Competence for cassation against appellate decisions in claims valued up to 200,000 RON after unconstitutionality of transitional exclusion provision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 3639/2017 din 12 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 12 mai 2017 în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatele B. şi C. S.A.., s-au constatat ca fiind abuzive clauzele de la art. 8 din condiţiile particulare la Contractul de credit nr. x din 08 noiembrie 2007 şi de la art. 4.1 a. din condiţiile generale, referitor la comisionul de întocmire dosar, de la art. 8 din condiţiile particulare şi de la art. 4.1 b. din condiţiile generale, cu privire la comisionul de gestionare, de la art. 9 teza a II-a din condiiţile particulare şi de la art. 4.1 d. din condiţiile generale, relativ la comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale, de la art. 3.4 din condiţiile generale, referitor la posibilitatea băncii de a modifica dobânda şi de la art. 6.4 din condiţiile generale, cu privire la comisionul de administrare a creditului restant, a fost obligată intimata C.

S.A. să restituie contestatoarei sumele încasate cu titlu de comision de întocmire dosar, comision de gestionare a creditului şi comision pentru nerespectarea clauzelor contractuale, s-a constatat ca fiind prescris dreptul intimatei B. de a cere şi obţine executarea silită împotriva contestatoarei, în baza Contractului de credit nr. x din 08.11.2007, s-au anulat toate actele de executare efectuate în dosarul nr. x/2016, instrumentat de către B. E. J. D., inclusiv încheierea nr. 1 din 18.10.2016, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, precum şi însăşi executarea silită iniţiată împotriva contestatoarei, s-a anulat încheierea civilă nr. 3105/2016 din data de 19.09.2016 a Judecătoriei Turda, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a încuviinţat executarea silită împotriva contestatoarei, s-a dispus încetarea executării silite demarate împotriva contestatoarei în dosarul nr. x/2016, instrumentat de către B.

E. J. D., s-a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite promovată în cadrul contestaţiei la executare, s-a respins, în rest, contestaţia formulată ca neîntemeiată şi s-a dispus restituirea, în favoarea contestatoarei, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a taxei de timbru în sumă de 1000 RON, aferentă contestaţiei la executare, achitată potrivit chitanţei seria x/2017 nr. x din data de 23 februarie 2017, eliberată de către Comuna Floreşti. Au fost obligate intimatele, în solidar, să achite contestatoarei suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.

A fost obligată intimata B. să achite contestatoarei suma de 111,86 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului execuţional.

S-a luat act de manifestarea de voinţă exprimată de către intimata C. S.A., în sensul că se vor solicita, pe cale separată, cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

Prin decizia civilă nr. 1600/A/2017 din 13 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta C. S.A., în contradictoriu cu intimata A., împotriva încheierii civile nr. 3639/2017 pronunţată la 12 mai 2017 în dosarul x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în întregime.

Totodată, a fost obligată apelanta C. S.A. să plătească intimatei A. suma de 600 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1600/A/2017 din 13 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, a declarat recurs recurenta-pârâtă C. S.A.

Prin adresa din 13.08.2018, Tribunalul Specializat Cluj a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Specializat Cluj, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

Totodată, este de reţinut că prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi în consecinţă, a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Specializat Cluj revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1600/A/2017 din 13 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2018.