Revocation of final judgment denied: foreign court judgment not admitted as new evidentiary document where underlying action commenced after definitive resolution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1128 din 24 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Tribunalul Maramureş a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta A., împotriva pârâtei SOCIETATEA B. S.R.L. Baia Sprie, obligând pe pârâtă la plata sumei de 1.481.693,1 RON reprezentând contravaloarea părţilor sociale care au aparţinut asociatului C., soţul reclamantei, precum şi plata sumei de 23.927,31 RON cheltuieli de judecată, compensând restul cheltuielilor.

Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii D., E., F. şi G., constatând că cheltuielile cu procedura pentru pârâţii din Belgia au fost achitate.

Această hotărâre a fost apelată de pârâta SOCIETATEA B. S.R.L., iar prin decizia civilă nr. 116 din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr. 769 din 22 februarie 2011, pronunţată în dosar nr. x/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterii cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare la Curtea de Apel Cluj, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. x/2010, iar prin decizia civilă nr. 181 din 6 octombrie 2011, instanţa a respins apelul pârâtei SOCIETATEA B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1128 din 24 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. x/2007, pe care a menţinut-o în întregime, apelanta fiind obligată să plătească intimatei A. suma de 8.000 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SOCIETATEA B. S.R.L., recursul fiind respins prin decizia civilă nr. 4091 din 23 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2012, iar recurenta obligată să plătească intimatei-reclamante A. suma de 5000 RON cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1623 din 14 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureş, a fost respinsă excepţia invocată de intimata A. privind tardivitatea formulării cererii de revizuire şi cea privind lipsa de interes a revizuentei.

A fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta SOCIETATEA B. S.R.L., prin administrator special E., împotriva sentinţei civile nr. 1128 din 24 martie 2010, pronunţată în dosar nr. x/2007 al Tribunalului Maramureş, în contradictoriu cu intimaţii A., F. şi OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREŞ.

A fost obligată revizuenta SOCIETATEA B. S.R.L. Mocira, prin administrator special E., să plătească intimatei A. suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei decizii instanţa a reţinut că, în raport de temeiul cererii, art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu este îndeplinită cerinţa ca hotărârea atacată să evoce fondul, faţă de faptul că sentinţa civilă nr. 1128 din 24 martie 2010 a Tribunalului Maramureş a devenit irevocabilă după ce a fost analizată în două grade de jurisdicţie, iar prin decizia civilă nr. 4091 din 23 octombrie 2012 a fost respins recursul declarat de pârâta SOCIETATEA B. S.R.L. împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel în rejudecare.

Pe de altă parte, s-a reţinut că revizuenta s-a prevalat de hotărârea din 10 mai 2016 pronunţată de Tribunalul de Comerţ Francofon din Bruxelles în dosar nr. X, referinţa X, prin care debitoarea A. a fost obligată să predea către domnul E. un număr de 5.576 acţiuni, către F. 2.268 acţiuni, iar către D. 2.616 acţiuni, la Societatea B. S.R.L.

S-a avut în vedere că acest înscris doveditor, pe baza căruia s-a solicitat revizuirea hotărârii, nu este anterior pronunţării acesteia şi descoperit după darea hotărârii, respectiv nu a existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, hotărârea pronunţată de instanţa din Bruxelles fiind ulterioară datei devenirii irevocabile, ca urmare a soluţionării căilor de atac împotriva sentinţei a cărei revizuire se solicită, situaţie în care în cauză nu este îndeplinită nici condiţia ca înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică, respectiv să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Instanţa de revizuire a subliniat că societăţii aflate în insolvenţă îi sunt aplicabile normele speciale ale dispoziţiilor Legii insolvenţei, iar pentru reactualizarea creanţelor înscrise în tabel acesta are la îndemână contestaţia reglementată de art. 76 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de prevederile art. 274 C. proc. civ., revizuenta a fost obligată să plătească intimatei A. cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial justificat cu documentele depuse la dosar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel S.C. B. S.R.L., aceasta solicitând admiterea apelului şi în condiţiile art. 296 din C. proc. civ. de la 1865, schimbarea sentinţei civile nr. 1623 din 14 iunie 2017 a Tribunalului Maramureş în sensul admiterii cererii de revizuire şi pe cale de consecinţă în condiţiile art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 coroborat cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 1128 din data de 24 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. x/2007, în sensul reducerii sumei de 1.481.693,1 RON la care a fost obligată societatea B. S.R.L. faţă de pârâta A. la suma de 307.550,47 RON, ca urmare a diminuării numărului de părţi sociale care au aparţinut antecesorului intimatei şi au fost moştenite de către aceasta; cu cheltuieli de judecată.

Apelanta a susţinut că hotărârea atacată apare ca fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, neacceptând statuările primei instanţe din perspectiva sentinţei care poate constitui obiect al revizuirii, susţinând că hotărârea atacată a rămas definitivă prin respingerea apelului - fondul pretenţiilor rămânând astfel cum a fost soluţionat de Tribunalul Maramureş, iar în condiţiile art. 323 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, cererea de revizuire a fost înregistrată la instanţa care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă prin respingerea apelului.

Apelanta a mai criticat sentinţa pronunţată în raport de evocarea posibilităţii contestării în condiţiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, a tabelului creanţelor în care a fost înscrisă intimata A., însă fără a evidenţia elementele de nelegalitate a acestor statuări care de altfel doar au consemnat existenţa dispoziţiilor din norma specială.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 616 din 30 octombrie 2017, a respins apelul declarat de SOCIETATEA B. S.R.L., prin administrator special E., împotriva sentinţei civile nr. 1623 din 14 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureş pe care a menţinut-o în întregime.

A obligat apelanta prin administrator special să plătească intimatei A. suma de 3.000 de RON, cheltuieli de judecată în apel.

În fundamentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că hotărârea din 10 mai 2016 pronunţată de Tribunalul de Comerţ Francofon din Bruxelles în dosar nr. X, referinţa X evocată de către revizuentă, nu îndeplineşte exigenţele instituite de art. 322 pct. 5, întrucât introducerea acţiunii nu a fost realizată anterior rămânerii pronunţării hotărârii din cauza în care a fost promovată revizuirea.

S-a considerat că susţinerile revizuentei referitoare la înregistrarea acţiunii la începutul anului 2009 nu au fost demonstrate prin niciun mijloc de probă, iar singurul înscris care conţine referinţe la data declanşării demersului judiciar în faţa instanţei străine este chiar Hotărârea din 10 mai 2016 pronunţată de Tribunalul de Comerţ Francofon din Bruxelles în dosar nr. X, fiind menţionată data introducerii acţiunii ca fiind 21 mai 2010.

Instanţa a concluzionat în sensul că nu pot fi validate susţinerile apelantei privind îndeplinirea exigenţelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisul de care aceasta se prevalează nu poate fi considerat ca fiind un înscris doveditor descoperit după darea hotărârii care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, întrucât cauza în care a fost pronunţată sentinţa străină invocată nu era înregistrată la data pronunţării hotărârii supuse revizuirii, deci nu poate fi reţinută îndeplinirea condiţiilor instituite de textul evocat.

Aplicând prevederile art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat apelanta prin administrator special să plătească intimatei A., suma de 3.000 de RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-revizuentă S.C. B. S.R.L. care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbarea sentinţei civile nr. 1623 din 14 iunie 2017a Tribunalului Maramures în sensul admiterii cererii de revizuire şi pe cale de consecinţă, în condiţiile art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 coroborat cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 1128 din data de 24 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. x/2007 în sensul reducerii sumei de 1.481.693,1 RON la care a fost obligată societatea B. S.R.L. faţă de pârâta A. la suma de 307.550,47 RON, ca urmare a diminuării numărului de părţi sociale care au aparţinut antecesorului intimatei şi au fost moştenite de către aceasta şi admiterea cererii de revizuire.

Recurenta-revizuentă îşi subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Consideră recurenta-revizuentă că incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 se impune a fi reţinută faţă de împrejurarea ca instanţa de apel a apreciat în mod eronat că hotărârea pronunţată de Tribunalul de Comerţ Francofon din Bruxelles în dosarul nr. X, poate avea valoarea unui înscris nou sub condiţia ca introducerea acţiunii să se fi realizat anterior soluţionării litigiului în care se cere revizuirea.

De asemenea, interpretarea greşită a legii şi incidenţa prevederilor art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. de la 1865 se impune a fi reţinută în condiţiile în care norma legală nu indică expres faptul că introducerea acţiunii trebuie să se fi realizat anterior pronunţării hotărârii în prima instanţă, mai ales în condiţiile în care hotărârea supusă revizuirii a rămas irevocabilă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în 23 octombrie 2012.

Consideră recurenta că instanţa de apel a realizat o interpretare subiectivă a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, în sensul că nu s-a aplecat asupra termenului de "soluţionare definitivă" evocat de doctrina invocată, ceea ce implica la acel moment judecata până în calea de atac a apelului.

Se mai susţine că instanţa de apel a dat o interpretare greşită actelor deduse judecăţii, în condiţiile în care a reţinut, la fila 5 ultimul alineat din hotărâre, că nu s-ar fi demonstrat "înregistrarea acţiunii la începutul anului 2009", faţă de faptul că împrumuturile erau scadente abia în august 2009, astfel că acţiunea nici nu putea fi introdusă înainte de scadenţă.

În această situaţie, arată recurenta, susţinerea instanţei de apel este contradictorie în raport de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, câtă vreme din copia minutei emisă de Tribunalul de Comerţ Francofon din Bruxelles rezultă că părţile au fost citate cu citaţie introductivă la Tribunalul de Comerţ Francofon la data de 21 mai 2010, împrejurare din care rezultă că Tribunalul Francofon fusese sesizat după scadenţa împrumuturilor din august 2009.

Se arată că instanţa de apel nu a reţinut şi nu a analizat nici faptul că la fila 2 din hotărârea Tribunalului Maramureş, supusă revizuirii, se indică clar faptul că s-a adus în discuţie existenţa acelor contracte de împrumut care au fost garantate cu părţile sociale deţinute de defunctul soţ al intimatei în B., putându-se observa că împrumutul trebuia restituit până la începutul lunii august 2009.

Recurenta mai reproşează instanţei de apel că nu a interpretat actele deduse judecaţii, că nu a analizat faptul că prin scrisoare recomandată intimata Marcu, încă în 13 octombrie 2009, după scadenţa împrumuturilor, a fost somată să restituie suma, iar ulterior s-a promovat acţiunea.

Consideră recurenta că hotărârea pronunţată de Tribunalul Comercial Francofon este o hotărâre dată în temeiul unei acţiuni introduse în timpul soluţionării dosarului a cărui revizuire se solicită, iar ca şi act nou nu putea fi înfăţişat instanţei în acel litigiu mai devreme, fiind o împrejurare mai presus de voinţa recurentei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi cele ale art. 312 şi următoarele din C. proc. civ. de la 1865.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ H. a formulat întâmpinare prin care şi-a exprimat acordul şi susţinerea solicitărilor şi motivărilor din cererea de revizuire şi de apel şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin criticile aduse deciziei atacate recurenta-revizuentă reproşează, în esenţă, instanţei de apel că a dat o interpretare eronată şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. raportat la situaţia de fapt relevată de probatoriul administrat.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile şi în condiţiile expres stabilite de lege.

Art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;

- înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;

- înscrisul sa fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

În analiza efectuată, instanţa de apel a examinat corect condiţiile de admisibilitate impuse de exigenţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, hotărârea judecătorească intervenită într-o cauză după soluţionarea altui litigiu poate fi considerată ca fiind act nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cu condiţia ca această hotărâre să fi fost obţinută în baza unei acţiuni introduse înainte de soluţionarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea. În cazul înscrisului nou reprezentat de o hotărâre judecătorească, tocmai imposibilitatea părţii de a determina pronunţarea ei la o dată anterioară soluţionării litigiului în care se solicită revizuirea este considerată împrejurarea mai presus de voinţa părţii. Însă şi în acest caz, condiţia ca înscrisul să fie anterior soluţionării litigiului este obligatorie, şi nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită decât în situaţia în care acţiunea a fost formulată anterior soluţionării definitive a litigiului în care se cere revizuirea.

Din această perspectivă, criticile recurentei întemeiate pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. sunt nefondate.

Sub aspectul criticilor referitoare la "interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii" de către instanţa de apel, critici încadrate de recurentă la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că în realitate, recurenta invocă greşita apreciere a probatoriului administrat, cu consecinţa reţinerii greşite a datei la care a fost formulată acţiunea în care s-a pronunţat Hotărârea din data de 10 mai 2016, în dosarul RGX nr. X referinţa X a Tribunalului de Comerţ Francofon din Bruxelles. Însă situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de recurentă nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună modificarea soluţiei adoptate.

De asemena, nu vor fi reţinute nici criticile încadrate de recurentă la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme aceasta invocă în realitate o contradicţie între situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi probele administrate în cauză, sub aspectul datei de la care putea fi formulată acţiunea în faţa instanţei străine, critici care însă fiind de netemeinicie şi nu de nelegalitate, nu pot fi analizate în cadrul recursului.

Argumentaţia pe care recurenta-revizuentă o aduce în sprijinul acestei ultime critici şi care vizează faptul că instanţa de apel nu a analizat acele înscrisuri care vizează contractele de împrumut, somaţia pe care intimata a primit-o după scadenţa împrumuturilor, concluziile recurentei pe acest aspect, nu pot fi asimilate unor determinări specifice cu privire la data declanşării demersului judiciar în faţa instanţei străine, întrucât antamează aspecte ce ţin de fondul cauzei.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat şi, constatând îndeplinite cerinţele art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei A. suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin administrator special E. împotriva deciziei civile nr. 616/2017 din 30 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante A. suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2018.