Standing of the Insurers' Guarantee Fund in civil litigation: exclusive administrative remedy under Law No. 213/2015 precludes ordinary civil claims for liability.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive:

Prin acţiunea introductivă, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.A. la plata unor despăgubiri morale în sumă de 1.335.000 RON, câte 445.000 RON pentru fiecare reclamant, a unor despăgubiri materiale în cuantum de 40.000 RON doar pentru reclamanta A., care a suportat toate cheltuielile de înmormântare, parastase şi beneficiul nerealizat, a dobânzii legale aferentă sumelor solicitate, începând cu data introducerii acţiunii în justiţie până la achitarea efectivă a acestora şi a cheltuielilor de judecată.

În dosarul conexat nr. x/2014, reclamanţii E. şi F. au solicitat obligarea pârâtelor S.C. D. S.A. şi S.C. G. S.A. la plata despăgubirilor materiale şi morale pentru acoperirea prejudiciului material şi moral suferit prin vătămările corporale grave care le-au pus în pericol viaţa, vătămări produse ca urmare a accidentului rutier din 9 august 2012, astfel: pentru E. 1.530.000 Euro, cu titlu de daune morale şi 630.000 Euro, cu titlu de daune materiale şi pentru F. - 300.000 Euro, cu titlu de daune morale, 3070 Euro şi 40.000 RON, cu titlu de daune materiale, la care să fie obligate pârâtele în raport de culpa pe care a avut-o fiecare conducător auto în producerea accidentului, respectiv în crearea prejudiciului, culpa care va fi stabilită în concret de instanţă.

În dosarul conexat nr. x/2014, reclamanţii H., I., J., K., L. şi M. au solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.A. la plata despăgubirilor materiale şi morale ca urmare a prejudiciului produs, în urma accidentului rutier din data de 9 august 2012 de pe raza localităţii Cărpiniş, judeţul Timiş, prin decesul numiţilor N. şi O., cu care reclamanţii se aflau în relaţii de rudenie.

În dosarul conexat nr. x/2014, reclamantul P., a solicitat obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata prejudiciului evaluat astfel: daune morale, 100.000 Euro în echivalentul în RON la data plăţii şi daune materiale 4000 Euro în echivalent la data plăţii.

În dosarul conexat nr. x/2014, reclamanţii Q. şi R. au solicitat obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata despăgubirilor morale în cuantum de 400.000 Euro, câte 200.000 Euro fiecare, pentru acoperirea prejudiciului suferit prin decesul fiicei lor S., ca urmare a accidentului din data de 9 august 2012.

La data de 10 septembrie 2015, reclamanţii A., B. şi C. au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei şi de chemare în garanţie a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, prin care au solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.A., în solidar cu chematul în garanţie la plata despăgubirilor materiale şi morale ca urmare a prejudiciului produs în urma accidentului rutier din 9 august 2012.

Cereri de repunere pe rol şi de chemare în garanţie a Fondului de Garantare a Asiguraţilor au formulat la 11 septembrie 2015 şi reclamanţii E. şi F., precum şi reclamanţii H., I., J., K. şi M..

B. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 15 ianuarie 2016, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunile conexate ale reclamanţilor Q., R., P., A., B., C., H., I., J., K., L., M., F. şi E., a admis cererile de chemare în garanţie a S.C. G. S.A. formulate de reclamanţii H., I., J., K., L. şi M., precum şi cererile de chemare în garanţie a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, formulate de toţi reclamanţii şi în consecinţă:

- a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata de despăgubiri de câte 10.000 Euro fiecare reclamanţilor Q. şi R. reprezentând daune morale, fără cheltuieli de judecată;

- a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata către reclamantul P. a despăgubirii de 10.000 Euro reprezentând daune morale, la plata sumei de 1.500 Euro despăgubire pentru dauna adusă autoturismului, la plata cheltuielilor de înmormântare în cuantum de 732 RON, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat;

- a obligat chematul în garanţie Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata despăgubirii de 10.000 Euro către reclamanta A., de 5.000 Euro către reclamanta B. şi de 5.000 Euro către reclamantul C. reprezentând daune morale;

- a obligat chematul în garanţie Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata despăgubirii de 2349,5 RON către reclamanta A. reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenire, la suma de 6.750 RON reprezentând contravaloarea vehiculului distrus, precum şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor la care a fost obligat începând cu data introducerii acţiunii, 13 mai 2014, şi până la plata integrală a debitului, precum şi la plata către reclamanta A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 RON, reprezentând onorariu de avocat şi către reclamanta B. a sumei de 1.000 RON reprezentând onorariu expert asistent T.;

- a obligat chematul în garanţie Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale, precum şi 2.121,5 RON, reprezentând daune materiale către H., la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către I. şi la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către J., la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale, precum şi 4.143,3 RON, reprezentând daune materiale către K., la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale către L. şi la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către M.;

- a obligat chemata în garanţie S.C. G. S.A. la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale, precum şi 2.121,5 RON, reprezentând daune materiale către H., la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către I. şi la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către J., la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale, precum şi 4.143,3 RON, reprezentând daune materiale către K., la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale către L. şi la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către M.;

- a obligat chematul în garanţie Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata către reclamanta H. a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.480 RON, reprezentând onorariu de avocat şi către reclamanta M. a sumei de 2.480 RON reprezentând onorariu de avocat;

- a obligat chematul în garanţie Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata către reclamanţii H., I., J., K., L. şi M. a sumei de 2596,85 RON reprezentând cheltuieli de judecată (transport avocat la instanţă, cazare avocat, cheltuieli poştă);

- a obligat chemata în garanţie S.C. G. S.A. la plata către reclamanţii H., I., J., K., L. şi M. a sumei de 2596,85 RON reprezentând cheltuieli de judecată (transport avocat la instanţă, cazare avocat, cheltuieli poştă);

- a obligat Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 25.000 Euro, reprezentând daune morale, precum şi 26.318,1 RON, reprezentând daune materiale către F. şi la plata sumei de 250.000 Euro către E., reprezentând daune morale, obligaţia de plată a Fondului fiind în limita a 450.0000 RON de fiecare creditor de asigurare, conform legii;

- a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata sumei de 25.000 Euro, reprezentând daune morale, precum şi 26.318,1 RON, reprezentând daune materiale către F. şi la plata sumei de 250.000 Euro către E., reprezentând daune morale;

- a obligat chematul în garanţie Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata către reclamanta F. a sumei de 2500 RON reprezentând onorariu de avocat şi a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata sumei de 2500 RON către reclamanta F. reprezentând onorariu de avocat, respingând în rest acţiunile conexate.

C. Calea de atac împotriva primei instanţe.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel toate părţile din proces, mai puţin societatea de asigurare D. S.A. faţă de care judecata a fost disjunsă, adică reclamanţii Q., R., F., E., P., A., C., B., H., J., I., K., L. şi M., pârâta S.C. G. S.A. şi chematul în garanţie Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prin apelul declarat, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Reclamantul P. a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul majorării daunelor morale, conform celor solicitate pe calea cererii de chemare în judecată, considerând că plafonul de 20.000 Euro, apreciat de instanţa de fond ca fiind echitabil în cuantificarea daunelor morale, este elementul principal pe care reclamantul îl critică pe calea acestui apel.

Reclamanţii Q. şi R. au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul majorării despăgubirilor acordate în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată, respectiv 200.000 Euro pentru fiecare reclamant şi obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata dobânzii legale aferentă sumelor solicitate, calculată începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată, învederând, cu prioritate, că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere ce vizează obligarea la plata dobânzii legale aferentă sumelor solicitate calculată începând cu data introducerii cererii şi până la achitarea efectivă a debitului.

E. şi F. au solicitat schimbarea în parte a sentinţei primei instanţe sub aspectul despăgubirilor acordate, precum şi a dobânzii legale aferente sumelor solicitate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, învederând că, deşi a solicitat obligarea pârâtei şi chematului în garanţie la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate, calculate începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea efectivă a debitului, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere.

Reclamanţii H., J., I., K., L. şi M. au solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor morale acordate de instanţa de fond până la sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată apreciind că sumele acordate de instanţa de fond nu sunt pe măsura prejudiciului moral suferit de soţia şi fiicele decedatului N., respectiv părinţi şi sora decedatului O., considerând că instanţa de fond nu a apreciat în mod corect durerea şi consecinţele negative pe care accidentul şi urmările acestuia le-au avut asupra familiilor rămase în viaţă.

Pârâta S.C. G. S.A. a solicitat schimbarea hotărârii atacate, în principal, în sensul respingerii cererilor de chemare în judecată şi chemare în garanţie, iar în subsidiar, în sensul admiterii în parte a cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanţii P., F. şi E., reducerea daunelor materiale acordate reclamantului P. şi diminuarea daunelor morale acordate reclamanţilor F. şi E., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Chematul în garanţie Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat schimbarea în parte a sentinţei civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie formulată de reclamanţii A., B., C., H., J., I., K., L., M., F. şi E. faţă de acesta şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 734 din 29 septembrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a admis apelurile declarate de apelanţii S.C. G. S.A., Fondul de Garantare a Asiguraţilor, J. şi I. şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins cererea de chemare în garanţie a Fondului de Garantare a Asiguraţilor formulată de către reclamanţii Q., R., F., E., P., A., B., C., H., J. şi I., K., L. şi M. şi a înlăturat din dispozitivul sentinţei primei instanţe toate obligaţiile stabilite în sarcina Fondului de Garantare a Asiguraţilor, atât cele privind despăgubirile, cât şi cele privind cheltuielile de judecată; a majorat daunele morale stabilite de prima instanţă în favoarea reclamantelor I. şi J. şi la plata cărora a fost obligată chemata în garanţie S.C. G. S.A. de la suma de 5.000 Euro, la câte 10.000 Euro pentru fiecare reclamantă în parte; a redus cuantumul daunelor morale cuvenite reclamantului E. şi la plata cărora a fost obligată pârâta S.C. G. S.A. de la suma de 250.000 Euro la suma de 100.000 Euro; a menţinut celelalte dispoziţii ale primei instanţe cu privire la obligaţia de plată de despăgubiri reprezentând daune materiale, morale şi cheltuieli de judecată stabilite în sarcina pârâtei S.C. G. S.A. în favoarea reclamanţilor Q., R., F., P., H., K., L. şi M.; a respins apelurile declarate de către reclamanţii-apelanţi Q., R., F., E., P., A., C., B., H., K., L. şi M..

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs reclamanţii A., B., C., precum şi reclamanţii E., F., Q. şi R..

Reclamanţii-recurenţi A., B. şi C. aduc următoarele critici deciziei recurate:

Raportat la starea de fapt, la dinamica producerii accidentului rutier, probatoriul administrat, instanţa de apel a reţinut culpa comună a celor doi şoferi în producerea accidentului de circulaţie.

Aceşti recurenţi prezintă probatoriul administrat, respectiv concluziile expertizelor efectuate în cauză.

Potrivit Ordinului nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, pentru a interveni obligaţia de plată a asiguratorului, trebuie ca mai întâi să se stabilească o obligaţie de plată în sarcina celui asigurat şi în beneficiul celui păgubit.

Reclamanţii-recurenţi, pe lângă posibilitatea de a urma procedura de faliment a asiguratorului prevăzută de Legea nr. 85/2014, au şi alternativa de a urma procedura de plată administrativă prevăzută de art. 11 şi urm. din Legea nr. 213/2015.

Raportat la aprecierea Curţii de Apel Timişoara, în condiţiile în care prin încheierea din 11 ianuarie 2016, Tribunalul Timiş a disjuns cererile formulate în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A., iar ulterior judecata în acest dosar a fost suspendată, se solicită casarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Timiş şi a deciziei Curţii de Apel Timişoara şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă -Tribunalul Timiş.

Decizia Curţii de Apel Timişoara este nelegală deoarece nu s-au aplicat criteriile legale pentru stabilirea sumei acordate cu titlu de daune morale.

Sunt invocate dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi E., F., Q. şi R. critică decizia sub următoarele aspecte:

Reţinând că Fondul de Garantare al Asiguraţilor nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, deoarece între reclamanţi şi acesta nu ar exista un raport juridic, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente, respectiv Legea nr. 503/2004, Legea nr. 213/2015, Norma ASF 16/2015.

Curtea de Apel Timişoara a apreciat că procedura de stabilire a obligaţiei de plată a Fondului este o procedură specială şi că Fondul nu ar putea fi obligat pe calea dreptului comun.

Nu este posibilă stabilirea despăgubirii pe cale administrativă astfel cum susţine instanţa de apel, câtă vreme nu se poate determina prin această procedură gradul culpei celor doi şoferi implicaţi în accident şi în consecinţă, întinderea prejudiciului.

Deşi s-au solicitat dobânzi calculate de la introducerea cererii şi până la achitarea integrală a debitului, instanţa a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere.

Reclamantul E. arată că în mod greşit au fost respinse pretenţiile materiale în sumă de 630.000 Euro. Astfel, nu există o soluţie de recuperare a sa în raport de ştiinţa medicală actuală, iar în viitor aceste efecte se vor menţine şi se vor amplifica, prin declanşarea unor afecţiuni conexe, sigure sub aspectul producerii lor.

În stabilirea daunelor morale, instanţa de apel a ignorat suferinţa fizică iniţială determinată de leziunile grave post accident şi de intervenţiile chirurgicale efectuate de urgenţă, precum şi suferinţa fizică ulterioară determinată de necesitatea continuării procedurilor de recuperare, însoţite de dureri atroce, obositoare până la epuizare.

Datorită şocului emoţional, recurentul este nevoit să continue şedinţele de psihoterapie şi tratamentul medicamentos prescris de medicul psihiatru. Prejudiciul estetic i-a schimbat ireversibil viaţa, iar posibilitatea de a reveni la forma fizică şi psihică anterioară este practic nulă. Urmare a complicaţiilor suferite, piciorul stâng a fost scurtat cu 6 cm.

Lipsa încrederii în sine, nesiguranţa cu privire la viitor îl vor marca toată viaţa. Complicaţiile post accident au fost determinate atât de complexitatea şi gravitatea tabloului clinic, cât şi de infecţiile multiple care s-au instalat.

Recurenta F. arată că instanţa nu a ţinut seama la cuantificarea prejudiciului moral de trauma psihică majoră datorată stării fiului ei şi nici de suferinţa psihică determinată de decesul surorii sale, S..

După decesul acesteia, tatăl lor a suferit un atac cerebral, iar recurenta este lipsită practic de viaţă personală. Întreaga sa atenţie este îndreptată spre nevoile medicale ale fiului său, ale tatălui şi mamei sale.

În urma accidentului, recurenta a suferit multiple intervenţii chirurgicale şi a fost nevoie de 80 zile de îngrijiri medicale. Urmările accidentului sunt persistente, durerile la nivelul fracturilor şi ale coloanei sunt extrem de violente, afectându-i mobilitatea şi activităţile cotidiene.

Recurenţii Q. şi R. arată că suma de 10.000 Euro acordată cu titlu de despăgubiri morale este mult inferioară prejudiciul moral suferit ca urmare a pierderii fiicei lor, S..

De asemenea, au fost afectaţi de suferinţa şi traumele prin care au trecut fiica lor, F. şi nepotul lor, E..

Deşi persoane vârstnice şi bolnave, a trebuit să suporte şocul pierderii fiicei şi a suferinţelor de nedescris suportate de fiica şi nepotul lor.

F. Apărările formulate de către intimaţi.

În cauză, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor.

Recurenţii-reclamanţi au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului declarat de reclamanţii A., B. şi C..

G. Considerentele instanţei de recurs.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Între reclamanţi şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a existat niciun raport juridic, iar din perspectiva procedurii civile acesta nu este succesorul legal în drepturi şi obligaţii al societăţilor de asigurare intrate în faliment.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 503/2004:

"... la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară şi constatarea stării de insolvenţă a societăţii de asigurare/reasigurare se naşte dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare".

Procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile Fondului sunt stabilite în capitolul III din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor. În cadrul acestei proceduri urmează a se stabili întinderea obligaţiei de despăgubire a Fondului ori refuzul acestuia de a satisface pretenţiile celor care se consideră creditori. Aşadar, procedura de stabilire a obligaţiei de plată a Fondului este o procedură specială, prevăzută de lege, partea interesată având dreptul de acces la instanţa de contencios administrativ, în situaţia în care este nemulţumită de rezolvarea dată cererii sale de către comisia specială constituită în cadrul Fondului.

Chemarea în garanţie este acea formă de participare a terţelor persoane în procesul civil care conferă uneia din părţi posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligaţia de garanţie sau de despăgubiri şi împotriva cărora s-ar putea îndrepta cu o acţiune separată. La baza chemării în garanţie se află o obligaţie de garanţie sau de despăgubire. Prin garanţie se înţelege, în general, acea obligaţie pe care şi-o asumă o persoană (garant) de a apăra o altă persoană împotriva unei pagube ce s-ar putea produce şi de a o despăgubi, în ipoteza în care aceasta ar cădea în pretenţii.

În speţă, Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu poate avea nici calitatea de chemat în garanţie în sensul art. 72 C. proc. civ. şi nici calitatea de pârât, nefiind parte într-un raport juridic de drept privat cu reclamanţii anterior demarării procesului.

Fondul nu este un succesor în drepturi şi obligaţii al societăţii de asigurare D. S.A., având o obligaţie de sine stătătoare, izvorâtă din lege şi care se realizează prin procedura specială reglementată prin lege.

Faţă de aceste considerente, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Timişoara faptul că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu poate fi obligat pe calea unui litigiu civil de drept comun deoarece nu poate întruni nici calitatea de chemat în garanţie şi nici calitatea de pârât, nefiind parte într-un raport juridic de drept privat cu reclamanţii anterior demarării procesului civil în faţa primei instanţe.

Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 există o procedură specială pentru plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare, în cazul falimentului unui asigurător, de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi nu există un drept de opţiune între această cale şi cea a dreptului comun.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor desfăşoară doar operaţiuni administrative. În acest sens, preia de la D. S.A. dosarele de daună, precum şi evidenţele tehnico-operative şi contabile aferente acestor dosare, primeşte şi înregistrează cererile pretenţiilor, analizează dosarele, aprobă sau respinge respectivele cereri prin Comisia specială şi emite Note de plată sau decizii de respingere a cererilor creditorilor de asigurări.

Legea nr. 213/2015 şi Norma 16/2015 nu instituie norme procedurale noi şi nici instituţii de drept procedural noi şi nu există o "cerere de chemare în judecată a garantului", scopul acestor acte normative fiind protejarea creditorilor de asigurări în cazul falimentului unui asigurător printr-o procedură administrativă de plată şi nicidecum crearea de instituţii noi de drept procesual civil.

Aşa fiind, criticile recurenţilor privind soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie a Fondului de Garantare a Asiguraţilor sunt neîntemeiate şi ca atare, nu pot fi primite.

În ceea ce priveşte critica vizând aprecierea greşită a probatoriului din perspectiva reţinerii unei culpe comune a celor doi şoferi, aceasta vizează situaţia de fapt şi aprecierea probatoriului administrat în cauză şi nu încălcarea sau aplicarea greşită a unei norme de drept material şi ca atare nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faptul că s-a stabilit o culpă comună a celor doi şoferi şi aceasta a implicat atragerea răspunderii a două societăţi de asigurare diferite nu conduce la existenţa unor motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate.

Situaţia de fapt a fost stabilită pe bază de expertiză.

Este nefondat şi motivul de recurs în ce priveşte solicitarea de a se casa cele două hotărâri pronunţate în cauză pentru ca aceasta să fie rejudecată şi să se stabilească mai întâi obligaţia de plată în sarcina asiguratorului D. S.A.. Aceasta deoarece D. S.A. este în faliment, iar repunerea pe rol a cauzei suspendate în privinţa acestui asigurător este posibilă doar în situaţiile prevăzute de Legea nr. 85/2014, situaţii ce nu se regăsesc în cauză.

Cererea privind acordarea dobânzii la despăgubirile solicitate formulată de recurentul E. nu poate fi primită, remediul pentru omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere fiind completarea hotărârii în condiţiile dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii ...".

În ceea ce priveşte solicitarea recurentului E. de acordare a sumei de 630.000 Euro reprezentând despăgubire pentru eventuale viitoare cheltuieli materiale, această cerere nu poate fi primită, eventualul prejudiciu material viitor fiind o posibilitate şi neavând un caracter cert. Respectiva cerere nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. privind motivele de nelegalitate pentru care se poate casa hotărârea.

Criticile aduse de recurenţii F., Q. şi R. privesc aprecierea probatoriului administrat în cauză şi, din această perspectivă nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, Înalta Curte apreciază că acestea au fost acordate în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa în materie.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, iar instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât şi psihic, importanţa valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familiară, profesională şi socială.

Atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit. Despăgubirea nu trebuie să fie simbolică, dar nici să devină o sursă de îmbogăţire pentru persoanele păgubite, cuantumul ei fiind stabilit prin decizia suverană a instanţei, luată în funcţie de fiecare caz în parte.

În speţă, instanţa de apel s-a raportat la consecinţele suportate de reclamantă ca urmare a accidentului rutier.

În privinţa criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate şi stabilirea unei sume majorate acordată cu titlu de daune morale în raport de probele care relevă impactul şi consecinţele pe care le-au suferit pe plan fizic, social şi emoţional, Înalta Curte reţine că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului şi a situaţiei de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

Având în vedere aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanţii A., B. şi C. şi de reclamanţii E., F., Q. şi R. împotriva deciziei civile nr. 734 din 29 septembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 mai 2018.