Prosecution's cassation appeal admitted; money-laundering sentence raised to statutory 3-year minimum, probation extended to 5 years

Asupra recursului în casaţie de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 289 pronunţată la data de 20.06.2017 în dosarul penal nr. x/2016, Tribunalul Constanţa a hotărât următoarele:

"Reţine dispoziţiile art. 5 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul A., pentru infracţiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a nu fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (renumerotat art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpat pentru infracţiunea de spălare de bani la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) -34 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen. din 1969, contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, în final dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a nu fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 861 C. pen. din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani, stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, inculpatul se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta;

b) să anunţe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi sa justifice schimbarea locului de munca;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. din 1969 a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales), b), c) (dreptul de a nu fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales), b), c) (dreptul de a nu fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executări pedepsei principale.

Admite acţiunea civilă formulată de Statul Roman prin ANAF prin DGFP Constanţa, doar în contradictoriu cu inculpatul A.

Constată că societatea S.C. B. S.R.L. (chemată să răspundă ca parte responsabilă civilmente) este radiată.

În baza art. 20 C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen.. şi art. 1357 şi urm. din C. civ., obligă inculpatul A., la plata către partea civilă Statul Roman prin ANAF prin DGRFP Galaţi şi prin AJFP Constanta la plata sumei de 230.775 RON cât şi obligaţiile fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală, de la momentul producerii prejudiciului (semestrul al II-lea 2008) şi până la data achitării integrale a acestuia.

În baza art. 33 alin. (3), (4) din Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor dispune confiscarea în folosul statului a sumei de 923.154 RON, ca produs al infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 32 din Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor în referire la art. 250 C. proc. pen., dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător faţă de toate bunurile mobile şi imobile ce aparţin inculpatului A., până la concurenţa sumelor reţinute prin prezenta, ce au fost menţionate mai sus, ca prejudiciu sau produs al infracţiunii.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe inculpatul la plata sumei de 2200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat."

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 1182 din 22.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2. lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 289/20.06.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost desfiinţată în parte hotărârea atacată şi, rejudecând, s-a dispus reducerea pedepsei aplicate apelantului inculpat de la 3 ani la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. 1969, au fost contopite cele două pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Menţinând modalitatea de executare a pedepsei conform art. 861 C. pen. din 1969, a fost redusă durata termenului de încercare la 4 ani.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin deciziei din apel.

Împotriva deciziei din apel, în termen legal, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, Curtea de Apel Constanţa a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta fiind înregistrat pe rolul secţiei penale a acestei instanţe la data de 19.02.2018, când s-a fixat termen la data de 20.04.2018, în vederea examinării, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., precum şi întocmirea raportului asupra recursului în casaţie.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchet a fost declarată în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 434 - 437 C. proc. pen., prin încheierea din data de 20 aprilie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost admisă în principiu cererea, dispunându-se trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acesteia.

În cauză s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 15.06.2018, ocazie cu care, Înalta Curte a luat concluziile apărării şi acuzării asupra recursului în casaţie de faţă, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, în temeiul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul cuantumului nelegal al pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (după renumerotare - art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 5 din C. pen.

Astfel, Parchetul a motivat, în esenţă, că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 656/2002, inclusiv la data formulării recursului în casaţie, minimul special al pedepsei prevăzut pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (după renumerotare - art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002) a fost neschimbat, respectiv de 3 ani închisoare.

Ca atare, fără reţinerea unor cauze de reducere a pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege, instanţa de apel a redus la 2 ani închisoare, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanţa de fond, care reprezenta minimul special prevăzut de norma de incriminare menţionată.

De asemenea, a precizat că aplicarea unei pedepse nelegale, de 2 ani închisoare, a avut efecte asupra cuantumului pedepsei rezultante stabilite de instanţa de apel, dar şi cu privire la durata termenului de încercare calculat în raport cu aceasta din urmă.

Pentru examinarea acestei critici a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin sentinţa penală nr. 289 pronunţată la data de 20.06.2017, Tribunalul Constanţa a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (renumerotat art. 29 lit. b)) din Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite aceste pedepse, dispunându-se ca în final să se execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. anterior.

Ulterior, prin decizia penală nr. 1182 din data de 22.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva hotărârii anterior menţionate, a fost desfiinţată în parte hotărârea atacată şi, rejudecând, s-a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (renumerotat art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele, respectiv, pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită prin decizia din apel, pentru infracţiunea de spălare a banilor şi pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită de prima instanţă pentru infracţiunea de evaziune fiscală (menţinută de instanţa de control judiciar), rezultând o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu privire la care a fost menţinută modalitatea de executare stabilită de instanţa de fond, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior, dar a fost redus termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani.

Cu privire la critica de nelegalitate formulată, examinând dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (renumerotat art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 - conform rectificării publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013) se constată că norma de incriminare, sub aspectul sancţiunii, prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani.

Astfel, atât la momentul săvârşirii faptei de către inculpat (semestrul II 2008) cât şi pe parcursul procesului penal, inclusiv la data pronunţării hotărârii recurate, minimul special al pedepsei, spre care s-au orientat instanţele de fond şi apel în procesul de individualizare a pedepsei, a rămas neschimbat, fiind de 3 ani închisoare.

Totodată, cu prilejul individualizării pedepsei instanţele nu au reţinut incidenţa vreunei circumstanţe atenuante sau alte cauze de reducere a pedepsei, al căror efect să ducă la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Or, în condiţiile în care, în cauză, minimul special al pedepsei închisorii prevăzut pentru infracţiunea de spălare a banilor reţinută în sarcina inculpatului este de 3 ani închisoare şi, având în vedere că instanţa de apel a menţinut dispoziţiile instanţei de fond, atât în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei de spălare a banilor imputate inculpatului A., cât şi sub aspectul regimului sancţionator aplicabil şi nu a reţinut incidenţa vreunei dispoziţii care are ca efect reducerea pedepsei, aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, sub minimul special menţionat, constituie o greşită aplicare a legii care se circumscrie cazului de casare menţionat anterior.

Totodată, aplicarea unei pedepse într-un cuantum nelegal pentru una dintre infracţiunile concurente a avut efecte asupra pedepsei rezultante aplicate inculpatului, dar şi asupra duratei termenului de încercare stabilit în conformitate cu art. 862din C. pen. anterior.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază întemeiată cererea procurorului şi va înlătura nelegalitatea constatată, prin majorarea pedepsei de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, aceasta fiind limita minimă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea în discuţie, minim special spre care s-au orientat instanţele în procesul de individualizare a pedepsei.

Ca efect al majorării pedepsei, prin contopirea pedepselor în condiţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă aplicabilă în cauză va fi această pedeapsă, de 3 ani închisoare, cea mai grea dintre cele aplicate infracţiunilor concurente.

Totodată, raportat la modalitatea de executare a pedepsei, conform art. 861 C. pen. anterior, stabilită de instanţe în procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte va majora durata termenului de încercare la 5 ani, ţinând seama de cuantumul, de 3 ani închisoare, al pedepsei rezultante.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 1182 din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa decizia penală atacată şi rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Astfel, va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

De asemenea, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani închisoare (aplicată de prima instanţă pentru infracţiunea de evaziune fiscală), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Va menţine modalitatea de executare a pedepsei conform art. 861 C. pen. anterior, majorând durata termenului de încercare la 5 ani.

Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 1182 din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia penală atacată şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani închisoare (aplicată de prima instanţă pentru infracţiunea de evaziune fiscală), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei conform art. 861 C. pen. anterior, majorând durata termenului de încercare la 5 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 70 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.