Creditor's revision bid in insolvency fails as syndic judge rulings fall outside exhaustive revision scope; both appeals rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 mai 2017, sub nr. x/2017, revizuenta S.C. A. S.R.L. Oradea a formulat, în contradictoriu cu intimatele B., S.C. C. S.R.L. ORADEA - prin lichidator judiciar C.I.I. "D." şi E., în calitate de fost lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. ORADEA, cerere de revizuire împotriva sentinţei nr. 158/F/2017 pronunţată la data de 16.05.2017, în dosar nr. x/2013, de către Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, ca fiind potrivnică cu prima hotărâre judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2013, respectiv, sentinţa nr. 123/25.10.2016; în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4/C/2017, pronunţată la data de 15 iunie 2017, în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulată de formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. Oradea, şi a respins ca inadmisibilă revizuirea declarată de revizuenta S.C. A. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu intimaţii B.., C.I.I. D., lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. Oradea şi E., împotriva sentinţei nr. 158 din 16.05.2017, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totalitate; fără cheltuieli de judecată în revizuire.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de revizuire a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În primul rând, s-a subliniat faptul că sub aspectul legii de procedură incidente, cererii de revizuire în discuţie îi sunt aplicabile prevederile vechiul C. proc. civ., deoarece, data înregistrării dosarului de insolvenţă -12.02.2013, este anterioară datei de intrare în vigoare a noului C. proc. civ. -15.02.2013 stabilită prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 (prin care s-au modificat dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), iar potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Pe de altă parte, sub aspectul dreptului material, raportat la data înregistrării dosarului de insolvenţă, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2006, înainte de modificarea acestora prin Legea nr. 76/2012, care conţine unele modificări şi cu privire la Legea insolvenţei.

În acest sens, s-a reţinut că Legea nr. 76/2012 a intrat în vigoare concomitent cu C. proc. civ., la data de 15.02.2013, deoarece, data de intrare în vigoare a actului normativ stabilită prin art. 82 din lege a fost prorogată succesiv prin mai multe ordonanţe, ultima dintre ele fiind Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, care prin art. I pct. 2 a amânat intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2012, până la 15.02.2013.

Astfel, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 reglementează că dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar alin. (2) prevede că, procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.

Referitor la cererea de revizuire, instanţa a observat că, pornind de la art. 322 alin. (1) vechiul C. proc. civ., pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de instanţa de recurs, atunci când evocă fondul.

Pe de altă parte, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, forma în vigoare înainte de modificarea ei prin Legea nr. 76/2012, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii, iar ele pot fi atacate separat cu recurs.

În concluzie, analizând hotărârile supuse revizuirii, în raport cu textele legale enunţate, instanţa a apreciat că acestea nu pot forma obiectul revizuirii, ceea ce face ca cererea de revizuire formulată în cauză să fie inadmisibilă.

S-a observat că hotărârile la care se face referire nu se circumscriu categoriilor de hotărâri determinate limitativ prin art. 322 alin. 1, deoarece pe de o parte, nu pot fi supuse apelului, iar pe de altă parte, nu sunt pronunţate de instanţa de recurs, ci au fost date de judecătorul sindic în primă instanţă, iar în privinţa sentinţei nr. 158/16.05.2017 s-a exercitat calea de atac care nu e, însă, soluţionată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen, revizuenta S.C. A. S.R.L. Oradea, solicitând admiterea recursului, cu consecinţa modificării în întregime a hotărârii recurate, în sensul de a se dispune respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire şi, prin urmare, judecarea cererii de revizuire, cât şi intimata S.C. C. S.R.L. Oradea - prin lichidator judiciar C.I.I. "D.", care a arătat că înţelege să formuleze recurs împotriva considerentelor sentinţei, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării considerentelor inserate în alin. (1), (2) şi 3 de la pagina 5, privitoare la dreptul material care guvernează procedura de insolvenţă, momentul intrării în vigoare şi inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor Legii nr. 76/2012.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- revizuentă S.C. A. S.R.L. Oradea a relevat, pe scurt, situaţia în fapt în cauză şi a criticat sentinţa recurată ca fiind dată cu greşita aplicare a prevederilor privind revizuirea hotărârilor, considerând că motivarea Curţii de Apel Oradea reţinută este contradictorie şi nefondată, sens în care a invocat, în esenţă, următoarele motive:

Având în vedere faptul că se reţin în mod corect prevederile legii speciale, adică, ale art. 12 din Legea nr. 85/2006, conform cărora, avem de-a face cu hotărâri definitive, iar art. 149 din Legea nr. 85/2006 arată că legea specială se completează în măsura compatibilităţii cu prevederile C. proc. civ. incident, în mod nefondat s-a concluzionat că este inadmisibilă cererea de revizuire.

Astfel, din dispoziţiile art. 12, art. 149 din Legea nr. 85/2006 şi ale art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, opinează recurenta- revizuentă că ar fi fost legal şi fondat a se reţine admisibilitatea cererii de revizuire, cu atât mai mult cu cât, art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 prevede că pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, iar art. 12 din Legea nr. 85/2006 stipulează faptul că, hotărârile din procedura insolvenţei nu se supun apelului.

Analizând recursul declarat de recurenta- revizuentă S.C. A. S.R.L. Oradea, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Obiectul revizuirii este determinat prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

Aşadar, pentru admisibilitatea revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia s-a desfăşurat procesul, a impus, în primul rând, ca hotărârea a cărei revizuire se cere să fie una care a rămas definitivă în urma soluţionării apelului, respectiv, prin neexercitarea apelului, ori să fie una pronunţată în recurs.

Din textul legal enunţat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs legiuitorul a impus o condiţie specială în sensul în care aceste hotărâri pot forma obiect al cererii de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. Evocarea fondului presupune stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt ce au fost stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic litigios decât cea care a fost dată până la cel moment.

Raportat la obiectul revizuirii astfel cum a fost configurat prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în mod corect şi legal a apreciat Curtea de Apel că sentinţa nr. 158 din 16 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, judecător sindic, în dosarul nr. x/2013, nu este susceptibilă de a fi revizuită, întrucât nu se circumscrie sferei hotărârilor ce pot fi retractate prin intermediul acestei căi de atac.

În concret, prin sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de creditoarea A. S.R.L. Oradea împotriva deciziei nr. 1/18.01.2017 a creditoarei B., şi a fost numit în calitate de lichidator judiciar desemnat Cabinetul Individual de Insolvenţă "D." pentru societatea debitoare S.C. C. S.R.L. Oradea.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în forma în vigoare înainte de modificare prin Legea nr. 76/2012, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu recurs.

Astfel fiind, având în vedere că hotărârea judecătorului- sindic supusă revizuirii în speţă, nu face parte din categoria celor prevăzute în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., şi cum dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevăd în mod expres că această hotărâre poate fi atacată numai cu recurs, cale de atac care, aşa cum s-a reţinut, a şi fost exercitată, rezultă, deci, că aceasta nu poate fi supusă revizuirii, cale de atac extraordinară, cu obiect strict determinat prin lege.

Corespunzător principiului constituţional înscris la art. 129 din Constituţia României, legea procesual- civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfăşurarea procesului civil în fond şi căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfăşurare potrivit căruia părţile pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii procesuale şi care, prin reglementarea conţinutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanţie a egalităţii părţilor, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecăţii şi a pronunţării de hotărâri corespunzătoare legii şi adevărului.

Din acest punct de vedere, cu atât mai mult nu poate fi primită critica recurentei- revizuente S.C. A. S.R.L. Oradea, prin care susţine că hotărârea judecătorului- sindic, fiind definitivă, poate forma obiect al revizuirii.

Este de observat că recurenta se află în eroare asupra distincţiei hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin neapelare (care, într-adevăr, poate forma obiect de revizuire potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ.), în acest caz, rămânerea definitivă a hotărârii fiind rezultatul neexercitării căii de atac a apelului împotriva ei, şi hotărârea definitivă pronunţată de judecătorul- sindic care este definitivă încă de la pronunţare, în puterea legii, şi care poate fi atacată doar cu recurs.

Întrucât hotărârea judecătorească (categorie ce include şi hotărârea pronunţată de judecătorul- sindic) este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în aplicarea principiului legalităţii căii de atac, corect şi legal s-a apreciat că revizuirea formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în procedura insolvenţei este inadmisibilă.

Înalta Curte constată, astfel, că instanţa de revizuire a pronunţat o hotărâre cu aplicarea corectă şi legală a prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., legal apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire.

Pentru aceste considerente, întrucât nu se verifică motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta- revizuentă S.C. A. S.R.L. Oradea.

Faţă de prevederile art. 137 C. proc. civ., examinând, cu prioritate, regularitatea sesizării instanţei în ce priveşte exerciţiul dreptului la acţiune, sub aspectul calităţii de reprezentat legal al S.C. C. S.R.L. Oradea, a lichidatorului judiciar, Cabinetul Individual de Insolvenţă "D.", în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, Înalta Curte reţine următoarele:

Din actele dosarului şi probele administrate în cauză, se reţine că, faţă de S.C. C. S.R.L. Oradea- revizuentă în cauza de faţă, s.n.-, prin sentinţa nr. 685/F/2013 din 08.03.2013, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă, fiind numit administrator judiciar E..

Prin sentinţa nr. 158/F/2017 din 16 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost numit în calitate de lichidator judiciar desemnat pentru societatea- debitoare S.C. C. S.R.L. Oradea, Cabinetul Individual de Insolvenţă "D.".

Această sentinţă a fost casată, cu trimiterea pentru o nouă judecare la aceeaşi instanţă, conform deciziei nr. 114/C/2017- R din 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013- R, deci, pe cale de consecinţă, şi numirea în calitate de lichidator judiciar desemnat pentru societatea- debitoare S.C. C. S.R.L. Oradea, a Cabinetului Individual de Insolvenţă "D.".

Or, conform prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, lichidatorul judiciar desemnat este cel abilitat să formuleze şi să susţină acţiunile debitorului aflat în insolvenţă, mandatarea lichidatorului judiciar pentru exercitarea atribuţiunilor prevăzute în art. 25 din Legea nr. 85/2006 fiind expres stipulată în dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

Conform art. 25 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, lichidatorul judiciar are în atribuţie introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Aceleaşi atribuţii le prevăd art. 79, 80 şi 81 din Legea nr. 85/2006, în sarcina lichidatorului judiciar.

În concluzie, doar lichidatorul judiciar are calitatea de a reprezenta societatea aflată în procedura insolvenţei în cadrul formulării şi susţinerii unor acţiuni sau căi de atac, cum este şi cea de faţă.

În speţă, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs formulate, nesusceptibil de interpretări diferite, acest act procesual a fost formulat şi susţinut de fostul lichidator judiciar al societăţii, Cabinetului Individual de Insolvenţă "D.", care a semnat cererea în numele şi pentru S.C. C. S.R.L. Oradea.

Or, la data soluţionării cererii de recurs -9 noiembrie 2017-, urmare deciziei nr. 114/C/2017- R din 5 octombrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, şi potrivit dispoziţiilor legale sus- menţionate, lichidatorul judiciar nu mai avea calitatea de reprezentant legal al societăţii aflate în procedura insolvenţei.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite cerinţele privind exerciţiul dreptului la acţiune- în speţă, al cererii de recurs, urmează a respinge recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. Oradea - prin lichidator judiciar C.I.I. "D.", pentru lipsa calităţii de reprezentant legal.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. ORADEA împotriva sentinţei nr. 4/C/2017 din 15 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. ORADEA - prin lichidator judiciar C.I.I. "D." împotriva aceleiaşi sentinţe, pentru lipsa calităţii de reprezentant legal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.