Negative conflict of jurisdiction: territorial competence for interdiction and guardianship based on effective residence versus registered domicile of a hospitalized ward

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani la data de 1 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicţie a pârâtei B. şi numirea sa ca tutore, pentru a se putea îngriji de persoana şi de bunurile acesteia.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta, mama sa, are o vârstă înaintată, este foarte bolnavă, iar din cauza stărilor de inconştienţă, a pierderilor de memorie şi a dezorientărilor tempo-spaţiale a fost diagnosticată cu demenţă mixtă.

Reclamantul a precizat că, în aceste condiţii, a fost nevoit să o interneze la centrul de specialitate S.C. C. S.R.L., cu sediul în municipiul Craiova, str. x nr. 8, jud. Dolj, pentru a primi îngrijirea medicală specifică acestei boli.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 164 şi următ. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 418 din 3 mai 2018, Judecătoria Drăgăşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Drăgăşani a reţinut că, potrivit art. 168 C. civ., soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească se face conform dispoziţiilor C. proc. civ.

Art. 936 C. proc. civ. stipulează că cererea de punere sub interdicţie a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

De asemenea, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. a) din acest act normativ, judecătoriile judecă cererile date în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel.

Constatând că prevederile art. 87 C. civ. definesc domiciliul ca fiind locul unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, a apreciat că scopul acestor norme legale sunt în sensul de a lega un individ, din punct de vedere juridic, de un anumit punct determinat în teritoriu, domiciliul fiind cel care operează localizarea juridică a fiecărui individ şi care, în sens juridic, nu corespunde întotdeauna cu adresa menţionată în actul de identitate.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 29 mai 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 7415 din 28 iunie 2018, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Drăgăşani. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 936 C. proc. civ., "cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul".

Potrivit art. 114 alin. (1) C. civ. "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

A apreciat că textele legale mai sus enunţate instituie o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, de ordine publică, având în vedere că vizează capacitatea persoanei fizice, competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie a unei persoanei aparţinând instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

A constatat că noţiunea "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., care stipulează că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", precum şi de art. 89 din acelaşi act normativ, conform căruia "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală; (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Astfel, a concluzionat că domiciliul vizează intenţia manifestată de o persoană, în sensul de a-şi stabili locuinţa principală într-un anumit loc.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei Judecătoria Craiova a reţinut că pârâta domiciliază în jud. Vâlcea.

Faţă de această împrejurare, precum şi de faptul că la dosarul cauzei a fost depus doar contractul de prestări de servicii încheiat la data de 2 februarie 2016 cu S.C. C. S.R.L., unde se menţionează că este internată pârâta, a apreciat că nu poate fi asimilată noţiunii de "domiciliu" la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenţia pârâtei de a-şi stabili domiciliul la unitatea unde este internată, conform art. 89 din acest act normativ.

De asemenea, a reţinut că nu orice adresă la care o persoană se regăseşte pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe o perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voinţa şi consimţământul său, poate fi considerată adresa de domiciliu.

Ca atare, a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Drăgăşani, fiind instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana cu privire la care se solicită luarea măsurii de ocrotire.

Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii în primă instanţă revine Judecătoriei Drăgăşani pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani la data de 1 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicţie a pârâtei B. şi numirea sa, în calitate de tutore al acesteia, pentru a se îngriji de persoana şi bunurile sale.

Astfel, obiectului acţiunii civile, în raport de care se stabileşte competenţa instanţei, vizează instituirea curatelei pentru o persoană fizică majoră care, din cauza afecţiunilor de care suferă, nu poate să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele, în condiţii corespunzătoare.

Faţă de această împrejurare, competenţa instanţei urmează a se determina potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., conform cărora judecătoriile judecă, în primă instanţă, "cererile date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel", şi a celor reglementate de art. 179 C. civ., care stipulează în sensul că "în afară de cazurile prevăzute de lege, instanţa de tutelă poate institui curatela dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un administrator". Potrivit art. 114 din acelaşi act normativ, "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Conform dispoziţiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".Art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează în sensul că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate" (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane; (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă că, noţiunea de "domiciliu" la care face trimitere art. 179 alin. (1) lit.

a) C. civ. vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei. Prin urmare, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanţă având nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv. Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate în soluţionarea cererii de instituire a curatelei, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situaţii speciale la instanţă, precum şi la semnificaţia noţiunii de "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenţei teritoriale, în ipoteza prevăzute de art. 179 alin. (1) lit.

a) din acest din urmă act normativ, este reprezentat de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite. Înalta Curte constată că, în cauză, prin adresa din 2 martie 2018, Judecătoria Drăgăşani a dispus efectuarea cercetărilor necesare cu privire la pârâta B., în vederea soluţionării cererii de punere sub interdicţie. Prin ordonanţa din 8 martie 2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Drăgăşani în vederea efectuării cercetărilor prealabile punerii sub interdicţie a numitei B., în conformitate cu art. 937 alin. (2) C. proc. civ..Conform menţiunilor din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 15 martie 2018, organul de cercetare penală nu a făcut cercetările prealabile punerii sub interdicţie a pârâtei din cauza lipsei acesteia de la domiciliu.

Potrivit aceloraşi consemnări, reclamantul a refuzat să se prezinte cu pârâta la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vâlcea în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, întrucât aceasta este internată, din luna februarie 2016, în centrul S.C. C. S.R.L., cu sediul în municipiul Craiova, str. x nr. 8, jud. Dolj, iar din cauza vârstei şi a bolii nu poate fi deplasată. Faţă de această împrejurare, în raport de dispoziţiile art. 179 alin. (1) lit. a) şi de) cele ale art. 178 lit.

a) C. civ., instanţa de tutelă competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Craiova.

Ca atare, pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale mai sus evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgăşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.