Recourse rejected; suspension of trade-register appeal upheld pending shareholders’ resolution challenge.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. S.A. prin B., C. şi A. prin director general D. au declarat apel împotriva încheierii nr. 198 din 18 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata E. S.R.L.

Pe parcursul soluţionării apelului, intimata E. S.R.L. a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti având ca obiect cerere de constatare a nulităţii absolute a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor A. din data de 20.10.2016.

Prin încheierea pronunţată la data de 16 mai 2017 Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., secţia a V-a civilă, a dispus suspendarea judecării apelului declarat împotriva încheierii nr. 198 din 18 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2016

Fără a-şi încadra criticile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., A. S.A. prin B. a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare din data de 16 mai 207.

În motivare, recurenta A. S.A. prin B. susţine, în esenţă, că încheierea atacată este nelegală, fiind rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează suspendarea facultativă.

În opinia recurentei, măsura suspendării, chiar dacă reprezintă o măsură de oportunitate, aşa cum apreciază instanţa, aceasta nu este nici utilă şi nici necesară pentru justa soluţionare a cauzei.

Această concluzie se impune prin raportare atât la caracterul necontencios al cererii de depunere/menţionare, cât şi prin raportare la caracterul urgent al acestei proceduri speciale.

Procedura necontencioasă prevăzută de O.U.G. nr. 116/2009, arată recurenta, se limitează exclusiv la verificarea condiţiilor de legalitate sub aspect formal a actelor supuse depunerii/menţionării în registrul comerţului, limitându-se strict la verificarea formularului tip utilizat pentru depunerea/menţionarea actelor, dovada calităţii persoanei însărcinate cu formularea cererii, precum şi plata taxelor de timbru.

Cele două proceduri - procedura necontencioasă care vizează un control de legalitate pur formal şi procedura contecioasă care vizează un control de legalitate substanţial al actului supus înregistrării conform O.U.G. nr. 116/2009 sunt fundamental diferite, prima având ca scop opozabilitatea efectelor hotărârii AGEA, în timp ce a doua vizează legalitatea hotărârii AGA prin prisma motivelor de nulitate invocate.

Sub un alt aspect, arată că prin încheierea din 08.05.2016 instanţa a apreciat cu privire la neoportunitatea şi neutilitatea dispunerii măsurii suspendării prin prisma inexistenţei vreunei interdependenţe între înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind hotărârea AGEA din 20.10.2016 (procedură necontencioasă) şi acţiunea în constatarea nulităţii absolute a acesteia (procedură contencioasâ), iar această încheiere este definitivă, astfel că, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., aceasta beneficiază de autoritate de lucru judecat în privinţa chestiunilor litigioase dezlegate prin considerente.

Prin urmare, având în vedere că problema ce face obiectul dedus judecăţii - suspendarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 116/2009 până la soluţionarea acţiunii în anulare prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990 - este identică celei dezlegate prin încheierea din 08.05.2016, recurenta înţelege să invoce efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al considerentelor care au stat la baza respingerii măsurii suspendării şi solicită instanţei de recurs să constate nelegalitatea măsurii privind suspendarea cauzei.

Intimata A. prin F. în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Recurenta A. S.A. prin B. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor formulate de intimata A. S.A. şi admiterea recursului declarat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 28 februarie 2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta A. S.A. prin B. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 23 mai 2018, constatându-se că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) Cod procedurǎ civilǎ, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 26 septembrie 2018, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Deşi recurenta nu şi-a încadrat criticile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., se constată că anumite critici pot fi încadrate în pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Dispoziţiile legale sus-menţionate reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării unei cauze, caz ce intervine când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele ca: problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi în curs de derulare, pe rolul unei instanţei judecătoreşti.

Suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ.

În cauză, suspendarea judecării cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti a fost determinată de existenţa unui alt dosar, apreciindu-se că soluţia ce va fi pronunţată ar putea avea înrâurire cu privire la dezlegarea pricinii raportat la prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciere care este, însă, fondată, fiind îndeplinite condiţiile impuse de acest text.

Curtea de Apel Bucureşti a arătat cu justeţe că soluţia din dosarul x/2016, în care s-a atacat cu acţiune în nulitate hotărârea AGEA din 20.10.2016, ce stă la baza solicitării de depunere şi menţionare acte nr. x/24.10.2016 are o înrâurire hotărâtoare cu privire la posibilitatea înscrierii spre opozabilitate faţă de terţi a menţiunilor din respectiva hotărâre, din moment ce executarea hotărârii AGEA din 20.10.2016 a fost suspendată pe calea ordonanţei preşedinţiale, conform sentinţei 154/20.01.2017, din dosarul x/2016

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au fost corect analizate şi aplicate de către Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că soluţionarea apelului având ca obiect cererile de intervenţie formulate în baza O.U.G. nr. 116/2009 de intervenientele E. S.R.L. şi A. S.A. la cererea de depunere şi menţionare acte nr. x/24.10.2016 (conform AGEA din 20.10.2016) depinde, în mod direct şi nemijlocit, de soluţionarea dosarului având ca obiect nulitatea hotărârii AGEA din 20.10.2016.

Este de reţinut că instituţia suspendării legale facultative reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este o instituţie deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiţiei, de natură să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri greşite, în raport de alte constatări făcute pe cale judecătorească, sau a unor hotărâri contradictorii.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect instanţa de apel a apreciat că obiectul litigiului care a determinat suspendarea judecării apelului cu care a fost învestită reprezintă o chestiune prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluţionarea prezentei cauze, astfel încât, constatând că încheierea recurată este la adăpost de orice critică, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ.,, va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.A. prin B. împotriva încheierii din 16 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.