Negative competence conflict regarding paternity denial and alternative jurisdiction under Article 113(1)(1) Code of Civil Procedure

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 04 ianuarie 2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună asupra contestării filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie în sensul că nu sunt întrunite condiţiile pentru ca prezumţia de paternitate să se aplice minorului D., reclamantul fiind tatăl biologic al acestuia;

- exercitării autorităţii părinteşti asupra minorului Vasiloiu D., numai de către reclamant în principal, iar în subsidiar, autoritate părintească comună;

- stabilirea locuinţei minorului D. la reclamant, în Eforie Nord, jud. Constanţa,

- în subsidiar, stabilirea de legături personale cu minorul după un program ce îl va detalia în cuprinsul cererii.

Prin sentinţa nr. 1007 din 6 iunie 2018, Judecătoria Caracal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Caracal, invocată din oficiu şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanta.

În motivare, a reţinut că, din precizarea pârâtului din data de 31.05.2018, aflată la fila 49, referitor la adresa de domiciliu minorului D., respectiv Eforie Nord, jud. Constanţa, în conformitate cu dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Faţă de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că normele care guvernează cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, astfel că, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ. instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa a pronunţat sentinţa 8401 din 10 august 2018, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, a constatat invit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, instanţa a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, observându-se în acest sens obiectul cererii, respectiv capătul principal de cerere contestarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie în condiţiile art. 434 C. civ.

Instanţa a constatat că cererea privitoare la stabilirea filiaţiei nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoanei.

Instanţa a reţinut, totodată, că în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor privitoare la stabilirea filiaţiei şi la instanţa domiciliului reclamantului.

Însă, acestor dispoziţii legale sunt circumscrise cererile în stabilirea filiaţiei faţă de mamă (art. 422-423 C. civ.) şi cererile în stabilirea filiaţiei faţă de tată (art. 424-427 C. civ.), nefiind incluse astfel orice acţiuni privitoare la filiaţie.

Judecătoria a concluzionat că devin astfel aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, adică o competenţă de ordine privată.

Într-o atare situaţie, o eventuală necompetenţă teritorială - de ordine privată - nu poate fi invocată nici de instanţă, din oficiu, şi nici de reclamant, potrivit art. 130 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

Astfel, instanţa sesizată iniţial, în speţă Judecătoria Caracal, în raport de dispoziţiile legale considerate incidente în speţă de către această instanţă, nu putea proceda la invocarea unei excepţii de necompetenţă de ordine privată, care poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Dacă cererea nu este de ordine publică, reclamantul, partea care a formulat cererea, care a înţeles să investească o instanţă necompetenţă, nu va putea cere declinarea competenţei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constă că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat filiaţia faţă de tatăl din căsătorie a minorului D. şi a solicitat exercitarea autorităţii părinteşti, în calitate de tată asupra minorului, iar temeiul de drept al cererii este art. 434, art. 507 şi art. 496 C. civ.

Având în vedere natura juridică a acţiunii pendinte, prin care se urmăreşte în realitate, stabilirea filiaţiei minorului D. faţă de reclamant, precum şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora "În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei" competenţa este alternativă, între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa domiciliului reclamantului.

Reclamantul a depus cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Caracal, faţă de împrejurarea că deţinea o copie a CI a pârâtei, document valabil de la 27.12.2016 la 29.12.2023, unde se preciza că domiciliul acesteia ar fi în judeţul Olt, Municipiul Caracal.

Ulterior însă, reclamantul a depus la dosar şi copia CI a pârâtei, emisă la data de 26.04.2018, unde este indicată adresa ca fiind judeţul Constanţa, Eforie Nord.

Faţă de aceste înscrisuri, se constată că la data înregistrării cererii pe rolul Judecătoriei Caracal - 4 ianuarie 2018 - pârâta avea domiciliul stabilit în Caracal.

Aşadar, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Caracal, care era, la acel moment, instanţa de domiciliu a pârâtei, reclamantul a ales între cele două instanţe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc. civ.

Din momentul în care alegerea a fost făcută se stabileşte definitiv competenţa acelei instanţe. În consecinţă, instanţa nu poate declina competenţa teritorială în favoarea unei alte instanţe, indiferent de modificarea situaţiei de fapt, în sensul schimbării domiciliului uneia dintre părţi ulterior sesizării instanţei de judecată, cum prevede şi art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată, ce are ca obiect tăgadă de paternitate, în favoarea Judecătoriei Caracal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2018.