Suspension of appeal upheld over failure to notify change of address.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Contestatoarea A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 826 din 26 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2016.

Pe parcursul soluţionării recursului, la termenul din 11 mai 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin încheierea din data de 11 mai 2017, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului declarat de contestatoarea A., pentru lipsa părţilor.

Împotriva încheierii de suspendare din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fără a-şi încadra criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta A. solicită, în esenţă, admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rol în vederea soluţionării.

În motivarea cererii de recurs, susţine, în esenţă, că, începând cu luna octombrie 2016, urmează cursurile de masterat specializarea Comunicare Managerială, în cadrul Facultăţii de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice - Universitatea Politehnica din Bucureşti, aspect ce reiese din contractul de studii nr. x din 26.10.2016, pe care îl anexează în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Astfel, pe tot parcursul anului universitar 2016-2017, inclusiv în data de 11.05.2017 şi în perioada anterioară acestei date, s-a aflat în Bucureşti, nu la adresa de domiciliu din Ploieşti, situaţie de fapt ce a avut ca rezultat imposibilitatea recurentei de a lua la cunoştinţă termenul stabilit de instanţă în cauză şi în consecinţă, imposibilitatea de a se prezenta la termenul stabilit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 28 februarie 2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 23 mai 2018, constatându-se că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) Cod procedurǎ civilǎ, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 26 septembrie 2018, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Deşi recurenta nu şi-a încadrat criticile în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se constată că anumite susţineri pot fi încadrate în pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurenta a susţinut că, în speţă, Curtea de Apel Ploieşti a încălcat formele de procedură pentru termenul de judecată la care a fost suspendată judecata cauzei pentru lipsa părţilor, întrucât, începând cu luna octombrie 2016, urmează cursurile de masterat specializarea Comunicare Managerială, în cadrul Facultăţii de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice - Universitatea Politehnica din Bucureşti, astfel că pe tot parcursul anului universitar 2016-2017, inclusiv în data de 11.05.2017 şi în perioada anterioară acestei date, s-a aflat în Bucureşti, nu la adresa de domiciliu din Ploieşti, str. x, nr. 3.

Verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare faţă de recurentă se constată că aceasta a fost citată pe tot parcursul procesului, inclusiv pentru termenul la care judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea ce formează obiectul prezentului recurs, la adresa indicată de către aceasta prin cererile formulate, cât şi prin intermediul prezentei cereri de recurs, ceea ce este de natură să demonstreze lipsa de temei legal a susţinerilor recurentei.

Potrivit art. 172 C. proc. civ.:

"Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".

În altă ordine de idei, cadrul legal al art. 10 alin. (1) C. proc. civ. instituie părţilor îndatorirea ca, în condiţiile legii, să îndeplinească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător (…), să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ., ştiut fiind că potrivit adagiului latin "nemo auditor propriam turpitudinem allegans", nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria sa culpa, nimeni nu poate să obţină foloase invocând propria sa vină şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.

Aşa fiind, recurenta nu se poate prevala de o nelegală citare, dată fiind propria sa pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul de a înştiinţa instanţa despre schimbarea locului citării.

În raport de cele reţinute, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă.

Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că încheierea recurată este la adăpost de orice critică, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, menţinând încheierea atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.