Admissibility of constitutional exception: lack of link to merits in prosecutor's dismissal order

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 602/PI/C.P. din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, s-au dispus, între altele, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii petentei privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 şi 68 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 şi 68 alin. (1) C. proc. pen., s-a reţinut ca nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, mai exact, cea a legăturii cu soluţionarea fondului cauzei, apreciindu-se că textele legale invocate, referitoare la prezenţa unui avocat din oficiu desemnat pentru petentă, sau soluţionarea unei cereri de recuzare de către un alt judecător decât cel care este coleg de secţie sau de instanţă cu cel recuzat, nu poate avea efecte asupra plângerii formulată împotriva ordonanţei de clasare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Împotriva acestei încheieri, petenta A. a declarat recurs, susţinând, potrivit motivelor scrise, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care se impune, admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 şi 68 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte, apreciază recursul declarat de petenta A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Deci, judecătorul învestit cu o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, realizează un veritabil filtru cu ocazia examinării respectării cumulative a cerinţelor legale de admisibilitate, în final stabilind în ce măsură excepţia de neconstituţionalitate ridicată poate fi folosită, ca incident procedural, în scopul în care a fost reglementată de legiuitor.

Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale întruneşte doar trei din cele patru condiţii cerute de lege pentru admisibilitatea acesteia, nefiind îndeplinită cerinţa legăturii excepţiei invocate cu soluţionarea cauzei.

Astfel, referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Aşadar, cerinţa relevanţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

Or, cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate sus menţionată are ca obiect soluţionarea plângerii formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 119/P/2018 din 19 martie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentă sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. faţă de judecători din raza Curţii de Apel Timişoara, un avocat şi doi executori judecătoreşti, astfel încât o eventuală apreciere a instanţei de contencios constituţional cu privire la normele contestate (referitoare la asistenţa juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului, sau soluţionarea unei cereri de recuzare de către un alt judecător de la aceeaşi instanţă) nu este de natură a influenţa soluţionarea cauzei.

Altfel spus, examenul legăturii cu cauza a excepţiei de neconstituţionalitate invocate de recurenta petentă se face atât prin raportare la stadiul proceduri, cât şi prin prisma interesului specific al autorului acesteia şi influenţa pe care dispoziţiile legale o au în concret.

Ca urmare, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale menţionate este lipsită de pertinenţă în raport cu procesul principal în care a fost invocată, nefiind îndeplinită condiţia legăturii cu cauza la care se referă art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât, în mod corect, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În consecinţă, pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii penale nr. 602/PI/C.P. din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, şi, având în vedere că aceasta este cea care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii penale nr. 602/PI/C.P. din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.