Entitlement of individuals born in refuge to reparations under Law No. 189/2000 for ethnic persecution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 5 ianuarie 2004, reclamanta O.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând anularea hotărârii nr. 1559 din 20 noiembrie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că părinții săi s-au refugiat în luna octombrie 1940, în Brașov, astfel încât ea, fiind născută în refugiu, la data de 7 iulie 1942, este îndreptățită să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 148 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a dispus obligarea pârâtei, să recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată în perioada 7 iulie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești cuvenite, cu începere de la 1 noiembrie 2003.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților, în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate, decât cea de domiciliu.

În aceste împrejurări, reclamanta, născută în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o serie de drepturi.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că, întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate, din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța de fond a reținut în mod întemeiat, faptul că și reclamanta, născută în localitatea unde au fost obligați să se refugieze, din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000, este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport cu cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 148 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.