Liability of a local mayor for intellectual forgery and complicity in EU fund fraud: subject qualification and adequacy of formal statutory amendment

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 724 din 11 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 110 din data de 07.07.2016, pronunţată de Tribunalul Gorj, cu privire la inculpata A., în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice data faptelor prin actul de sesizare al instanţei, astfel:

- din infracţiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la înşelăciune în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 C. pen., într-o singură infracţiune de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

S-a constatat că legea veche este mai favorabilă, astfel că în cauză s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 vechiul C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplicarea art. 41-42 vechiul C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. şi infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. (2 acte materiale) cu aplicarea 74 alin. (1) lit. a) şi c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. în loc de infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplicarea art. 41-42 vechiul C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 289 vechiul C. pen. cu aplic. art. 41-42 vechiul C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

În baza art. 397 raportat la art. 25 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin intermediul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., C. şi D. la plata sumei de 107.245,46 RON, la care s-au adăugat accesoriile fiscale calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data efectuării plăţii integrale a debitului principal.

S-a constatat că inculpaţii B. şi C. au achitat suma de 6.000 RON din contravaloarea prejudiciului.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la inculpata A.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii, respectiv indisponibilizarea prin instituirea sechestrului, până la concurenţa sumei de 107.245,46 RON asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor D. şi A., respectiv:

- Casă de locuit edificată în anul 1983 în suprafaţă de 88 mp.

- Anexă gospodărească în suprafaţă de 20 mp., edificată în anul 2010. Autoturism E., an fabricaţie 2004 - Factura nr. x din data de 18.10.2004

- Terenuri aflate în extravilanul comunei Stoina în suprafaţa de 1,6710 ha - Titlul de proprietate nr. x din 29.11.2002.

- Teren intravilan în suprafaţă de 0,0953 ha, categoria de folosinţa - vii - Titlul de proprietate nr. x din 29.11.2002.

- Teren intravilan în suprafaţă totală de 0,1820 ha, din care curţi - construcţii = 0,0895 ha şi arabil=0,0925 ha - Titlul de proprietate x din 15.12.1992

- Teren forestier în suprafaţă 0,4785 ha - T.P. nr. 297 din 30.05.2005

- Teren forestier în suprafaţă de 0,80 ha - T.P 299 din 30.05.2005, aflate în proprietatea inculpatului D.

- Casă de locuit şi anexe gospodăreşti în suprafaţă totală de 206 mp. - Autorizaţie de construire (cotă indiviză 1/2)

- Autoturism E., an fabricaţie 2004 - Factura fiscala nr. x din 25.11.2004 (cotă indiviză 1/2)

Tractor x +Plug x - Factura nr. x din 05.03.1998 emisă de S.C. F. (cotă indiviză 1/2)

Terenuri intravilane în suprafaţă de 0,2038 ha., situate în comuna Stoina, sat Toiaga - Titlul de proprietate nr. x din 10.06.1994 (cotă indiviză 1/2)

Terenuri extravilane în suprafaţă de 2, 9064 ha - Titlul de proprietate nr. x din 16.12.2002 (cotă indiviză 1/2)

Terenuri arabile aflate în intravilanul comunei Stoina, în suprafaţa de 0,5970 ha - Titlul de proprietate nr. x din 16.12.2002 (cotă indiviză 1/2) aflate în coproprietatea inculpatei A.

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate: - cerere unică de plată pe suprafaţă înregistrată sub nr. x din 16.05.2012 la APIA - Centrul Judeţean Gorj, declaraţie de suprafaţă anexă, angajamente şi declaraţii, inclusiv cerinţe de eco-condiţionalitate; adeverinţa nr. x din 11.05.2014 emisă de Primăria comunei Stoina; cerere unică de plată pe suprafaţă înregistrată sub nr. x din 25.03.2013 la APIA - Centrul Judeţean Gorj, declaraţie de suprafaţă anexă, angajamente şi declaraţii, inclusiv cerinţe de eco-condiţionalitate; adeverinţa nr. x din 21.03.2013 emisă de Primăria comunei Stoina; copii a 26 contracte de arendă depuse de inculpata C. ca anexă la cererea de plată pe suprafaţă 2013:

- contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe G., contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe H.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe I.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe J.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe K.; contract de arendare în nr. x din 12.03.2013 având arendator pe L.;contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe M.; contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe N.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe O.; contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe P.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Q.; contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe R.; contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe S.; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe T., filele x; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe U.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe V.; contract de arendare nr. x/12.03.2013 având arendator pe W.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe X.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Y.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Z.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe AA., filele x; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe BB.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe CC.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe DD.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe EE.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe FF.;

- 26 contracte de arendă înregistrate la Consiliul Local Stoina având ca arendaş S.C. GG. S.R.L. ridicate în original şi anexate la vol. IV dosar u.p., contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe G., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe H., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe I., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe J., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe K., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe L., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe M., filele x; contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe N., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe O., filele x; contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe P., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Q., filele x; contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe R., filele x; contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe S., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe T., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe U., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe V., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe W., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe X., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Y., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Z., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe AA., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe BB., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe CC., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe DD., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe EE., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe FF., filele x;

- menţiunile falsificate de către inculpatul D. din registrul agricol privind pe 25 de arendatori aferente anilor 2012-2013, după cum urmează: G. - registrul agricol vol. 5, poziţia 211, cap. III, pag. 83; H. - registrul agricol vol. 2, poziţia 71, cap. III pag. 163; I. - registrul agricol vol. 3, poziţia 142, cap. III pag. 331; J.- registrul agricol vol. 2, poziţia 87, cap. III pag. 291; K. - registrul agricol vol. 3, poziţia 122, cap. III pag. 171; L. - registrul agricol vol. 2, poziţia 57, cap. III pag. 51; M. - registrul agricol vol. 3, poziţia 114, cap. III pag. 107; N. - registrul agricol vol. 5, poziţia 209, cap. III pag. 67; O. - registrul agricol vol. 5, poziţia 217, cap. III pag. 131; P. - registrul agricol vol. 3, poziţia 125, cap. III pag. 195; Q.- registrul agricol vol. 5, poziţia 226, cap. III pag. 203; R. - registrul agricol vol. 3, poziţia 140, cap. III pag. 315; S. - registrul agricol vol. 3, poziţia 132, cap. III pag. 251; T. - registrul agricol vol. 3, poziţia 118, cap. III pag. 139; U.- registrul agricol vol. 3, poziţia 135, cap. III pag. 275; V. - registrul agricol vol. 3, poziţia 144, cap. III pag. 347; W.- registrul agricol vol. 6, poziţia 266, cap. III pag. 123; X. - registrul agricol vol. 5, poziţia 215, cap. III pag. 115; Y. - registrul agricol vol. 4, poziţia 185, cap. III pag. 275; Z. - registrul agricol vol. 4, poziţia 163, cap. III pag. 99; AA. - registrul agricol vol. 4, poziţia 194, cap. III pag. 347; BB. - registrul agricol vol. 5, poziţia 212, cap. III pag. 91;CC. - registrul agricol vol. 1, poziţia 27, cap. III pag. 211; DD. - registrul agricol vol. 6, poziţia 292, cap. III pag. 331; EE. - registrul agricol vol. 6, poziţia 286, cap. III pag. 283 dosar u.p.;

- menţiunile falsificate de către inculpatul D. din registrul agricol privindu-l pe B. aferente anilor 2012-2013, înscrise în registrul agricol, vol. 2, poziţia nr. 94, cap. III, pag. 347 - vol. IV, fila. 413 dosar u.p.

În baza art. 274 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii B. şi C. la câte 2.000 RON cheltuieli judiciare statului şi inculpatul D. la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 1350 RON reprezintă cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, cu privire la inculpata A., a reţinut, în esenţă, că a fost trimisă în judecată sub acuzaţia că în calitate de primar al com. Stoina, jud. Gorj în perioada 2012-2013, a semnat şi ştampilat adeverinţele nr. x/11.05.2012 şi nr. y/21.03.2013, cunoscând că acestea conţineau menţiuni necorespunzătoare adevărului privind suprafaţă deţinută legitim în arendă de către inculpatul B. pe raza aceleiaşi localităţi, facilitând astfel obţinerea pe nedrept, prin intermediul APIA - Centrul Judeţean Gorj, de către S.C. GG. S.R.L. şi reprezentanţii acesteia, a sumei totale de 107.245,46 RON, din care 87.170,7 RON reprezentând plată unică pe suprafaţă (SAPS), plătită din Fondul European de Garantare Agricolă şi 20.074,76 RON reprezentând plată naţională direct complementară (PNDC), plătită din bugetul naţional.

În cauza dedusă judecăţii, Tribunalul a constatat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată, probele administrate nedemonstrând, vinovăţia inculpatei A.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin intermediul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi apelanţii inculpaţi B. şi C.

Prin decizia nr. 724 din 11 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin intermediul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi apelanţii inculpaţi B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 110 din data de 07.07.2016, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2015.

A desfiinţat în parte sentinţa apelată, şi cu privire la inculpata A. a înlăturat dispoziţiile privind achitarea acesteia.

În baza art. 26 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplicarea art. 41 - 42 vechiul C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - 76 alin. (1) lit. c) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen., a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 289 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 vechiul C. pen. (2 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen., a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 şi 34 lit. b) vechiul C. pen. cu aplic art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (interzicerea dreptului de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) vechiul C. pen.

În baza art. 861 vechiul C. pen. cu aplic art. 5 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 862 vechiul C. pen.

S-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpata să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Gorj;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de Probaţiune Gorj informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a stabilit ca organ cu supravegherea măsurilor menţionate Serviciul de Probaţiune Gorj.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) vechiul C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A înlăturat dispoziţia privind lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile cu privire la inculpata A..

În baza art. 397 raportat la art. 25 C. proc. pen. a admis în totalitate acţiunea civilă formulată de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin intermediul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a obligat în solidar inculpaţii B., C., D. şi A., la plata sumei de 107.245,46 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data efectuării plăţii integrale a debitului principal.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare ale statului.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, care nu sunt contrare deciziei penale.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, referitor la inculpata A., că instanţa de fond în mod greşit a dispus achitarea acesteia, atâta timp cât prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că aceasta, în calitate de primar al com. Stoina, jud. Gorj în perioada 2012-2013, a semnat şi ştampilat adeverinţele nr. x/11.05.2012 şi nr. y/21.03.2013, cunoscând că acestea conţineau menţiuni necorespunzătoare adevărului privind suprafaţa deţinută legitim în arendă de către inculpatul B. pe raza aceleiaşi localităţi, facilitând astfel obţinerea pe nedrept, prin intermediul APIA - Centrul Judeţean Gorj, de către S.C. GG. S.R.L. şi reprezentanţii acesteia, a sumei totale de 107.245,46 RON, din care 87.170,7 RON reprezentând plată unică pe suprafaţă (SAPS), plătită din Fondul European de Garantare Agricolă şi 20.074,76 RON reprezentând plată naţională direct complementară (PNDC), plătită din bugetul naţional.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii B. şi C. i-au comunicat inculpatei A. că ar fi interesaţi să dezvolte o fermă agricolă pe terenul fostei staţii viticole situată în amplasamentul denumit "HH." şi i-au solicitat acesteia ajutorul pentru identificarea deţinătorilor de terenuri în această zonă, cu care să încheie contracte de arendă în numele S.C. GG. S.R.L.. Inculpata A. a fost de acord cu cererea, le-a confirmat că există mulţi deţinători de terenuri în această locaţie şi în prezenţa inculpaţilor B. şi C. şi a martorului N., i-a solicitat inculpatului D. să verifice registrul agricol, să identifice proprietarii acestora pe care să-i menţioneze într-un tabel şi să-l pună la dispoziţia soţilor B. şi C.

În perioada următoare, soţii B. şi C., în incinta Primăriei Stoina, au primit 2 înscrisuri sub semnătură privată întocmite de inculpatul D. cuprinzând toţi deţinătorii de terenuri din "HH.", aproximativ 80, la unii dintre aceştia fiind menţionată şi suprafaţa deţinută. Inculpatul B. a prezentat aceste liste inculpatei A., care i-a recomandat să încheie contracte de arendă cu persoanele menţionate. În perioada imediat următoare, inculpatul B., însoţit uneori şi de către inculpata C., s-a deplasat la domiciliul persoanele menţionate în tabelele întocmite de D., împreună cu N. şi II., iar în urma discuţiilor avute cu deţinătorii de terenuri, inculpatul B. a identificat suprafaţa de aproximativ 83 de ha în punctul numit "HH." şi a negociat cu aceştia încheierea contractelor de arendă în numele S.C. GG. S.R.L.. Până la data depunerii cererii unice de plată la APIA, inculpatul B., a reuşit să încheie doar un număr de aproximativ 30 de contracte de arendă cu cetăţeni din comună, care însă nu acopereau întreaga suprafaţă de aproximativ 83 de hectare, mulţi dintre aceştia refuzând să încheie astfel de convenţii.

Fiind presat de termenul limită de depunere la APIA a solicitării de sprijin pentru suprafaţă, fără aplicarea de sancţiuni (15 mai 2012), inculpatul B. s-a deplasat din nou la Primăria Stoina şi a discutat cu inculpata A. căreia i-a explicat că a identificat aproximativ 83 de hectare în "HH.", dar că nu a reuşit să încheie contracte de arendă pentru întreaga suprafaţă. O discuţie similară a avut loc între inculpatul B. şi inculpatul D., căruia îi fuseseră predate contractele de arendă încheiate până la acel moment pentru a fi înregistrate. Pentru a obţine documente doveditoare ale folosinţei suprafeţei de aprox. 83 de hectare, inculpatul B. a completat în biroul primarului - inculpata A. o cerere, prin care a solicitat eliberarea unei adeverinţe din registrul agricol cu suprafaţa de 83,90 ha, pe care ar fi arendat-o de la cetăţenii din localitate.

Cererea a fost înregistrată retroactiv de numitul JJ. la poziţia 1428 din 09.05.2012 din registrul de intrări/ieşiri al Primăriei com. Stoina.

Deşi cunoşteau că inculpatul B. nu încheiase în mod legal contracte de arendă pentru întreaga suprafaţă de 83,90 ha, pentru care solicitase eliberarea unei adeverinţe doveditoare, contractele încheiate până în acel moment nefiind înregistrate, potrivit prevederilor art. 1838 C. civ. în registrul special ţinut de secretarul Consiliului Local, inculpaţii A. şi D. au consemnat şi atestat împrejurări neconforme adevărului, în adeverinţa eliberată inculpatului B., aceasta fiind înregistrată sub nr. x din 11.05.2012 al Primăriei com. Stoina. Prin această adeverinţă se atesta faptul că B. ar figura înscris la poziţia 94 din registrul agricol tip 2, vol. 2, cu suprafaţa de 83,90 ha primită în arendă, având categoria de teren arabil şi situată în blocurile fizice nr. 1, 33, 134 şi 135, deşi ambii inculpaţi cunoşteau că în realitate terenul nu era cultivat şi era acoperit de vegetaţie sălbatică.

Inculpaţii A. şi D. au fost de acord să-i elibereze în aceste condiţii adeverinţă doveditoare, despre care ştiau că va fi folosită pentru obţinerea de sprijin financiar prin intermediul APIA, inculpatul B. luându-şi angajamentul că va încheia ulterior contracte de arendă antedatate, pentru întreaga suprafaţă de 83,90 ha.

Deşi potrivit Legii nr. 215/2001 sau O.G. nr. 3/2002, inculpata A., în calitate de primar, nu avea ca atribuţii, la semnarea unei adeverinţe, să verifice dacă un astfel de act atestă sau nu împrejurări reale, s-a făcut dovada cu probele administrate în cauză, arătate mai sus, că aceasta cunoştea că acele adeverinţe semnate nu conţineau menţiuni reale şi astfel nu se poate susţine că într-o atare situaţie, în care o persoană cunoaşte că un act, pe care îl semnează, conţine menţiuni nereale, nu poate fi trasă la răspundere penală pe simplul considerent că printre atribuţiile sale de serviciu nu figura şi aceea de verificare a realităţii menţiunilor.

Prin urmare, s-a constatat că se impune condamnarea şi a inculpatei A.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpata A.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpata A. a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv complicitate la fals intelectual, întrucât nu poate fi subiect activ al acestei infracţiuni, activitatea sa de primar fiind guvernată de dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 215/2001.

Cu privire la complicitatea la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 26 raportat la art. 181din Legea nr. 78/2000, recurenta a menţionat că raportat la conţinutul acestui text de lege nu putea fi condamnată, întrucât se referă la secretul bancar/profesional, iar aceasta împrejurare nu poate fi interpretată ca o eroare materială, ci ca una care afectează legalitatea hotărârii de condamnare. Recurenta a mai arătat că în apel a fost condamnată fără a se administra probe noi care să răstoarne probatoriul administrat de instanţa de fond.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2018 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi s-a trimis cauza spre judecare completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prev. de art. 434-437 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - instanţa reţine următoarele:

Înalta Curte constată că din perspectiva acestui caz de casare nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Criticile recurentei inculpate vizează lipsa calităţii ce trebuie îndeplinită de subiectul activ calificat al infracţiunii, împrejurare ce se reflectă asupra posibilităţii de a fi reţinută în sarcina sa complicitatea; greşita apreciere asupra legii penale mai favorabile în considerarea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată, precum şi nelegalitatea condamnării în calea de atac pe baza aceloraşi probe care au stat la baza soluţiei de achitare. De asemenea, o altă critică a vizat faptul că în dispozitivul deciziei este consemnat că inculpata este condamnată pentru fapta prev. de art. 26 raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, text care se referă la secretul bancar/profesional.

Verificând actele dosarului, se reţine că recurenta a fost condamnată pentru complicitate la infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior, constând în aceea că în calitate de primar al com. Stoina, jud. Gorj, în perioada 2012-2013, a semnat şi ştampilat adeverinţele nr. x din 11.05.2012 şi nr. y din 21.03.2013, cunoscând că acestea conţineau menţiuni necorespunzătoare adevărului privind suprafaţa deţinută legitim în arendă de către inculpatul B. pe raza aceleiaşi localităţi, facilitând astfel obţinerea pe nedrept, prin intermediul APIA - Centrul Judeţean Gorj, de către S.C. GG. S.R.L. şi reprezentanţii acesteia, a sumei totale de 107.245,46 RON, din care 87.170,7 RON reprezentând plată unică pe suprafaţă (SAPS), plătită din Fondul European de Garantare Agricolă şi 20.074,76 RON reprezentând plată naţională direct complementară (PNDC), plătită din bugetul naţional.

Trebuie remarcat faptul că inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în calitate de autor şi de complice la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Recurenta inculpată a apreciat că prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. instanţa de casaţie poate să analizeze dacă o persoană poate fi subiect activ al unei infracţiuni, indicând decizia nr. 64/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În considerentele acestei decizii se face o astfel de analiză din perspectiva dezincriminării, art. 4 C. pen. devenind incident şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Astfel, se arată că ipoteza la care se referă aceste dispoziţii legale vizează situaţia când legea nouă preia, în liniile sale generice (în esenţa sau natura sa), ideea de bază pe care se edificase şi în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale sau pentru care s-a pronunţat deja o soluţie de condamnare nu mai întruneşte unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conţinut constitutiv.

Însă niciuna din infracţiunile pentru care recurenta a fost condamnată nu a fost dezincriminată. O asemenea analiză nu se impune în speţa de faţă, întrucât instanţa de apel a stabilit că legea penală mai favorabilă este legea veche, în baza căreia a şi stabilit pedepsele, iar instanţa de recurs în casaţie, prin prisma cazului de casare invocat nu poate cenzura modul în care instanţa de apel a făcut aplicarea legii penale mai favorabile.

Infracţiunea de fals intelectual, astfel cum a stabilit cu titlu definitiv instanţa de apel, a fost realizată prin semnarea adeverinţelor care prin conţinutul lor atestau împrejurări nereale, inculpata având cunoştinţă despre acestea.

Subiectul activ al infracţiunii de fals intelectual este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană care are calitatea de funcţionar şi săvârşeşte fapta în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că "ţinând seama de sfera atribuţiunilor ce intră în competenţa primarului, care prin excelenţă au conotaţii de putere publică, apare justificată vocaţia primarului la calitatea de subiect activ pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, precum şi pentru cele de corupţie. În caz contrar, se poate desprinde concluzia că primarul este deasupra legii, neputând fi cercetat şi pedepsit pentru săvârşirea unor infracţiuni care aduc atingere activităţilor de interes public, cum ar fi de exemplu cele de abuz în serviciu contra intereselor publice, de luare de mită, de primire de foloase necuvenite, de fals intelectual şi altele, fapt care ar fi incompatibil cu funcţionarea statului de drept".

Ca atare, primarul poate fi autor al infracţiunii de fals intelectual.

Argumentele aduse în susţinerea acestei critici, astfel cum au fost expuse, respectiv că subiect activ al infracţiunii de fals intelectual este inginerul de cadastru care a eliberat cele două adeverinţe după ce a făcut verificările necesare, vizează în realitate reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat.

Raportat la calitatea de complice a recurentei inculpate la infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 48 C. pen. (art. 26 C. pen. anterior) complice este orice persoană care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor chiar dacă, după săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită. Complicele nu realizează în mod nemijlocit infracţiunea, ci ajută pe autor la comiterea ei. Contribuţia complicelui, în oricare dintre modurile prevăzute de textul de lege, trebuie să fie efectivă şi să fi folosit efectiv autorului la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală.

Cu privire la aceasta infracţiune s-a stabilit de către instanţa de apel că inculpata i-a ajutat pe cei doi autori ai infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, să acceadă la fonduri nerambursabile din bugetul Uniunii Europene, utilizând documente false, respectiv cele două adrese care atestă împrejurările necorespunzătoare adevărului, înscrisuri asupra cărora inculpata a aplicat propria semnătură în calitate de primar şi conducător al autorităţilor publice locale, în cadrul cărora funcţiona acel serviciu de evidenţă a situaţiei terenurilor agricole, inculpata exercitându-şi prerogativele de primar în conformitate cu prevederile art. 4 din Ordonanţa de Guvern nr. 3/2002. Instanţa de apel a stabilit, în mod definitiv, o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de către instanţa de fond, anume că inculpata a avut cunoştinţă de situaţia reală a terenurilor deţinute de cei doi inculpaţi, că în înţelegere cu aceştia şi la solicitarea acestora, a acceptat şi a dispus eliberarea adeverinţelor cu conţinut nereal, în virtutea atribuţiilor de serviciu, aplicându-şi semnătura şi ştampila instituţiei, ştiind că aceste adeverinţe urmau să fie utilizate la A.P.I.A. în vederea obţinerii fondurilor.

În opinia recurentei inculpate, textul de lege în baza căruia a fost condamnată a suferit o modificare esenţială cu privire la elementul material al laturii obiective. Astfel, la momentul trimiterii în judecată, art. 181 din Legea nr. 78/2000 incrimina folosirea sau prezentarea de documente care au ca rezultat obţinerea unor foloase pe nedrept din fonduri europene, iar după 2014, textul de lege a fost modificat în sensul folosirii sau prezentării de documente cu rea credinţă.

Chiar dacă urmărirea penală s-a desfăşurat sub imperiul vechiul cod, iar condamnarea recurentei inculpate a avut loc sub imperiul noilor dispoziţii legislative, se constată că infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 nu a fost dezincriminată, textul normativ a suferit o modificare pur formală.

Astfel, introducerea sintagmei cu rea-credinţă vizează forma de vinovăţie necesară pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii, respectiv intenţia. Or, inclusiv sub imperiul formei anterioare a infracţiunii, fapta nu era pedepsită decât în varianta comiterii cu intenţie.

Criticile recurentei inculpate vizează, şi în această situaţie, reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat.

Criticile vizând aplicarea legii penale mai favorabile privind infracţiunea de fals intelectual şi nelegalitatea condamnării în calea de atac pe baza aceloraşi probe care au stat la baza soluţiei de achitare nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs în casaţie neputând fi circumscrise cazului de casare invocat.

Critica raportată la încadrarea juridică dată de instanţa de apel, respectiv art. 26 raportat la art. 181din Legea nr. 78/2000, în sensul că nu este vorba despre o eroare materială, întrucât acest text de lege se referă la secretul bancar/profesional, este nefondată. Din considerentele atât ale sentinţei, cât şi ale deciziei se observă că inculpata a fost acuzată de complicitate la infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, instanţa de apel stabilind că legea penală mai favorabilă este legea veche. Or, potrivit C. pen. anterior complicitatea este reglementată de art. 26, prima instanţă menţionând corect încadrarea juridică dată faptei, respectiv art. 26 vechiul C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare anterior datei de 01.02.2014). Faptul că instanţa de apel a omis să consemneze C. pen. anterior nu poate conduce automat la nelegalitatea hotărârii atât timp cât din considerentele acesteia rezultă cu claritate în ce constă acuzaţia şi încadrarea juridică a faptei.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.. va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulate de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 724 din 11 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulate de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 724 din 11 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A. în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2019.