neidentificate, au urmărit de partea vătămată, inculpatul I. acţionând astfel la solicitarea coinculpatului D..

La câteva minute de la momentul la care persoana vătămată s-a oprit într-un părculeţ din apropierea locuinţei sale, cei doi inculpaţi au abordat-o pe aceasta, adoptând o atitudine de intimidare şi spunându-i agresiv că pretenţiile formulate sunt prea mari. Inculpatul I. a lovit persoana vătămată peste faţă cu lista în care erau înscrise pretenţiile civile, aducându-i totodată ameninţări, împreună cu A., transmiţându-i că ar fi bine să nu mai ceară nici un ban sau se fie mulţumit cu suma de 500 RON.

Imediat după acest incident, la interval de câteva minute, persoana vătămată a fost apelată telefonic de inculpatul E. care a întrebat dacă s-a mai gândit la suma cerută, iar imediat după de către inculpatul I. care i-a solicitat să se întâlnească, la refuzul persoanei vătămate trimiţându-i un sms cuprinzând promisiunea că îl va găsi din nou.

La data de 31.10.2011, persoana vătămată a stabilit o nouă întâlnire cu inculpatul E. în restaurantul "K.", inculpatul încercând să determine persoana vătămată să-şi micşoreze pretenţiile şi să primească suma de 1000 de euro.

În timpul discuţiilor, constatând că persoana vătămată nu este de acord cu această sumă, inculpatul E. l-a apelat telefonic pe tatăl său, aflat la acel moment în penitenciarul Jilava. Inculpatul D. a discutat în mod direct cu persoana vătămată, recurgând la ameninţări şi folosindu-se de renumele său în lumea interlopă, pentru a-l determina pe B. să renunţe la pretenţiile civile.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere declaraţiile persoanei vătămate B. din cursul urmăririi penale (în faza de judecată nefiind audiat urmare a decesului său) în cuprinsul cărora a descris împrejurările reţinute mai sus de către instanţă, respectiv atât incidentul din data de 12.10.2011 din parc când a fost ameninţat de inculpaţii I. şi A. cât şi discuţiile purtate cu inculpaţii E. şi D. prin care aceştia au urmărit intimidarea sa în scopul reducerii pretenţiilor formulate în legătură cu accidentul de circulaţie în care a fost implicat.

Susţinerile persoanei vătămate în ceea ce priveşte întâlnirea din data de 12.10.2011 de la restaurant precum şi obiectul acesteia se coroborează cu cele ale martorului G., audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, care a confirmat că a însoţit persoana vătămată la întâlnirea cu E. unde s-a discutat despre despăgubirile solicitate de persoana vătămate. De asemenea, prezenţa la această întâlnire a inculpatului I. rezultă din declaraţiile tuturor persoanelor audiate, respectiv persoană vătămată, martor G. dar şi inculpaţii E. şi I..

În ceea ce priveşte derularea ulterioară a evenimentelor din data de 12.10.2011, declaraţia persoanei vătămate privind faptul că, după plecarea de la restaurant, a fost abordat în parcul din faţa locuinţei de inculpaţii I. şi A. se coroborează cu declaraţiile martorilor L., M., N., care, audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, au afirmat că au văzut 4-5 persoane care au discutat cu persoana vătămată, toţi realizând, chiar şi auzind parţial discuţiile, că este vorba de accidentul în care fusese implicată persoana vătămată.

Curtea a reţinut că, în declaraţiile din faza de urmărire penală, martorii au făcut referire la aspecte concrete din care rezultă acţiunea de intimidare a persoanei vătămate. Astfel, martorul L. a susţinut că unul dintre bărbaţi, recunoscut ulterior în persoana inculpatului A., a ţipat la persoana vătămată, în timp ce M. a afirmat că a auzit că acesteia i-au fost adresate ameninţări - i se va rupe piciorul, dacă nu îşi retrage plângerea

În faţa instanţei, martorul M. şi-a modificat parţial declaraţia, afirmând că nu îşi aminteşte să fi auzit ameninţări, Curtea considerând că acest lucru este explicabil prin prisma intervalului lung de timp scurs de la data evenimentelor şi până la audierea martorului în faţa instanţei de judecată, reţinând la soluţionarea cauzei declaraţia oferită din faza de urmărire penală, apreciind-o ca fiind mai exactă. În plus, Curtea a reţinut că martorul a făcut referire la episodul relatat şi de persoana vătămată în care a fost atins pe faţă cu o foaie de hârtie, confirmând deci şi aceste susţineri din cuprinsul declaraţiei persoanei vătămate.

La rândul său, martorul L. a afirmat în faţa instanţei că îşi menţine în integralitate declaraţiile oferite în faza de urmărire penală chiar dacă, în mod explicabil, prin prisma aceluiaşi interval de timp scurs de la data faptelor, nu îşi mai aminteşte amănunte despre cele întâmplate. În plus, similar martorului menţionat anterior, şi L. a confirmat că una dintre persoane avea o bucată de hârtie pe care o flutura în faţa lui B..

De asemenea, Curtea a reţinut că atât B. cât şi cei doi martori l-au recunoscut în planşă fotografică pe inculpatul A. ca fiind persoana care a ameninţat persoana vătămată cu ocazia discuţiilor purtate în data de 12.10.2011.

În ceea ce priveşte poziţia celor doi inculpaţi, în faza de urmărire penală I. a afirmat (fl. 198 şi urm. vol. 15 dup) că a aflat de la inculpatul E. despre accident şi a propus să-l însoţească la întâlnirea cu persoana vătămată pentru a nu fi păcălit, asistând la discuţii. La ieşire, a observat persoana vătămată alergând, în ciuda vătămărilor pretinse, astfel că l-a urmărit, pe traseu întâlnindu-se întâmplător cu inculpatul A. căruia i-a povestit cele întâmplate. Împreună au mers în parc, inculpatul Ion scoţând din buzunar lista cu pretenţiile formulate de persoana vătămată, spunându-i că cere prea mult. De asemenea, inculpatul Ion a confirmat că în discuţie a intervenit şi coinculpatul A., întrebând persoana vătămată dacă ştie cine e el.

Inculpatul A. a fost audiat în faza de judecată, declaraţia sa coroborându-se doar parţial cu a inculpatului Ion. Astfel, A. a afirmat că a fost chemat de inculpatul I. pentru a-l însoţi, acesta povestindu-i că fratele său s-ar fi certat cu băieţi din cartier, dorind să lămurească situaţia conflictuală. Conform inculpatului A., a asistat la discuţia lui I. cu persoana vătămată, înţelegând că este vorba despre un accident de circulaţie al fiicei lui D., fără însă a se implica în nici un fel în această discuţie.

Curtea a înlăturat această declaraţie ca nesinceră ţinând cont că participarea activă a inculpatului A. la ameninţarea persoanei vătămate rezultă nu numai din declaraţiile lui B. dar şi din declaraţia coinculpatului I. citată mai sus precum şi din declaraţiile martorilor care, cu ocazia efectuării recunoaşterilor după planşă foto, l-au indicat pe A. ca fiind cel care a adresat ameninţări persoanei vătămate.

În raport de toate acestea, Curtea a considerat că probele dovedesc cu certitudine că cei doi inculpaţi, în baza unei rezoluţii comune, au ameninţat persoana vătămată B. cu acte de violenţă pentru a o determina să-şi reducă pretenţiile financiare cu titlu de despăgubire pentru accidentul de circulaţie în care fusese implicat.

În raport de această situaţie de fapt instanţa a constatat că în drept, fapta inculpaţilor I. şi A. care, în data de 12.10.2011, au exercitat acţiuni de intimidare a persoanei vătămate B. prin adresarea de ameninţări cu violenţă fizică şi adoptarea unei atitudini agresive, în scopul de a o determina pe aceasta să-şi diminueze pretenţiile financiare formulate pentru retragerea unei plângeri penale întrunesc, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, în prezent infracţiune prev. de art. 207 alin. (1), (3) C. pen.

În ceea ce priveşte acuzaţia formulată împotriva celor doi inculpaţi privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 rap. la art. 3 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, Curtea a considerat că nu există probe în acest sens.

Astfel, deşi s-a stabilit că inculpaţii au acţionat în acord cu coinculpatul D. (în privinţa căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat- astfel cum se va arăta ulterior), Curtea a constatat că nu există nici un fel de date din care să rezulte că inculpaţii I. şi A. ar fi înţeles să adere sau să sprijine activităţile grupului. Dimpotrivă, în sarcina acestora s-a reţinut această unică infracţiune care a fost săvârşită în condiţiile excepţionale rezultând din producerea unui accident de circulaţie în care a fost implicată fiica inculpatului D., numita F.. Deşi este cert că cei doi au dorit să-i facă un serviciu inculpatului D., nu există nici un fel de probă că au urmărit prin acţiunile lor să sprijine grupul infracţional în atingerea scopurilor pentru care acesta a fost constituit sau că acţiunile lor au vreo legătură cu acţiunile grupului.

Pe cale de consecinţă, Curtea a dispus achitarea celor doi inculpaţi, I. şi A., conform art. 16 lit. c) C. proc. civ. pen., fiecare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 rap. la art. 3 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 (cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior).

Împotriva sentinţei penale nr. 25/F/12 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti, persoanele interesate O. şi P., precum şi inculpaţii Q., R., D., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., I., BB., A., E., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. şi EEE..

Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a criticat sentinţa apelată, printre altele, şi cu privire la greşita achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat-.

Inculpatul A. a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj asupra persoanei vătămate B. solicitând achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. civ. pen.. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. civ. pen.. întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa faptelor imputate inculpatului.

Prin decizia penală nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2013, printre altele, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 25/F din data de 12 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, precum şi apelul declarat de parchet cu privire la inculpatul A..

Referitor la criticile de netemeinicie ale Parchetului privind greşita achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat-, Înalta Curte le-a apreciat ca fiind neîntemeiate pentru următoarele argumente:

Instanţa de fond, în baza probelor administrate, în mod corect, a reţinut că inculpaţii I. şi A. prin acţiunile de intimidare întreprinse asupra persoanei vătămate B., constând în ameninţări cu violenţă fizică, la solicitarea inculpatului D., au fost acţiuni în vederea realizării unui serviciu pentru inculpatul FFF., determinat de producerea unui accident de circulaţie în care a fost implicată fiica acestuia, F..

Contrar celor susţinute de Parchet s-a constatat că, în cauză nu au fost administrate probe care să facă dovada că prin acţiunile lor cei doi inculpaţi au realizat acte de aderare la grupul infracţional organizat-. Împrejurarea că inculpatul A. a susţinut că inculpatul I. îi este prieten şi că acesta din urmă era prieten cu membrii grupului "GGG. ", în lipsa altor elemente probatorii nu pot conduce la aprecierea că inculpaţii au cunoscut şi acceptat structura grupului, activităţile infracţionale ale grupării şi au acţionat în cadrul grupării în susţinerea acestor activităţi.

Totodată, convorbirea telefonică din data de 10.12.2011, ora 16:18:05, relevată de Parchet în susţinerea apelului, purtată între inculpatul D., aflat în penitenciar şi I., ce a vizat activitatea de camătă desfăşurată de inculpatul D. nu face dovada decât a unei informaţii oferite inculpatului I. cu privire la sumele împrumutate de inculpatul D. lui HHH..

Împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a formulat contestaţie la executare, inculpatul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. civ. pen.

Prin cererea din data de 23 ianuarie 2019, transmisă la dosar de către conducerea Penitenciarului Bucureşti Jilava, aflată la dosar instanţă, contestatorul condamnat A. a declarat în faţa conducerii penitenciarului că nu îşi însuşeşte contestaţia formulată în prezenta cauză.

Faţă de declaraţia formulată în scris de către contestatorul condamnat în sensul că nu îşi însuşeşte "cererea formulată în prezenta cauză", Înalta Curte apreciază că, contestatorul înţelege să nu-şi însuşească înscrisul aflat la dosar şi intitulat contestaţie, urmând a lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.

Ca atare, în baza art. 599 alin. (3) C. proc. civ. pen.. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea contestaţiei la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen.. va fi obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2019.