Unconstitutionality exception regarding civil procedure provisions challenged in appeal withdrawal case: lack of nexus with subject matter precludes Constitutional Court referral

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1173/2017, pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosar nr. x/2011, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii D., E., S.C. F. S.R.L. Petroşani şi Consiliul Local Petroşani, având ca obiect constatarea nulităţii parţiale a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/2008 şi nr. y/2008.

Reclamanta B. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 1173/2017, înregistrată sub dosar nr. x/2011.

Prin încheierea civilă din 25.05.2017, Judecătoria Petroşani a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă, reţinând următoarele:

Dispoziţiile art. 281 din vechiul C. proc. civ. se aplică erorilor, omisiunilor şi oricăror alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri, care sunt urmare a redactării în mod greşit de către instanţă a hotărârilor judecătoreşti. La fila 4 alin. (6) al sentinţei civile nr. 1173/2017 s-a consemnat în mod corect "văzând şi dispoziţiile art. 969 C. civ..", astfel încât solicitarea petentei nu se încadrează în prevederile art. 281 C. proc. civ.

Referitor la susţinerea conform căreia, sentinţa civilă nr. 1173/2017 nu respectă cadrul procesual din încheierea din data de 06.04.2017, instanţa a constatat că această cerere nu se încadrează în prevederile art. 281 C. proc. civ., iar în partea introductivă a sentinţei civile a fost consemnat cadrul procesual, astfel cum a fost stabilit pe parcursul cercetării procesului, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a unor pârâţi.

În ceea ce priveşte solicitarea vizând faptul că instanţa nu a judecat cererea de renunţare la judecată formulată de reclamantă, instanţa a constatat că nici această cerere nu se încadrează în prevederile art. 281 C. proc. civ. Prin sentinţa civilă nr. 1173/2017, pronunţată de Judecătoria Petroşani, în dosarul nr. x/2011, instanţa a arătat că nu va fi analizată cererea de renunţare la judecată, depusă la dosarul cauzei, la data de 07.04.2017 de către reclamanţii B. şi A. şi nu se va pronunţa asupra acesteia, având în vedere că a fost depusă la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor în fond.

Împotriva încheierii civile petenta B. a declarat apel.

În motivarea apelului s-a arătat că, dacă instanţa de fond a respins cererea motivând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 281 C. proc. civ. şi nu este eroare materială, atunci înseamnă că este eroare judiciară din gravă neglijenţă şi rea-credinţă. Apelanta a mai menţionat că, în ceea ce priveşte cadrul procesual, acesta este menţinut pe tot parcursul procesului, invocându-se dreptul de dispoziţie al părţilor, însă, în situaţia de faţă instanţa de fond a motivat cu totul diferit.

Prin precizarea motivelor de apel, depusă pentru termenul de judecată din 18.09.2017, apelanta a arătat că instanţa a calificat în mod greşit obiectul cererii ca fiind doar îndreptare eroare materială, potrivit art. 281 vechiul C. proc. civ.., în realitate cererea vizând prevederile art. 2812 C. proc. civ., care privesc situaţiile în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unor capete de cerere. A mai arătat că instanţa de fond nu a analizat cererea cu care a fost învestită făcându-se aprecieri greşite, în raport de dispoziţiile art. 948 C. civ., fără a se observa că tranzacţia încheiată nu îi viza pe pârâţii G., ci aceştia erau obligaţi la retragerea gardului, conform expertizei topo judiciare, efectuate în dosarul nr. x/2009.

La termenul de judecată din 16.10.2017 apelanta a depus o cerere de renunţare la judecată, iar în faţa instanţei de apel a declarat că înţelege să renunţe la judecata apelului.

Având în vedere acest act procesual de dispoziţie al părţii şi dând eficienţă prevederilor art. 246 vechiul C. proc. civ. raportat la art. 298, respectiv, art. 293 alin. (2) C. proc. civ., prin decizia civilă nr. 876/A/2017 din 16 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2011, instanţa a luat act de retragerea apelului declarat de către petenta B. împotriva încheierii civile din 25.05.2017, pronunţată de Judecătoria Petroşani, judeţul Hunedoara. Totodată văzând şi prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., nu au fost acordate cheltuieli de judecată, reţinându-se că nu au fost solicitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B..

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 23 ianuarie 2018, în cadrul dosarului nr. x/2011, recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2) şi art. 271 C. proc. civ.. Nu au fost indicate dispoziţii din Constituţie cu care sunt în dezacord textele menţionate, iar în motivarea sesizării a formulat critici cu privire la modul de soluţionare a cauzei.

Prin încheierea din 13 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2011, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2) şi art. 271 C. proc. civ. formulată de către recurenta B..

În fundamentarea acestei încheieri, s-a reţinut că faţă de obiectul recursului - o decizie prin care s-a luat act de retragerea apelului, văzând prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, întrucât articolele invocate de către recurentă nu au legătură cu soluţionarea recursului.

Prin cererea depusă la data de 15 februarie 2018, recurenta B. a arătat că înţelege să formuleze recurs împotriva încheierii din 13 februarie 2018, pronunţată în dosar nr. x/2011 de Curtea de Apel Alba Iulia.

În esenţă, recurenta a arătat că se aplică în mod neconstituţional procedura administrativă, respectiv art. 110 alin. (8) din Regulamentul de organizare interioară al instanţelor judecătoreşti, stabilită în şedinţa din 8.02.2017, anterioară pronunţării de un complet intermediar, se formează dosar asociat nelegal, nu se respectă art. 97 din regulamentul indicat privind îndreptarea de eroare materială şi nu se respectă C. proc. civ.

Totodată, recurenta a susţinut că s-a respins în mod nelegal ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, având în vedere că aceasta este admisibilă pentru că legea este în vigoare, are legătură cu soluţionarea cauzei şi nu s-a constatat anterior neconstituţionalitatea.

După expunerea unor aspecte ce vizează parcursul procesual al tranzacţiei consfinţite prin sentinţa nr. 4738/2006 şi judecata altor cauze, recurenta a susţinut, în sinteză, că solicită respectuos să se observe că se încearcă, fără temei legal, să se creeze un drept nelegal pârâţilor, în dauna sa, subliniind că se merge până acolo încât se comite o eroare judiciară privind art. 969 C. civ.. Completând C. proc. civ. se foloseşte procedura administrativă prin crearea unui dosar asociat, deşi nu este prevăzută de acest cod şi nici de art. 97 din Regulamentul de organizare interioară al instanţelor judecătoreşti privind îndreptarea de eroare materială, susţinându-se că se refuză îndreptarea erorii materiale, astfel că i se aduc prejudicii grave.

S-a mai susţinut că, în baza actelor false şi nelegale, pârâţii desfăşoară activităţi incompatibile cu zona de locuit făcând imposibilă folosinţa locuinţei conform nevoilor vieţii.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului şi înaintarea cererii de sesizare Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, subliniind că este afectat dreptul de proprietate şi sunt încălcate drepturile constituţionale privind dreptul la liberul acces, art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, art. 21, art. 34, art. 35, art. 52 şi art. 44.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Prin întâmpinarea depusă la 29 martie 2018, intimata H. a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.

La 17 aprilie 2018, recurenta a depus note scrise prin care a reiterat, în esenţă, aspecte ce vizează parcursul procesual al tranzacţiei consfinţite prin sentinţa nr. 4738/2006 şi judecata altor cauze, menţionând că sunt încălcate drepturile constituţionale prevăzute de art. 16, art. 20, art. 22, art. 23, art. 25 alin. (1), art. 31, art. 34, art. 35, art. 44, art. 46, art. 52.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii de admisibilitate, ce rezultă din analiza dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992: excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj; excepţia de neconstituţionalitate să vizeze o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; dispoziţia legală care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepţiei să nu fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Alin. (5) al art. 29 din acelaşi act normativ arată că, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu are de verificat decât îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei, cerinţe care, de altfel, sunt şi condiţii de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, fără a se pronunţa asupra temeiniciei.

Verificarea condiţiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competenţa instanţei în faţa căreia a fost ridicată această excepţie, aşa încât Curtea de Apel Alba Iulia respectând aceste dispoziţii, a verificat cererea recurentei oprindu-se mai întâi asupra admisibilităţii sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În speţă, în stadiul procesual al judecării recursului la Curtea de Apel Alba Iulia, recurenta a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2) şi art. 271 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 969 C. civ. prevăd următoarele: "Conventiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.", art. 129 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că: "Judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.", iar dispoziţiile art. 271 C. proc. civ. cuprind reglementări privind hotărîrile care consfinţesc învoiala părţilor.

Se reţine că, obiectul recursului formulat de recurenta B. împotriva deciziei nr. 876/A/16.10.2017, pronunţate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2011, vizează o decizie prin care s-a luat act de retragerea apelului.

Astfel, pornind de la împrejurarea că, în conformitate cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile normative puse în discuţie trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, înţelegând prin aceasta fondul litigiului şi orice alte prevederi care au legătură cu fondul litigiului, Înalta Curte constată că nu există legătură între dispoziţiile art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2), art. 271 C. proc. civ. şi obiectul concret al cauzei.

Înalta Curte, reţine că, în mod corect, faţă de obiectul recursului, respectiv o decizie prin care s-a luat act de retragerea apelului, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă, întrucât articolele invocate de către recurentă nu au legătură cu soluţionarea recursului.

În consecinţă, având în vedere că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 - în ce priveşte legătura cu soluţionarea cauzei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, acesta este un impediment pentru sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată în faţa căreia s-a invocat excepţia, soluţia din încheierea recurată, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, respectiv art. 29 alin. (5) raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992.

Având în vedere că obiect al recursului de faţă îl poate constitui doar încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, criticile recurentei care vizează alte aspecte decât cele care privesc hotărârea atacată nu pot fi analizate în această etapă procesuală.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. împotriva încheierii din 13 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2018.