Compensation for statutory privatisation restitution: accounting value at asset exit versus market value

Din examinarea lucrărilor din dosar, s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub dosarul nr. x/2011, la data de 28 ianuarie 2011, reprezentând cererea de chemare în garanţie disjunsă din dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, potrivit sentinţei civile nr. 1681 din 3 noiembrie 2010, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (actuala Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului) solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata contravalorii imobilului situat în Sinaia, str. x nr. 19, jud. Prahova, compus din teren şi ½; din construcţie (B.).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 324din O.U.G. nr. 88/1997.

La data de 18 octombrie 2013, reclamanta A. S.A. şi-a precizat acţiunea, prin care a arătat că a fost proprietara imobilului restituit către C., conform sentinţei nr. 168/2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2009, rămasă irevocabilă. Aspectele legate de deţinerea vilei Vânători în proprietate şi privatizarea societăţii de către AVAS au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de Tribunalul Bucureşti prin sentinţa nr. 9295/2009 pronunţată într-un alt dosar ce a avut ca obiect obligarea AVAS la plata despăgubirilor pentru restituirea a 50% din vilă către D.

La 13 noiembrie 2013, reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar E., a precizat că solicită obligarea pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la plata sumei de 2.190.384 RON, reprezentând valoarea contabilă a imobilului la data ieşirii din patrimoniul societăţii (31.12.2012), actualizată cu rata inflaţiei pentru anul 2013, de 2,5%.

1.1 La data de 15 ianuarie 2014, pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat cerere de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca, în cazul admiterii cererii principale, să fie obligat chematul în garanţie la plata sumei solicitate de reclamantă către AAAS, în temeiul art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997.

2. Prin încheierea de şedinţă din 21 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2011, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale, iar cauza a fost scoasă de pe rol şi înaintată spre competentă soluţionare secţiei a VI-a Civile a aceleiaşi instanţe.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub dosarul nr. x/2011, la 2 aprilie 2014.

4. Prin practicaua sentinţei civile nr. 2786/2014 din 30 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au fost respinse excepţiile nulităţii acţiunii, netimbrării şi inadmisibilităţii cererii.

5. Prin sentinţa nr. 2786 din 30 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar E., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi chematul în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

A fost, de asemenea, respinsă cererea de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în principal, privitor la cuantumul despăgubirilor solicitate faptul că nu au fost depuse înscrisuri doveditoare cu privire la valoarea bunului imobil reprezentând 1/2 din B. şi terenul de 2435,94 mp de la data ieşirii efective din patrimoniul reclamantei, respectiv data de 31.12.2012.

Totodată, s-a mai reţinut că reclamanta A. nu a executat de bună voie hotărârea judecătorească de restituire a imobilului, iar formele de executare au fost începute abia în vara anului 2013.

Prima instanţă a mai reţinut că valoarea imobilului de 2.190.384 RON, rezultată din înscrisurile depuse de lichidatorul judiciar al reclamantei, nu a putut fi luată în considerare faţă de decizia nr. 18/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece fişele de cont şi balanţa s-au întocmit în baza unui raport de evaluare efectuat în decembrie 2011, de către o societate de consultanţă care a stabilit valoarea de piaţă a imobilului la acea dată şi nu valoarea contabilă.

6. Împotriva sentinţei nr. 2786 din 30 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar E., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 442 A din 1 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar E., împotriva sentinţei civile nr. 2786 din 30 mai 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

A fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la plata către reclamantă a sumei de 2.136.960 RON reprezentând despăgubire, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii acestei sume.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

7. Împotriva deciziei civile nr. 442 A din 1 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea sentinţei civile a primei instanţe, ca fiind temeinică şi legală.

În motivarea recursului, s-a susţinut că instanţa de apel în mod nelegal nu a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanta nu a înţeles să-şi precizeze valoarea despăgubirilor solicitate, dispoziţiile art. 133 C. proc. civ. fiind aplicabile cu consecinţa anulării cererii.

Cel de al doilea motiv de recurs se referă la lipsa calităţii procesuale active a lichidatorului judiciar E. şi încălcarea dispoziţiilor art. 324din O.U.G. nr. 88/1997, întrucât despăgubirile se acordă numai societăţilor comerciale sau cumpărătorului nu şi lichidatorului judiciar.

Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanţa de apel în mod nelegal nu a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Recurenta-pârâtă a susţinut că, în lumina dispoziţiilor art. 43şi art. 13 din O.U.G. nr. 88/1997, rezultă clar că nu are calitatea de instituţie publică implicată în privatizarea reclamantei S.C. A. S.A.

Din probatoriul aflat la dosar, rezultă că vânzarea acţiunilor emise de reclamantă nu a fost făcută de către pârâtă, iar din moment ce Statul Român nu a încasat vreo sumă de bani pentru acţiunile emise, pârâta s-a îndreptat în mod eronat cu solicitarea de despăgubiri împotriva pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, acţiunea reclamantei fiind inadmisibilă.

Actul de cesiune încheiat de pârâtă cu SIF Transilvania nu reprezintă un act cu titlu oneros, deoarece elementul principal ce trebuie întrunit în cazul unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni, preţul nu a existat.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie, disjunsă dintr-un alt litigiu, şi care face obiectul prezentului litigiu, s-a susţinut că aceasta a fost formulată înainte de a exista o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că intimata-reclamantă trebuia să urmeze procedura specială prevăzută de dispoziţiile art. 324alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997.

Ultimul motiv de recurs se referă la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar E., în argumentarea căruia s-a arătat că instanţa de apel în mod nelegal a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.136.960 RON cu titlu de despăgubiri, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.

S-a mai susţinut că repararea prejudiciului creat societăţii trebuie apreciată raportat la valoarea cu care se reduce capitalul social al societăţii, ca urmare a diminuării patrimoniului, respectiv la valoarea contabilă a acestuia, existentă în registrele contabile la data cesiunii.

În continuare, s-a mai invocat practica judiciară, decizia nr. 18 din 17 octombrie 2011 privind recursul în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi argumentele referitoare la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

8. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

Criticile recurentei-pârâte Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti referitoare la excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecată, lipsei calităţii procesuale active a lichidatorului judiciar E., precum şi cea referitoare la modalitatea de soluţionare a cererii de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei nu pot face obiectul analizei în recurs, întrucât soluţia pronunţată asupra acestor excepţii a intrat în puterea de lucru judecat.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată doar de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar E., iar criticile au vizat soluţia de respingere pe fond a acţiunii. În aceste limite, instanţa de apel a fost învestită a analiza sentinţa primei instanţe, hotărâre care nu a fost criticată şi de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti cu privire la soluţia de respingere a excepţiilor invocate în primă instanţă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei A. S.A., prin lichidator judiciar E., prin care recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti susţine că acestea ar trebui acordate la valoarea contabilă de la data cesionării, se constată că este nefondată.

Astfel, acţiunea în despăgubire, care deşi întemeiată pe dispoziţiile unei legi speciale - art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 - constituie o transpunere a principiului instituit şi în dreptul comun potrivit căruia oricine cauzează un prejudiciu este obligat să-l repare.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate reclamantei A. S.A., prin lichidator judiciar E., la care a fost obligată recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti, se constată că în mod corect instanţa de apel s-a raportat la valoarea contabilă a imobilului reflectată la momentul ieşirii din patrimoniul societăţii, respectiv valoarea de inventar a imobilului din ultimul bilanţ contabil din data de 31 decembrie 2012, de 2.136.960 RON.

Stabilirea despăgubirilor ce pot fi acordate societăţilor comerciale prejudiciate prin retrocedarea unor imobile la nivelul valorii contabile răspunde şi dezideratului de respectare a accepţiunii noţiunii de "bun", reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Faţă de decizia pronunţată în recurs în interesul legii - nr. 18/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -, obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 3307 C. proc. civ., Înalta Curte constată că despăgubirile acordate la valoarea contabilă a imobilului reflectată în ultimul bilanţ la data ieşirii din patrimoniul societăţii, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii, au fost corect stabilite de către instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 442 A din 1 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 442 A din 1 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.