Proving guilt on appellate review of pre-trial evidence after acquittal violates fair trial guarantees

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 163/2017 din 16 iunie 2017, Judecătoria Câmpulung a dispus:

În baza art. 396 C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. a achitat pe inculpatul A., pentru infracţiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 213 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 399 C. proc. pen.. a încetat de drept măsura controlului judiciar instituită asupra inculpatului prin încheierea din data de 17.05.2017.

A luat act că nu există constituire de parte civilă.

II. Prin decizia penală nr. 1115/A din data de 06 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017 s-a dispus:

S-a admis apelul formulat Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, împotriva sentinţei penale nr. 163 din data de 16.06.2017, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. x/2017, intimat inculpat fiind A.

S-a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând, s-a dispus înlăturarea soluţiei de achitare a inculpatului A.

În baza art. 213 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni, cu executare în condiţiile art. 60 din C. pen. şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 62 din C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa închisorii şi pedeapsa amenzii penale în cuantum de 20.000 RON (200 zile-amendă x 100 RON).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 5.500 RON cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală şi prima instanţă).

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

III. Prin încheierea din data de 23 mai 2018, s-a admis în principiu recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1115/A din 06 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017 şi s-a dispus trimiterea cauzei la Completul 3 în vederea evaluării încălcării dreptului la un proces echitabil.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul A. a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. "a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", arătând că instanţa de apel a dat o interpretare proprie procedurii simplificate reţinând în mod greşit că prima instanţă a apreciat eronat situaţia de fapt, interpretând probatoriul administrat în cauză.

A mai invocat faptul că nu a fost judecat în procedura simplificată întrucât această procedură se poate aplica începând cu instanţa de fond şi nu direct în apel. A apreciat că nu avea cadrul legal de a solicita în apel aplicarea procedurii simplificate, iar procurorul a solicitat trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru a se relua procedura simplificată.

Înalta Curte constată că fiind audiat în faţa instanţei de fond la data de 17.05.2017, inculpatul A. a precizat că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptelor, solicitând aplicarea dispoziţiilor privind judecarea cauzei în condiţiile recunoaşterii învinuirii. În acest sens, Judecătoria Câmpulung prin încheierea din 17.05.2017, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru judecarea cauzei conform procedurii recunoaşterii învinuirii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi a admis cererea formulată în acest sens.

Prin încheierea din 14.06.2017, s-a disjuns cauza în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. şi a fost constituit dosarul x/2017, fiind pronunţată sentinţa penală nr. 163/2017 din 16 iunie 2017 prin care Judecătoria Câmpulung a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 213 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Ulterior, instanţa de apel, apreciind că se află în procedura simplificată, prin decizia recurată, a dispus prin evaluarea probatorului administrat în cursul urmăririi penale, condamnarea inculpatului.

Se constată că instanţa de apel a apreciat că în cauză este incidentă procedura simplificată, motivat de faptul că instanţa de fond a admis cererea inculpatului în acest sens, ignorând faptul că, ulterior, acesta a fost achitat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Chiar dacă s-ar accepta faptul că în cauză era incidentă procedura recunoaşterii învinuirii, în raport de soluţia dispusă de instanţa de fond de achitare şi subsecvent acesteia, se impunea administrarea unui probatoriu ce trebuia a fi apt a susţine vinovăţia inculpatului şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală, pentru a se putea pronunţa soluţia condamnării în calea de atac.

Înalta Curte aminteşte că, această modalitate de reapreciere a probelor administrate în faze anterioare ale procesului penal, cu consecinţa condamnării direct în calea de atac, conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În acest sens, se are în vedere practica bogată a Curţii Europene şi jurisprudenţa dezvoltată în considerarea acestui aspect, inclusiv cea naţională prin care s-a constatat că stabilirea vinovăţiei pe baza probelor ce au fost suficiente pentru a-i determina pe judecătorii primei instanţe să se îndoiască de temeinicia acuzaţiei este contrară cerinţelor unui proces echitabil: a se vedea CEDO - cauza Potoroc c. României, cauza Mischie c. României, cauza Manolachi c. României, cauza Hogea c. României, cauza Hanu c. României, cauza Moinescu c. României, cauza Mircea c. României, cauza Spînu c. României, cauza Dănilă c. României, ICCJ, S.P., dec. nr. 3757 din 16 noiembrie 2012, ds. x/2011, pe site ICCJ; ICCJ, SP, dec. nr. 3223 din 22 octombrie 2013, ds. x/2011, pe site ICCJ.

În jurisprudenţa sa, CEDO a arătat care sunt exigenţele respectării dreptului la un proces echitabil în ipoteza particulară a pronunţării condamnării succesiv achitării, faţă de acelaşi inculpat, direct în calea de atac.

În cauza Dănilă împotriva României, (cererea nr. x), hotărârea din 8 martie 2007, CEDO a reţinut că, deşi Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în cadrul unei proceduri de recurs împotriva unei sentinţe care făcuse obiectul unui apel, trebuie să procedeze la propria sa apreciere asupra faptelor spre a cerceta dacă erau suficiente spre a permite condamnarea reclamantului. Ca urmare, în calea de atac, când se reevaluează chestiuni de fapt şi de drept, trebuie să se evalueze în ansamblu chestiunea vinovăţiei sau nevinovăţiei, prin administrare directă, nemijlocită, de probe. CEDO a conchis, şi în această cauză, în sensul că soluţia de condamnare a reclamantului, pronunţată fără ca acesta din urmă să fie audiat în persoană şi mai ales după achitarea de cele două jurisdicţii inferioare, este contrară cerinţelor unui proces echitabil, în sensul art. 6 & 1 al Convenţiei.

Când unei instanţe de control judiciar i se devaluează cauza în fapt şi în drept, aceasta trebuie să analizeze în ansamblul său chestiunea vinovăţiei şi nu poate, din motive de echitate ale procesului, să decidă asupra acestor aspecte fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal. Instanţa de apel pentru o apreciere completă a problemei vinovăţiei sau nevinovăţiei, trebuie să administreze probe, urmând fie să decidă menţinerea soluţiei de achitare, fie să pronunţe o hotărâre de condamnare (pg. 49, Cauza Mircea împotriva României, cererea nr. x/20 hotărârea din 29 martie 2007).

Totodată, în cauza Manolachi împotriva României, (cererea nr. 36.605/04), hotărârea din 5 martie 2013, Curtea a observat că, atunci când curtea de apel şi Înalta Curte au înlocuit cu o hotărâre de condamnare hotărârea iniţială de achitare, acestea nu dispuneau de nicio probă nouă. CEDO a subliniat că posibilitatea unui acuzat de a se confrunta cu un martor în faţa instanţei care se pronunţă în ultimul grad cu privire la acuzaţie constituie o garanţie a unui proces echitabil, în măsura în care observaţiile instanţei cu privire la comportamentul şi credibilitatea unui martor pot avea consecinţe pentru acuzat [a se vedea P.K. împotriva Finlandei (dec.), nr. 37.442/97, 9 iulie 2002, şi, mutatis mutandis, Pittkänen împotriva Finlandei, nr. 30.508/96, pct. 62-65, 9 martie 2004, precum şi Milan împotriva Italiei (dec.), nr. 32.219/02, 4 decembrie 2003].

Revenind la cauza dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar s-a mărginit la a reaprecia probatoriul administrat în faze anterioare ale procesului penal, deşi apelul devoluase cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, urmare a soluţiei achitării pronunţate în fond.

Nu omitem că instanţa de apel a pus în vedere procurorului şi parţilor posibilitatea de a formula cereri de probatorii, reprezentantul Ministerului Public precizând că fundamentarea motivelor de apel ale parchetului se bazează pe elemente sau argumente juridice şi pe acte existente la dosarul. Cu toate acestea, pentru a se putea pronunţa soluţia condamnării direct în calea de atac, după o soluţie de achitare, se impunea administrarea unui probatoriu ce trebuia a fi apt a susţine vinovăţia inculpatului şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală. Amintim că recurentul fusese trimis în judecată pentru infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală şi grup infracţional organizat-.

În acest context, Înalta Curte susţine faptul că nelegalitatea judecăţii, generată de încălcarea dreptului la un proces echitabil, determină nelegalitatea soluţiei pronunţate, în cazul dat al celei de condamnare direct în calea de atac, subsecvent şi succesiv achitării. Nelegalitatea soluţiei de condamnare pentru motivul expus anterior generează nu numai nelegalitatea pedepsei, ci implicit şi lipsa evaluării prevederii faptei în legea penală.

În cazul recursului în casaţie se va reforma doar soluţia de condamnare datorată nelegalităţii constatate. Casarea nu se poate extinde asupra soluţiei de achitare pronunţate de instanţa de fond întrucât viciul generat de încălcarea dreptului la un proces echitabil nu este incident în cazul acesteia din urmă.

Potrivit art. 448 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care condamnatul se găseşte în cursul executării pedepsei, instanţa, admiţând recursul în casaţie şi casând decizia ce a generat emiterea mandatului de executare, va dispune asupra stării de libertate a acestuia. În acest sens, raportat la încălcarea dreptului la un proces echitabil în faza ce a generat soluţia de condamnare, instanţa de recurs va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 476 din 06.12.2017 emis de Judecătoria Câmpulung Muscel în baza sentinţei penale nr. 163 din 16.06.2017 şi punerea de îndată în libertate a inculpatului A., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Pentru considerentele anterior evocate, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1115/A din 06 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1115/A din 06 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa învestită cu soluţionarea apelului, respectiv Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 448 alin. (4) C. proc. pen., dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 476 din 06.12.2017 emis de Judecătoria Câmpulung Muscel în baza sentinţei penale nr. 163 din 16.06.2017 şi punerea de îndată în libertate a inculpatului A., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Constată că inculpatul s-a aflat în detenţie de la data de 06.12.2017 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de inculpatul A., precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 iunie 2018.