Eligibility for reparatory benefits for forced labor under Law No. 309/2002: distinction between military labor units under the Ministry of Defense and work detachments under the General Directorate of Labor
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the County Pension House, quashed the lower court’s judgment, and remanded the case for retrial with instructions to supplement evidence, effectively leaving the original administrative decision in force pending further proceedings. The dispute concerned a citizen’s claim for recognition as a beneficiary under Law No. 309/2002, which provides reparatory benefits for individuals who performed forced labor in work detachments under the General Directorate of Labor between 1950 and 1961; the appellant argued the claimant served in a standard military unit rather than a designated work detachment, while the lower court had initially ruled in favor of the claimant based on a lack of military training. The Supreme Court found the record insufficient to conclusively determine whether the claimant’s service unit fell under the General Directorate of Labor or the Ministry of National Defense, noting that the specific unit cited did not appear in either the official list of labor detachments or military economic units, thus necessitating further documentary proof, such as an official certificate from the relevant military center, to establish eligibility under the restrictive scope of the law.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for reparatory benefits for forced labor under Law No. 309/2002: distinction between military labor units under the Ministry of Defense and work detachments under the General Directorate of Labor: Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea suplimentării probelor.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 11 iulie 2003, reclamantul N.Ș. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând anularea hotărârii nr. 4183 din 1 aprilie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002 .
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în perioada 13 aprilie 1954 – 28 februarie 1955 a satisfăcut serviciul militar la un detașament de muncă, astfel încât refuzul pârâtei, de a-i acorda drepturile cuvenite, este nejustificat.
Prin sentința civilă nr. 261 din 5 august 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002 și să-i acorde drepturile cuvenite, începând cu 28 august 2002.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a beneficiat de instruire militară și pe toată perioada menționată în livret a fost folosit ca mână de lucru, încadrându-se astfel, în categoria persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că, față de mențiunile din livretul militar care atestă faptul că reclamantul a efectuat stagiul militar la o unitate militară, și nu la un detașament de muncă, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 309/2002.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea suplimentării probelor.
Astfel, Curtea reține că prevederile Legii nr. 309/2002, vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane care, în perioada 1950 – 1961 au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane având un caracter discriminatoriu și înjositor și putând fi caracterizată drept „muncă forțată”.
Având în vedere aceste dispoziții legale, care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susține că toți foștii militari care au satisfăcut serviciul militar prin muncă, trebuie să se bucure de același tratament juridic, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili categoria de persoane care beneficiază de prevederile legii.
Dar, în cauză, nu rezultă în mod cert dacă reclamantul și-a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii sau într-o unitate aparținând Ministerului Apărării Naționale.
Întrucât unitatea militară indicată în livretul militar al reclamantului, U.M. 03405 Sf. Gheorghe, nu se regăsește nici în tabelul cu evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și nici în cel cuprinzând unitățile economice din subordinea Ministerului Apărării Naționale, este necesar să se prezinte o adeverință emisă de U.M. 02405 Pitești sau alte documente oficiale eliberate de centrul militar teritorial, pentru a se putea concluziona asupra temeiniciei solicitării.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, la aceiași instanță, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 261 din 5 august 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.