Criminal conviction for tax evasion via fictitious accounting entries: classification of fiscal injury as non-penal and non bis in idem in parallel tax proceedings rejected

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 114 din data de 28 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Buzău, s-au dispus următoarele:

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 inculpatul A., fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii pe durată de 2 ani, pedeapsă ce s-a dispus să fie executată după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2801 din Legea nr. 31/1990 inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 C. pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Inculpatul a fost obligat să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare pe termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 83 şi 84 din C. pen. din 1969 s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul comiterii unei noi infracţiuni intenţionate sau a neîndeplinirii obligaţiilor civile, pe durata termenului de încercare.

Inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 166.725 RON, cu obligaţiile fiscale accesorii în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă DGFP Galaţi prin AJFP Buzău.

S-a dispus anularea celor 75 de facturi fictive aflate în dosarul de urmărire penală menţionate în situaţia centralizată .

S-a menţinut măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin ordonanţa procurorului din 18.02.2015 asupra unui apartament cu 2 camere situat în Râmnicu Sărat, strada x, autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x. şi remorcă, astfel cum sunt identificate în procesul-verbal din 13.05.2015 .

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă va fi ales va fi decăzut din drepturi.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărâri de condamnare, o copie a dispozitivului s-a dispus să fie comunicată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca onorariul pentru apărătorul din oficiu în faza de cameră preliminară să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău şi inculpatul A.

Prin decizia nr. 621 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul A. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău împotriva sentinţei penale nr. 114 din data de 28 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Buzău.

Fiecare apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat prezentul recurs în casaţie inculpatul A.

Invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul, în esenţă, a arătat că a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, întrucât prejudiciul cauzat este fiscal, organul de urmărire penală în mod eronat transformând cheltuielile deductibile în cheltuieli nereale, în cauză fiind vorba despre un prejudiciu fiscal. Recurentul apreciază că litigiul este unul fiscal, obligaţiile fiscale fiind stabilite de către organele fiscale pe temeiuri legale din Codul fiscal, respectiv art. 21 alin. (4) lit. f) în cazul impozitului pe profit şi art. 146 alin. (1) lit. a), art. 128 alin. (1) din C. fisc. în cazul TVA.

Prin încheierea din data de 9 octombrie 2018 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 621 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prev. de art. 434-437 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Totodată, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen... Această limitare a recursului în casaţie doar la anumite probleme de drept, nu îngrădeşte accesul la justiţie prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenţie), atâta timp cât inculpaţilor li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia şi-au putut susţine apărările. Instanţa europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluţii favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăşi existenţa ei (Vilvarajah şi alţii c. Regatului Unit).

Înalta Curte constată că inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. întrucât prejudiciul cauzat nu este de natură penală ci fiscală, obligaţiile fiscale fiind stabilite de către organele fiscale pe temeiuri legale din Codul fiscal, respectiv art. 21 alin. (4) lit. f) în cazul impozitului pe profit şi art. 146 alin. (1) lit. a), art. 128 alin. (1) din C. fisc. în cazul TVA.

Înalta Curte reţine faptul că inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi transmitere fictivă a părţilor sociale, prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 2801 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 "constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: (...)

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive."

Se observă că recurentul inculpat nu neagă săvârşirea faptelor de care este acuzat ci subliniază faptul că prejudiciul cauzat prin faptele sale nu este de natură penală ci fiscală.

Însă infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat, nefiind necesară producerea unui prejudiciu, ci doar urmărirea producerii acestuia, astfel că indiferent de ce natură ar avea prejudiciul - penală sau fiscală - nu poate duce la concluzia că nu există fapta de evaziune fiscală.

Cu referire la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, recurentul a invocat decizia penală nr. 3907/2012 a Înaltei Curţi, menţionând faptul că prin această decizie s-a statuat că modul de stabilire a taxelor şi impozitelor, precum şi obligaţia de plată a acestora este o problemă care excede instanţei penale care nu este în măsură a aprecia asupra temeiniciei şi legalităţii asupra unui act fiscal.

Înalta Curte reţine că prin decizia anterior menţionată s-a apreciat că în cazul veniturilor pentru care există atât obligaţia evidenţierii, cât şi obligaţia declarării, dacă veniturile au fost evidenţiate în actele contabile sau în alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, dacă nu s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile sau taxabile în condiţiile în care organele fiscale competente pot lua cunoştinţă de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului.

Or, în speţa de faţă s-a stabilit cu titlu definitiv că în perioada august - decembrie 2010 şi aprilie 2011 S.C. B. S.R.L., prin administratorul său, inculpatul A., a plătit "la negru" sub formă de salarii suma totală de 51.963,13 RON (din care 35.127,8 RON reprezintă salarii plătite unor persoane angajate cu forme legale, cărora le-a achitat salarii mai mari decât cele înregistrate în contabilitate, iar suma de 16.835,33 RON reprezintă salarii "la negru" plătite unor persoane angajate fără forme legale). Aceste sume au rezultat în urma examinării şi comparării, pe de o parte a evidenţei extracontabile (caiet) din perioada august - decembrie 2010 şi luna aprilie 2011, în care apar înscrise individual sume primite de persoane fizice (angajate cu şi fără forme legale) şi, de cealaltă parte, a evidenţei contabile - state salarii şi a aplicaţiilor ANAF - D112.

Pe baza probelor administrate, s-a constatat că sursa acestor plăţi salariale "la negru" au fost disponibilităţile financiare ale S.C. B. S.R.L. (încasări bancare de la beneficiarul S.C. C. S.R.L. în perioada 2010-2011) ridicate în numerar, depuse în casierie şi justificate fictiv prin plăţi în numerar către firme "fantomă" pentru servicii (în principal) sau accesorii confecţii care nu au avut loc. Prin plata de salarii "la negru", societatea, prin administratorul ei, a ascuns de la impozitare suma de 9.850 RON, reprezentând impozitul pe salarii.

Cu referire la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 comisă prin evidenţierea în actele contabile a unor operaţiuni fictive, prin decizia recurată s-a reţinut că inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., în perioada decembrie 2009 - decembrie 2011, a evidenţiat în contabilitatea societăţii 75 de facturi fictive de aprovizionare emise de 19 furnizori fictivi cu consecinţa producerii unui prejudiciu în valoare de 156.875 RON, din care TVA - 98.255 RON şi impozit pe profit de 58.620 RON bugetului de stat.

Cu privire la:

- S.C. D. S.R.L. - au fost identificate în documentele contabile ale S.C. B. S.R.L. un număr de 30 facturi fiscale reprezentând achiziţii prestări servicii manoperă şi materiale în valoare totală de 93.763,4 RON, inclusiv TVA, emise în luna martie 2011, fiind menţionat la rubrica delegat numitul E., care a declarat că nu a avut nici un fel de activitate în cadrul S.C. D. S.R.L., el doar a semnat nişte acte prin care a preluat această societate. În urma verificărilor efectuate de către organele de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2012, la Oficiul Naţional Registrului Comerţului, s-a constatat că E. figurează ca asociat sau acţionar la un număr de 144 societăţi comerciale, majoritatea având sediul expirat. A mai rezultat că la sediul declarat, societatea nu funcţionează (la adresa respectivă funcţionează cabinet de avocatură F. din Bucureşti).

- S.C. G. S.R.L. - au fost identificate 4 facturi fiscale reprezentând achiziţii de materiale în valoare totală de 18.104 RON, inclusiv TVA, fiecare factură având valoare de până la 5.000 RON, precum şi chitanţele de achitare a acestor facturi, emise în luna februarie 2011. Reprezentantul acestei societăţi, H., a comunicat că nu a avut relaţii comerciale cu S.C. B. S.R.L. şi nu a emis facturile şi chitanţele identificate de organele de poliţie. A mai precizat că societatea şi-a încetat activitatea începând cu data de 01.03.2010.

- S.C. I.- au fost identificate 2 facturi fiscale reprezentând achiziţii materiale în valoare totală de 7.875 RON, inclusiv TVA, fiecare factură având valoare de până la 5.000 RON, precum şi chitanţele de achitare a acestor facturi, emise în luna decembrie 2009. Societatea a avut sediul iniţial în Bucureşti. În luna noiembrie 2009 a fost preluată de J. - persoană specializată în preluări de firme de tip "fantomă". Facturile şi chitanţele emise de această societate au fost completate de către A.

- S.C. K. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii utilaje (o maşină cusut) în valoare totală de 4.960 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare a acestei facturi, emise în data de 12.07.2010. Verificările făcute de organele de urmărire penală au stabilit că S.C. K. S.R.L. nu a derulat operaţiuni comerciale cu nici o altă societate comercială din ţară, deoarece a avut ca activitate numai croitorie, respectiv activitate de reparat şi confecţionat articole de îmbrăcăminte cu materialul clientului. Totodată, cu ocazia verificărilor efectuate de reprezentanţii Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, s-a stabilit că în luna august 2008 ştampila societăţii a fost sustrasă, ulterior fiind emise în mod abuziv facturi fiscale în numele societăţii K. S.R.L.

- S.C. L. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii utilaje (butonieră lenjerie) în valoare totală de 4.760 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare a acestei facturi, emise în data de 02.03.2010. Aceasta a comunicat că nu a avut relaţii de afaceri sau de altă natură cu S.C. B. S.R.L. şi nici nu a emis facturi către această firmă, obiectul ei de activitate fiind optică medicală şi optometrie.

- S.C. M. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii utilaje (maşini cusut) în valoare totală de 4.998 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare a acestei facturi, emise în data de 17.03.2010. Factura şi chitanţa emise de această societate, au fost completate de către inculpatul A..

- S.C. N. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii utilaje (maşini cusut) în valoare totală de 4.789,75 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare a acestei facturi, emise în data de 28.01.2010. Din verificările efectuate de Garda Financiară Buzău, s-a constatat că acest agent economic a fost declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F nr. 1167 din 29.05.2009 (anterior datei înscrise pe factura fiscală identificată în evidenţa contabilă a S.C. B. SRL).

- S.C. O. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii utilaje (maşini cusut) în valoare totală de 4.650 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare a acestei facturi, emise în data de 23.07.2010. Din verificările efectuate de Garda Financiară Buzău, s-a constatat că acest agent economic a fost declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F nr. 1167 din 29.05.2009 (anterior datei înscrise pe factura fiscală identificată în evidenţa contabilă a S.C. B. SRL).

- S.C. P. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii materiale (aţă de cusut) în valoare totală de 3.968 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare a acestei facturi, emise în data de 09.12.2009. Reprezentanţii societăţii au comunicat că nu a avut relaţii comerciale cu S.C. B. S.R.L. şi nu au emis factura şi chitanţa identificate în documentele contabile ale acestei societăţi. Societatea comercializează numai produse de brand în magazine proprii, eliberând numai bon fiscal, nu şi chitanţă. Societatea a mai comunicat faptul că începând cu anul 2008 a avut 16 controale având ca tematică verificarea relaţiilor cu diverse societăţi, din cauza furtului de identitate de către alte firme.

- S.C. Q. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii utilaje (maşini cusut) în valoare totală de 4.960 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare a acestei facturi, emise în data de 16.12.2010. Această societate a comunicat că nu a avut relaţii comerciale cu S.C. B. S.R.L. şi nu a emis factura respectiv chitanţa identificate de organele de poliţie.

- S.C. R. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii utilaje (o maşină cusut) în valoare totală de 4.960 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare a acestei facturi, emise în data de 12.08.2010. Societatea a avut ca administrator pe numitul S., decedat în cursul anului 2009.

- S.C. T. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii utilaje (generator şi prese călcat) în valoare totală de 5.084 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare parţială a acestei facturi (5.000 RON), emise în data de 16.08.2010. Din verificările efectuate de Garda Financiară Buzău, s-a constatat că acest agent economic a fost declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F nr. 1167 din 29.05.2009 (anterior datei înscrise pe factura fiscală identificată în evidenţa contabilă a S.C. B. SRL).

- S.C. U. S.R.L. - a fost identificată o factură fiscală reprezentând achiziţii materiale în valoare totală de 4.904 RON, inclusiv TVA, precum şi chitanţa de achitare a acestei facturi, emise în data de 02.07.2010. Reprezentanţii societăţii comerciale au comunicat că nu au avut relaţii comerciale cu S.C. B. S.R.L. şi nu au emis factura respectiv chitanţa identificate de organele de poliţie.

- S.C. V. S.R.L. - 10 facturi fiscale în valoare totală de 42.311,2 RON, înregistrate în contabilitate drept cheltuieli deductibile (suma de 27.721,93 RON reprezentând servicii de transport şi contravaloare lucrări electrice) sau ca mijloace fixe (suma de 6.400 RON, deşi valoarea de intrare a acestora nu îndeplinea condiţiile legale pentru considerarea acestora ca mijloace fixe). W. a declarat că nu a auzit de firma S.C. B. S.R.L. şi nu a emis documente către această firmă;

- S.C. X. S.R.L. - au fost identificate două facturi în valoare totală de 6.283,53 RON (5.067,36 RON costul prestaţiilor + 1.216,17 RON TVA) de la S.C. X. S.R.L., emise la data de 30.06.2011, decontate integral în numerar conform registrului de casă.

- S.C. Y. S.R.L. - au fost identificate două facturi în valoare totală de 5.214,57 RON (4.205,3 RON costul prestaţiilor + 1.009,27 RON TVA) de la S.C. Y. S.R.L., emise la data de 30.06.2011, decontate integral în numerar conform registrului de casă.

- S.C. Z. S.R.L. - au fost identificate două facturi în valoare totală de 7.825,51 RON (6.310,9 RON costul prestaţiilor + 1.514,61 RON TVA) de la S.C. Z. S.R.L., emise la data de 30.06.2011, decontate integral în numerar conform registrului de casă.

- S.C. AA. S.R.L. - 5 facturi fiscale în valoare de 3.546,40 RON fiecare, înscrise în jurnalul pentru cumpărări din iulie 2011, decontate integral în numerar (5 chitanţe înscrise în registrul de casă).

- S.C. BB. S.R.L. - 5 facturi fiscale în sumă totală de 246.137,07 RON reprezentând prestări servicii. Facturile fictive se află în original la dosarul cauzei, iar situaţia centralizată şi detaliată este redată la filele x, vol. II.

Latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 presupune evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Elementul material al acestei infracţiuni se poate comite doar printr-o acţiune (infracţiune comisivă), respectiv prin acţiunea de evidenţiere, care presupune mai multe etape: întocmirea unui document justificativ pentru respectiva operaţiune, evidenţierea operaţiunii în registrele sau jurnalele contabile, evidenţierea operaţiunii în situaţiile contabile recapitulative şi depunerea unei declaraţii fiscale nereale. În raport de aceste evidenţe, acţiunea de evidenţiere presupune de regulă patru acte de executare: redactarea unui document justificativ fals, evidenţierea operaţiunii reale sau fictive din documentul justificativ fals în registrele contabile, elaborarea situaţiilor contabile recapitulative pe baza acestor date distorsionate şi depunerea unei declaraţii fiscale viciate. Prin operaţiune fictivă se înţelege înregistrarea în documentele contabile, cu relevanţă fiscală, a unor cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative. A evidenţia operaţiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operaţiuni care nu au existat în documentele legale, cum ar fi cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale. Înregistrarea operaţiunilor fictive se poate realiza fie prin întocmirea de documente justificative privind o operaţiune fictivă, urmată de înscrierea ei în documentele legale, fie prin înscrierea în documentele legale a unei operaţiuni fictive pentru care nu există document justificativ.

Or, infracţiunea de evaziune fiscală, în prezenta speţă, a fost comisă prin înregistrarea în evidenţele contabile a unor cheltuieli care nu au avut la baza operaţiuni legale, adică prin evidenţierea unor operaţiuni fictive.

Rezultă, aşadar, că prejudiciul cauzat ca urmare a evaziunii fiscale a fost produs în condiţii ce ţin de tipicitatea infracţiunii, sub acest aspect hotărârea recurată fiind legală.

Recurentul a afirmat că litigiul este unul de natură civilă, întrucât autorităţile fiscale au stabilit obligaţiile fiscale potrivit art. 21 alin. (4) lit. f) în cazul impozitului pe profit şi art. 146 alin. (1) lit. a), art. 128 alin. (1) din Codul fiscal în cazul TVA. Motiv pentru care a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Se remarcă faptul că apărarea este contradictorie în momentul în care susţine achitarea pe temeiul prev. de art. 16 lit. a) C. proc. pen., respectiv fapta nu există. Or, întreaga argumentaţie vizează natura litigiului, în opinia recurentului fiind un litigiu civil, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, temei circumscris dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., de altfel, singura soluţie ce poate fi pronunţată în calea de atac a recursului în casaţie, conform cazului de casare invocat.

Nu în ultimul rând se pune probleme încălcării principiului non bis in idem având în vedere faptul că împotriva inculpatului s-au desfăşurat două proceduri în acelaşi timp, vizând aceeaşi faptă penal-fiscală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea din 27 noiembrie 2014, Lucky Dev vs. Suedia, a considerat că un dublu sistem sancţionator pentru aceleaşi fapte - prin intermediul sancţiunilor fiscale în procedura fiscală şi prin intermediul sancţiunilor penale în procesul penal - nu contravine art. 4 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenţei CEDO există o violare a principiului ne bis in idem atunci când, după pronunţarea unei hotărâri definitive într-una dintre proceduri, cealaltă procedură continuă.

Or, în prezenta cauză chiar recurentul inculpat a precizat că deşi au fost stabilite obligaţii fiscale de autorităţile fiscale, nu a achitat niciun debit, astfel că procedura fiscală nu este definitivată şi nici nu s-a produs o încălcare a principiului non bis in idem.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) C. proc. pen.. va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 621 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga recurentul inculpat A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 621 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2019.