Validity of 1950 founding decree and res judicata bar on unconstitutionality challenge in entity existence dispute

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. x/2014 (urmare a disjungerii din dosar nr. x/2012 conform Încheierii Tribunalului Alba din data de 25.06.2012) reclamanta UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI, cu sediul în ALBA IULIA, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI din România să fie obligată aceasta din urmă la ştergerea site-ului, în care se prezintă eronat ca fiind asociaţie profesionala nonprofit (O.N.G.); radierea din Buletinul Oficial al Mărcilor a Mărcii "U.A.P.R."

La acelaşi termen de judecată din 25 iunie 2012 s-a luat act de faptul că reclamanta renunţă la cererea privind radierea mărcii.

Prin sentinţa civilă nr. 1488 din 14 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, acţiunea a fost respinsă, pe următoarele considerente:

Uniunea Artiştilor Plastici din România a fost înfiinţată prin Decretul nr. 266/1950.

Acest Decret stipula faptul că Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Populară Română funcţionează în conformitate cu statutul adoptat în data de 20 octombrie 1950 de Conferinţa artiştilor din Republica Populară Română.

De la acea dată Sindicatele Mixte de Artişti plastici din provincie s-au dizolvat, patrimoniul acestora trecând la Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Populară Română.

Prin sentinţa civilă nr. 418/2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost respinsă cererea formulată de UAP Alba Iulia prin care s-a solicitat a se constata inexistenţa entităţii denumite "Uniunea Artiştilor Plastici din România,,.

Prin această sentinţă s-a reţinut faptul că UAP din România, urmează regimul juridic pe care l-a avut de la data înfiinţării, prin Decretul nr. 266/1950, ca persoană juridică de utilitate publică.

Funcţionarea UAP din România este supusă reglementărilor speciale ale Decretului-Lege nr. 27/1990 privind organizarea şi funcţionarea în condiţii de autonomie economică a organizaţiilor de scriitori, artişti plastici, compozitori, creatori de film şi de teatru.

S-a reţinut, de asemenea, că această entitate nu trebuia să dobândească personalitate juridică deoarece de la data înfiinţării acest atribut nu a fost pierdut, neavând regimul juridic al unei asociaţii, pentru a se supune dispoziţiile O.G. nr. 26/2000, nefiind necesară înregistrarea sa în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 2490/2015 pronunţată în dosar civil nr. x/2013 de ICCJ.

Uniunea Artiştilor Plastici- Alba Iulia a fost înfiinţată prin sentinţa civilă 1069/1998 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. 2701/1998, ca uniune, în baza dispoziţiilor Legii nr. 21/1924 sub denumirea, Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiştilor Plastici.

La baza acestei sentinţe a stat un Aviz emis de către Ministerul Culturii prin care a fost avizată înfiinţarea "Uniunii Artiştilor Plastici - Filiala din Alba Iulia,,.

Prin încheierea nr. 1592/CC/2012 pronunţată în dosar civil nr. x/2012 a fost admisă cererea formulată de petenta Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiştilor Plastici. Drept consecinţă denumirea a fost corectată din "Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiştilor Plastici, în "Uniunea Artiştilor Plastici, dată de la care şi-a desfăşurat activitatea sub aceasta denumire.

În cauză au fost invocate: excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A..

Cu privire la aceste excepţii, prima instanţă, a reţinut următoarele:

Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei este nefondată, deoarece, prin sentinţa civilă nr. 418/2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă definitivă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta s-a înfiinţat în baza Decretului nr. 266/1950 şi funcţionează potrivit Decretului nr. 27/1990, astfel încât nu se poate reţine lipsa capacităţii de folosinţă.

Excepţia lipsei capacităţii procesuale active a reclamantei este nefondată,pentru că reclamanta, ca entitate înfiinţată în baza legii (Decret nr. 266/1950) şi care poartă aceeaşi denumire cu pârâta, justifică un interes legitim în promovarea prezentei acţiuni.

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant al av. B. este nefondată.

Reclamanta, ca entitate ce funcţionează în baza legii, a încheiat Contractul de Asistenţă juridică nr. x din 9 mai 2013 - dosar civil x/2012, cu SCA C., care a reprezentat reclamanta în acest litigiu.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A. este nefondată, pentru că A. care calitatea de preşedinte a UAP -Alba Iulia -reclamantă în litigiul de faţă, calitate care îi conferă legitimitate procesuală pasivă.

Excepţia lipsei procedurii prealabile este nefondată, deoarece litigiul de faţă are un caracter civil care nu presupune necesitatea existenţei unei proceduri prealabile.

Raportat la aceste aspecte s-a areciat că pârâta UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA este o structură profesională înfiinţată legal în baza Decretului nr. 266/1950 şi funcţionează legal în baza acestuia.

În aceste condiţii, cererea de stingere a site-ului pârâtei s-a apreciat a fi nefondată, motiv pentru care a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamanta UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI ALBA IULIA, prin reprezentat D., prin care s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinţei atacate în sensul constatării că intimata nu are personalitate juridică şi funcţionează ilegal.

Apelul a fost depus la aceeaşi dată (24 noiembrie 2017) şi în acelaşi conţinut, atât de UAP Alba Iulia, prin reprezentant D., cât şi de reprezentatul acesteia, D..

În expunerea de motive, reclamanta-apelantă a susţinut că lipsa personalităţii juridice a intimatei s-a stabilit, fără echivoc, cu puterea lucrului judecat a Deciziei nr. 1118 a ICCJ. Prin Decizia nr. 172/A/2017 a Tribunalului Alba, pronunţată în dosar nr. x/2014, s-a dat eficienţă autorităţii lucrului judecat a Deciziei nr. 1118/2000 şi a fost stabilit, pentru totdeauna, că UAP din România nu are personalitate juridică şi nu funcţionează legal.

S-a mai susţinut că instanţa supremă a statuat că uniunile de creaţie aveau obligaţia legală, odată cu apariţia Decretului Lege nr. 27/1990 de a se înfiinţa şi înregistra potrivit prevederilor legale în vigoare, ceea ce intimata din această cauză nu a făcut, aşa încât, în prezent, nu are personalitate juridică.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 470-471 C. proc. civ., art. XIV din Legea nr. 2/2013, art. 148-151 C. proc. civ.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Intimata Uniunea Artiştilor Plastici din România a depus întâmpinare şi note de şedinţă prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, reiterând apărările din faţa primei instanţe.

La data de 19 februarie 2018, respectiv 27 februarie 2018 apelanta a depus completare la cererea de apel, iar la data de 26 februarie 2018 a depus răspuns la întâmpinare prin care au fost reluate susţinerile din apel şi notele de şedinţă privind excepţiile ridice, precum şi nelegalitatea şi neconstituţionalitatea Decretului nr. 266/1950 şi funcţionare intimatei fără o bază legală. La data de 26 martie 2018 şi 27 martie 2018 apelanta a depus concluzii scrise şi completare la concluzii scrise, solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat, anularea, în tot, a sentinţei atacate, prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 172/A/2017 a Tribunalului Alba, cu consecinţa radierii web-siteului www.uap.ro, ca o consecinţă a funcţionării ilegale a intimatei aspectul stabilit irevocabil prin Decizia nr. 172/A/2017. În subsidiar, a solicitat ca prin încheiere să se dispună, prin adresă la Judecătoria Sectorului 1, radierea din registrul persoanelor juridice, odată cu declararea nulităţii juridice absolute a intimatei în baza art. 196 Noul C. civ.

Prin încheierea din data de 21 martie 2018, instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererilor de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu privire la excepţia de nelegalitate a Decretului nr. 266/1950, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 76/2012), precum şi asupra sesizării Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea Decretului nr. 266/1950 în raport cu prevederile Constituţiei României, unind cu fondul restul excepţiilor invocate de apelant (lipsa dovezii calităţii de reprezentat al numitului B., nulitatea absolută a contractului de asistenţă juridică, autoritatea lucrului judecat raportat la Decizia nr. 1118/2000 a ICCJ şi Decizia nr. 172/A/2017 a Tribunalului Alba).

Prin decizia nr. 317 din 28 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI cu sediul în Alba Iulia, Nr. 3 prin reprezentant D., împotriva sentinţei civile nr. 1488 din 14 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă în dosar civil nr. x/2014

A fost obligată apelanta UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI cu sediul în Alba Iulia să plătească intimatei UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI din România suma de 1304 RON cheltuieli de judecată, în apel.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Lipsa calităţii de reprezentant al intimatei, a persoanei care a semnat contractul de asistenţă juridică, a fost invocată în cadrul mai multor litigii derulate între părţi, astfel atât în dosarul nr. x/2013 cât şi în dosarul nr. x/2012 (irevocabil sub aspectul acestei excepţii) s-a stabilit, cu puterea lucrului judecat, calitatea de reprezentat al numitului B., preşedinte al UAP.

În cauză, s-a depus contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 9 mai 2013 încheiat între SCA C. şi UAP, reprezentată de B. în calitate de preşedinte.

Potrivit art. 23 din Statutul UAP, preşedintele UAP reprezintă uniunea în raporturile cu orice persoană juridică şi fizică din ţară şi străinătate. Prin semnătura sa, preşedintele angajează UAP în mod legal.

Totodată, potrivit art. 239 alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 239 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, toate informaţiile cuprinse în împuternicirea avocaţială depusă la dosarul cauzei au forţă probantă până la înscrierea în fals.

Faţă de aceste împrejurării criticile apelantei vizând lipsa dovezii calităţii de reprezentant al intimatei urmează a fi respinse ca nefondate.

Obiectul prezentei acţiunii îl constituie obligaţia de a face, în sensul ştergerii site-ului în care intimata se prezintă ca fiind asociaţie profesională nonprofit (O.N.G.);

Site-ul, ca furnizor de informaţii este expresia dreptului la imagine a unei entităţi juridice în mediul online, drept care intră în patrimoniului oricărei persoane juridice şi a cărei valoare nu poate fi restrânsă decât în condiţiile legale.

Susţinerea apelantei-reclamante, UAP Alba Iulia, în justificarea cererii de ştergere a site-ului intimatei UAPR, că aceasta nu este constituită potrivit legilor în vigoare, nu poate fi primită, raportat la cele statuate cu puterea lucrului judecat prin sentinţa civilă nr. 418 din 2 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 100 din 26 februarie 2015, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul formulat de către UAP Alba Iulia şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 2490 din 3 decembrie 2015, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul promovat de UAP Alba Iulia.

În cadrul acestui litigiu derulat între părţi s-a respins, în mod irevocabil, cererea reclamantei Uniunea Artiştilor Plastici Alba Iulia de a se constata inexistenţa entităţii denumită "Uniunea Artiştilor Plastici din România, pe chestiunii de drept invocate şi în cazul pendine.

Nu poate avea aceeaşi relevanţă juridică invocată de apelantă, Decizia nr. 1118/2000 a Curţii Supreme de Justiţie dată în dosar nr. x/1999, deoarece această decizie a vizat acordarea personalităţii juridice a Filialei UAP Bucureşti, iar, în cadrul dosarului nr. x/2014 finalizat cu Decizia nr. 172/A din 29 martie 2017 a Tribunalului Alba, invocată de asemenea de apelantă, s-au avut în vedere considerentele acestei decizii (fără a fi obligatorii, potrivit vechiul C. proc. civ.), acest dosar având ca obiect cererea UAP Alba Iulia, în contradictoriu cu intimata UAP din România, de anulare act, cerere care a fost respinsă.

Sub imperiul vechii reglementări procesual civile, puterea de lucru judecat era recunoscută doar dispozitivului hotărârii iar nu şi considerentelor, pe care îşi întemeiază susţinerile apelanta.

Astfel, atât doctrina cât şi jurisprudenţa constantă în materie, cu referire la vechiul C. proc. civ., au reliefat faptul că puterea lucrului judecat este restrânsă la acele puncte litigioase care au format obiectul litigiului şi care au fost rezolvate prin dispozitiv, adică acea parte a hotărârii care determină dreptul recunoscut sau tăgăduit de hotărârea pronunţată. Considerentele hotărârii nu participă la autoritatea de lucru judecat, decât în măsură în care ele conţin sau lămuresc declaraţii de drepturi provocate de părţi şi cuprinse în dispozitiv (I. Leş - C. proc. civ., Comentarii pe articole, Ed. 2, Editura All Beck 2005, pag. 495)

Totodată, intimata Uniunea Artiştilor Plastici din România este înregistrată la Judecătoria Sector 1 Bucureşti sub nr. x din 16 martie 2010, potrivit Certificatului de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr. 31/2010 eliberat de Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

În acelaşi sens este şi răspunsul Ministerului Justiţie nr. 6380 din data de 18 martie 2015, prin care se precizează că Uniunea Artiştilor Plastici din România este înregistrată ca asociaţie la Judecătoria Sector 1 Bucureşti sub nr. x din 16 martie 2010, iar în Registrul Naţional sub nr. x/2010 (pct. 2-răspuns depus la f. 80 dosar instanţă de fond)

În acest context probatoriu, din care reiese că intimata este o persoană juridică în fiinţă, astfel că justifică şi deţinerea unui site propriu în mediul online, în mod corect, prima instanţă a respins cererea reclamantei de ştergere a acestuia.

Cât priveşte cererea apelantei reclamante formulată direct în apel, de radierea din registrul persoanelor juridice, odată cu declararea nulităţii juridice absolute a intimatei, în baza art. 196 Noul Cod de civil, instanţa de apel a reţinut că aceasta nu poate face obiectul analizei instanţei de apel, deoarece, potrivit prevederilor art. 294 C. proc. civ. (1865), în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.

Urmare a respingerii apelului, în baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată apelanta, Uniunea Artiştilor Plastici Alba Iulia, să plătească intimatei, Uniunea Artiştilor Plastici din România, suma de 1304 RON cu titlu cheltuieli de judecată, în componenţa cărora intră cheltuielile de cazare şi transport la termenele de judecată din 7 februarie 2018, 7 martie 2018, justificate cu înscrisurile depuse la dosar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI ALBA- IULIA, aducând următoarele critici deciziei recurate:

1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Astfel, instanţa de apel nu a cercetat probatoriul depus la dosar şi nici nu a suspendat cauza faţă de denunţarea contractului şi a împuternicirii avocaţiale relativ la intimată.

De asemenea, nu s-a dat eficienţă autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 172/2017 a Tribunalului Alba, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

2. Recurenta-reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate şi de neconstituţionalitate a Decretului nr. 266/1950.

Sub aspectul invocării direct în recurs a excepţiei de nelegalitate, a fost evocată decizia nr. 36/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un dosar privind rezolvarea unor chestiuni prealabile, susţinându-se că este posibilă invocarea acestei excepţii direct în recurs.

S-a mai susţinut că Decretul nr. 266/1950 este un act administrativ individual, care nu-şi mai poate produce efecte pentru viitor, adică de la data aplicării Constituţiei în vigoare, ca atare, nu suntem în prezenţa unei legi în vigoare, în accepţiunea utilizată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, adică o lege aptă să producă efecte juridice sub imperiul noii ordini constituţionale.

3. Sub aspectul înregistrării în timp, în registrele prevăzute de lege, a celor două entităţi juridice s-a susţinut faptul că intimata-pârâtă a fost înregistrată în Registrul de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi în Registrul Naţional ONG al Ministerului Justiţiei în anul 2010, în baza dosarului civil nr. x/2010, pe când recurenta-reclamantă a fost înscrisă în anul 1998.

4. Recurenta-reclamantă a mai susţinut că UAPR nu are personalitate juridică deoarece nu a dobândit-o în baza prevederilor legale în vigoare la data înfiinţării ei, mai exact în baza dispoziţiilor Legii nr. 21/1924, lege care a precedat apariţia Decretului nr. 266/1950.

În acest sens recurenta-reclamantă a arătat că prin decizia nr. 1118 din 31 martie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/1999, s-a statuat că uniunile de creatori aveau obligaţia legală, odată cu apariţia Decretului-Lege nr. 27/1999, să se organizeze potrivit prevederilor acestui act normativ, ceea ce pârâta nu a făcut.

5. Recurenta-reclamantă a invocat neconstituţionalitatea Decretului nr. 266/1950.

În opinia acesteia, acest Decret-Lege contravine atât art. 9 cât şi art. 40 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, deoarece restrânge în mod nejustificat dreptul constituţional al artiştilor de a se asocia în organizaţii profesionale, impunând aderarea artiştilor plastici la unicul organism creat în acest scop de către Republica Populară Română în urmă cu circa 70 de ani.

Legat de invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea judecării cauzei, în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Critica privind încălcarea şi aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel nu poate fi reţinută, deoarece această critică vizează, de fapt, greşita apreciere a probelor existente la dosarul cauzei, deci temeinicia acesteia iar nu legalitatea ei, or, prin O.U.G. nr. 138/2000, au fost abrogate pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. - 1865, astfel încât netemeinicia unei decizii, pronunţate în calea de atac a apelului, nu mai poate fi analizată în calea de atac, extraordinară, a recursului.

2. Recurenta-reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a Decretului nr. 266/1950, evocând şi decizia nr. 36/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent cu dezlegarea unor chestiuni de drept.

Această excepţie nu poate fi analizată de către Înalta Curte, deoarece, pe de o parte, această excepţie a fost ridicată şi în faţa instanţei de apel, aceasta pronunţând-se prin încheierea din 21 martie 2018, iar recurenta-reclamantă trebuia să atace această încheiere odată cu decizia din apel, fapt ce nu s-a petrecut, iar pe de altă parte prin decizia nr. 36/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent cu dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit ca această excepţie poate fi ridicată şi direct în recurs, dar numai dacă ea nu fusese ridicată în primă instanţă sau în apel.

Cum recurenta-reclamantă nu a atacat şi încheierea din 21 martie 2018, Înalta Curte nu poate analiza această excepţie de nelegalitate.

3. Critica privind pretinsa înregistrare în registrele prevăzute de lege a intimatei-pârâte după înregistrarea recurentei-reclamante nu are relevanţă în soluţionarea recursului de faţă, şi din acest punct de vedere susţinerile recurentei-reclamante venind să întărească concluzia instanţei de apel în sensul că intimata-pârâtă este o persoană juridică legal înregistrată în România, care are dreptul la un site propriu.

4. Nici critica privind pretinsa lipsă a personalităţii juridice în privinţa intimatei-pârâte, pe motiv că aceasta nu ar fi dobândit-o în baza prevederilor legale la data înfiinţării ei, nu poate fi reţinută, deoarece, aşa după cum a constatat şi instanţa de apel, prin sentinţa civilă nr. 418 din 2 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 100 din 26 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 2490 din 3 decembrie 2015, a fost respinsă, în mod irevocabil, cererea Uniunii Artiştilor Plastici Alba-Iulia prin care s-a solicitat a se constata inexistenţa entităţii denumită Uniunea Artiştilor Plastici din România, pe acelaşi chestiuni de drept ce au fost invocate şi în cauza de faţă.

5. Recurenta-reclamantă a invocat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea Decretului nr. 266/1950, prin raportare la prevederile art. 9 şi art. 40 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.

Această cerere nu poate fi analizată în prezenta cale de atac a recursului, deoarece, ca şi în cazul excepţiei de nelegalitate, cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui decret a fost ridicată şi în faţa instanţei de apel, care, prin încheierea din 21 martie 2018 s-a pronunţat asupra acestei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, iar recurenta-reclamantă nu a atacat cu recurs această încheiere, astfel încât încheierea respectivă a rămas irevocabilă, iar o nouă cerere nu mai poate fi primită direct în recurs.

Dată fiind această situaţie nu se mai pune problema analizării cererii de suspendare a judecării cauzei până la data soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a Decretului nr. 266/1950.

Având în vedere cele de mai sus în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. - 1865, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI ALBA- IULIA împotriva deciziei civile nr. 317/2018 din 28 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 septembrie 2018.