Judicial suspension of proceedings due to appellant's failure to specify legal basis for annulment request

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 mai 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2018, A. şi B. şi S.C. C. S.R.L. prin administrator A. au solicitat constatarea nulităţii absolute a sentinţei nr. 128 din 14 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2007.

Constatându-se că părţile nu şi-au îndeplinit obligaţia de a preciza temeiul de drept al cererii, obligaţie ce le-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţie, prin încheierea din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, judecata cererii a fost suspendată în temeiul art. 1551 C. proc. civ. 1865.

Invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi ale art. 383 şi următoarele din Noul C. proc. civ., împotriva încheierii din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au declarat recurs A., B. şi S.C. C. S.R.L. prin administrator A.

În motivare, recurenţii susţin, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, că instanţa şi-a depăşit puterile judecătoreşti dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Invocă cu putere de lucru judecat sentinţa civilă nr. 80 din 19 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018; sentinţa civilă nr. 88 din 26 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018; sentinţa civilă nr. 82 din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul x/2018; sentinţa civilă nr. 87 din 26 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Solicită admiterea recursului şi "desfiinţarea" încheierii atacate.

Cu titlu preliminar, deşi recurenţii au invocat dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. de la 1865 şi dispoziţiile art. 383 şi următoarele din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată că prezentul litigiu este supus regulilor Codului de procedură de la 1865, întrucât procesul, cu toate fazele pe care acesta le presupune, se derulează sub incidenţa acestui act normativ, în raport de data promovării cererii introductive înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, respectiv 8 martie 2007. În acest sens, Înalta Curte reţine că scopul urmărit de recurenţi prin formularea cererii este anularea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un proces guvernat de vechiul C. proc. civ. 1865.

Analizând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, ţinând cont şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1551 C. proc. civ. 1865:

"Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate".

Suspendarea prevăzută de textul de lege enunţat se referă la obligaţiile reclamantului ce împiedică efectiv judecata pricinii şi fără de care nu se poate desfăşura procesul civil iniţiat.

În cauză, prin rezoluţia din 10 mai 2018 Curtea de Apel Bucureşti a pus în vedere contestatorilor precizarea temeiului de drept al cererii formulate, obligaţie ce le-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţie potrivit dovezilor aflate la filele X (dosarul Curţii de Apel Bucureşti).

Prin precizările depuse, contestatorii au arătat că nu sunt de acord cu încadrarea juridică efectuată din oficiu la momentul înregistrării cererii, respectiv calificarea acesteia ca fiind contestaţie în anulare, însă aceştia nu au înţeles să ofere lămuririle suplimentare solicitate prin rezoluţie, în sensul indicării temeiului de drept material ori procesual al cererii, aceasta rămânând informă.

Aşa fiind, măsura suspendării judecăţii dispusă prin încheierea din 13 iunie 2018 a fost determinată de culpa contestatorilor care au ignorat obligaţiile impuse de instanţă, precum şi cele prevăzute de lege în sarcina acestora ca părţi în proces.

Contrar susţinerilor recurenţilor, în mod legal instanţa a apreciat asupra măsurii suspendării judecăţii, constatând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1551 C. proc. civ. 1865, întrucât lipsa indicării temeiului de drept al cererii, care să permită instanţei de judecată să facă o corectă încadrare juridică a cererii cu care a fost învestită şi să asigure respectarea dreptului la apărare al părţilor adverse, face imposibilă continuarea activităţii judiciare.

Este de amintit că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. 1865, părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului şi să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 C. proc. civ.

Sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurenţilor vizând încălcarea competenţei şi împrejurarea că instanţa a încălcat puterea de lucru judecat a unor sentinţe de declinare, întrucât legea procesuală aplicabilă a fost stabilită în prezenta cauză în raport de precizările formulate de contestatori la curtea de apel, scopul urmărit de aceştia fiind în mod clar anularea sentinţei nr. 128 din 14 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2007. De altfel, chiar recurenţii au avut în vedere, în subsidiar, că instanţa ar putea califica cererea ca o cale extraordinară de atac, iar nu ca o cerere de chemare în judecată distinctă, aptă să declanşeze un proces nou.

Prevalându-se de aceste aspecte, recurenţii aduc în discuţie legalitatea sentinţei nr. 128 din 14 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2007, fără a formula însă critici de nelegalitate la adresa încheierii de suspendare care formează obiectul prezentului recurs.

Pentru raţiunile înfăţişate, reţinând aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. 1865, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii A., B. şi S.C. C. S.R.L., prin administrator A. împotriva încheierii din 13 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.11.2018.