Commercial debtors’ appeal fails: sellers owed €204,887.85 plus interest for accepted vine deliveries, counterclaims rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 89 din 25 ianuarie 2017, Tribunalul Timiş a respins excepţia tardivităţii precizării de acţiune, excepţia de lucru judecat, parţială, excepţia prescripţiei; a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a S.C. A. S.R.L. faţă de capătul de cerere reconvenţională precizată reprezentând pierderea suferită ca urmare a imposibilităţii de implementare a proiectului modernizare Cramă depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011, în cuantum de 1.159.411,8 RON; a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a S.C. B. S.R.L. faţă de capătul de cerere reconvenţională reprezentând contravaloare stâlpi de capăt în cuantum de 20.682 euro; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S.C. B. S.R.L. şi A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., având ca obiect pretenţii; a obligat pârâta-reclamantă reconvenţională S.C. C. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei 157.719,66 euro în echivalent RON la data plăţii efective, cu titlu de debit restant, precum şi a dobânzii legale aferente calculată de la data de 31 august 2010 şi până la plata efectivă a debitului, conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000; a obligat pârâta-reclamantă reconvenţională S.C. C. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. B. S.R.L. a sumei 47.228,19 euro în echivalent RON la data plăţii efective, cu titlu de debit restant, precum şi a dobânzii legale aferente calculată de la data de 31 august 2010 şi până la plata efectivă a debitului, conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000; a respins cererea reconvenţională precizată formulată de reclamanta reconvenţională S.C. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele reconvenţionale S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., având ca obiect pretenţii, ca neîntemeiată; a obligat pârâta-reclamantă reconvenţională S.C. C. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 5946,64 RON şi faţă de S.C. A. S.R.L. a sumei de 11.347,13 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:

Excepţia tardivităţii precizărilor repetate ale acţiunii formulate de S.C. C. S.R.L. sub forma cererii reconvenţionale, a fost respinsă deoarece acestea au strânsă legătură cu cererile de chemare în judecată, pentru soluţionarea lor se administrează acelaşi material probator, precizările rezultând ca urmare a administrării expertizelor în agricultură şi, respectiv contabilă.

Prin hotărârea irevocabilă pronunţată în dosarul nr. x/2011 Tribunalul Timiş, a admis cererea de obligare a S.C. D. S.R.L. la plata către reclamanta reconvenţională din prezentul dosar a sumei reprezentând prejudiciul suferit compus din: furnizarea de viţă de vie fără viaţă, contravaloarea lucrărilor agricole la viţa de vie fără viaţă şi a tratamentelor aplicate, profitul net nerealizat pentru 2 ani; a respins acţiunea faţă de S.C. B. S.R.L.

Dosarul cu număr de mai sus a avut ca obiect aceeaşi cerere de chemare în judecată ca şi prezentul dosar, cerere anulată ca netimbrată şi cererea reconvenţională a S.C. C. S.R.L. privind obligarea B. în solidar cu S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 90.000 euro reprezentând prejudiciul suferit.

Prin decizia civilă nr. 2108 din 10 iunie 2014 s-a reţinut că S.C. B. S.R.L. nu era parte în contractul semnat de S.C. C. S.R.L. cu S.C. D. S.R.L., astfel încât nu se poate analiza răspunderea acesteia faţă de materialul săditor ce făcea obiectul contractului supus analizei instanţei.

Ca atare, nu se face nicio referire la facturile fiscale ce fac obiectul prezentei cauze, astfel încât să se poată vorbi despre putere de lucru judecat.

În dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Timiş s-a analizat răspunderea societăţii S.C. D. S.R.L. pentru contractul nr. x din 2009, fără a se face referire la contractul în formă simplificată, rezultat din facturile fiscale emise de către S.C. B. S.R.L. pentru butaşii de vie furnizaţi, aspect ce trebuie analizat în prezenta cauză dedusă judecăţii.

Între excepţia neexecutării contractului şi cererea reconvenţională există o strânsă legătură, deoarece S.C. C. S.R.L. urmăreşte a dovedi că pagubele ce i s-au produs se datorează neexecutării corespunzătoare din partea reclamantelor a obligaţiilor asumate, fiind furnizate produse necorespunzătoare din punct de vedere tehnic.

Dacă instanţa stabileşte ca fiind dovedită excepţia neexecutării corespunzătoare a contractului, în mod accesoriu, trebuie să admită cererea reconvenţională a pârâtei.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a S.C. A. S.R.L. faţă de capătul de cerere reconvenţională precizată reprezentând pierderea suferită ca urmare a imposibilităţii de implementare a proiectului de modernizare Cramă depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011, în cuantum de 1.159.411,8 RON, deoarece această pârâtă reconvenţională nu a formulat cerere privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de reclamanta reconvenţional, aspect ce se consideră a fi cauza prejudiciului produs.

Excepţia lipsei calităţii procesual pasive a S.C. B. S.R.L. faţă de capătul de cerere reconvenţională reprezentând contravaloare stâlpi de capăt în cuantum de 20.682 euro, a fost admisă, deoarece această pârâtă reconvenţional nu este parte în contractul de furnizare stâlpi.

Între S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. s-au derulat relaţii comerciale constând în furnizarea de stâlpi şi alte materiale, fiind emise facturi fiscale.

Reclamanta reconvenţional nu a putut dovedi că S.C. A. S.R.L. ar fi furnizat stâlpi de calitate inferioară şi astfel nu şi-ar fi executat contractul asumat sau că ar fi produs prejudicii reclamantei reconvenţional, astfel că acţiunea formulată de către această reclamantă a fost admisă şi corespunzător, respinsă cererea reconvenţională.

SC B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. au derulat relaţii comerciale constând în furnizarea de butaşi viţă de vie de diferite soiuri în valoare totală de 139.444,91 euro.

Din raportul de expertiză viticolă rezultă că o cantitate de 50,7% din butaşii de vie plantaţi nu se mai găseau la faţa locului în anul 2012, adică după 2 ani de la plantare şi furnizare de către reclamanta S.C. B. S.R.L.

În ceea ce priveşte cauzele existenţei acestui procent de viţe de vie neroditoare, acestea sunt multiple neputându-se stabili ca şi cauză exclusivă calitate inferioară a materialului roditor sau existenţa unor vicii ascunse, aşadar reclamanta reconvenţional nu face dovada vinovăţiei S.C. B. S.R.L. în neîndeplinirea obligaţiei corelative.

În privinţa vinovăţiei aceleiaşi reclamante faţă de presupusul prejudiciu ce i s-ar fi adus pârâtei S.C. C. S.R.L., ca urmare a pierderii suferite prin imposibilitatea implementării Proiectului modernizare Crama depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011, s-a reţinut că nu este dovedită.

Reclamanta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de S.C. C. S.R.L., însă nu s-a putut reţine că exercitarea unei acţiuni în justiţie pentru realizarea unui drept al său ar putea fi considerată acţiune cu caracter ilicit, fără a se dovedi că a urmărit în mod exclusiv crearea pentru prejudiciat a stării de imposibilitatea implementării Proiectului modernizare Crama depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011.

A fost admisă cererea de chemare în judecată şi s-a acordat dobânda legală, deoarece există o creanţă comercială care este de drept purtătoare de dobânzi, respingându-se cererea reconvenţională.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. C. S.R.L. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunţate în primă instanţă, în sensul respingerii acţiunii introductive şi admiterea cererii reconvenţionale aşa cum a fost formulată şi precizată.

Prin decizia civilă nr. 62 din 8 februarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 89 din 25 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Timiş; a obligat pârâta la următoarele sume de bani reprezentând cheltuieli de judecată în apel; 1000 euro către reclamanta S.C. B. S.R.L. (Italia) şi 5000 euro către reclamanta S.C. A. S.R.L. (Italia).

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:

Pârâta apelantă susţine prin motivele de apel că facturile emise de reclamantă nu au fost transmise niciodată pârâtei, că nu au fost expediaţi către pârâtă toţi şpalierii care au fost contractaţi şi că ar fi primit stâlpi de calitate inferioară.

Curtea a reţinut că din probele de la dosar, respectiv din înscrisurile depuse la dosar de reclamanta S.C. A. S.R.L. rezultă că pârâta a semnat de primire CMR care însoţea marfa livrată fără rezerve, fără să invoce în termenul prevăzut de art. 30 din Convenţia CMR 1956, lipsa vreunor stâlpi sau calitatea inferioară a acestora.

Din dosarul depus la APIA prin care pârâta S.C. C. S.R.L. a obţinut fonduri europene nerambursabile rezultă fără echivoc că lucrarea constând în plantaţia de viţă de vie corespunde standardelor de calitate şi cantitate pe suprafaţa de 40,53 ha, fiind respectat proiectul, motiv pentru care APIA a achitat integral fondurile europene.

Pârâta nu a dovedit că S.C. A. S.R.L. ar fi furnizat stâlpi de calitate inferioară şi astfel nu şi-ar fi executat contractul asumat sau că ar fi produs prejudicii pârâtei, astfel că în mod corect acţiunea formulată de către această reclamantă a fost admisă şi, în mod corespunzător, respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

C. S.R.L. a realizat o plantaţie de viţă de vie în conformitate cu planul individual nr. x/2009 aprobat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin APIA prin programul de reconversie viticolă aprobat prin Ordinul MADR nr. 247/2008 modificat prin Ordinul MADR nr. 269/2009, iar relaţiile comerciale cu reclamanta S.C. B. S.R.L. au fost determinate de acest proiect.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a susţinut prin motivele de apel că reclamanta S.C. B. S.R.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa, remiţând pârâtei produse care nu sunt de calitate corespunzătoare, respectiv s-au livrat butaşi de vie fără viaţă.

Procentul de viţe de vie neprinse este de 49,3%, iar în ceea ce priveşte cauzele existenţei acestui procent de viţe de vie neroditoare, s-a concluzionat de expert că acestea sunt multiple, neputându-se stabili ca şi cauză exclusivă calitatea inferioară a materialului roditor sau existenţa unor vicii ascunse, aşadar pârâta nu a făcut dovada că reclamanta S.C. B. S.R.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa.

Marfa a fost livrată direct societăţii C. S.R.L., iar facturile au fost acceptate la plată, întrucât pârâta S.C. C. S.R.L. a achitat parţial valoarea lor şi le-a prezentat la APIA în vederea obţinerii fondurilor nerambursabile prezentând la recepţia lucrărilor de către APIA documente de atestare a calităţii pentru produsele livrate, fără de care nu ar fi beneficiat de aceste fonduri.

În ceea ce priveşte vinovăţia aceleiaşi reclamante faţă de presupusul prejudiciu ce i s-ar fi adus pârâtei S.C. C. S.R.L., ca urmare a pierderii suferite prin imposibilitatea implementării Proiectului modernizare Crama depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011, s-a reţinut în mod corect de prima instanţă că aceasta nu este dovedită.

Reclamanta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de S.C. C. S.R.L., însă nu se poate reţine că exercitarea unei acţiuni în justiţie pentru realizarea unui drept ar putea fi considerată acţiune cu caracter ilicit, fără a se dovedi că a urmărit în mod exclusiv crearea pentru prejudiciat a stării de imposibilitate a implementării Proiectului modernizare Crama depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011.

Curtea de Apel a respins astfel apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L., care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivele de recurs se arată următoarele:

În ceea ce priveşte relaţia contractuală dintre pârâta-recurentă şi societatea A., instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, motivând admiterea pretenţiilor societăţii A. prin prisma faptului că nu s-a dovedit furnizarea unor stâlpi de calitate inferioară.

În realitate, nu au fost remişi stâlpii de capăt, ci şpalierii intermediari în locul acestora, astfel că a fost invocată excepţia de neexecutare a contractului, ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare de către vânzătoare a obligaţiei asumate.

Expertul E. arată în raport:

"Deoarece mulţi stâlpi intermediari sunt îndoiţi, torsionaţi, oxidaţi sau smulşi, pot să afirm că aceştia nu sunt de cea mai bună calitate, pe piaţa de profit existând stâlpi net superiori calitativ".

Instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii când a făcut trimitere la faptul că recurenta nu a dovedit că s-au livrat şpalieri de calitate inferioară, atâta timp cât problematica dedusă judecăţii viza faptul că nu au fost livraţi de către societatea A. şpalierii de capăt, ci doar şpalierii intermediari. Pe de altă parte, inclusiv stâlpii intermediari furnizaţi sunt neconformi întrucât prezintă deficienţe majore.

Instanţa a aplicat greşit legea în ce priveşte inexistenţa viciilor ascunse cu privire la butaşii de viţă de vie livraţi de către societatea B. S.R.L.

Certificatul de calitate de care face vorbire instanţa de judecată se întocmeşte imediat după ce are lor plantarea viţei de vie şi nu după trecerea unei perioade de timp necesare rodirii materialului săditor. Viciile ascunse ale materialului săditor nu se pot observa la momentul plantării acestora, ci după trecerea unei perioade de timp. În expertiza efectuată se menţionează ca şi cauză a neprinderii butaşilor de viţă de vie un material săditor necorespunzător.

Aşa fiind, suntem în privinţa executării necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite în sarcina reclamanţilor, aceea de a livra materialul săditor corespunzător.

Instanţa de apel nu a motivat decizia de respingere a apelului şi faţă de cererea reconvenţională sunt toate aspectele şi pretenţiile, ceea ce echivalează cu nemotivarea acesteia.

În cauză, A. S.R.L. şi B. S.R.L. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de S.C. C. S.R.L.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat şi acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Recurenta invocă faptul că nu a recepţionat cantitativ mărfurile ce formează obiectul prezentului litigiu, ceea ce nu a invocat pe parcursul litigiului şi aceasta reprezintă critici cu privire la situaţia de fapt şi nicidecum motive de nelegalitate a deciziei recurate.

De asemenea, recurenta invocă lipsurile calitative ale materialelor livrate.

Curtea de Apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt, respectiv recurenta a primit de la societăţile intimate materiale şi materii prime viticole şi a realizat o plantaţie cu fonduri europene încasate de la APIA, instituţie cu care s-au încheiat procesele-verbale de recepţie cantitativă şi calitativă fără obiecţiuni.

Criticile aduse de recurentă privesc aprecieri asupra probelor administrate în cauză şi astfel, nu se încadrează în motivele de nelegalitate strict limitate la dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timişoara a reţinut în mod corect faptul că nu s-a dovedit în cauză culpa intimatelor B. S.R.L. şi A. S.R.L. în ceea ce priveşte calitatea necorespunzătoare a materiilor prime livrate sau ale unor vicii ascunse.

Pârâta-recurentă a folosit materialele furnizate de societăţile intimate la realizarea unei plantaţii de viţă de vie, pentru amenajarea căreia a beneficiat de fonduri nerambursabile prin programul de reconversie viticolă derulat de Ministerul Agriculturii prin intermediul APIA.

La recepţia lucrărilor de către APIA, pârâta-recurentă a prezentat documente de atestare a calităţii pentru produsele livrate, fără de care nu ar fi beneficiat de respectivele fonduri.

S-a constatat că plantaţia de viţă de vie corespunde standardelor de calitate şi cantitate pe suprafaţa de 40,53 ha fiind respectat proiectul, motiv pentru care APIA a achitat integral fondurile europene.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nemotivarea deciziei recurate, aceasta este neîntemeiată.

Decizia Curţii de Apel Timişoara respectă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Astfel, motivarea este clară şi nu se rezumă la o însuşire de fapte şi argumente, ci este în concordanţă cu probele administrate. Aceasta răspunde în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate de către părţi şi conduce în mod logic la soluţia pronunţată.

Aşa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Criticile aduse deciziei recurate prin trimiterile la expertizele efectuate în cauză vizează aprecieri asupra probelor administrate şi nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. Ca atare, acestea sunt nefondate.

Faţă de aceste considerente, având în vedere faptul că nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62 din 8 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012. Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 iunie 2018.